Descântec de prostie!

(Sursa foto)

Soare, soare,
cu lumina lucitoare,
pe ogoare,
pe răzoare,
peste lumea asta mare,
aruncă săgeți
să sfarme păreți,
să intri-n odaie
s-aprinzi o văpaie
ca să-mi găsească
prostia omenească.
Și s-o biciuiești,
să mi-o chinuiești
și să o izbești
pân’ s-o văita
pân’ o lăcrima
și pân’ o urla.
Și ca să scape
de-arsura pe spate,
pământul să-l sape
în el să se-ngroape
adânc să îl scurme
să nu lase urme.
Și să te-nvârtești,
să te tot rotești,
zile patru’ș’două
până-i luna nouă,
ca să amețească,
să se rătăcească
și să putrezească.
Pământ să se facă
departe de apă
să n-o mai găsească
nici pasărea măiastră
nicio ursitoare,
nicio vrăjitoare.
S-o-nghită pământul,
să n-o știe vântul,
departe de lume
să nu-i știm de nume!

………………………………………………………………………………….

Ce-au mai descântat alții: Dana, Sonia, Roxana