Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: Colop

Creat, ștampilat, personalizat!

colop2

Începuturile

Vânzătoarea m-a văzut stând nedumerită în fața ofertei de ștampile din vitrina foarte bine aranjată.

Cu ce vă pot ajuta?

Aș dori…o ștampilă!

Deșteaptă replică! Evident că nu venisem acolo ca să-mi fac cumpărăturile! Dar doamna manifestă îngăduință, zâmbește binevoitoare și continuă:

Poate dacă îmi spuneți ce anume vă doriți, v-aș putea ajuta.

Ei, asta era acum! I-aș fi  spus ce doresc, dar nu cred că în mintea mea se conturase prea bine conceptul. Ce să-i povestesc femeii? Că la fiecare două zile copilul meu apare de la grădiniță cu obiecte vestimentare mai multe decât avusese inițial, dimineața, la plecare? Că în loc de două șosete, apar trei? Că îl trimit cu un tricou și vine înapoi cu o cămașă? A altcuiva, desigur! Că seara începe circul cu privire la mașina preferată și că se dovedește a nu fi „cea adevărată”, care se rătăcise cu siguranță prin rucsacul altui copil din grupa veselă?

Vreau…o personalizare!

Înțeleg, spuse doamna, cu aceeași privire plină de răbdare. O ștampilă pentru firma dumneavoastră?

Oare de ce toată lumea presupune că o ștampilă trebuie musai să fie „pentru firmă”.

Ei bine, nu!

Nu?!

Înțelegeți…eu doresc…să-mi ștampilez copilul!

Pe bună dreptate, femeia mă privea de ca și cum era gata să sune Protecția copilului sau vreun serviciu care se ocupa de sănătate mintală. Așa că revin repede, ca s-o dreg.

Îmi trebuie o ștampilă mică, de buzunar, cu care să pot imprima materiale textile și nu numai. Știți, pentru grădi!

Doamna se luminează. Se bucură enorm că nu are de-a face cu vreun părinte psihopat. Așadar, stimata clientă (adică eu) doream să fac în așa fel încât hainele și celelalte obiecte ale copilului meu să fie personalizate, ca să nu se mai încurce cu lucrurile altor copii. Dau din cap îngăimând un „Exact”, urmat de un zâmbet tâmp.

Primesc o ștampilă Colop mică și elegantă,de buzunar, cu care aveam să „marchez” fiecare lucrușor al copilului și care mi-a fost de mare folos în epoca „Grădi”.

Episodul următor

Timpul a trecut. Copilul a învățat lecția cu simțul proprietății, așa că am abandonat ștampila pe undeva prin sertare. Noua perioadă venise cu alte lucruri de rezolvat: cum „manageriem” mormanul de jucării veșnic multe și, mai ales, veșnic amestecate.

Mami, unde e robotul ăla verde din seria „….”? (Parol, nici n-am știut că există seria cu pricina!) În cutia cu roboți nu, în pat nu, sub pat -nici vorbă. Copilul e supărat și greu de împăcat! Mama înjură sistemul roboțesc și pe toți producătorii de roboți care n-au avut altă treabă de inventat.

Nu vrei să facem altceva? Uite, niște Lego, de pildă!

Copilul își șterge lacrima din colțul ochiului. Ce noroc că Lego este întotdeauna o opțiune viabilă! Când deschide cutia, printre piese și „piesișoare” se zărește capul verde și înflăcărat al robotului! Fața copilului se luminează. Mama răsuflă ușurată și pășește spre fotoliul din living, poate are noroc că prindă finalul unui documentar interesant. Dar nu face decât doi pași:

Auzi, mami, nu îl găsesc pe „X….”, robotul celălalt, portocaliu! Și mama o ia de la capăt cu căutările, cu o serie nouă de înjurături în gând și cu o rugăciune puternică de găsit roboți.

Evident, mama se înfățișează la doamna de la magazinul cu ștampile Colop și cere o ștampilă magică de personalizat cutiile cu jucării: cutia cu roboți, cutia cu mașini, cutia cu Lego, cutia cu….

Next level

Alți ani care trec. Copilul e în altă etapă acum. Desenează! Și mai bine, și mai creativ, și mai pasionat! Și odată cu această nouă îndeletnicire, s-a trezit în el simțul proprietății. Vrea cu orice preț să-și lase amprenta pe fiecare lucru care iese din mâna lui.

Ei, vedeți?

Care este elementul comun? Copilul a descoperit semnătura! I-a luat ceva vreme să o facă a lui, adică așa cum îi place și cum îl reprezintă:

Screen Shot 2017-10-18 at 21.51.23

Mai mult decât atât, a constatat că poate să-și înceapă o afacere. Toată vara a meșterit cu prietenii lui pe afară diverse lucruri: desene, brățări sau alte handmade-uri, pe care le-au vândut vecinilor. Evident, a fost o încercare de a-și confirma lor că sunt în stare să facă și altceva decât să se joace. Toate purtau însemnele autorului. Dar de ce să se oprească aici? Copilul a devenit afacerist, prestator de servicii, om cu greutate!

Screen Shot 2017-10-18 at 21.51.55.png

Mi-a venit o idee și numai doamna de la Colop putea să mă ajute. M-a recunoscut după ridurile conturate odată cu trecerea timpului:

Știu, vreți să vă ștampilați copilul!

(Ah, da, și după replica asta! Pfui! N-a putut să uite?)

Vreau să-i fac un cadou de ziua lui. O ștampilă personalizată.

Mă conduce spre vitrina unde tronau modele care mai de care mai ochioase, rotunde, dreptunghiulare, chiar ovale.

Screen Shot 2017-10-18 at 22.55.57

Un lucru e clar: nu te plictisești cu oamenii ăștia! Mereu inventează câte ceva, chiar și pentru mame ciudate care vor să…-și ștampileze copiii!

Am văzut ștampile ecologice, din gama COLOP Green Line, realizate, în principal, din materiale reciclate și sustenabile. Bună idee să învețe copilul despre ecologie, cât își ștampilează lucrările.

Screen Shot 2017-10-18 at 23.24.40

Ștampile cu protecție antibacteriană? Sunt convinsă că un astfel de cadou ar stârni curiozitatea colegilor și prietenilor. Și dacă tot va umbla ștampila din mână în mână pe la unul, pe la altul, nu strică să fie și …igienică!

Screen Shot 2017-10-18 at 23.25.38

Dar ce mi s-a părut cel mai potrivit pentru copil, a fost pixul cu ștampilă!

Screen Shot 2017-10-18 at 22.51.35

Da! Un cadou care, cu siguranță, îl reprezintă pe copilul de acum, cu preocupările lui, cu ambițiile lui și cu felul său propriu de a face lucrurile. Pașii sunt simpli: a creat, a ștampilat, a personalizat. Pentru că „a fi tu însuţi într-o lume care caută în mod constant să te facă altcineva, este cea mai mare realizare.” (Ralph Waldo Emerson)

…………………………………………………………………

Mi-am ștampilat…copilul cu Colop, la SuperBlog 2017

colop_1502401232-1-300x300

 

 

Gâlceavă în stil office

Acțiunea se petrece într-un birou de la marginea urbei X, în zilele noastre.
Personaje:
Ștampila carte de vizită – ușor arogantă și foarte vorbăreață
Ștampila de firmă – mai în vârstă și cu un ton înțelept, care îi dă un aer de superioritate
Ștampila datieră – obsedată de date, intră foarte ușor în panică
Ștampila cifrieră – vorbește în formule și în calcule matematice
Ștampila personalizată – nonconformistă și mereu veselă

Actul I

La ceas de seară. Într-un sertar stau cam înghesuite câteva ștampile.

colop5-300x293

Se aude un click-click enervant care taie liniștea nopții.

Ștampila de firmă (ușor agasată de zgomotul enervant) : Crezi că ai putea să te oprești?Mi se împrăștie tușul numai cât te aud! Și am avut o zi din acelea…Alergătură, de la primele ore ale dimineții. Am parafat contractul de înființare a noii societăți, pentru care Colop m-a îmbrăcat în haine noi. Apoi am dat fuga la bancă, unde mi-am lăsat tușul pe un contract de garanție imobiliară – șeful tocmai a închiriat un birou nou. Trei exemplare a irosit până s-a decis care e varianta finală. Mă doare capul de la atâta apăsat!

Ștampila carte de vizită (cu ironie în glas) : A, da? Poate așa ne găsește un loc mai comod și nouă. Să nu mai stăm înghesuite aici în sertar, în bezna asta. Să mai ieșim și noi la lumină! Nu e păcat de culorile astea frumoase pe care le avem?

Ștampila de firmă (ignorând-o) : De acolo am alergat într-un suflet să bifez și contractul de leasing. Cât pe ce să mă spargă. Neglijență de serviciu! Am să cer o mărire! Sau măcar un concediu. Să-mi refac și eu imaginea! Mai ales la câte facturi am ștampilat astăzi! Noroc că s-a terminat ziua de lucru și tușiera a ieșit din tură. (Face o pauză) N-ai terminat cu click-ul ăla enervant?

Ștampila carte de vizită (revoltată) : Ți se pare puțin lucru?

Ștampila de firmă: Ce anume?

Ștampila carte de vizită: Astăzi cineva a zis: „Unde naiba sunt nenorocitele alea de ștampile?” Da de ce „nenorocite”? Până și tușiera m-a luat peste picior mâner când m-am programat să-mi facă un refill. Iar pixurile cu ștampilă își dădeau coate când au trecut la buzunarul șefului prin fața biroului. Nu merităm și noi respect? Mâine – poimâine o să ne înlocuiască pe toate cu ștampilele electronice care tocmai au fost angajate special săptămâna trecută.

Ștampila datieră (panicată) : Săptămâna trecută? Ăăăăă…adică…27-7…adică pe 20.09.2016. Da, da, atunci trebuie să fie! Oare am trecut bine pe contract? Cifra 9 e ușor instabilă. Îmi face numai probleme. Și a doua zi au uitat să mă rotească. Adică 21. Da, 21.09.2016! Atunci a fost! Vai! Ieri a fost cumplit! Da, cumplit! Un control de sus! Cică niște produse au fost găsite expirate și cineva le-a falsificat data inscripționată! Toți s-au uitat spre mine. Dar nu, eu nu! Eu m-am uitat cu atenție: 15.10.2016. Da, da, așa scria! Era tușul meu special! Nu am modificat nimic. Eu NU greșesc. Nu-mi permit. Fac asta din…stați așa…din 01.06.2010 de când m-au învestit în funcție.

Ștampila personalizată (până atunci stătuse într-o rână, zâmbind și mângâindu-și cauciucul) : Chill. Prea mult stres creează disfuncționalități grave! Ce atâta nenorocire? Doar nu e apocalipsa? Oricine mai greșește!

Ștampila datieră (iritată) : Eu, nu! Din 01.06.2010! Nu am greșit niciodată! La mine totul este exact! Și clar. Și corect. Din 01.06.2010!!

Ștampila personalizată (împăciuitoare) : Ok, ok, chill girl! Trebuie să te relaxezi.

Ștampila cifrieră: Mda, ție îți convine să vorbești. Ai un job foarte ușor. Te-am urmărit. Acum exact o oră, 30 de minute și 23 de secunde ai intrat în sertar, fără pic de sudoare, fără de urme de muncă. N-ai avut nicio personalizare azi? Eu am ștampilat 4355 de cutii din 23 de depozite. Mi-a luat exact 56 de minute și 34 de secunde. Ieri am lucrat cu 2500 de cutii albe și mari. A durat mai mult să le manevreze: o oră și 23 de secunde.

Ștampila personalizată (înțepându-și colega de sertar) : Eu fac ce-mi place! iar astăzi am marcat 300 de invitații la marea petrecere. Șefu’a fost tare mulțumit de cum au ieșit. Cică eu le-am dat nota de veselie și bună dispoziție!

screen-shot-2016-10-17-at-20-47-37

O zi din viața unei ștampile nu trebuie să treacă în zadar! Dacă nu lași în urma ta o bucurie, un zâmbet, o floare, o rază de soare…Iar eu am bucurat 300 de oameni. Plus șeful! Toate mi-au mers strună. Asta pentru că nu sunt atât de fatalistă ca voi.

Ștampila carte de vizită (dând ochii peste cap) : Sigur că da! Unii muncesc și alții se distrează! Sunt mereu pe drumuri, stau în buzunar cu orele și când mă scoate, dau cu ochii de câte unul…de-mi vine să-i ștampilez una…Am muncit mult să-mi consolidez statutul. Am concediat cărțile de vizită clasice, demonstrând că sunt mai eficientă. Și sunt! Ajungi undeva unde nici nu te gândești că ai avea nevoie să lași o carte de vizită. Ce să tot cari atâtea cartoane după tine? Mă iei pe mine! Mă scoți repede din servietă și mă aplici pe un document, pe o agendă, în fine, oriunde îi este omului mai la îndemână, să fii sigur că nu te uită!

screen-shot-2016-10-17-at-21-05-02

Actul al II-lea

Sediul firmei în discuție. Șeful caută o soluție pentru atenuarea gâlcevei. O soluție online, desigur! 

Șeful (ușor speriat) : dacă intră-n grevă, m-am ars! Nu poți face nimic fără ștampile zilele astea! Iar o zi din viața unei ștampile pare foarte obositoare. Să le fericesc, zic! Cu Colop. Ăștia au mereu soluții pentru revigorarea unei ștampile. Ba rotundă, ba pătrată, ba dreptunghiulară, mereu găsesc ceva care să o facă unică.

Screen Shot 2016-10-17 at 21.25.19.png

Am să le fac ecologice! Să se simtă importante și speciale. Sau din materiale cu protecție antibacteriană! Și am să le personalizez. Da, așa am să fac!

Comanda efectuată și…mail sent to online@colop.ro. În sertar se stârni o bucurie imensă: click, click, click în ropote. 

………………………………………………………………………………

Cu premii sau fără, Rudia s-a personalizat cu

logo

pentru proba a cincea a competiției SuperBlog 2016

screen-shot-2016-10-17-at-18-56-58

Be Yourself! Be Colop-ful!

Cel mai adesea, fugim de generalizări, de uniformizări, de tendința de a face un lucru doar pentru că și ceilalți îl fac. Din ce în ce mai des ne strigăm în gura mare unicitatea. În cazul unora, este o chestiune legată de înfățișare, alții se raportează la detaliul vestimentar, sunt destui care se remarcă printr-o atitudine stridentă sau printr-un act extrem. Pentru fiecare dintre aceste persoane este important a ieși în evidență cu orice preț, tocmai pentru a se desprinde iremediabil de grup, dintr-o criză a propriei identități.

orsonwelles109681

Ce-are a face ștampila?

Dacă, inițial, ștampila – derivată a sigiliului – era elementul de siguranță, dovada autenticității și integrității unui document, astăzi este mai mult de atât. Nu trebuie să fii persoană cu o funcție, cu un PF/PFA sau cu un statut aparte. A devenit un must-have pentru oricine vrea să-și pună în valoare originalitatea.

Ideea de a avea o ștampilă mă duce departe în trecut, în casa bunicilor mei. Lucrul care mă fascina în fiecare vacanță era biblioteca bunicului, în care scotoceam de fiecare dată, căutând câte ceva interesant de citit. Și mai fascinant mi se părea faptul că bunicul însemnase cărțile cu…o ștampilă proprie!

20151012_212412

Pe furiș, o foloseam și noi pe caiete, pe foi, oriunde! Mi se părea că totul devine deodată important, oficial și visam să am și eu odată un obiect atât de…fancy. Brusc aș fi fost mult mai interesantă în ochii copiilor de la bloc! Cum m-ar fi iscodit, cât și-ar fi dorit să-i las să o folosească măcar o dată pe caietul de amintiri!

Am păstrat dorința asta (devenită, poate, și mai arzătoare), când am avut de semnat copiile unor documente din vreo 80 de dosare „CONFORM CU ORIGINALUL”, de m-au durut mâinile două zile. Nici nu-mi imaginam că s-ar fi putut gândi cineva să inventeze un instrument util în acest sens! Spre norocul meu, însă, obiectul minune s-a inventat! Iar acum, nu numai că merg lucrurile mult mai rapid, dar parcă ai și aerul acela de…persoană importantă! (Deh! Reminiscențe din copilărie! 😈 )

SB1

Numai că odată ce te-ai învățat cu viața ușoară, tot cauți și alte modalități de a simplifica lucrurile. Cum mereu uit în ce zi suntem (mi-am făcut prieten pe Alzheimer!), bine mi-ar mai prinde un reminder: o datieră!

stampila-momentului_colop_superblog

Și după aceea, să se facă și cataloage la școală cu format care să permită folosirea ștampilei pentru ăștia ca mine care întreabă mereu pe câte unul: „Da’ azi în cât suntem?” 😀

Ce-are a face Colop?

Păi are! Că până la ei, uitasem cu desăvârșire că pot să fiu unică și în felul acesta! Una e să ai o ștampilă, și cu totul alta e să ai cel mai interesant semn a ceea ce reprezinți. Să-ți alegi tu însuți/însăți imaginea, textul, culoarea, modelul, în funcție de nevoi și în funcție de propria personalitate. M-am jucat și eu cu programul lor de personalizare, Design Your Stamp, și mă gândesc că este cel mai eficient și distractiv mod de a fi creativ în ceea ce privește propria imagine.

Ce-mi trebuie ștampilă?

Lăsând la o parte faptul că m-ar face să par al naibii de cool? 🙂 Cum ar fi să am pe post de semnătură, o ștampilă cu datele de contact? Te-ai întâlnit cu omul, ai bătut palma în privința afacerii comune, ai lăsat repede pe hârtiile-document și toate informațiile de care are nevoie. O ședință importantă, o întâlnire de afaceri cu potențiali parteneri? Numai bună o astfel de ștampilă! Ca o carte de vizită.

SB6

E drept că o idee pe care o am de multă vreme în minte este legată de o ștampilă (sau două sau trei) pe care să o pot folosi pe caietele elevilor mei, în loc de evaluare cu notă. Cei mici, mai ales, sunt înnebuniți după orice semn care să aprecieze ALTFEL munca lor în clasă au acasă. Cam monoton acel „văzut” și cam impersonal. Dacă tot m-am jucat „de-a Colop-ul”, iată:

Untitled

Dacă aș fi o ștampilă, aș fi…

Evenimentele din ultimele zile au generat adevărate cutremure sociale și psihologice în comunitatea unde îmi desfășor activitatea. Așa că tare mi-aș dori să fiu o ștampilă care să identifice și să marcheze prostia! Un fel de Zorro modern, doar că în loc de „Z”-ul tremurat, să scrie mare Atenție! Prostie! Extrem de contagioasă! Ca să fugă lumea mâncând pământul. Să fie un fel de „Litera stacojie”, înfierată cât să știe lumea cu cine are de a face. Dar, cum e bine să rămânem pașnici șă să ne ridicăm deasupra tutror și, mai ales, deasupra ACELORA, rămân la ideile pozitive de mai sus. Deocamdată! 😀

……………………………………………………………………………………………….

Astfel, a trecut și proba a treia a competiției SuperBlog2015! Să ne fie cu Colop, zic! 😀

Și drept cadou, o poveste…ștampilată!

Se apropia ziua ei… Ca de fiecare dată, Adam căuta să o surprindă, să-i smulgă în zâmbet, fără alte așteptări nejustificate. În fond, viețile lor mergeau separat pentru că așa au ales amândoi. Nu i-au plăcut niciodată cadourile previzibile și nici cele de complezență, iar dulcegăriile i se păreau de-a dreptul ridicole. Nu se vedea stând în fața ei cu un buchet de flori în mână, fie ele și florile ei preferate. În plus, cadoul nu trebuia să trădeze în niciun fel ceea ce el simțea pentru Scarlet. Asta ar face-o să se încrunte și, cu siguranță, nu l-ar accepta.

El fusese cel care o îndrumase să-și deschidă firma de traduceri autorizate, sprijinind-o pas cu pas în toate demersurile birocratice. Știa cât de mândră era acum de rezultat și cât de mult aștepta să dea drumul cabinetului în săptămâna care urma.

O ștampilă!” îi veni deodată în minte. „Personalizată!”.

Da! Era un cadou foarte potrivit pentru Scarlet. Singurul lucru care îi mai lipsea ca să fie pregătită cu totul pentru noua ei afacere. Ceva util, astfel încât să nu aibă de ce să-i reproșeze din nou că face eforturi mult prea mari pentru tipul de relație în care erau implicați. Cu siguranță ceva ce ar face ca ochii ei mari și verzi să se mărească a surprindere, cauzând un zâmbet discret ce nu putea fi mascat de felul în care își mușca de obicei buza de jos.

Totuși, nu putea fi un cadou banal. Trebuia să fie ceva care să o reprezinte, să o promoveze eficient, un semn de referință pentru comunitatea în care își ducea existența. În același timp, ștampila aceasta trebuia să spună o poveste. Unică, așa cum era Scarlet. Așadar, voia ceva care să aibă:

  • un design potrivit, inovator și ergonomic
  • tușiere ușor de inserat și înlocuit (avusese el însuși experiențe neplăcute anterior)
  • un afișaj potrivit pentru personalizare

Când a intrat pe site-ul Colop, a știut din primele secunde că a găsit exact ceea ce căuta: Printer G7

stampila

O firmă cu experiență de 15 ani în domeniu, cu un produs nou, inovator, având atuuri incontestabile.

Ștampila ideală!”, își spuse.

S-a gândit cum să o personalizeze. Pașii erau clari din filmul de prezentare, trebuia doar să fie atent la detalii. Trebuia să găsească povestea care să ajungă la ea discret și inofensiv. Rama neagră i se potrivea cel mai bine. Pentru imprimare, alesese deja imaginea clădirii pe care au găsit-o împreună ca sediu pentru biroul ei de traduceri. Părea încă prea simplu, prea comun, așa că i-a adăugat un logo, pe care ea l-ar fi putut folosi pe documentele firmei. Mâna care scrie sugera pasiunea ei dintotdeauna, iar culoarea era ușor stacojie, cât să trimită la numele ei.

Acum era încântat.

Peste câteva zile, la 500 de km distanță, Scarlet desfăcea un colet. Era cadoul neașteptat de ziua ei. Ochii ei mari și verzi se măriră a surprindere, cauzând un zâmbet discret ce nu putea fi mascat de felul în care își mușca de obicei buza de jos.

p30_white

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Articolul participă la a treia probă din competiția SuperBlog 2014, iar Rudiei nu i-ar strica un cadou! 🙂

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte