Be Yourself! Be Colop-ful!

Cel mai adesea, fugim de generalizări, de uniformizări, de tendința de a face un lucru doar pentru că și ceilalți îl fac. Din ce în ce mai des ne strigăm în gura mare unicitatea. În cazul unora, este o chestiune legată de înfățișare, alții se raportează la detaliul vestimentar, sunt destui care se remarcă printr-o atitudine stridentă sau printr-un act extrem. Pentru fiecare dintre aceste persoane este important a ieși în evidență cu orice preț, tocmai pentru a se desprinde iremediabil de grup, dintr-o criză a propriei identități.

Ce-are a face ștampila?

Dacă, inițial, ștampila – derivată a sigiliului – era elementul de siguranță, dovada autenticității și integrității unui document, astăzi este mai mult de atât. Nu trebuie să fii persoană cu o funcție, cu un PF/PFA sau cu un statut aparte. A devenit un must-have pentru oricine vrea să-și pună în valoare originalitatea.

Ideea de a avea o ștampilă mă duce departe în trecut, în casa bunicilor mei. Lucrul care mă fascina în fiecare vacanță era biblioteca bunicului, în care scotoceam de fiecare dată, căutând câte ceva interesant de citit. Și mai fascinant mi se părea faptul că bunicul însemnase cărțile cu…o ștampilă proprie!

Pe furiș, o foloseam și noi pe caiete, pe foi, oriunde! Mi se părea că totul devine deodată important, oficial și visam să am și eu odată un obiect atât de…fancy. Brusc aș fi fost mult mai interesantă în ochii copiilor de la bloc! Cum m-ar fi iscodit, cât și-ar fi dorit să-i las să o folosească măcar o dată pe caietul de amintiri!

Am păstrat dorința asta (devenită, poate, și mai arzătoare), când am avut de semnat copiile unor documente din vreo 80 de dosare „CONFORM CU ORIGINALUL”, de m-au durut mâinile două zile. Nici nu-mi imaginam că s-ar fi putut gândi cineva să inventeze un instrument util în acest sens! Spre norocul meu, însă, obiectul minune s-a inventat! Iar acum, nu numai că merg lucrurile mult mai rapid, dar parcă ai și aerul acela de…persoană importantă! (Deh! Reminiscențe din copilărie! 😈 )

Numai că odată ce te-ai învățat cu viața ușoară, tot cauți și alte modalități de a simplifica lucrurile. Cum mereu uit în ce zi suntem (mi-am făcut prieten pe Alzheimer!), bine mi-ar mai prinde un reminder: o datieră!

Și după aceea, să se facă și cataloage la școală cu format care să permită folosirea ștampilei pentru ăștia ca mine care întreabă mereu pe câte unul: „Da’ azi în cât suntem?” 😀

Ce-are a face Colop?

Păi are! Că până la ei, uitasem cu desăvârșire că pot să fiu unică și în felul acesta! Una e să ai o ștampilă, și cu totul alta e să ai cel mai interesant semn a ceea ce reprezinți. Să-ți alegi tu însuți/însăți imaginea, textul, culoarea, modelul, în funcție de nevoi și în funcție de propria personalitate. M-am jucat și eu cu programul lor de personalizare, Design Your Stamp, și mă gândesc că este cel mai eficient și distractiv mod de a fi creativ în ceea ce privește propria imagine.

Ce-mi trebuie ștampilă?

Lăsând la o parte faptul că m-ar face să par al naibii de cool? 🙂 Cum ar fi să am pe post de semnătură, o ștampilă cu datele de contact? Te-ai întâlnit cu omul, ai bătut palma în privința afacerii comune, ai lăsat repede pe hârtiile-document și toate informațiile de care are nevoie. O ședință importantă, o întâlnire de afaceri cu potențiali parteneri? Numai bună o astfel de ștampilă! Ca o carte de vizită.

E drept că o idee pe care o am de multă vreme în minte este legată de o ștampilă (sau două sau trei) pe care să o pot folosi pe caietele elevilor mei, în loc de evaluare cu notă. Cei mici, mai ales, sunt înnebuniți după orice semn care să aprecieze ALTFEL munca lor în clasă au acasă. Cam monoton acel „văzut” și cam impersonal. Dacă tot m-am jucat „de-a Colop-ul”, iată:

Dacă aș fi o ștampilă, aș fi…

Evenimentele din ultimele zile au generat adevărate cutremure sociale și psihologice în comunitatea unde îmi desfășor activitatea. Așa că tare mi-aș dori să fiu o ștampilă care să identifice și să marcheze prostia! Un fel de Zorro modern, doar că în loc de „Z”-ul tremurat, să scrie mare Atenție! Prostie! Extrem de contagioasă! Ca să fugă lumea mâncând pământul. Să fie un fel de „Litera stacojie”, înfierată cât să știe lumea cu cine are de a face. Dar, cum e bine să rămânem pașnici șă să ne ridicăm deasupra tutror și, mai ales, deasupra ACELORA, rămân la ideile pozitive de mai sus. Deocamdată! 😀

……………………………………………………………………………………………….

Astfel, a trecut și proba a treia a competiției SuperBlog2015! Să ne fie cu Colop, zic! 😀