
(Sursa foto)
Soare, soare,
cu lumina lucitoare,
pe ogoare,
pe răzoare,
peste lumea asta mare,
aruncă săgeți
să sfarme păreți,
să intri-n odaie
s-aprinzi o văpaie
ca să-mi găsească
prostia omenească.
Și s-o biciuiești,
să mi-o chinuiești
și să o izbești
pân’ s-o văita
pân’ o lăcrima
și pân’ o urla.
Și ca să scape
de-arsura pe spate,
pământul să-l sape
în el să se-ngroape
adânc să îl scurme
să nu lase urme.
Și să te-nvârtești,
să te tot rotești,
zile patru’ș’două
până-i luna nouă,
ca să amețească,
să se rătăcească
și să putrezească.
Pământ să se facă
departe de apă
să n-o mai găsească
nici pasărea măiastră
nicio ursitoare,
nicio vrăjitoare.
S-o-nghită pământul,
să n-o știe vântul,
departe de lume
să nu-i știm de nume!
………………………………………………………………………………….
Ce-au mai descântat alții: Dana, Sonia, Roxana
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Ţi-am zis eu că te pricepi! Mersi că nu ai uitat de descântec! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu știu dacă mă pricep, dar funcționez bine cu deadline-ul la…dos! 😀 A fost în goană! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce ţi-e şi cu deadline-ul ăsta… a băgat frica de penalizări în oameni… 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rămâi cu sechele! 😆
Trebuie un descântec nou! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La decântat, atunci 😉
ApreciazăApreciază
Sper să de-a rezultate! Super descântecul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să dea!!! Că uneori…
😀
ApreciazăApreciază
Pingback:Descântec de gură rea | calatorprintaramea
Pingback:Descântec | La capatul curcubeului