Despre păr, epilare, multă ceară și șoareci

Norocos om, Spânul lui Harap-Alb! Nici tu fir de păr, nici tu dureri de chelie cap! N-are nevoie de rugăciuni fierbinți și eficiente în speranța că va răspunde cosmeticiana la telefon și, mai ales, că va reuși să facă o programare undeva mai aproape de…ziua de ieri! (Asta pentru că, evident, ai uitat de evenimentul important ce necesită rochia preferată!) Fără chin/dureri/strâns din dinți în timpul procesului. Fără depresie când descoperi firele renăscând din propria cenușă precum balaurii cu șapte capete, încă și mai viguroase și mai rezistente.

Pesemne n-ai auzit vorba ceea: că de păr şi de coate-goale nu se plânge nimene. Şi când nu sunt ochi negri, săruţi şi albaştri! (Povestea lui Harap-Alb – I. Creangă)

Da, norocos și șugubăț pe deasupra!.

Logica existenței umane ne îndreptățește să sperăm credem că atunci când vine vorba despre păr, ar trebui să existe niște proporții predefinite: o podoabă capilară mai bogată, iar în rest, piele fină și mătăsoasă. Cam așa:

Numai că, între timp, s-a născut Murphy, cu tot cu legile sale: părul de pe corpul tău va crește exact acolo unde nu ai nevoie de el!

Back in time

Ca toate adolescentele vremurilor acelea, mi-am cumpărat și eu ceară pentru epilat. De la standurile de profil, în cutie galbenă pe care trona un fagure imens cu miere. Nu mai știu cine îmi povestise cum se procedează și mi s-a părut floare la ureche. Ce poate fi așa de greu? Încălzești ceara la aragaz, o întinzi pe picior, aștepți puțin să se întărească și apoi smulgi cu putere. Nu-ți trebuie nici cine știe ce accesorii de epilat: cutia ca o conservă mai mare și o coadă de la o lingură de lemn. Ceva, însă, nu a funcționat cum trebuie. Ori prietenele nu mi-au spus toți pașii. Mai întâi am afumat bucătăria suficient cât să se resimtă trei zile și trei nopți. Exact ca în povești. Bucuroasă că n-a chemat nimeni pompierii, am purces la operațiunea „Defrișarea – scena 1, dubla 1”. Mai întâi, ceara era prea fierbinte. Apoi, a fost prea rece. „Reîncălzirea” -scena 2 (aka bucătăria), dubla 2. Am avut grijă să stau lângă ea, înainte să bolborosească. Pasul „Întinde-o” – scena…groazei, dubla…fără număr! Întâi mi s-a părut că e prea puțină și am pus până a devenit „prea multă”. Pe care nu o mai puteam da jos decât cu șpaclul. Peste tot în sufragerie erau dâre de ceară înnodate, semn al trecerii mele într-un picior de la un capăt la altul. Ceara invadase sufrageria! Era peste tot. Nici nu mi-am dat seama că într-o cutiuță atât de mică poate încăpea atâta ceară! Până și în păr erau vreo două urme, evident, în părul greșit! Episodul m-a marcat atât de puternic, încât o vreme am folosit metode …neconvenționale de epilat la domiciliul clientului.

La salon, ca o divă!

Când am mai crescut (și eu și părul!), mi-am făcut curaj să merg la cosmetică. Bună fată, cosmeticiana mea, dar cam sperioasă. Într-o zi, cum stăteam noi două de vorbă despre una despre alta (ca să mă distragă de la operațiune), o aud deodată țipând și, cât am putut număra până la 1, era pe masă lângă mine, strigând să mă dau la o parte. N-am avut timp să mă lămuresc dacă jucăm vreun joc cu schimbare de roluri sau dacă vreo pasiune ascunsă a năpădit-o vâzându-mă așa, despuiată, în fața ei.

– Un șoarece!!!!!!

Răcnetul ei mi-a dat de înțeles două lucruri:

1. Nu glumea! Pesemne biata vietate se săturase să-și aștepte rândul la ședința de epilare și să asculte prostiile pe care le debitasem cât am stat cocoțată pe masă.
2. Să caut alt loc unde să-mi smulg doar părul de pe picioare, nu și cel de pe cap, fugind după/de șoareci prin încăpere.

Mai bine, mai repede, mai…definitiv (sic!)

Așa am vrea cu toatele, nu? Totuși, parcă nu sunt pregătită pentru soluții extreme!

Mă gândesc că am două variante, dacă e să mă iau după surse sigure.

a) Ceara tradițională refolosibilă. Pe sortimente: cu miere, cu aloe, cu titaniu. Pe greutate: de 1 kg, de 5 sau de 10. Pe culori: verde, galben, roz.

 

b) Ceară de unică folosință. Sau și mai bine, kituri pentru epilat: cartuse cu ceară de unică folosință, încălzitor de ceară și hârtie de epilat ± uleiuri post epilare.

Fără chin, fără să-mbrac toată casa în ceară, fără încălzire periculoasă la aragaz și, mai ales, fără șoareci!

………………………………………………………………………………………

Proba numărul 4 a SuperBlogului 2015 😀