Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: SB2015

Cum să faci o campanie sănătoasă

M-au desemnat! Calitățile și abilitățile mă recomandă. Sunt încă în teste. Ei – Nutrivita – nu sunt convinși că eu pot. Dar eu știu că pot! Motivație să am! De asta m-am și adunat, am făcut cercetări, mi-am întins antenele, am căutat în curtea altora, ca totul să iasă…pe profit plus. Și iată cum arată prima mea campanie…sănătoasă!

Nutrivita-Logo-w1200-300x104

*

De ce ai nevoie de o campanie?

Chiar dacă vorbim despre un „brand”, nu înseamnă că trebuie să te culci pe o ureche. Lumea se schimbă, brandul care nu se reinventează, pierde teren. O campanie nouă te ajută:

  • să lansezi un produs nou
  • să revitalizezi un produs deja existent
  • să schimbi/să lărgești grupul țintă
  • să te lupți cu „spărgătorii de piață” care iau fața mai ales cu prețul scăzut, în detrimentul calității produselor.

De unde pornești?

În niciun caz de la vizualizarea rezultatelor. Ar fi ca și cum ai număra oi(țe)le* ca să adormi. De fapt, cam ăsta ar fi și efectul. Analiza rezultatelor te îmbată înainte să ajungi la ele.

De făcut:

  • brainstorming – cu cât mai multe creiere, cu atît mai multe idei
  • analiza – clasică de acum – privind puncte forte, slăbiciuni, oportunități și amenințări/riscuri
  • echipa – oameni pricepuți și motivați
  • strategia – simplă, clară și, mai ales, eficientă.

Ce are în plus o campanie blogosferică?

De toate!

  1. E la modă. Ai, n-ai treabă/ talent/ scop/ nișă, blog să fie! Virtualul e plin de astfel de jurnale de toate categoriile. Cauți o informație, ajungi pe un blog. Din una-ntr-alta, dai peste ce nici nu știai că îți trebuie!
  2. Noutățile se răspândesc cu viteza…biților pe secundă. Blogerii au conturi pe rețele de socializare, fac parte din grupuri de interese, distribuie articole care ajung să fie citite de oameni aparținând tuturor categoriilor.
  3. Bloggerilor le plac provocările.

Cum se face – Studiu de caz

Etapa I. Se înscrie Nutrivita ca sponsor la super-concursul blogosferic devenit deja consacrat, SuperBlog. Desigur vor fi niște cheluieli, dar la final se vor dovedi o investiție cu profit.

Etapa a II-a. Se formulează cerința concursului. Este esențial ca ea să fie CLARĂ, conținând toți indicatorii necesari: scrie un text de aproximativ 500 de cuvinte în care să promovezi un stil de viață sănătos, având în vedere cele două elemente esențiale pentru acest lucru: alimentația și mișcarea.

Etapa a III-a. Se aleg (cel puțin) trei membri ai juriului:

  1. cineva din „interior” – interesat direct de articole „sănătoase” care să ajute la promovarea firmei
  2. cineva „bun la vorbă”, care să știe românește și să urmărească dacă textele respectă normele gramaticale, coerența, claritatea, concizia etc.  – postul este adjudecat deja 😀
  3. cineva din branșa bloggerilor, eventual familiarizat cu promovarea unui stil de viață natural și sănătos, ca aloe vera!

Etapa a IV-a. Se face SELECȚIA cât mai obiectivă a  20-30 de bloguri cu articolele cele mai apropiate de ceea ce caută Nutrivita. Adică scrieri originale despre cât de important este să ai o viață dominată de un singur cuvânt: echilibru. Evident, ca la orice concurs, dai un premiu, maxim trei. E tot o cheltuială care va deveni investiție. Dar de fapt, tu cauți mai mult decât un câștigător sau trei. Cauți colaboratori. În plus, concursul te ajută să faci un teaser.

Se verifică:

  • articolul înregistrat în concurs
  • calitatea blogului în ansamblu
  • capacitatea REALĂ de distribuire a informației în mediul online.

Deși e de preferat ca blogurile să acopere această nișă, nu uităm că unul dintre scopurile campaniei este lărgirea cercului de consumatori ai produselor firmei. Lumea poate afla întâmplător despre NutrivitaGerble, Isostar, Gerlinea, Alergo, Filet Bleu sau Cereal BIO, chiar urmărind bloguri „nespecializate”.

Etapa a V-a. Se stabilesc condițiile unei colaborări avantajoase între Nutrivita și bloggerii selectați. În funcție de aria de interes și de abilitățile descoperite pentru fiecare, li se vor desemna un domeniu despre care să scrie: nutriție specialămanagementul greutății, dietesuplimente nutritive, nutriție sportivă**, biscuiți fără gluten, produse fără lactoză, batoane proteice, shake-uri proteice

Etapa a VI-a. Popularizarea este esențială, în toate etapele campaniei.

  • Dacă nu se scrie despre tine (de preferat, de bine!), nu exiști!  Ai nevoie să lansezi comunicate de presă, să anunți, în mod regulat, ce ai mai făcut, ca să atragi atenția oamenilor.
  • Dacă nu te vezi, oamenii nu cred! Musai să apari și pe sticlă ca lumea să nu privească produsele tale drept ceva abstract și ireal.
  • Dacă nu te auzi, nu ești convingător! Treci pe frecvență, să vuiască radio-ul pe toate undele!

Cu un partener media potrivit (sau cu mai mulți!), nu ai cum să nu te faci auzit/înțeles/căutat!

Nu ți-ar strica și un/niște blogger(i) partener(i). Dintre cei care știu cum/cu ce „se mănâncă blogosfera”, ce înseamnă să scrii bine, ce înseamnă să susții o idee etc. Cuvântul lor cântărește greu tocmai pentu că și-au câștigat locul: Sexul slab – Dana Lalici, Armonie acvatică – Cristina Lincu sau Abisurile – Daniela Toader.

Nu vă grăbiți să spuneți că nu am dreptate! Să încercăm, mai întâi!

………………………………………………………………………………….

Răsuflu ușurată/cu-astă probă încheiată! La final de SuperBlog 2015.

*Pardon de expresie, mult stimată, Raluca Cincu, c-așa „ierea” vorba!

** Că pe alea le-am încercat, parol d’honneur!

image001.png

Jurnal de bord: Eu…în pielea mea

download

Existența ne este marcată de tot felul de visuri, mai mult sau mai puțin utopice. Cunoașteți vreo fetiță care să nu-și fi dorit să fie, măcar la un moment dat, prințesă? Cât de des nu ai încălțat, copilă fiind, pantofii cu toc ai mamei și nu ai folosit, poate stângaci, rujul ei? Ce senzație îți lasă fotografiile care te înfățișează în rochia preferată a copilăriei tale, purtată cu mândrie și puțină importanță și în care ai exersat piruete sau reverențe?

Ca orice femeie din lumea asta, am avut dorințe, visuri, idealuri, dar deasupra tuturor s-a aflat, fără îndoială, nevoia de a mă simți frumoasă, de a mă simți perfect în propria piele, nu pentru cei din jur, cât pentru mine. În multe situații, a fost o adevărată bătălie, deloc ușoară și, de aceea, adesea am pierdut uneori în câte o „confruntare care-pe-care” : eu versus pielea mea. Dacă fac o retrospecție, însă, constat că scorul îmi este favorabil, iar asta și pentru că, la un moment dat, am avut alături produse românesti de calitate, inovații pe care specialiștii Gerovital au știut să le adapteze diferitelor nevoi și sensibilități ale pielii

Înapoi…în vremuri „imemoriale”…

Evident, nu am nici cea mai vagă idee cum se simțea pielea mea când m-am dezlipit din pântecele mamei. Dar uneori cred că senzația aceea a primei atingeri delicate, se conservă în noi și se reactivează când, la rândul nostru, trăim minunea acestei atingeri din cealaltă perspectivă. Degetele tale și pielea miraculos de fină a copilului tău. Simply love it! Poți să-ți imaginezi ceva mai diafan? Mai pur? Frumusețea în starea ei naturală! De aceea, nu ratezi niciun moment de a-l mângâia, de a ți-l apropia și de a-ți delecta toate simțurile, cu precădere cele tactile.

„Copil fiind…păduri cutreieram”

Poate chiar păduri, nu. Dar sigur toate ulițele copilăriei mele sunt pecetluite cu amintiri ale năzbâtiilor pe care le-am trăit la intensitate maximă.

  • Căzut din copac – Bifat!
  • Căzut de pe bicicletă – Bifat!
  • Julituri după „Prinselea”, „Ascunselea”, „nouă pietre”, „Hoții și vardiștii” etc. – Bifat! De nenumărate ori!
  • Zgârieturi după aventuri cu animale – Bifat!

Câte altele nu ne-au adus „semne de bună purtare” în încercarea de a vedea ce ne poate pielea? Cum s-ar fi rezolvat atunci mai ușor și mai repede toate problemele cu o cremă dermoreparatoare! Orice iritație sau leziune superficială, orice cicatrice sau traumatism minor s-ar fi vindecat mai repede. Când ești copil, nu-ți plac nici pansamentele cu iod, nici dezinfectările cu spirt, nici vizitele la medic, nici doftoriile bunicii. Tot ce vrei este să-ți calmezi durerea sau usturimea și să te întorci mai repede la joacă. Da, senzația aceea mi-o amintesc și acum, dar zâmbind. Pentru că atunci… I really hated it!

Adolescența și nebuniile ei

Nu cred că este perioadă mai controversată decât aceea a adolescenței! Te lovește fără să-ți dai seama și le lasă atât de bulversat, încât în tot timpul ăsta, nu ești sigur dacă te iubești sau te urăști, dacă vrei sau nu vrei, dacă simți sau nu simți. Iar tenul…Ei, bine, când vine vorba de ten, știm foarte bine că aici se suferă uneori mai rău decât în dragoste! Când m-am trezit cu fruntea plină de coșuri și am constatat că această stare de fapt are să mai dureze o vreme, I really hated it! Încercam să maschez cu un breton tăiat mai lung sau cu privirea mai mult în jos. Mi se părea nedrept și umilitor. De machiaje nici nu putea fi vorba pe vremea aceea, astfel că lumea părea cu adevărat sumbră. Nu prea dă bine să apari la prima întâlnire cu fața bombardată, nu? Numai cât îmi amintesc și…mi se face pielea de găină!

Dulce tinerețe…

Ți s-a întâmplat să te simți atât de iubită la un moment dat, încât, pe lângă senzația de plutire, să ți se pară că ești cu adevărat frumoasă! Să te uiți în oglindă și să-ți vină să râzi și să te minunezi că imaginea aceea este a ta? Cam ca în cântec:

Să ți se pară că toate imperfecțiunile tenului tău au dispărut și că doar dragostea asta pârdalnică pare să fie leacul perfect. Și apoi să-ți vină să urli în gura mare, mângâindu-ți obrajii înroșiți: I simply love it!

Cred că una din perioadele în care mi-am iubit tenul și pielea a fost atunci când am fost însărcinată! De ca și cum zăcea închisă în mine frumusețea absolută, întrupată în minunea care creștea cu fiecare zi, iar această frumusețe „dădea pe dinafară”! Îmi admiram în oglindă tenul luminos și fără urmă de imperfecțiuni. Îmi atingeam pielea care părea, la propriu, de catifea. Și, din nou am simțit atunci că I simply love it!

Momentul acela când scrie în buletin 35+

Nu e prea distractiv, nu? Toate grijile pe care ți le-ai făcut încă înainte de a te apropia de 30, par să devină acum certitudini. Zilnic zărești câte un rid nou care sapă adânc, stâlcind frumusețea tenului tău. „I really, really hate it!” exclami și ai da orice să știi că s-a inventat elixirul tinereții veșnice. În esență, el nu s-a inventat (încă), dar am experimentat, pe propria piele, unele dintre cele mai eficiente produse de tradiție din gama anti-age. Și parcă lucrurile nu mai par atât de sumbre. Cremă antirid, cremă antiacneică, cremă hidratantă, ba chiar și un demachiant delicat care să nu-ți mai agreseze pielea și ochii. Și uite așa, chiar dacă destinul și timpul par să comploteze, nu te lași și le râzi în nas, în timp ce te uiți în oglindă, cu satisfacția celei care a mai câștigat o bătălie împotriva lor: I simply love it!

Momente dificile se regăsesc mereu în viața noastră. Important este felul în care le faci față. Iar ca să reușești acest lucru trebuie să înveți să te iubești pe tine, suficient cât să poți exclama dimineața devreme, înainte de a te lua la trântă cu cotidianul: mă simt extrem de bine în pielea mea!

images

………………………………………………………………………………………………

Iar ca să reușești acest lucru, dă Farmec pielii tale! Așa zice și proba numărul 19 a SuperBlogului 2015!

Sursa foto: Google

farmec_superblog_proba

 

Poveste cu iz de trandafiri (Episodul XIV)

And I wanna lay you down in a bed of roses…

Bon Jovi

Rătăcea pe străzile îngălbenite, simțind cum umezeala îi rodea trupul la fel de sfârșit ca frunzele moarte pe care călca apăsat. Nu avea nicio țintă. Poate și pentru că viitorul nu fusese deloc îngăduitor cu ea, spulberându-i orice vis cu viteza ireparabilă a timpului prea grăbit să-și mai aștepte secundele. Evada adesea pentru a rămâne singură cu gândurile ei și, mai ales, pentru a da pe repede înapoi clipele strălucite ale existenței sale. Adesea, își făcea loc și el în aceste gânduri, dincolo de cortina pe care o trăsese inexplicabil chiar atunci când ei i-ar fi fost mai bine să-l aibă aproape.

I-a atras privirea un coș cu trandafiri, într-o vitrină…O reclamă pentru o florărie online din București, convingătoare prin aranjamentul cu bun gust, prin roșul atât de viu al trandafirilor, dar mai ales prin felul în care le-au găsit florilor menirea:

Noi nu livrăm flori, ci zâmbete!

cos-cu-15-trandafiri-rosii-si-albi-FYyLY

Și atunci amintirile au năvălit ca ielele. S-au prins într-o horă în jurul ei, amețind-o și trăgând-o înapoi, în trecut. Era ca o dulce cădere, o întoarcere spre o lume care acum îi părea atât de îndepărtată și de ireală. Nu mai știa cu exactitate când se întâlniseră prima oară. Dar îi revenea în minte imaginea stânjenită a bărbatului înalt primind-o cu un buchet de trandafiri roșii ce ascundeau un zâmbet încurcat. Atunci ea se încruntase. Nu voia să se lase impresionată de un gest pe care îl credea prea măreț pentru ceea ce aveau ei. Ar fi fost suficientă doar o floare. Sau chiar niciuna. În fond, era bucuroasă doar să îl vadă și să-l știe acolo, lângă ea. Acum abia înțelegea cât greșise! Pentru că-i umbrise bucuria revederii, cu acea sprânceană încruntată, în loc de „Mulțumesc, dragul meu drag”. Se scutură ca după o amintire care îi trezea dureri adormite.

Mai târziu, el nu a contenit cu semnele ce trebuiau să-i arate că promisiunea lui nu fusese o vorbă în vânt:

Am să te iubesc într-o mie de feluri, în fiecare zi!

Și așa a și iubit-o o vreme. Cu flori, cu lacrimi și cu scrisori lungi, trimise de la celălalt capăt al lumii. Atunci a știut că nimeni nu va mai irosi vreodată atâtea clipe ca să-i amintească de ce viața este atât de frumoasă! Și cu toate acestea, adesea, repingea aproape cu răutate fiecare încercare a lui de a se apropia. De ce? Poate de teama că distanța dintre ei se va transforma în prăpastie sau poate pentru că nu vedea nici atunci cum ar putea complota destinul ca să-i aducă împreună.

Aveți un colet, îi spusese o voce necunoscută la telefon. Vă găsim acasă?

Era acasă. Nu plănuise nimic special de ziua ei. Și nici nu se aștepta să primească, astfel, vreun dar. De aceea, a rămas fără cuvinte când a zărit un buchet de flori răsărit din spatele ușii. Nici nu apucase să întrebe curierul de la cine sunt, de parcă ar mai fi avut nevoie de vreo confirmare. Felicitarea micuță, ascunsă între flori, îi smulse o lacrimă de bucurie:

Te iubesc, draga mea dragă! La mulți ani!

Unul din lucrurile pe care le-a apreciat mereu la el a fost felul în care se pricepea să facă surprize. Cum o fi găsit o florărie online care să-i aducă la ușă, în momentul potrivit, un semn că există, deși e încă departe, și că o poartă mereu în gânduri! Își imagina și cum a sunat, tacticos, cu cardul în față, pregătit să plaseze comanda cu livrare gratuită, abia stăpânindu-și un zâmbet a încântare. Și da, îl simțise atunci aproape, lângă ea, spunându-i cuvintele acelea răsărite dintre trandafirii roșii.

Apoi și-amintea cum au sărit, cu altă ocazie, colegele de birou, curioase din cale afară de admiratorul misterios care-i trimisese flori tocmai ei. Aceiași trandafiri roșii, aprinși ca dragostea pe care i-o purta.

De la cine sunt, dragă?

A inventat o poveste cu un client mulțumit. Fetele au părut ușor dezamăgite că au fost private de un episod siropos. Dar ea simțea o bucurie imensă care izvora din adâncul sufletului ei: nu o uitase! Și încă o mai suprindea cu un alt mod de a-i arăta cât de mult o iubește.

Pe strada pustie îngropată de frunzele moarte, vântul începu să sufle cu putere, ca și cum ar fi vrut să-i șteargă amintirile una câte una. Cu ochii larg deschiși, ea încerca să se smulgă din brațele trecutului. Și asta pentru că știa că această ultimă amintire, a petalelor de trandafiri care-i îmbrăcaseră trupul ultima dată când fuseseră împreună, avea să o sfâșie, celulă cu celulă. Dacă se străduia suficient, simțea și acum parfumul așternuturilor pline de petale și îmbrățișarea caldă, de adio. A intrat în prima florărie și și-a luat un singur trandafir. Roșu. Să și-l aprindă candelă amintirilor reci, la ceas de seară.

………………………………………………………………………….

Un nou episod din „Tentativa de roman”, provocat de Buchetetrandafiri.ro, la SuperBlog 2015.

BucheteTrandafiri-300x209

Un jurnal. O vacanță. Un vis

Seară. Ora 22. Faci sinteza zilei care se apropie de un final furtunos: o ceartă matinală cu șeful, cafeaua vărsată pe laptop la pauza de masă, oameni nemulțumiți în jur, un deadline pentru un proiect important. Se învârt toate în capul tău și simți că te ia cu amețeală. Simți că ai ajuns la capătul puterilor și răbdărilor. Urăști scaunul ergonomic și zgomotul tastelor care îți amintește că existența ultimelor săptămâni de caracterizează printr-o monotonie supărătoare. Și ai vrea să evadezi. Nu oriunde, ci într-un loc care să-ți aducă liniștea de care ai nevoie.

VacanteSpeciale.ro5_-250x250

O vacanță! C(e)N(-aș)D(a) pentru o vacanță specială!

Am decis să abandonez realitatea pentru câteva clipe. În fond, problemele nu pleacă nicăieri. Mi-am scos albumul cu amintiri și m-am întors, tiptil, pe drumuri de munte, printre valurile albastre ale mărilor, printre fiordurile norvegiene. E un veritabil #jurnaldecalatorie pe care îl răsfoiesc de fiecare dată când simt cum cotidianul mă încorsetează.

20151111_222357

2007 – Grecia – Paralia Katerini

Amintirea aceasta este îmbrăcată în cele mai fine nisipuri aurii și scăldată de liniștea mării albastre: Marea Egee. Prima ieșire din spațiul românesc a fost puternic marcată de apropierea de spațiul mitologic al faimosului munte Olimp. Perfect pentru o „săptămână de miere”! Aspectul impunător al celor 24 de mănăstiri din așezarea monastică de la Meteora te lasă cu adevărat fără suflare, în timp ce frumusețea insulei Skiathos este o dovadă vie că Raiul există și că o bucată din el se află chiar aici, pe pământ. Iar până acolo ne-a însoțit echipajul căpitanului Kostas, nu oricum, ci cu voie bună, dansuri și muzică grecească.

Această prezentare necesită JavaScript.

2010 – Grecia – Kamena Vourla

Nu am plănuit niciodată să merg într-un loc sau altul, cu atât mai puțin să revin într-o țară. S-a întâmplat ca lucrurile să se așeze așa cum trebuie, astfel încât am fost suficient de norocoasă cât să „pescuiesc” oportunități pentru vacanțe speciale. La 160 de km nord de Atena, Kamena Vourla m-a impresionat prin imaginea sa exotică, alta decât cea rămasă din experiența anterioară în Grecia. Izvoare de ape minerale, livezi de măslini, locuințe primitoare și oameni inimoși. Nimic mai relaxant decât o noapte petrecută într-o tavernă, alături de cei mai veseli greci pe care i-am întâlnit vreodată. Am străbătut apoi, la picior, străzile Atenei și am avut sentimentul că istoria nu mai este doar o pagină dintr-o carte, ci un lucru pe care îl poți trăi și simți.

Această prezentare necesită JavaScript.

2011 – Italia – Reggio Emilia

Am învățat acolo că Italia înseamnă mai mult decât Roma, pizza și paste. Acolo am întâlnit cei mai prietenoși italieni (pentru că jurnalul meu de călătorie însumează și alte pagini cu experiențe în această țară), foarte mândri de ceea ce reprezintă orașul lor. Istoria, gastronomia, arta, cultul pentru educație și …dragul de biciclete. Iată cinci motive pentru care a meritat să ajung aici!

Această prezentare necesită JavaScript.

2011 – Turcia – Elazig

O schimbare de decor este binevenită! Contactul cu lumea îndepărtată a Turciei asiatice, unde încă sunt vii tradițiile cele mai interesante pentru această cultură. Elazig este un oraș unde tradiționalul și modernul conviețuiesc foarte frumos, unde oamenii sunt primitori și gata să-ți arate ce e mai reprezentativ pentru universul lor. Moschei, Coran, veșminte, cafeaua turcească, mâncarea specifică și, evident, binecuvântatul Hamam! Cum aș chimba acum scaunul ergonomic cu un loc pe gresia caldă a băilor turcești!

Această prezentare necesită JavaScript.

2012 – Suedia – Stockholm

It was like…a dream come true! Primul meu contact cu o țară nordică a fost impresionant! Am simțit în toți porii libertatea! Libertatea gândirii, libertatea expresiei, libertatea în toate formele ei. Cel mai bine cunoști un oraș, luând la pas toate obectivele turistice pe care le poți parcurge într-un timp relativ scurt. Muzeul VasaMuzeul SkansenPalatul RegalGlobe Arena… Locuri care îți taie răsuflarea și te fac să-ți dorești să găsești mereu circuite turistice care să-ți satisfacă pofta nebună de a cuprinde cu ochii frumusețile acestei lumi!

Această prezentare necesită JavaScript.

2012 – Norvegia – Voss

După Norvegia, am avut multă vreme senzația că nu mai poate fi nimic mai frumos! Pentru că acolo m-am îndrăgostit! De fiorduri de oameni, de țară, de frumuseți, de vreme, de flori, de case…În Voss am aflat că există Moș Crăciun și că are o casă mică și primitoare. Tot aici, am văzut muntele plin de zăpadă, la poalele căruia era plin de flori și de verdeață. Am traversat tuneluri și mi-am spălat mâinile în apa rece a fiordurilor. Cu adevărat de vis!

Această prezentare necesită JavaScript.

Jurnalul meu de călătorie are încă destule file nescrise. Și acum, din scaunul meu ergonomic, mi-am abandonat proiectul la care lucram, ca să pot visa puțin până la miezul nopții. Destinația următoare: Portugalia! Și dacă tot i-am cunoscut pe cei de la CND Turism – Vacanțe speciale, am să profit de traseul propus:

 Lisabona – Porto – Fatima – Estoril – Cascais  -Cabo da Roca – Sintra

Sunt atât de multe lucruri minunate pe care trebuie să le vezi în oricare din aceste locuri. Lucruri pe care trebuie să le simți, cu ochii închiși. Și apoi, lucruri pe care trebuie să le povestești mai departe…

Desigur, ideal ar fi să poți avea șansa să lucrezi călătorind sau să călătorești lucrând. Ca la sfârșit de zi să poți răspunde încântat la întrebarea „Cu ce te ocupi?” „Work and travel”! Da, cred că asta mi-ar plăcea să fac cel mai mult! Să văd lumea, să deschid ochii larg și să-mi umplu mintea și sufletul cu tot ceea ce pot cuprinde cu vederea.

Și totuși, imposibilul poate deveni posibil!

……………………………………………………………………………….

Îndrăznesc să visez cu CND Turism -Vacanțe speciale, la SUperBlog 2015

vacantespeciale-300x110

Sursa foto: arhiva personală și site-ul CND Turism – Vacanțe speciale

Cum să (re)faci o grădină cu mâna ta

Motto:
De-aș avea grădina mea
scule noi mi-aș cumpăra.
Eu n-ascult de orbi și surzi,
ci m-aș duce la GTools!

Cine nu visează la o casă minunată, la oaza de liniște în mijlocul naturii, la o grădină fermecată cu mult verde! Visăm, e drept, doar că dacă stăm așa cu ochii la soare visând „în gol”, tot ce e posibil să treacă visul pe lână noi. Sau noi pe lângă vis.
Da, și eu mi-am dorit, la un moment dat, o casă. Mi-am imaginat-o în cele mai mici detalii, de la aleea care unește poarta cu intrarea casei, pavată cu pietriș și flancată de flori, până la gardul viu din jurul casei, la gazonul impecabil sau la foișorul care tronează în spatele curții. N-a fost să fie (încă!). Ne-am mutat tot la bloc, doar că am reușit să evităm asfaltul înfierbântat al marelui oraș. Pe vârful dealului e ca la țară. Aer curat, verdeață cât cuprinde și spațiu cât să simți libertatea. Ca să fie norocul complet, hop și oameni inimoși cu dorința de a face locul să arate de să-ți fie mai mare dragul!
Tata spune mereu că dacă vrei să iasă un lucru ca lumea, trebuie musai să-l faci cu mâna ta! Ca să fie sigur că nu uităm sfatul, a ținut mult să ne insufle faptul că trebuie să știm a face de toate. Ei, acum..chiar de toate??? Nu m-am văzut nicicând amenajând spațiul verde din fața blocului. Eu nu, dar consortul da! Și cum s-au găsit repede susținători ai ideii, după principiul „vecini din (aproape) toate scările, uniți-vă!”, iată atmosfera de lucru:
20151005_174815

Om cu om, și mic și mare
au pus de-o amenajare!

Întâi au pus mână de la mână, de și-au cumpărat tot felul de scule electrice. Asta după ce vreo două veri au făcut cu rândul la cositul ierbii, prin metoda tradițională: cu coasa lui nea Iordache! Până le-au tremurat genunchii și au rămas cu legănatul ca gest reflex. Suficient motiv să se reorganizeze și să cumpere o coasă cu motor.
EM2651UH-570x310

În rate, firește, că e mai rentabil. Și așa am scăpat, mai întâi de bălăriile care împânziseră tot spațiul verde de jur împrejurul celor trei blocuri. Și pentru că le-a plăcut cum a ieșit, nu s-au oprit aici. Au făcut rost de o drujbă, numai bună de retezat un trunchi vechi de copac, să facă loc de șezătoare sub celebrul, de acum, nuc.

Partea a doua: locul de joacă. Au adus pământ și nisip și au copertat tot terenul, după care l-au udat și au semănat gazon nou. L-au păzit de cai rătăciți, de copii zburdalnici și de ciori enervante care se repezeau la mâncat semințele, gratis. Pe margine, au plantat 88 de arbori de tuia. Frumoși și eleganți. Au recondiționat băncile și foișorul și au format câteva alei noi betonate. Iar acum, fața blocului arată așa:

20151031_084920

Firele de gazon cresc timid, dar trag nădejde că dacă nu le-au răpus ciorile, până la primăvară s-or îndesi.

Băieții veseli nu s-au liniștit încă! O grădină, chiar și la comun, trebuie îngrijită permanent. Prin urmare, s-a întrunit „Sfatul popular” și s-a decis: mai trebuie făcute câteva achiziții…electrice. Evident, muierile au exclamat ironice:

Gee! Tools? Again?

De fapt, n-au zis chiar rău! GTools e o sugestie numai bună. E drept că nu rentează să mergi chiar până la București, chiar dacă showroom-ul lor ar fi o șansă bună pentru băieți să evalueze „tactil” produsele. S-ar pierde pe acolo, cu siguranță, și în loc să vină acasă doar cu mașina electrică de tuns iarba sau gazonul, ne-am trezi și cu alte accesorii, scule sau mașini electrice. De fapt, și așa au dezvoltat o pasiune, se pare, pentru astfel de accesorii! Și cum site-ul are o ofertă mai mult decât variată, e foarte posibil ca spațiul de depozitare al cartierului să devină neîncăpător.

Una peste alta, toată lumea (chiar și cârcotașii) e mulțumită de ceea ce a ieșit. Ceea ce însemnă că e adevărat:

download

………………………………………………………………………………………………………

Provocare posibilă cu puțin „ajutor”, totuși, de la GTools.ro, pentru a trece cu bine de proba meșterului priceput, din concursul SuperBlog 2015.

Gtools_mic-300x240

Femeia Chic – Eleganță, Profesionalism, Succes

„Educi un bărbat, educi un bărbat. Educi o femeie, educi o întreagă generație.”

Brigham Young

Femeia dincolo de timpuri

Nu fac parte din nicio mișcare feministă care să susțină cu înverșunare, până la ridicol, superioritatea sexului frumos într-o lume a bărbaților. Sunt de părere că adevăratele femei au fost dintotdeauna discrete, delicate, gestionând cu eleganță orice situație din viața lor, fără a face „mult zgomot pentru nimic”. Susțin, totuși, ideea că femeia a apărut ca un dar divin, ca expresia cea mai fină a frumuseții, gingășiei și sensibilității.

E drept că unii s-au văzut copleșiți de puterea deosebită a femeii și s-au simțit amenințați. De aceea, au găsit de cuviință să o discrediteze, impunând o etichetă și, totodată, o mentalitate nedemnă de ceea ce reprezintă ea în esență:

“În societatea țărănească, femeia reprezintă două brațe de lucru, o zestre și o producătoare de copii…” – G. Călinescu

Nedemn. Și nedrept. Și totuși, multă vreme, femeia și-a ascuns fața sub o maramă, ca să nu i se vadă nici lacrimile, nici durerea provocată de condiția pe care i-a atribuit-o comunitatea în care a trăit. Multă vreme și-a acceptat această „cruce”, trăind mai mult viața altora decât propria ei viață. S-a sacrificat, a muncit, a îndurat, a dat naștere, a plâns, și-a suflecat mânecile și a luat-o de la capăt.

Femeia – erou

Multă lume încă mai crede că eroi sunt numai bărbații. Pentru că doar ei sunt puternici și pot muta munții din loc. Femeia, însă, a avut dintotdeauna o altfel de putere, cea interioară, de care nici ea însăși nu a fost conștientă, până când existența nu i-a oferit ocazia să o demonstreze. Da, sunt femei care au schimbat lumea vizibil și indubitabil. Și asta pentru că au deschis ochii larg, și-au dat marama la o parte și au înțeles că destinul lor nu a fost DOAR să facă copii și să îngrijească o gospodărie și un bărbat. Odată ce a ridicat ochii din pământ, femeia a început să lupte pentru drepturile ei: de a vota, de a fi educată, de a fi tratată cu respect. Apoi s-a avântat în domenii rezervate, până atunci, exclusiv bărbaților. Așa a apărut femeia-inginer, femeia-pompier, femeia-samurai, femeia-neurochirurg, femeia-laureată a Premiului Nobel, femeia – aviator, femeia- cosmonaut ș.a.m.d.

Ceilalți s-au văzut din nou amenințați și au început să arunce cu noroi, luând în râs fiecare încercare a femeii de a se ridica deasupra tuturor, nu pentru că ar fi existat o întrecere între cele două sexe, ci pentru că a vrut să-și demonstreze șieși că poate

Femeia modernă

Femeia a evoluat enorm. Nu mai este de mult ascunsă în spatele cratițelor cu mâncare, acceptând o viață pe care nu și-a dorit-o. Femeia modernă a renăscut! Nu mai privește în jos, ci mereu înainte. Nu-și mai impune limite și nu se mai consideră inferioară. Este îndrăzneață, avântându-se în domenii din ce în ce mai solicitante. Își exprimă păreri, devine lider, construiește lumi. Dar face toate aceste lucruri, fără să renunțe la ceea ce i s-a impus (greșit!) drept „datorie”: crește copii, gătește, dă culoare căminului ei, își iubește și respectă bărbațul. Nu, nu o face pentru că ar fi o datorie, ci pentru că face parte din instinctul cu care a fost înzestrată. În același timp, este din ce în ce mai preocupată de ea însăși. Aspectul fizic este esențial pentru a duce o viață armonioasă. În plus, femeia a fost creată ca simbol al frumuseții. Nu ar fi păcat ca tocmai la acest atribut să renunțe tocmai acum când și-a câștigat locul în societatea plină de prejudecăți?

Totuși, mai există situații în care femeile sunt încă nesigure pe ceea ce pot oferi, pe ceea ce sunt capabile să facă. Încă le este teamă că vor fi judecate sau, mai grav, cineva se opune cu vehemeță dezvoltării și evoluției lor. Ele nu au nevoie decât de un impuls, de o mână de ajutor, de o „oglindă” care să le arate cum sunt în realitate. Au nevoie de o comunitate feminină care să le ajute să-și (re)câștige încrederea.

ChicElite_slogan-300x284

Femeia Chic – Femeia (de) Elite

Niciodată omul, indiferent de sex, vârstă, perioadă în care trăiește, nu va putea reuși ceva important sau măreț de unul singur. Grupul te ajută să mergi mai departe, să te dezvolți, să urci treaptă cu treaptă până acolo unde nici tu nu ai știut că vrei și poți să ajungi. O comunitate bazată pe interese și aspirații comune este mereu o rampă de lansare, pentru că îți poți găsi cu ușurință punctul de sprijin atunci când te simți deznădăjduită. În același timp, schimbul de experiență este esențial atât pentru dezvoltarea personală, cât și pentru cea profesională. Poți observa cu ușurință atuurile pe care le ai, dar și lucrurile pe care nu le faci așa cum trebuie, transformându-le, fără să realizezi, în obstacole în calea succesului.

Femeia Chic este elegantă! Atât în interior, cât și în exterior. O femeie care se respectă pe sine și principiile pe care și le-a stabilit în urma unei experiențe de viață. Eleganța unei femei stă și în hainele pe care le poartă, dar și în cuvintele pe care și le alege cu grijă, în gesturile pe care le face, în felul în care impune respectul încă de la prima a apariție. Eleganța constă și în felul în care își organizează gândurile și viața, în felul în care găsește echilibrul între toate aspectele care o fac să fie întreagă.

Femeia Chic este rafinată. Are gusturi cu privire la cărțile pe care le citește, mâncărurile pe care le alege, oamenii cu care se înconjoară.

O platformă de mentorat

Cu siguranță poate fi un sprijin real pentru orice femeie care vrea să-și construiască un alt fel de viitor. O echipă care să consilieze diferitele departamente esențiale în împlinirea acestui demers. Cineva care să te ajute să te descoperi pe tine și abilitățile tale, cineva care să te consilieze cu privire la resursele financiare și la managementul afacerilor, un consultant pe probleme legale. La fel de important este și consultantul de imagine: ce haine să porți și ce să nu îmbraci niciodată, cum să-ți alegi ceea ce te reprezintă, cum să te simți bine în propria piele. E interesant de observat ce lecții oferă, în acest sens, Eli Lăslean

Ellis-mic-250x250

Comunitatea Chic-Elite este o comunitate interactivă care nu poate decât să te ajute să-ți găsești calea și să-ți construiești viitorul pe care l-ai visat. Nu singură, ci alături de cei mai buni traineri și mentori. Așa că, devino Chic-Elite! Îndrăznește!

………………………………………………………………………………………………………………….

O probă de…eleganță și stil provocată de comunitatea Chic-Elite și ELLIS la Superblog2015

Discuții. DE LA COpil la copil

Toni e îndrăgostit! Andreea e puștoaica de la clasa de vizavi. Are mereu părul împletit în două codițe și poartă ochelari. Copiii zic că e tocilară, dar Toni nu crede asta! N-a îndrăznit niciodată să-i vorbească. Ce ar fi putut să-i spună? Era cu un an mai mare decât el și sigur ar fi râs, indiferent de ce ar fi găsit să rostească. De aceea, acum era puțin încurcat. Era pauza mare, și el s-a trezit foarte aproape de banca unde stătea Andreea.

-Vrei un sendviș? și-a făcut el curaj.
-Am și eu, spune ea, și-și scoase din ghiozdan pachetul.
-Al meu e cu brânză!
Delaco, îi răspunde, întinzând demonstrativ feliile de pâine. Cu smântână.
-Ah! A mea e pufoasă! E ca…norii ăștia de s-au adunat pe cer.

799

Andreea râse:

-A mea e și mai pufoasă! Ca blana urșilor polari, tăvălindu-se prin zăpada de la pol.

Seara, Toni repeta în oglindă. Trebuia să găsească o replică și mai tare decât a Andreei. Se vedea ca Tony JR., cu degetul în aer:

Trebuia să o impresioneze și să o cucerească!

A mea e pufoasă ca …blana pisicii din vecini, pe care am coborât-o singur din copac astă vară!”
sau
A mea e pufoasă ca prosoapele albe ale bunicii, mirosind a levănțică!”
sau
A mea e pufoasă ca pătura sub care mă ascund când mă caută mama să-mi fac temele!”

Nu știe când a trecut noaptea, când au trecut ora de română și de matematică sau cele două pauze mici. Acum e din nou în curte, așteptând-o pe bancă:

-Cu ce e sendvișul tău azi? aude glasul Andreei.
-Cu brânză, firește. Sunt cel mai mare fan brânză pe care îl știu!
-Cu smântînă? Pufoasă ca prima zăpadă de decembrie?
-E cremă de brânză natur! Așa de pufoasă, că te gâdilă pe cerul gurii!

797-Eu am o brânzică pufoasă cu verdeață, cu gust răcoritor ca izvorul de munte.
-Ei bine, a mea e foarte pufoasă. Cum e covorul lui Alladin, care îl poartă peste mări și țări!
-Iar a mea te răsfață ca adierea de vânt primăvara!

Cei doi se aprind. Fiecare vrea atât de mult să-și laude brânzica pufoasă, încât uită că se plac atât de mult. Totul a devenit un concurs: a cui brânză este mai pufoasă? Cine este cel mai mare fan?

-Și dacă vrei să știi, a mea e mai pufoasă ca vata de zahăr pe băț!
-Iar a mea întrece în pufoșenie gogoșile bunicii!

-Ba a mea e mai pufoasă!
-Ba a mea! A mea e CEA MAI PUFOASĂ!

Andreea a izbucnit în lacrimi și a fugit în clasa ei. Toni a răbufnit supărat:

-E o tocilară! Și mie nici măcar nu îmi plac fetele! Sunt prea fițoase. Și când te gândești că voiam să-i dau în dar pufoșenia asta, Sluffy, de la brânzicile Delaco!

 ………………………………………………………………………….

Între timp mi s-a făcut poftă de un sendviș bun de tot, cu brânzică de la Delaco. Las aici articolul cu numărul 11 din competiție SuperBlog 2015.

delaco_fan_branza_proof2-250x250

BT în acțiune: To the STAR(s)

– Rudio, ce-ai face cu 5000 de euro?

Amice, ești idiot! gândesc eu. De unde naiba să am EU 5000 de euro? Și, prin urmare, dacă nu-i am și nici nu întrevăd vreo posibilitate de a-i avea vreodată, de ce m-aș gândi ce aș putea face cu ei? N-am câștigat niciodată la loto. Să fie, poate, și pentru că uit mereu să cumpăr bilete? Potențial moștenitor nu sunt, deși am mai tot mâzgâlit câte o cracă pe arborele genealogic sperând că apare vreo mătușă renegată, cu avere înestimabilă.

Nu știu ce să zic, mă regrupez rapid ca să nu par nepoliticoasă. Da’ ce-ți veni?

– Ziceam și eu…Cum ar fi să stai în fața unei porți, cu o cheie în mâna tremurândă, pe care să o răsucești nerăbdător. Și când ai deschide poarta, să-ți apară un mesaj strălucitor: Deschis nelimitat la îndeplinirea viselor!

E clar! Omul ori a pățit o nepățită și a căzut în melancolie, ori l-a lovit amocul. Dar cine oi fi eu să-i tulbur lui visele! Mai sorb din cafea încercând să prind oportunitatea de a o șterge elegant până nu mă molipsește.

Tot timpul ne plângem că nu avem bani. Dacă întrebi pe cineva ce mai face, inevitabil va conduce discuția spre cât de greu e și cât de scumpe sunt toate. Așa că, involuntar, te apuci de făcut analize. Ai un salariu pe care îl tot lungești de la 15 la alte 15 ale lunii următoare, sperând că vei reuși să-i împarți echilibrat. Deodată, primești o mărire și tot nu-ți ajunge. Că, deh! Acum ai bani, care vin la pachet cu pretenții noi. Și iar tânjești: Black Friday la Altex și tocmai ți-a crăpat mașina de spălat, reduceri pe Emag – că aici au mereu de toate – sau ți s-a pus pata pe o pereche de pantofi de la Bugatti Shoes Store. Dar o voce interioară îți șoptește ușor ironic: Nu acum, da?

Atunci ai vrea să mai ai încă măcar vreo două salarii și să-ți poți îndeplini toate dorințele! Visul rămâne vis. Ba, mai mult, când te trezești, constați că nici bani nu mai sunt, nici ce-ți trebuie nu ți-ai luat.

Mă uit la interlocutorul meu. E tot cu privirea pierdută, probabil spre poarta lui deschisă nelimitat spre vise. Mă simt datoare să-l fac să se simtă ușor mai confortabil.

– Dar tu? Ce ai face cu 5000 de euro?

Se întoarse spre mine cu tot trupul lui greoi, de parcă abia aștepta să împărtășească cuiva visul.

Aș merge în Egipt! Dacă nu acum, atunci când?

A spus-o fără nicio ezitare, de parcă era ultima dorință a unui muribund.

– Nu e doar o țară arabă. Și nici o destinație exotică pe care să vrei să o vezi pentru că „se poartă”. Este un colț de rai! Piramidele din Giza, Abu Simbel, Cairo, Marea Rosie…Mă înfioară numai când mă gândesc că tălpile mele ar putea săruta nisipul fierbinte și că ochii mei s-ar hrăni cu spectacolul orbitor al unei lumi arhaice. Deșertul, oazele, peisaje mirifice, ape albastre. 

– Ăsta da vis! Ceva mai deștept nu mi-a venit în minte să spun, văzându-l cum se înflăcărează cu fiecare cuvânt apăsat pe care-l rostea. Îmi inghit repede vorbele și tușesc încurcată. 5000 de euro. O avere. Merită să dai o avere pe un vis?

– Treaba cu visele e foarte simplă. Odată ce se nasc, trebuie împlinite. Altfel te bântuie și dincolo de lumea asta și nu-ți găsești liniștea până nu le înfătuiești. 

E drept! Odată am avut și eu un vis: să mă sărute colegul de bancă! Și m-am zvârcolit nopți întregi până când, într-o zi, m-a sărutat. Pe obraz. Era ziua mea. Ce senzație îți dă împlinirea asta a unui vis! Chiar și așa, tangibil și relativ ușor de atins. Dar omul ăsta are un alt fel de vis: dintre acelea care ar merita chiar 5000 de euro!

M-am interesat, continuă el, ca și cum gândurile mele de până acum făceau parte din dialogul nostru. Știi că Banca Transilvania are un program de loialitate, Star Card.

banca-transilvania-sponsor-superlog-proba-2015

E un card de cumpărături. Îți alegi, de exemplu, varianta STAR FORTE. Cardul vine gratis, nu plătești nici extrasul de cont, nici utilizarea lui în străinătate. Doar 25 de lei pe an taxa de administrare a cardului. 

Suma maxima: 5.000 EUR (echivalent LEI)    Perioada de creditare: 5 ani    Perioada de gratie: pana la 56 de zile

sf

-Sunt ușor reticentă când vine vorba de cardurile de cumpărături! Nu văd cum te ajută să ajungi în Egipt?

Un om care are un vis, și-a pregătit armele și pentru eventuala apariție a unui Toma Necredinciosul:

– Îți faci cardul. Apoi, te duci la lista de parteneri (vreo 8000). Eu am ales Christian Tour. Cumperi biletul online, da’l plătești în 12 rate fără dobândă. Tot cu cardul îți faci bagajele. Cumperi tot ce ai de cumpărat pentru sejurul de 8 zile, fără grijă. Ba mai primești și niște puncte STAR bonus pentru tranzacții la comercianți, pe care le transformi, mai târziu, în bani. Cardul îl iei cu tine, pentru că poți face și acolo cumpărături.

I-am văzut strălucirea din ochi. „BT în acțiune! Și îl duce direct către stelele Egiptului”.

Seara târziu m-am gândit: eu ce aș face cu 5000 de euro? Nu m-am întrebat niciodată asta. Ciudat, însă, mereu am vrut să-mi cumpăr atâtea lucruri și acum, când aș putea să o fac, nu mă pot hotărî…

Până una-alta, m-am apucat să consult lista partenerilor!

……………………………………………………………………………………………………..

Am visat și eu frumos cu Banca Transilvania și cardul de cumpărături STAR FORTE, la proba cu numărul 7 a SuperBlogului 2015.

logo-BT-banca-transilvania-sponsor-superblog-2015-300x107

Gică – antreprenorul sau Cum să ai o afacere de succes

Ai auzit, tu?
-?
-Gică a lui Olaru s-a întors din Italia!
-De tot?
-De tot, tu!
-Și ce-or face ei acu’ în țara asta?

Om muncitor și strângător, Gică și-a făcut rostul prin străinătățuri. A strâns bani albi pentru zile negre. Să-i fie bine la bătrânețe. A plecat acum zece ani cu nevasta, Rodica, și cu ăla micu’, în etate de opt anișori. Acum, ăla micu’ e deja ăla mare. Mai are puțin și e major. Nu i-a plăcut cartea așa de mult cât să vrea să continue școala, dar a stat mult pe lângă taica-său și a învățat meserie.
În țară, lucrurile nu merg mai bine decât acum zece ani, așa că, atunci când vine vorba, la o adică, de un loc de muncă, nu știi niciodată dacă o fi cu noroc au ba. De aceea, Gică vrea să fie antreprenor! Adică, să nu mai fie la cheremul altora: să muncească el și ai lui, pentru sine și ai lui. Nu mai vrea să audă de șefi, i-au ajuns ăia de i-a avut în Italia. Și să o facă și pe Rodica o doamnă, că prea s-a chinuit având grija altora străini. În plus, și ăla mare trebuie să aibă unde munci. Tot e obișnuit cu treaba grea de mic. Dac-o vrea să mai facă și carte, bine, dacă nu, să-și poată câștiga o pâine cinstit!

Pasul 1. Planul de bătaie afaceri

Gică nu are școală prea multă. A absolvit profesionala. Atât au putut ai lui să-l ajute. Apoi a plecat în lume să-și caute un rost. Se pricepe al naibii de bine la două lucruri: la oameni și la bani. Rodica, în schimb, a făcut liceul economic, la seral. I-au plăcut cifrele atât de mult, încât le-a făcut mereu să se adune după vrerea ei. Așa că Gică a decretat:

-Deschidem un service auto! 

Rodica va ține contabilitatea și va descâlci hârtiile, el va repara, va schimba cauciucuri și va vinde piese de schimb. Ăla mare va avea grijă de spălătorie.

Pasul 2. Să ne așezăm la casa noastră spațiul nostru

Când i-a vândut pontul un prieten, a zis că e semn divin! Unul nu și-a mai putut plăti datoriile și a vândut toată afacerea. Locație potrivită – vadul bun. Clădirea – în picioare, necesita niscaiva reparații. S-a uitat Gică atent peste certificatul energetic: clasa de performanță energetică C. C nu e A, desigur, dar prețul plătit era mai bun decât dacă ar fi ridicat ei de la zero întreaga hardughie. Și s-au apucat de muncă. Au văruit, au spălat, au reparat, au cumpărat scule, aparate și mașinării. Jos – spălătoria și atelierul, deasupra, biroul. Afacerea mergea strună, clienții nu mai conteneau să apară. Numai Rodica era cam îmbufnată. Cifrele nu prea arătau bine.

-Nu-i a bună, Gicule! Facturile astea nu-mi fac viața mai frumoasă!

Gică era de acord: curentul electric și gazul cam tăiau din profit și se ducea naibii sporul casei!

Pasul 3. Dacă nu ai un prieten, fă-ți! 

I-a spus lui cineva că sigur clădirea nu e bine izolată și că de aia consumă atâta în lunile de iarnă , așa că l-a trimis la un expert în termografie. Cât a umblat el, Gică, prin lume, nu știa ce înseamnă termografie sau termoviziune.

Bloc nereabilitat – termografieBloc reabilitat – termografie

Omul a venit la fața locului, a făcut nu știu ce măsurători și a dat verdictul:

  • izoația termică nu există, prin urmare sunt zone întinse cu pierderi de căldură
  • fisurile au permis infiltrații excesive de aer
  • condensul și mucegaiul erau la ele acasă
  • niște conducte vrechi erau înfundate

Pentru început, soluția expertului a fost să schimbe toată tâmplăria și să izoleze suplimentar pereții. Apoi i-a sugerat să mai investească puțin în alte câteva schimbări.

– Or să coste, e drept, dar se vor amortiza foarte repede și nu vei avea decât de câștigat.

Așa că Gică a schimbat centrala clasică cu una termică în condensație, cu randament mai ridicat și consum redus de combustibil. A pus becuri cu led în birou și aparat de aer condiționat cu inverter, care să reducă timpul de răcire și să păstreze temperatura constantă mai mult timp.

În loc de concluzie

Gică antreprenorul are o afacere de succes! A stârnit și multe invidii, e drept, dar asta, pentru el, însemna că s-a așezat la biroul casa lui și că i-a ieșit planul de afaceri!

………………………………………………………………………………………………………….

Cu sau fără lumină electrică în apartament, am dus la bun sfârșit și proba a șasea a SuperBlogului 2015, propusă de www.avizez.ro.

pret-certificat-energetic-avizez-proba-superblog

Haina îl face pe om sau omul pe haină?

Vorbeam deunăzi despre străduințele oamenilor de a se diferenția de ceilalți. Ne place teribil să ieșim în evidență uneori, ne place să atragem priviri, ne place să se discute despre cât de cool suntem sau cât de „în trend”. Și asta chiar dacă negăm cu vehemență acest lucru. Ținuta vestimentară este cel mai potrivit domeniu în care să ne putem manifesta în funcție de propria personalitate. Unii mai serioși, alții mai țipători, unii mai vizibili, alții, dimpotrivă, discreți.

Uneori, haina face pe om

În ceea ce mă privește, aleg mereu ceea ce mă face să mă simt comod. Nu vobesc despre momentele când ținuta îți este impusă de un eveniment sau de regulile locului de muncă. Nu știu dacă am un stil care să mă definească, garderoba mea nu abundă în prea multe piese „de colecție”. O pereche de blugi cu un tricou sau pulover, după caz și după condițiile meteo, cu accesorii potrivite care să le scoată din monotonie. Dar dacă e, la o adică, vreo ocazie să devin peste noapte Cenușăreasă…de ce nu?

Ceea ce rămâne, însă, ca notă definitorie, este seriozitatea, fără a o transforma în sobrietate. Pentru că da, (și) haina îl face pe om să pară respectabil, admirabil, apreciabil sau, dimpotrivă.

Desigur, uneori  simțim nevoia să ne destindem, să evadăm din lumea serioasă și să redevenim imaturi, poate să dăm și în mintea copiilor, dacă asta ne face să simțim gustul vieții.

Adică…de ce-ai vrea un tricou personalizat?

1. Pentru că sunt la modă? Nu știu dacă este suficient de convingător un astfel de argument. Știu că sunt destul de căutate astfel de cadouri personalizate. Nu trebuie decât să cunoști destul de bine pe cel căruia urmează să i-l dăruiești (nu de alta, dar ar fi destul de neplăcut să nu nimerești mesajul potrivit!)

2. Pentru că sunt tricouri haioase? Asta da. Eu însămi zâmbesc uneori, mai ales dacă imaginea/textul reflectă o oarecare inteligență în a crea jocul.

PyuOTCY4VL_tricou_alb superblog-probe-sponsori-magazin-de-tricouri

3. Pentru că te fac să te simți iubit/apreciat/ important? Poate da! Îmi amintesc de ultimul tricou cu mesaj pe care l-am primit și care mi-a înseninat ziua de naștere:

4. Pentru că vrei să transmiți o idee? Ei, bine, da! Acesta mi se pare, de departe, cel mai bun motiv. Am văzut tricouri cu mesaje puternice, de impact, astfel că îți este imposibil să uiți ceea ce transmit. Am simțit asta la semi-maraton, când am alergat alături de echipa Invictus sau de alte echipe care s-au înscris tocmai pentru a susține o idee. În esență, despre asta e vorba atunci când ne referim la obiecte personalizate: să reprezinte un brand, să susțină și să promoveze o idee sau un business și, mai ales, să arate profi.

Sau omul face haina? 

Mi-am aruncat privirea peste oferta din magazinul de tricouri online, să văd ce anume mi s-ar potrivi. Dacă ar fi să mă iau după starea de spirit din ultimele două săptămâni (sper să nu iasă cu prelungiri!), cred că ar fi bine să plasez o comandă de tricouri din gama

lRumhbwC0F_tricou_negru

Nu știu dacă multă sau puțină, dar deja încep să mă simt inspirată și creativă! Și dacă tot mi-au dat voie să mă joc, mi-am dat cu presupusul direct acolo pe site. Tshirts? Cu mine????

Untitled

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

O probă provocatoare în competiția SuperBlog2015, de la Tshirts – tricouri personalizate. 

Imaginile sunt preluate din arhiva personală și de pe https://www.facebook.com/Semimarathon-BACAU-1616182608654827/.

Be Yourself! Be Colop-ful!

Cel mai adesea, fugim de generalizări, de uniformizări, de tendința de a face un lucru doar pentru că și ceilalți îl fac. Din ce în ce mai des ne strigăm în gura mare unicitatea. În cazul unora, este o chestiune legată de înfățișare, alții se raportează la detaliul vestimentar, sunt destui care se remarcă printr-o atitudine stridentă sau printr-un act extrem. Pentru fiecare dintre aceste persoane este important a ieși în evidență cu orice preț, tocmai pentru a se desprinde iremediabil de grup, dintr-o criză a propriei identități.

orsonwelles109681

Ce-are a face ștampila?

Dacă, inițial, ștampila – derivată a sigiliului – era elementul de siguranță, dovada autenticității și integrității unui document, astăzi este mai mult de atât. Nu trebuie să fii persoană cu o funcție, cu un PF/PFA sau cu un statut aparte. A devenit un must-have pentru oricine vrea să-și pună în valoare originalitatea.

Ideea de a avea o ștampilă mă duce departe în trecut, în casa bunicilor mei. Lucrul care mă fascina în fiecare vacanță era biblioteca bunicului, în care scotoceam de fiecare dată, căutând câte ceva interesant de citit. Și mai fascinant mi se părea faptul că bunicul însemnase cărțile cu…o ștampilă proprie!

20151012_212412

Pe furiș, o foloseam și noi pe caiete, pe foi, oriunde! Mi se părea că totul devine deodată important, oficial și visam să am și eu odată un obiect atât de…fancy. Brusc aș fi fost mult mai interesantă în ochii copiilor de la bloc! Cum m-ar fi iscodit, cât și-ar fi dorit să-i las să o folosească măcar o dată pe caietul de amintiri!

Am păstrat dorința asta (devenită, poate, și mai arzătoare), când am avut de semnat copiile unor documente din vreo 80 de dosare „CONFORM CU ORIGINALUL”, de m-au durut mâinile două zile. Nici nu-mi imaginam că s-ar fi putut gândi cineva să inventeze un instrument util în acest sens! Spre norocul meu, însă, obiectul minune s-a inventat! Iar acum, nu numai că merg lucrurile mult mai rapid, dar parcă ai și aerul acela de…persoană importantă! (Deh! Reminiscențe din copilărie! 😈 )

SB1

Numai că odată ce te-ai învățat cu viața ușoară, tot cauți și alte modalități de a simplifica lucrurile. Cum mereu uit în ce zi suntem (mi-am făcut prieten pe Alzheimer!), bine mi-ar mai prinde un reminder: o datieră!

stampila-momentului_colop_superblog

Și după aceea, să se facă și cataloage la școală cu format care să permită folosirea ștampilei pentru ăștia ca mine care întreabă mereu pe câte unul: „Da’ azi în cât suntem?” 😀

Ce-are a face Colop?

Păi are! Că până la ei, uitasem cu desăvârșire că pot să fiu unică și în felul acesta! Una e să ai o ștampilă, și cu totul alta e să ai cel mai interesant semn a ceea ce reprezinți. Să-ți alegi tu însuți/însăți imaginea, textul, culoarea, modelul, în funcție de nevoi și în funcție de propria personalitate. M-am jucat și eu cu programul lor de personalizare, Design Your Stamp, și mă gândesc că este cel mai eficient și distractiv mod de a fi creativ în ceea ce privește propria imagine.

Ce-mi trebuie ștampilă?

Lăsând la o parte faptul că m-ar face să par al naibii de cool? 🙂 Cum ar fi să am pe post de semnătură, o ștampilă cu datele de contact? Te-ai întâlnit cu omul, ai bătut palma în privința afacerii comune, ai lăsat repede pe hârtiile-document și toate informațiile de care are nevoie. O ședință importantă, o întâlnire de afaceri cu potențiali parteneri? Numai bună o astfel de ștampilă! Ca o carte de vizită.

SB6

E drept că o idee pe care o am de multă vreme în minte este legată de o ștampilă (sau două sau trei) pe care să o pot folosi pe caietele elevilor mei, în loc de evaluare cu notă. Cei mici, mai ales, sunt înnebuniți după orice semn care să aprecieze ALTFEL munca lor în clasă au acasă. Cam monoton acel „văzut” și cam impersonal. Dacă tot m-am jucat „de-a Colop-ul”, iată:

Untitled

Dacă aș fi o ștampilă, aș fi…

Evenimentele din ultimele zile au generat adevărate cutremure sociale și psihologice în comunitatea unde îmi desfășor activitatea. Așa că tare mi-aș dori să fiu o ștampilă care să identifice și să marcheze prostia! Un fel de Zorro modern, doar că în loc de „Z”-ul tremurat, să scrie mare Atenție! Prostie! Extrem de contagioasă! Ca să fugă lumea mâncând pământul. Să fie un fel de „Litera stacojie”, înfierată cât să știe lumea cu cine are de a face. Dar, cum e bine să rămânem pașnici șă să ne ridicăm deasupra tutror și, mai ales, deasupra ACELORA, rămân la ideile pozitive de mai sus. Deocamdată! 😀

……………………………………………………………………………………………….

Astfel, a trecut și proba a treia a competiției SuperBlog2015! Să ne fie cu Colop, zic! 😀

A Bad Hair Day? Dă-i cu Farmec!

A fost odată ca niciodată!

A fost odată o fată. Nu de împărat, că fuseseră maziliți deja pe vremea aceea, iar averea li se retrocedase. O fată simplă. Și ca toate fetele, visa la un moment dat să devină Cosânzeană. Cum să fii Cosânzeană, dacă nu ai cosițe? Degeaba mituiseră ursitoarele și măsluiseră baghete magice. Fata noastră s-a pricopsit încă de la naștere cu…

1 par

Blondele cosițe erau doar un moț. I s-a spus să nu se îngrijoreze, că va veni și vremea când se va putea lăuda cu un păr mătăsos, de aur, moale, numai bun de muză pentru poeți. Dar vremurile acelea s-au lăsat mult așteptate. Așa că fata și-a luat inima-n dinți și pieptănul în mână și s-a apucat de treabă, doar doar grăbește procesul de… Cosânzire.

5 par

Nici vorbă de succes! Toate tehnicile păreau să dea greș. Părul nu-și găsea forma lui de Cosânzeană și pace! Așadar, fata noastră a apelat la experți în…bad hair day..

Rezultatul???

2 par

Da! A venit cu tot cu globuri, beteală și artificii! Cât a mai plâns biata fată! Și cât s-a mai rugat de Moș Crăciun să se îndure măcar el de părul ei! Fără succes și de această dată!

Ei, vedeți voi, pe vremurile acelea nu exista Gerovital Tratament Expert, și de aceea, lucrurile, insclusiv părul, nu aveau Farmec! Dacă ar fi fost fată de împărat, altfel ar fi stat lucrurile! Cu siguranță pețitorii s-ar fi întrecut care să-i aducă cel mai eficient șampon regenerant, cele mai bune măști de păr sau măcar un ser termoprotector, un balsam, un ulei nutritiv. Dacă ar fi fost fată de împărat, îl chema pe Merlin, vrăjitorul, și cu o poțiune magică, puff! Cosițe aurii, strălucitoare și farmec-ătoare! Dar nu, aici nu vorbim de fete de împărat! Ci de o fată simplă, cu un pieptăn și cam atât.

Aceasta este o poveste. Orice asemănare cu realitatea este…posibilă și total întâmplătoare. Nu vă uitați nici la asemănarea izbitoare cu personajul, căci aparențele înșală din când în când. 😈

În ceea ce mă privește, prefer să folosesc produse românești de calitate, probabil dintr-o mândrie românească. Și pentru că au la bază ingrediente de origine vegetală și minerală. Și pentru că din 8 sub-game și 22 de produse, ai de unde să alegi ce ți se potrivește. Cosițele… nu mai sunt blonde, dar nu se mai poartă oricum, culoarea asta. În schimb, arată a păr frumos și sănătos. Ca în reclamă!

probe_farmec_superblog

Așa că, mi-e milă de fata din poveste, dar eu…I love my hair!

Grea treabă asta cu părul! Mai ales dacă ești femeie! Cochetă.

Tu? Care e povestea ta de Cosânzeană?

……………………………………………………………………

Proba numărul doi a provocării SuperBlog 2015. Să fie cu muuult Farmec! 😉

Ah! Imaginile sunt…din arhiva de aur! 🙂

O mie și una!

Se simțea sufocat. Deshisese deja fereastra și își slăbise nasturele cămășii. Sufocarea aceea, însă, venea de altundeva: dinlăuntrul lui. Da, o pierduse! Era pentru prima dată când își ducea acest gând până la capăt. Și acum îl repeta, chiar cu voce tare, ca și cum ar fi încercat să se convingă pe sine.
– Pierdută…este pierdută. Sunt o mie și una de nopți de atunci!
Undeva dincolo de limita propriei existențe, Bilal își imagina că va ajunge cândva să o atingă din nou, să-i simtă respirația și să o sărute cu patos ca în ultima seară, înainte să-i așeze aripi pe umeri. Dar când? Oare când va veni vremea aceea?
Deschise dulăpiorul de lângă fereastră. Un miros de cafea îi invadă nările. Nu mai băuse de când Arzum…de când ea plecase pentru totdeauna. I se făcu dor de gustul puternic și aromat al cafelei turcești pe care ea o prepara dimineața în ibricul vechi. Doar apă și cafea. Suficient cât să le facă amândurora dimineața frumoasă. Era sigur că nu va regăsi nicăieri gustul acela, pentru că se gândea că Arzum trebuie să fi avut o formulă magică pentru a o prepara. Încercase de multe ori să-i surprindă buzele rostind vreo incantație. Dar ea doar îi zâmbea ștrengărește și îl făcea să se simtă ca un copil prins în timp ce făcea vreo năzbâtie.
O mie și una de boabe de cafea! Nici măcar una în plus, nici măcar una în minus! Ăsta e secretul! Și apoi se întorcea râzând spre ibricul de pe foc.
După ce ea nu a mai fost, și-a cumpărat o cafetieră profesională de la magazinul MarketOnline.ro.
logo_marketonline_micȘi-amintea acum că îl încântase funcția de auto-curățare. Putea să savureze liniștit cafeaua preferată, ca atunci când fuseseră în Turcia amândoi.
Cafetiera zăcea într-un colț al bucătăriei de ceva vreme, așa că se hotărî să-și facă, în sfârșit, o cafea. O cafea turcească. Apucase să soarbă din ceașca aburindă și închise ochii, murmurând:
– „ArzumArzum Okka…”
Îi era dor! Iar dorul devenise durere. Iar durerea îi amorțea trupul care părea să nu-l mai asculte. Doar de undeva de departe se auzea un glas încânat cu o melodie veche, dragă lui. Bilal încercă să deschidă ochii. Lumânarea era arsă jumătate, iar fumul umpluse toată odaia. I se păru ciudat că acum căpăta contur. Un contur de femeie, chiar în fața lui, pe scaunul tapițat, roșu.
Nu ți-ai băut cafeaua, auzi el o voce. Nu te grăbi. Am să-ți spun o poveste. Ah, ba nu! Am să-ți spui o mie și una de povești! Dar să ții lumânarea aprinsă!
Bilal nu credea nici în stafii, nici în fenomene paranormale. Cu toate acestea, ochii – singurii pe care și-i putea mișca acum – erau lipiți de arătarea aceea, de conturul femeii așezate pe scaunul roșu.
E povestea unui tânăr. Îndrăgostit fără șanse de vindecare, și-a înfruntat familia, refuzând să-și aleagă alte trei soții, după legea turcească. O iubea pe prima și nici prin gând nu i-a trecut să o înlocuiască vreodată.
Și umbra a povestit despre pedeapsa pe care a primit-o tânărul, silit să-și vadă soția schingiuită, înainte de a-și pierde el însuși capul.
Bilal simți imediat gustul sângelui, în timp ce inima-i bătea cu putere, ca și cum fusese acolo, acum sute de ani.
Lumânarea! îi spuse umbra. Să nu se stingă. Și mai toarnă-ți cafea. Noaptea e lungă.
Bilal se sili să se ridice și aprinse la timp altă lumânare. Umbra îi povesti de data aceasta despre o bătălie. Conducătorul își învățase oamenii să fie curajoși și era aproape de victorie. Își urmărea dușmanul ca să-l răpună dintr-o lovitură a sabiei. Dar când îl izbi de pe cal, înlăturându-i armura, rămase împietrit: sub ea, se ascundea o femeie. Cea care i se arătase în vis timp de o mie și una de nopți. Iar aceasta, cu ultima sforțare, îi înfipse sabia în inimă. Și acum, Bilal simțea tăișul sabiei și durerea din piept, de ca și cum totul s-ar fi întâmplat chiar atunci.
Cu fiecare lumânare aprinsă, umbra îi spunea altă poveste. De fiecare dată Bilal își regăsea o rană mai veche, un vis, un semn din naștere, o amintire…După terminarea poveștii, îl izbea o sete nemaipomenită, iar umbra îl îndemna să bea cafea.
O mie și una de lumânări au ars. O mie și una de cești de cafea. O mie și una de ore s-au scurs…Când au intrat să vadă de ce nu răspunde de atâta timp, oamenii au găsit cafetierea bolborosind, o grămadă de lumânări arse și hainele lui Bilal pe scaun, ca și cum trupul i s-ar fi evaporat…

…………………………………………………………………………………..

Am îndrăznit…la prima probă SuperBlog2015. Dacă tot e cu poveste…

Imaginile au fost preluate de pe http://recyclenation.com/2014/04/recycle-candles și http://www.modernism.ro/2014/11/08/stefano-bonazzis-smoke-portraits-of-people-mysteriously-vanishing-into-velvety-wisps/

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte