Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: SB

I am, je suis, io sono…

Studiu de caz

Lucrurile merg bine la multinațională. Salariul – mulțumitor, programul – în limitele bunului simț, colegii – de treabă, șeful …e șeful. Nu te gândești că ți-ar putea amenința cineva poziția, căci rezultatele tale te recomandă. Ești ambițios, tragi din răsputeri, adică te încadrezi profilului ocupațional. Dar iată că liniștea-ți e tulburată de un anunț spinos venit cu taman două zile înainte de concediu:

Azi avem oaspeți. Partenerul din străinătate vrea să vadă cum merg lucrurile pe aici.

Înghiți în sec. Străinătate = cel puțin engleză, iar tu nu îți amintești decât vreo trei cuvinte în limba rusă, pe care le-ai învățat din greșeală când erai în școală: „a-deen”, „dva” „tree”, „chyetirye”. Prin minte ți se perindă câteva soluții de avarie: un concediu medical, cu riscul unui picior rupt, un cataclism natural care să împiedice sosirea partenerului din străinătate, o rugăciune puternică și cu efect imediat spre iertarea păcatelor și alungarea duhurilor rele din firmă. Ma non ce nessun soluzione! Nu rămâne decât să dai piept cu uraganul!

Faci o recapitulare rapidă a celor trei cuvinte pe care le-ai auzit la aia mică repetând după „doamna” de la grădi: „My name is...”. Bun, de aici trebuie să fie simplu, că doar ai două nume simple. Ești și Ion, ești și Mihai.

Ușa se deschide, dușmanul e în prag. Te avânți furtunos primul, ca să scapi repede:

Hello! My name is John Michael! Și te retragi victorios, mulțumit de cele 5 cuvinte perfect englezești de care ai fost capabil.

Desigur,  se putea și mai rău!

Cursuri de limbi străine pentru firme

Scenariul de mai sus este plauzibil. Lucrurile s-au schimbat mult în ultimii douăzeci de ani, iar unul dintre ele este faptul că Europa (și nu numai) a devenit un spațiu deschis. Astfel, multă lume se regăsește în contact direct cu ceea ce presupune acest context multinațional. Dacă la început cunoașterea unei limbi străine reprezenta un avantaj pentru angajare, acum această abilitate este chiar o cerință obligatorie și eliminatorie. Adevăratul avantaj constă în a te descurca impecabil la cel puțin încă o limbă de circulație internațională.

Dar ce te faci când viața nu a fost atât de generoasă cu tine, iar abilitățile lingvistice au avut de suferit? Cum nimic nu este pierdut, ai trei soluții viabile:

  1. Să înveți de unul singur. Really? Chiar autodidact fiind, nu e chiar ușor să te apuci de capul tău. De unde începi? Cum știi că faci bine? Cine să-ți ofere un feedback?
  2. Să iei lecții în particular cu un profesor. Oh la la! Sună ușor stânjenitor. O întâlnire tête-à-tête semănă cu meditațiile pe care le făceai pentru examene.
  3. Să participi la cursuri de limbi străine pentru firme, organizate de profesioniști pentru profesioniști. Asta sună bine nu? Perfecționarea continuă și preocuparea pentru propria dezvoltare personală – bile albe la bilanțul de sfârșit de an.

Ai și aici o reticență: dacă te faci de râs? Dacă nu ții pasul? Dacă evaluarea se dovedește mult prea dificilă?

Dar de ce să nu vedem jumătatea plină a paharului: oamenii formați în domeniile lor specifice sunt mereu un plus pentru orice companie care se respectă. Ca manager, să ai la îndemână specialistul propriu îți oferă acces direct și rapid la proiecte noi și valoroase. De ce să cauți un intermediar, rupt de ralitățile și nevoile firmei și total neimplicat, când poți investi în dezvoltarea profesională și personală a propriilor angajați? Și aici nu e vorba doar de traduceri specializate, așa cum oferă agenția de traduceri Swiss Solutions. Ci de a forma propriii angajați astfel încât să fie capabili a găsi o soluție rapidă și pertinentă oricăror aspecte importante ivite în companie.

logo_swiss_solutions-patrat

Cum arată un curs ideal de limbi străine

Problema principală a celor care nu mai sunt de mult la vremea anilor de școală este neîncrederea în sine. De cele mai multe ori au senzația că vârsta este un impediment și că încercarea se va solda cu un eșec total. De aici, blocajele care transformă potențialii învățăcei în persoane reticente și refractare.

De ce au nevoie oamenii ca să nu aibă sentimentul că a învăța o limbă străină e un must-have, ci să găsească în asta la plaisir d’apprendre?

  1. Mediul. Nimeni nu vrea să se simtă „la școală” și nici într-un mediu rece și ostil. Atmosfera trebuie să fie caldă și incitantă. Cu cât medul este mai bine marcat vizual cu atât mai bine se va stimula și învățarea pasivă.
  2. Timpul. Oamenii sunt mereu contra timp. Sunt atrași de reclame „propovăduitoare” din mediul online: „Învață engleza în 2 săptămâni”. De aceea, nu înțeleg de ce ție îți trebuie vreo 5 module ca să-i scoți din impas. Ei trebuie „cuceriți” treptat și iremediabil, astfel încât să simtă că timpul zboară.
  3. Hands-on-practice. Toți agreează situațiile reale. Sunt cele mai usșor de asimilat. Jocuril de rol, situații conversaționale, legătura directă cu domeniul lor de activitate.
  4. Make it funny. Indiferent de vârstă, omul simte nevoia să se destindă, să se simtă relaxat. Așa va fi mai stăpân pe sine și va absorbi mai ușor informația.
  5. Out of the comfort zone. Uneori este esențial să te arunci în valuri ca să înveți să înoți. Activitățile interactive îi va ajuta să de se desprindă de prejudecăți, de teamă și să se prindă „în horă”.
  6.  Profesorul. Oricât de priceput ar fi, nu e suficient. Profesorul trebuie să devină acea meravigliosa creatura care să-i încânte pe oameni și să creeze conexiunile esențiale pentru bunul mers al întregului proces. Astfel, nu mai pare totul atât de bello e impossibile!

A ști o limbă străină înseamnă a avea acces la o treaptă superioară a existenței. Nu este vorba numai de un loc câștigat în societate, ci, mai ales, despre transformarea propriului eu, despre evoluție, despre dezvoltare.

……………………………………………………………………

Pentru proba a VII- a a SuperBlogului 2017, Swiss Solutions m-a făcut să-mi amintesc de ce îmi place ceea ce fac.

Anunțuri

Vacanță în stil Royal

Ador muntele! E singurul loc din lume unde te simți, la propriu, cu capul în nori și picioarele pe pământ. Să-ți iei rucsacul în spinare și să freamăți cu bocancii grei covorul verde sub care doarme, amorțită, stânca. Să nu auzi decât cântecul păsărilor și foșnetul frunzelor. Să rupi orice legătură cu lumea „din afară” și să te bucuri de liniștea și de binecuvântarea naturii.

În plus, ideea de a porni într-o călătorie este ca și cum ți-ai permite să scoți capul dintr-o cutie pe pereții căreia stau scrijelite cuvinte cheie ale existenței tale: SERVICIU – CASĂ – COPII – ȘI (MEREU) ALTELE. Ca să nu o iei razna, e bine să pornești într-o direcție. Nu neapărat pentru a ajunge undeva anume, ci pentru a te relaxa, pentru a te smulge din brațele periculoasei rutine. Ca să fie o călătorie reușită, cheia este să o transformi într-o aventură, chiar dacă ai mai fost sau nu pe meleagurile cu pricina.

Poiana Brasov

Când te desprinzi de lumea obositoare a orașului destrămat de atâta zgomot, praf, mizerie, nu-ți dorești decât să găsești o oază în care să te pierzi pentru câteva zile. Ți-ar aminti că mai sunt locuri pe lumea asta unde natura încă mai este stăpân desăvârșit.

Poiana Brașov pare să fi pus stăpânire pe inima munților. Fiind străjuită de cele patru masive muntoase, o vacanță acolo ar arăta ca o călătorie spre centrul pământului.

„Ce să faci în Poiana Brașov?”

Să te relaxezi! Să te prefaci că te-ai teleportat într-un loc unde poți să alegi să te simți nemaipomenit. Să faci tot ce îți trece prin cap, tot ce altfel „nu ai timp” sau „nu-ți permiți” sau „nu credeai că vrei” să faci.

O vacanță…„Royală”

Trei lucruri urăsc la vacanțe

  1. Când mergi undeva când știi că toată lumea merge în același loc, în același timp. 
  2. Când te simți în vacanță „ca acasă”.
  3. Când decid alții cum trebuie să-ți petreci vacanța.

Să cauți disperat o cazare bună? Să te calci pe picioare la recepție, să stai la cozi imense la diferite facilități de prin jurul hotelului? Să nu ai intimitate când explorezi muntele și să dai peste turiști petrecăreți pentru care ideea de vacanță înseamnă că și-au cumpărat tot muntele, prin urmare pot să-și lase urmele peste tot? Nu!

Nu vreau decât să ajung liniștită la hotelul la care mi-am făcut rezervare din timp, să las mașina în siguranță într-o parcare privată și să uit de ea acolo. Nu prea îmi folosește la munte, nu?

hotel royal

Apoi să arunc valiza în camera dublă sau triplă și să plec hai-hui. După Pietrele lui Solomon, la Peștera de Lapte, să simt mirosul muntelui semeț și să mă scald în lumina strecurată printre crengi. Pot să mă împrietenesc cu minunații cai de la Centrul de echitatie ”Spiritul Cailor“ din Poiană. Dacă vreau să simt spiritul de aventură „văratecă”, pot să încerc cartul de munte, direct pe pârtiile de schi. Evident, iarna aș putea să-mi fac și eu curaj și să testez schiurile pe una din cele 12 pârtii din zonă. Cu remediul potrivit, aș putea chiar să fac o plimbare cu telecabina, să văd lumea…„de sus”.

De ce aș vrea să mă simt „ca acasă”? Noi am plecat în altă parte, ca să ni se facă dor de „acasă”! Nimic nu trebuie să fie familiar, nimic nu trebuie să fie ușor sau la îndemână. Doar de neuitat! Nu vreau să mă simt „ca acasă”! Vreau să mă simt tratată regește! În stil Royal! Să mă aștepte o cadă SPA sau o cadă cu vibromasaj după ce m-am luptat cu muntele! Să mă bucur de o seară între prieteni „la gura șemineului” sau jucând biliard ori darts, alături de o cană cu vin fiert.

Dacă e vară, de ce să nu mă bucur de o oră de relaxare într-un hamac, în mult-râvnita liniște?

hamac 2

Dacă e iarnă, de ce să nu mă bucur de albul zăpezii și de zbuciumul fulgilor aruncați spre pământ prin cine știe din ce joc al zeilor?

Mi-aș petrece diminețile savurând o cafea „regească”, iar serile friguroase, scriind vreo poveste inspirată de călătoriile de peste zi. Apoi s-o „arunc” în spațiul virtual, spre delectarea celorlalți.

Vacanța mea trebuie să însemne libertate. Să nu-mi îngrădească nimeni dreptul de a mă relaxa și de a mă simți bine în felul meu. Fără presiune, fără programe fixe, fără lucruri pe care TREBUIE să le vezi sau să le faci.

………………………………………….

M-am trezit că visez la vacanță cu Hotelul Royal Poiana Brașov, la proba cu numărul 6 a SuperBlogului 2017.

Royal-300x300

Fără coșuri, plină de Farmec!

În tinerețe (cu precădere) vânăm frumusețea supremă! Instinctiv, omul caută să depășească standardele și să ajungă nu doar „foarte”, ci „cel mai” sau „cea mai”. Ne aranjăm, reparăm imperfecțiuni sau le ascundem, pur și simplu, totul ca să ne creăm o imagine de care să fim, în primul rând noi înșine, mulțumiți. Câtă lume se poate lăuda că nu a trebuit să lupte cu nesuferita acnee? De multe ori părea să-și fi făcut domiciliu stabil pe pielea lor. Ai fi dat oricât pe produse eficiente care să-ți redea acea piele frumoasă și zâmbetul de mulțumire!

Ei, când mai treci de vârsta minunată, răsufli ușurat. Măcar de coșurile de la pubertate ai scăpat! (Sssst! De fapt, le-ai dat la schimb cu un set de riduri „de expresie”, nou-nouțe și dornice de afirmare!) Dar rămâne aceeași dorință de a arăta impecabil (sau măcar bine!), mai ales când e vorba despre o întâlnire de zile mari.

Întâlnirea de 20 de ani

Cât aștepți momentul! Dai telefoane, te agiți, cauți colegi, vorbești cu profesori. Te gândești la colega de bancă, la iubitul din liceu, la profa aia nenorocită care ți-a pus doi într-o zi nefastă, la colegul care făcea veșnic mișto de freza ta și de coșurile de pe frunte, la nesuferita aia care lua cele mai mari note și apoi se întorcea spre tine cu un „sâc!” a mare satisfacție. Ce i-ai mai fi pus la punct dacă aveai mintea de acum! Dar abia aștepți să-i revezi pe toți și, cine știe, poate e rost de vreo revanșă, fie ea și o vorbă aruncată cu înțelepciunea (?!) pe care ți-au dat-o anii trecuți peste tine.

În sfârșit, ideea se materializează! Întâlnirea e tocmai azi! Îți tremură picioarele și parcă ai un nod în gât. Nu te-ai fi așteptat să mai ai emoții că mergi la școală, tocmai la vârsta pe care o ai! Ținuta e pregătită, speech-ul e bine conturat în mintea ta, totul pare perfect! Asta până când te regăsești în fața oglinzii:

Ce e pata aia roșiatică de pe vârful nasului???

Nici Cruela în cele mai urâte episoade nu arăta astfel! Dar nu te (mai) panichezi pentru un coș! Mai ales când ai trecut de multă vreme de vârsta pubertății. Ai mereu un fond de ten care acoperă bine orice imperfecțiune a pielii. Și pui. Mai pui. Mai arunci o privire și pui din nou, având grijă să nu arăți ca și cum ți-ai scăpat peste nas jumătate din borcănelul cu fond de ten.

Întâlnirea decurge ca la carte, oamenii glumesc, râd, cele rele s-au spălat de mult, acum sau adunat doar cele frumoase. Moment potrivit pentru fotografii, căci, nu-i așa, ele rămân de neuitat peste vremuri.

Gata de selfie????

Gata! Rânjim cu toții satisfăcuți, împingând cu umărul pe câte unul care s-a băgat mai în față.

Apoi se reiau discuțiile. Se apropie timid iubitul din liceu. Parcă te ia cu fiori. Oare ce o fi vrând să-ți spună? Te gândești la o eventuală stânjeneală într-o discuție cu el pe cine știe ce teme. Se apropie zâmbind:

-Ai un coș pe nas!

Tunete și fulgere! Un amestec de jenă față de situația neplăcută, cu nedumerire cu privire la cantitatea de fond de ten pe care ai crezut-o suficientă și cu revoltă că stimatul nu a văzut mai curând frumusețea rochiei sau buclele aurii! Te scuzi că mergi să-ți pudrezi năsucul și dispari ca o silfidă la toaleta doamnelor, întrebându-te câți dintre cei prezenți or mai fi văzut minunăția!

Dacă ai da timpul înapoi…

Ei da, o astfel de situație poate să-ți strice nu numai feng-shui-ul, ci și reputația pe care ai crezut-o câștigată definitiv! Dar dacă ai fi făcut altfel?

Dacă ai fi respectat legile frumuseții pe care le cunoaște orice femeie preocupată să arate bine? Să fi respectat cu strictețe pașii esențiali când vine vorba de o piele sănătoasă. Mai întâi să cureți frumos tenul cu un Gel spumant purifiant, apoi să-l tratezi cu o Cremă Ultra-activă, iar la final să poți masca minunăția de coșuleț cu o Cremă CC matifiantă.

crema-cc-gerovital-stopacnee-1024x1024.png

E drept, poate ai fi întârziat puțin la întâlnire. Dar cu siguranță ai fi salvat ziua!

Rămâne curiozitatea: ce ar fi spus iubitul din liceu, dacă nu și-ar fi proptit ochii în frumusețea de coș de pe vârful nasului meu?

……………………………………………………………….

*Această postare este un pamflet. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare!

**M-am străduit să scriu un text plin de Farmec pentru a patra probă a SuperBlogului 2017.

Logo-compania-FARMEC_1504099339-300x300

Dacă aș avea o casă….

Visez adesea la casa cu pridvor a străbunicilor. Ciudat cum visele astea păstrează mireasma timpurilor trecute. A mere și pere coapte așezate cu grijă în tindă, a flori de tei puse la uscat sau a „odaia de oaspeți” de care nu îndrăzneam să ne apropiem. Și verdele era altfel atunci, și cireșele mai dulci, și râsul nostru purta culorile curcubeului.

„Pe când eram copil, locuiam într-o casă veche, care ascundea o comoară. Fireşte că nimeni n-a dat de ea, sau poate nici nu s-a hărăzit nimeni să o caute. În schimb, toată casa era pătrunsă de vraja ei. Casa mea ascundea în sânul ei o taină… ”

Antoine de Saint-Exupery

Caut casă

Poate, inconștient, e casa AIA care mi-a dat de atâtea ori sentimentul de liniște, de apartenență, de fericire. Căci caut casa cu miros de scorțișoară și mere verzi. Cufundată în tenebrele trecutului, cu lumina palidă de dincolo de perdelele albe. Casa căreia să-i simt taina învăluindu-mă într-un sentiment de complicitate, de familiaritate.
Să îmi fie casa, casă. Sau, mai curând, să-mi fie ACASĂ. Ar purta între pereții ei, propria-mi rețetă a fericirii, pe care m-aș pricepe să o îmbunătățesc cu fiecare lecție de înțelepciune învățată.

Cred că omul își alege casa după propria personalitate. Asta atunci când nu o vede ca pe un spațiu pasager, un semn al unei treceri impersonale, un simplu adăpost sau un act al dorinței de afirmare.

Casa visurilor mele reprezintă structura mea sufletească. Este oaza de liniște, spațiul meu protector, un loc al confortului emoțional. Este ceea ce simt, ceea ce sunt, ceea ce îmi doresc.

Simplitate

Un proiect de casă cu mansardă, la limita dintre tradițional și modern. Să-mi aducă aminte de tainele ascunse în casa copilăriei mele, dar să poată satisface și capriciile timpului modern. Urăsc gardurile! Mi-amintesc de dorința nestăvilită a omului de a poseda bunuri sau de teama incomensurabilă de tâlhari și venetici. Un spațiu deschis și prietenos, ca semn al libertății, care să-și primească mereu oaspeții cu căldură. Aleea îngustă, cu flori de o parte și de altă, ar fi ca o invitație nerostită:

„Bun venit în casa mea. Intră de bunăvoie, pleacă precum ţi-o fi voia şi lasă aici puţin din fericirea ce-o aduci.”

-Bram Stoker

O terasă la intare, cu un șezlong sau un balansoar primitor, numai bun de savurat cafeaua într-o dimineață de toamnă târzie sau de ascultat șoaptele nopții la ceasuri înaintate. Împresurată cu flori, un amestec de verde, roșu, galben, violet – o fărâmă de curcubeu rupt dintr-un colț de cer.

Acoperișul în două ape, ferestre duble la mansardă, tencuiala decorativă, toate aranjate cu bun-gust, fără extravaganță și fără opulență.

Înăuntru, un living generos și primitor. Unii ar spune că șemineul este ceva desuet. Alții cred că este un „must-have” al vremurilor moderne. Indiferent de părerea lor, șemineul meu ar fi unul din cărămidă, în care să trosnească vreascurile aprinse în serile friguroase și lângă care am desface nerăbdători cadouri de Crăciun. Livingul s-ar învecina cu o bucătărioară cochetă în partea stângă și o baie de serviciu în partea dreaptă. În capăt, oaza de liniște: o cameră- bibliotecă sau un birou. Cu pereții îmbrăcați în cărți, cu o fereastră largă, lângă care să-ți poți odihni gândurile sau să poți coborî din când în când în lumea celorlalte taine, ascunse între file îngălbenite.

Am visat mereu să am o casă cu etaj. De fapt, dorința mea se referea mai întâi la ideea de scară interioară. Trebuie să fie negreșit din lemn lăcuit, în spirală, cu flori pe alocuri și tablouri de familie agățate în pereții albi, ca un „reminder” zilnic al lucrurilor frumoase și al oamenilor dragi. Etajul, așa cum îl percepeam atunci, trebuia să fie un loc misterios. Cred că mintea noastră de copii îl asocia cu podul casei bunicilor, pe care ni l-am dorit mereu amenajat pentru joaca noastră zilnică. Acum, etajul nu mi se pare potrivit. E ca și cum aș alege să locuiesc la bloc. În schimb, mansarda are o atmosferă aparte, mai întâi prin felul în care este construită imediat sub acoperiș, apoi prin faptul că te poți bucura de fereastra de deasupra! În serile văratice, poți savura jocurile stelelor stând în patul tău, cu mâinile sub cap și încercând să prinzi vreo stea căzătoare. Două dormitoare și o baie, apoi spații de depozitare, gândite ca un element funcțional al locuinței.

Legătura mea cu natura

aia 2

Casa aia a mea nu poate fi decât un lucru firesc, încadrat perfect într-un colț de natură, departe de orice zgomot al orașului. Și asta nu pentru că aș urî orașul, ci pentru că locul pe care îl numesc acasă trebuie să fie, în același timp, și o evadare din aglomerația de oameni și de gânduri.

Casa mea are și o grădină. Suficient de mare cât să lase loc copacilor să-și întindă ramurile verzi a răcoare. Și din când în când, să mă primească la umbra lor, tolănită într-un hamac, cu o carte în mână, adormind, poate, mângâiată de vânt. Mi-ar surâde o apă la marginea grădinii. Poate fi un susur de izvor sau un lac liniștit pe care să se așeze din când în când rațe sălbatice.

Nu e nevoie de mult ca să fii fericit! Iar uneori simplitatea e ceea ce face un lucru deosebit.

O casă valoroasă…

Azi pare mai simplu să fii om la casa ta. Sunt atâtea idei de proiecte case, încât e imposibil să nu exclami la un moment dat: „AIA e casa mea!” Cea pe care ai visat-o, cea care ți se potrivește cel mai bine. Dincolo de rapoartele de evaluare imobiliară pe care ți le poate oferi orice evaluator ANEVAR la nevoie, casa ta are valoare prin ceea ce investești în ea și prin felul în care îți construiești amintirile. Cu grijă, ca pe un castel pe care îl vrei trainic și prețios.

Casa mea e valoroasă pentru că ar purta semne ale celei care sunt. Ar fi veselă și primitoare, ar fi ca o plăsmuire a viselor și dorințelor mele împlinite. Casele frumoase fac oamenii fericiți. Sau oamenii fericiți fac case frumoase.

sigla-AIA-2016-300x153

…………………………………………………………………..

Proba a treia a competiției SuperBlog2017 dă liber la visare cu AIA Proiect.

 

HUROM – Campanie națională pentru sănătate

Ce ai făcut în ultimul timp pentru sănătatea ta? 

Ai să spui că ești cu analizele la zi, că ești, poate, la o dietă sau că mergi pe jos jumătate de oră pe zi. Ca la carte, nu? Ești sigur că e suficient și că ți-ai asigurat biletul pentru o viață lungă și sănătoasă. Numai că, adesea, pe la jumatea drumului, te cam plictisești de regimul ăsta de „viață sănătoasă” și revii la vechile obiceiuri. Că e mai comod, că e mai la îndemână, că „doar-o-viață-avem-și-să-ne-bucurăm-de-ea”.

Institutul de Statistică din România zice că „peste trei sferturi din populaţia rezidentă consideră că au o stare de sănătate bună sau foarte bună”. Și de ce să nu considere? Dacă nu te doare nimic, înseamnă că ești sănătos, nu? Dacă nu ai niciun simptom, înseamnă că ai scăpat! Realitatea, însă, este alta!

Screen Shot 2017-10-04 at 21.13.06

Sănătatea se obține greu și se pierde repede, dacă ignori, chiar și pentru un timp scurt, câteva principii legate de:

  1. felul în care respiri
  2. cât de bine îți hidratezi organismul
  3. ceea ce alegi să mănânci și cât alegi să mănânci
  4. consumul de fructe și legume proaspete
  5. mișcarea zilnică

Schimbă statisticile!

Alergăm cu toții spre schimbare, de orice natură ar fi ea: socială, economică, politică. Și de unde începem? În mod sigur nu din curtea vecinului, ci cu noi înșine. Până a face ordine în jurul nostru, trebuie să ne asigurăm că propria noastră viață este in ordine!

Statisticile arată că 81% dintre adulți nu consumă suficiente fructe și legume. Nu îngroșa rândul acestor statistici! Decât dacă este să faci parte din rândul celor care aleg mereu tot ceea ce este 100% natural

măr

arhiva @Blog neinspirațional

Un măr fruct la fiecare masă alungă doctorul din casă!” nu mai e de multă vreme doar o vorbă. Este demonstrat faptul că un consum ridicat de fructe și legume este rețeta cea mai eficientă pentru bolile de inimă, pentru cancer, pentru a te lupta cu tensiunea arterială sau cu nivelul colesterolului. Ca să-ți fie mai ușor, mergi pe mâna specialiștilor: Hurom HZ Alpha îți demonstrează că sănătatea are gust! Uneori pare mai la îndemână să consumi fructele și legumele sub formă de suc sau de smoothie. Fie că ești la micul dejun și-l savurezi lângă un pahar de suc proaspăt, fie că ai nevoie de ceva răcoritor după ore de muncă ori poate ai nevoie de ajutor ca să prepari mâncarea puiului tău. Stoarce-ți fructele de sănătate, până la ultima picătură!

hurom-hz-1

Campanie pentru viața ta

Hurom România și Blog neinspirațional lansează astăzi, 04.10.2017, o campanie de informare națională pentru schimbarea stilului de viață al românilor, sub sloganul:

„Schimbă-ți stilul de viață. Alege să trăiești sănătos”

Campania va avea drept logo imaginea Hurom, având în vedere că este emblematică pentru ideea de stil de viață sănătos.

logo-hurom_1504190816-300x300

În campanie vor fi abordate o serie de teme care urmăresc:

  1. informarea populației despre importanța adoptării un stil de viață sănătos
  2. conștientizarea rolului pe care îl are consumul de fructe și legume
  3. aplicarea principiilor de viață sănătoasă

Evenimentele campaniei

Campania va derula o serie de evenimente la nivel național, în încercarea de a acoperi o paletă cât mai largă de consumatori.

Screen Shot 2017-10-04 at 21.52.28

  1. Festivalul toamnei. Un târg al fructelor și legumelor de toamnă, gândit ca un prilej de a convinge producătorii și consumatorii că producția locală trebuie să ajungă la oameni cât mai puțin prelucrată. În acest sens, la târg se vor folosi patru storcătoare Hurom pentru a obține sucuri naturale delicioase și sănătoase din fructe și legume prin presare la rece. Cei prezenți vor putea testa texturi și combinații de sucuri sau smoothie, iar apoi vor putea nota feebback-ul pe panourile imense amplasate în incintă. (Luna octombrie)
  2. Parteneriate cu multinaționalele din diverse părți ale țării, privind înlocuirea consacratei cafele cu un suc proaspăt. Companiile vor putea beneficia de substanțiale  reduceri la storcătoare Hurom  pentru a le achiziționa și folosi în situațiile care necesită protocol. (Lunile octombrie – noiembrie)
  3. Educație pentru sănătate în grădinițe și școli. Sub forma unei competiții, elevii vor pune în scenă piese de teatru cu tematică legată de consumul de fructe și legume și de promovarea unui stil de viață sănătos. Câștigătorii vor primi un storcător de fructe Hurom și toți participanții vor primi premii sănătoase. (Luna Noiembrie)
  4. Natural pentru mămici și pitici sănătoși – activitate în colaborare cu grupuri non-formale ale mamelor preocupate de aspectul diversificării. Un seminar de informare cu specialiști în nutriție va fi dublat de aspecte practice. Astfel, mămicile și piticii vor testa meniuri variate bazate pe fructe și legume, cu ajutorul storcătoarelor Hurom, realizate din inox de calitate, care nu alterează calitatea alimentelor. Se va insista pe felul în care pot fi combinate, de pildă, fructele, fie folosite la înghețate făcut în casă, fie în iaurturi sănătoase, fără zahăr sau conservanți. (Luna noiembrie)
  5. Sesiuni de testare a storcătoarelor Hurom cu realizarea unor vloguri de către persoane din mediul virtual, a căror activitate are un impact foarte puternic asupra populației. (Luna decembrie).
  6. Sesiuni de testare a sucurilor și smoothie-urilor în incinta marilor supermarketuri. Se va observa, astfel, impactul imediat asupra consumatorilor. (Luna decembrie)

În loc de concluzii

Campania este o provocare. Îndrăznim să credem că putem schimba statisticile și că putem convinge oamenii că nu trebuie să facă eforturi colosale pentru a se menține sănătoși. Este, în esență, o trezire a conștiinței individuale și colective. Susține campania, schimbă statscticile!

…………………………………………………………………………………………….

Campanie demnă de provocarea cu numărul 2 a concursului SuperBlog 2017

Dacă mi-ai fi toamnă…

Dacă mi-ai fi toamnă,
te-aș îmbrăca în arămiul copacilor
asortat cu verdele încă viu al firului de iarbă.

Ți-aș colora visele
în plumburiul mustului dulce
și în roșeața apusului trist.
Te-aș îmbăta cu miresme de scorțișoară
și ți-aș șopti în urechi
cântec stins de greiere.

Dacă mi-ai fi mie, toamnă,
te-aș adora sărutându-ți piciorul desculț
și ți-aș acoperi inima
cu inima mea.

toamna-femeie

sursa foto: catchy.ro

„Draga mea dragă,

Se scutură frunze, în adieri pierdute de vânt.

Aș vrea să-ți miros părul și să mă afund în gândurile tale, pierdut, uitat, resemnat. Să schimb tristețea nopților goale cu minutul binecuvântat în care să-ți simt buzele înviorându-mi obrazul.

Dacă mi-ai fi toamnă, te-aș înfășura în galbenul frunzelor veștede. Să-mi amintească de soarele palid și de zumzetul vesel al verii. Ți-aș face palton din arămiul copacilor și ți-aș dărui ghete de piele moi, smulse din mușchiul ce doarme la umbra lor.

De fapt, ți-aș coase paltoane de damă elegante din fiecare nuanță a frunzelor oglindite în seninul tremurând al lacului pustiu. Să le schimbi de fiecare dată când norii grei ar amenința seninul frunții tale. Să-și fie galben, să-ți fie verde, să-ți fie roșu aprins sau brun.

Dimineața, devreme, ți-aș țese din raze de soare sărutate de rouă, veșmânt alb. Să-i simți mângâierile calde alintându-ți pielea fină, cu gândul la florile de cireș. Și la mine. Las nopți nenuntite să se aștearnă peste visuri amorțite. Spre seară, ți-aș dărui negrul cerului învolburat, pregătit de ploi dese și reci. Așezat peste linia fină a umerilor tăi goi, să-ți fie veșmânt elegant în mireasma pământului reavăn.

Mi te imaginez pășind apăsat printre miriștile goale.  Luând după tine în iureș verdele ierbii și corola florilor-minuni, apăsând cu ghetele iarba tocită de vânturi. Și strig după tine cu-atâta nesaț, în timp ce privirea mea vrea să te fure:

Fată verde, cu părul pădure! Fată verde, cu părul pădure”!

Iar când frigul m-ar cuprinde, mi-aș scoate geaca de piele și ți-aș înveli umerii și brațele. I-aș desena un trandafir aprins, să-l iei cu tine acolo unde-ți porți pașii, ca să te strige în surdină, repetându-ți numele iarăși și iarăși…

answear 43

Să nu pleci! Și, mai ales, te rog, „lasă-mi, toamnă, pomii verzi”! Să caut printre ramuri povești vechi de vară-ntârziată și să culeg visurile roșii la ceas târziu de seară întristată. Vreau să-mi fii, toamnă! Să-mi fii!”

…………………………………………………………………………….

Answear.ro strigă Toamna, pentru prima probă a SuperBlogului 2017. Fotografiile sunt preluate de pe site-ul sponsorului.

answear

Citatul de duminică (65) – Încercarea moarte n-are

De câte ori nu ai ezitat când a trebuit să iei o decizie mai mult sau mai puțin importantă? Ai tot cântărit, probabil, ai stat pe gânduri o vreme și apoi a decis: „Încercarea moarte n-are!” Cum se traduce asta, de fapt?

Că ai vrea mult să te arunci în valurile înspumate, dar nu ai curaj,
sau
Că ești curios de mori, dar nu vrei să te faci de râs,
sau
Că ți-ai mai luat-o în freză, dar te faci că ai uitat, de dragul unei noi tentative, poate-poate,
sau
Că te-ai gândit bine și nu ai nimic de pierdut.

Oricare ar fi „traducerea”, decizi că DA, mergi pe calea asta și vezi tu pe urmă unde duce.

Acum, dacă e o chestiune extrem de serioasă, poate ar fi cazul să reanalizezi toate coordonatele și să reevaluezi potențialele riscuri. Dacă, însă este vorba de participarea la SUPERBLOG, poți alege oricare dintre variantele de traducere liberă de mai sus și te lansezi pe orbit…elea!

Da, înțelegem, ne mai cramponăm noi de replici celebre, de genul :

„Oh, nu prea am timp!”

„Vai, mă simt nedreptățită de stimatul juriu!”

„Mda, oricum nu câștig nimic, mai bine mă opresc!”

„Câh! Ai văzut ce text are ăla/aia și ce punctaj baban a primit?”

Dar, în fond, dacă tot te-ai băgat în horă, îți asumi riscurile, joci până-ți tocești pingelele tastele și taci. La final, tragem linie și vedem dacă a meritat sau nu. Că până la urmă….„încercarea moarte n-are”!

particip

C-așa-i moda? Nu! C-așa-mi place mie!

Moda a luat-o razna, zău! Unu la mână – lucrurile se schimbă cu o repeziciune uimitoare, că abia poți ține pasul. Azi se poartă turcoaz, mâine e la putere verdele kaki. Dacă te-ai decis că e vremea să renunți, în sfârșit, la blugii tăi clasici, asortați cu vârsta, poți să constați că în perioada imediat următoare devin un articol foarte la modă, din nou. Doi la mână, apar atâtea lucruri care te fac să te simți cool, că ai vrea să-ți petreci timpul mai des prin magazine. Doar că window shoping-ul nu prea reușește să te satisfacă, iar celălalt shoping, ăla pe bune, poate genera cataclisme (ne)naturale, divorțuri, faliment, căderi de tensiune ș.a.m.d.

Unii nu înțeleg dorința femeilor de a cumpăra mereu haine sau pantofi. Iar eu nu-i înțeleg pe cei care nu înțeleg. Pentru unele este vorba de a câștiga admirația celor din jur, de a se simți apreciate, de a se valoriza prin felul în care se îngrijesc de ținuta lor. Pe de altă parte, atunci când alegi ce pui pe tine, iei în calcul felul în care te simți TU, în primul rând, în pielea ta  hainele tale. Felul în care te îmbraci, nu trebuie să te facă să te pierzi în mulțime, ci, dimpotrivă, să te evidențiezi din prima secundă a apariției tale. Iar partea bună este că, pentru a reuși acest lucru, nici nu ai nevoie de ceva strălucitor și opulent, ci de ceva care să te reprezinte, să te descrie așa cum ești de fapt.

Și apoi mai este sfânta depresie! O, #momentulacelacând este  zi de marți continuă, când toate pisicile negre îți taie calea intenționat, când sarea se varsă singură la simpla adiere de vânt. Simți pe propria piele cum s-a scufundat Titanicul și că lumea este cu totul întoarsă împotriva ta, din nu știu ce capriciu al destinului. Ei, și atunci?

The Answear is shopping!

And shopping is the Answear.ro

Cine nu a experimentat la un moment dat bucuria de a-și cumpăra ceva, indiferent de preț sau de cât e de mic articolul cu pricina? Cam cum s-a schimbat starea de spirit și feng-shui-ul imediat ce ai încasat bonul de cumpărături și ai pus mâna pe sacoșa imprimată cu brandul respectiv? Dap, shopping seems to be the way to lift me up!

Să ne cumpărăm câte ceva, zic, măcar din când în când! Evident, nu de oriunde!

Îmi plac ținutele care nu mă încurcă. cele care mă fac să mă simt naturală, care îmi oferă confort și în ceea ce privește mișcarea, dar și un confort psihic.

Ce ținută mă ajută să mă integrez în locurile în care merg?

Desigur, gusturile nu se discută, iar ceea ce pentru toată lumea pare a fi „la modă”, mie îmi poate părea total nepotrivit. Sau invers. Nu am fost niciodată foarte „în pas cu moda”, dar am avut o singură „regulă”, aceea a bunului-simț. Ținutele ți le alegi în funcție de situație. Și pentru că multă vreme o petrecem la locul de muncă, de obicei cam la asta se raportează și felul în care ne îmbrăcăm. Am zile când prefer o ținută mai apropiată de office. Mă face să mă simt importantă, e o ținută care impune respect și ține la distanță pe cei care nu sunt eligibili pentru cercul în care îmi duc existența. În același timp, îmi dă un aer oarecum elegant, aspect esențial pentru cei care lucrează mult cu oamenii.

De multe ori, însă, prefer ceva foarte lejer, mai puțin formal, chiar dacă situația impune o atitudine profi. Nu trebuie neapărat să fii „la patru ace” ca să fii apreciat pentru munca ta. Mă face să mă simt liberă și foarte stăpână pe mine (și foaaaarte tânără! 😀 ) Acest tip de ținută este nelipsită în întâlnirile cu prietenii!

middle2_img_800547

Cu regularitate, îmi reînnoiesc ținuta sport. Sunt adepta mișcării, în orice formă avantajează pe fiecare. Aleg ceea ce îmi dă un aer atletic și mă face să mă simt mulțumită de rezultatul muncii mele:

middle2_img_835922

Când e vorba de cumpărături, fac ochii mari și afișez un zâmbet larg pe față. (Să ridice mâna cine mai face asta! 😀 ) De pildă, zilele acestea sunt în căutare de botine elegante. Am bătut magazinele în căutarea unui model…aproape universal. Să meargă și la elegant și la casual, și la pantaloni și la fustă, și la ce-mi mai trece prin cap să port la un moment dat. Și am dat peste minunăția asta de botine Carinii, de care mi s-au lipit ochi de câteva ore bune:

middle2_img_814072

Cu părere de rău, trebuie să vă las, am niște cumpărături de făcut! 😀

……………………………………………………………………………………

SuperBlogul 2016 te cam îndeamnă la visare. Am visat frumos cu Answear.ro și de data asta.

Câteva lucruri despre extratereștri, înainte de Arrival

Poster CC.indd

De ce ne temem oare de extratereștri? 

Specia umană are un fel aparte de a-și complica existența. Noi, oamenii, am presupus că există forme de viață și dincolo de limitele Terrei și i-am numit extratereștri. Unii susțin că i-au văzut, alții au emis ipoteze și teorii care par mai mult sau mai puțin veridice. Lucrurile lumești (terestre) inexplicabile au devenit adesea sinonime cu cele extraterestre, adică apărute dintr-o lume de dincolo de cea cunoscută nouă. Apoi au apărut semne cum că povestea despre extratereștri nu ar fi chiar o poveste: obiecte zburătoare neidentificate, rămășițe, filmări sau fotografii. Mulți le pun la îndoială autenticitatea, dar cine poate spune cu adevărat ce este dincolo de perdeaua care ne înconjoară planeta?

La fel de bine am presupus că scopul existenței lor este să ne distrugă. Am creat filme întregi bazate pe acest subiect, probabil izvorât din dorința de senzațional care ne caracterizează ca specie, din nevoia de a șoca, de a lăsa pe ceilalți cu gura căscată. Toate acestea în ciuda faptului că nu s-a întâmplat până acum vreo invazie, iar dacă aceasta s-a făcut în vreo formă sau alta, nu pare să ne fi distrus (în orice caz nu mai mult decât ne distrugem singuri în fiecare zi a existenței noastre). Rezultatul? Oamenii au devenit confuzi cu privire la existența extratereștrilor și delimitează din ce în ce mai greu limita dintre posibila realitate și ficțiunea voită.

Vin extratereștrii! (?)

Nu putem nega că există o astfel de posibilitate. Totuși, dacă ar fi să ne luăm după situațiile ficționale ipotetice, tendința generală este aceea de a pregăti armele, de a forma o alianță transnațională, de a ataca înainte ca ei să facă primul pas. Cam asta ar fi și ideea trailerului pentru filmul Arrival, lansat în cinematografe din 11 noiembrie 2016:

M-aș vedea în ipostaza personajului conturat de actrița Amy Adams, singura care pare capabilă să stabilească o modalitate de comunicare cu extratereștrii. Dincolo de teama de necunoscut (presupunând că poți trece de acest obstacol la un moment dat), aș fi fascinată de apariția lor plină de mister. Cred că adevărata provocare constă într-adevăr, în a găsi un limbaj comun. Nu este oare aceeași problemă pe care o întâmpinăm între noi, oamenii? Căutăm un cod comun care să ne ajute să transmitem gânduri, sentimente, opinii? Și nu se întâmplă de multe ori ca, deși vorbim aceeași limbă, să nu reușim să ne înțelegem?

ARRIVAL

Modalități de abordare

Este foarte importantă poziția corpului și atitudinea la primul contact vizual. Nimic agresiv, nimic ostentativ, nimic care să semene a amenințare. Evident, pornim de la premisa că până și gesturile pot fi interpretate altfel decât intenția în sine. De aceea, apropierea nu va fi bruscă, gesturile vor fi controlate, astfel încât limbajul trupului să nu transmită coduri greșite către receptorul venit de pe altă planetă. Poate un zâmbet nu ar strica! Cei care zâmbesc sunt oameni frumoși. Frumosul nu are cum să transmită altceva decât o stare de bine, blândețe, compasiune. Îmi imaginez o introducere desprinsă din filmele cu Tarzan: clasicul joc al gesturilor și al numelui. Dar dacă ei, extratereștrii, nu comunică prin cuvinte? Dacă nu reacționează nicicum la sunetele cuvintelor noastre care pentru ei par o suită de sunete nearmonizate? Poate un cântec? Blând, asemenea cântecelor de leagăn, armonios și muzical. Poate cântecul nu va transmite nimic prin cuvinte, ca informație, dar va transmite o stare. Nu cred că ar fi suficient. Așa cum procedezi cu un seamăn de-al tău, autist, retras în lumea lui, pe care vrei să-l smulgi din acel „întuneric”, e nevoie de mai multe pârghii pe calea tuturor simțurilor. Un desen? O imagine? Sunt aproape sigură că extratereștrii sunt telepatici. Dacă ei au ajuns primii la noi și nu invers, cu siguranță au depășit de multă vreme niște limite ale comunicării. M-aș simți dezgolită știind că îmi poate citi cineva gândurile, că îmi poate ghici intențiile – un motiv în plus să controlez ceea ce transmit. Sau poate un avantaj? O descifrare a intențiilor deloc războinice, o înțelegere a ceea ce simt, fără să fie nevoie să schițez vreun gest sau să scot vreun sunet.

Ai avea curajul să îmbrățișezi un extraterestru? Să-l inviți să te atingă, ca semn evident al încrederii pe care te străduiești să i-o construiești? Să sperăm că extratereștrii nu cunosc răutatea, minciuna, înșelăciunea, altfel, orice încercare de a construi această încredere e sortită eșecului.

Ce ai transmite unui extraterestru? 

Că sunt la fel de curioasă ca și el. Că aș vrea să știu de unde vine și cum sunt locurile acelea față de cele de aici. Că felul de a fi, diferiți din toate punctele de vedere, nu trebuie să ne poziționeze neapărat de o parte sau de alta a unei false baricade. Că sunt lucruri pe care, știindu-le, le-am putea folosi pentru propria dezvoltare. Că, poate, avem aceleași utopii, că poate căutăm aceleași lucruri, că poate avem mai multe în comun decât ne dăm seama. Că e bine să știi că nu ești singur în imensitatea asta de univers. I-aș arăta felul nostru de a gusta fericirea, de a trăi bucuria, de a iubi, de a plânge, de a interpreta lumea, de a visa. Că aș vrea să descopăr ce este dincolo de atmosfera pământească. Câte întrebări nu mi-ar răsări în minte! Cu ce se hrănește? Are o familie? Cum se vede Universul de pe cealaltă parte? Cum arată cerul lor ziua? Dar noaptea? Au păsări acolo unde locuiesc? Este frig? este cald? Cum arată zăpada?

 Un exercițiu invers

Cum ar reacționa ei să ne vadă acolo? Cum am vrea să fim primiți? Interpretați? Cum ne-am simți dacă în loc de bună ziua ne-am trezi cu o armă îndreptată spre noi? Fără dreptul la replică, fără posibilitatea de a explica prezența noastră acolo. Cum ar fi ca, împinși de dorința de a cunoaște și de curiozitatea de a descoperi ce se află dincolo de planeta noastră, să întâlnim, la celălalt capăt al universului, răul de care am fugit plecând de pe Terra?
……………………………………………………………………..
Monolog interior (sau poate devine un dialog) generat de provocarea cu numărul 17 a competiției SuperBlog2016, susținută de InterComFilm.
intercomlogo-300x300

Slab sau sănătos? Sau amândouă?

Întreaga noastră existență este dominată de niște „tare” pe care fie le moștenim de la părinți, fie le dezvoltăm pe parcurs din cine știe ce frustrări mai mult sau mai puțin întemeiate. De aceea, ne comportăm adesea influențați sau marcați de ele, transformându-le la un moment dat în obsesii care pot deveni bolnăvicioase.

Ce femeie nu are dorința de a arăta extraordinar de bine? Unele pentru imaginea lor în fața celorlalți, altele pentru a se simți bine în propria piele. În timp ce o parte se consolează cu ideea că „asta este” sau că „o viață are omul” și că „trebuie să o trăiască după cum îi place”, din ce în ce mai multe se dau de ceasul morții să reglementeze situația, chiar dacă acest lucru implică niște riscuri pe care se încăpățânează să nu le ia în calcul. Foarte rar reușim să găsim un echilibru în ceea ce privește alegerile noastre în materie de stil de viață.

Bună, sunt Rudia și sunt am fost grasă grăsuță

Sunt aproape doi ani de când am decis că greutatea mea începe să o ia razna. Nu am fost niciodată grasă, dar nici nu am așteptat să ajung până în punctul critic, fără nicio șansă de a-mi reveni. Am ales o dietă care am crezut că mi se potrivește. Fără specialiști, dar cu documentare minuțioasă. Fără analize prealabile (nț, nț, nț – să nu faceți așa niciodată!), dar cu atenție la modificările apărute în organism. Mai ales că, puțin ipohondră fiind, m-am temut ca nu cumva să-mi găsesc obștescul sfârșit imediat ce ajungeam la greutatea ideală! Și a funcționat de minune, exact așa cum mi se prezisese. Ce am făcut?

  1. Am scos toate alimentele „nefaste”: pâinița, produsele de patiserie, în general cam toate cele bazate pe făină albă, zaharoasele, grăsimea, tona de carbohidrați.
  2. Am introdus tărâțele de ovăz, consumate zilnic în diferite ipostaze.
  3. Am mâncat legume, legume și iar legume (eh, și niște cărniță. De pui!)
  4. Am respectat un program destul de strict apropo de obiceiurile alimentare.
  5. Am încercat să beau  suficientă apă.
  6. Am făcut și mișcare (după cum mă știți).
  7. Am citit mult despre ce presupune dieta, ce riscuri apar dacă nu respect niște principii de bază, precum și generoasa ofertă de rețete care să facă lucrurile mai plăcute și mai ușoare.
  8. Am savurat fiecare sută de grame aruncată la intervale destul de regulate.

Cu uimire am constatat că se poate mânca bine și la dietă și că uneori poți păcăli papilele gustative, dându-le ce vrei tu în timp ce le faci să creadă că este ceea ce vor ele (=ce au fost educate până atunci) să guste! De asemenea, tot căutând ingrediente care să asigure succesul garantat, am dat peste produsele Sano Vita, care m-au scos de multe ori din încurcătură! Și pentru că nu vreau să bat câmpii fără temei, iată și dovezi că am putut găsi rețete sănătoase și aducătoare de rezultate.

E incredibil ce poți face cu tărâțele de ovăz, tărâțele de grâu și de physillium, cu amidonul din porumb, diverse tipuri de semințe, iaurt degresat și un ou! Ziceți că nu arată delicios pâinița mea dietetică¹!

Când m-a apucat pofta de dulce – că asta a fost piatra de încercare! – m-am documentat pe grupul de suport și susținere și am aflat că pot face sfințișori, un bounty de casă, celebrul „tort doboș” sau un tortuleț normal, presărat cu fructe goji. Din când în când mergea și câte o clătită americană sau o ruladă cu budincă de căpșuni! Toate pe bază de tărâțe și îndulcitor.

 

Problema cea mai mare o reprezentau gustările de peste zi. E cam dificil să e descurci cu mâncarea la serviciu când ești la dietă! Dar cine caută, descoperă! Așa că am trecut și peste tentațiile cotidiene și tragediile izvorâte din „hai să ronțăim și noi ceva”. O mână de fructe goji, rondele din orez expandat, chipsuri false din tărâțe de ovăz, o prăjitură „Brownie” cu tărâțe, îndulcitor și pudră de roșcove în loc de cacao. Ori mult-râvnita pizza, tot cu tărâțe de ovăz, legume și cărniță slabă.

Nu prea pare să fi suferit mult în dieta asta, nu-i așa? 😀 Fibre, minerale, vitamine și gust bun – sănătate curată!

citat-stil-de-viata-nu-dieta

Cam așa²! De mâncat am mâncat, de slăbit am slăbit taman cât trebuie. Ca să scap de ipohondrie, am făcut și niște analize după ce am ajuns unde am vrut și am avut surpriza plăcută să nu-mi indice nicio carență de niciun fel. Mission impossible accomplished!

Greșeli care ne afectează stilul de viață

Desigur, visăm cu toții la o dietă miraculoasă, care să schimbe peste noapte și radical situația inițială. O dietă care să facă totul în locul nostru și să ne transforme în femei ideale cu siluetă de invidiat (sau – de ce nu? – bărbați ideali cu un trup de Adonis). Este foarte adevărat că dietele pot fi prieteni sau dușmani de temut. Diferența o face atitudinea fiecăruia dintre noi. De reținut că cheia reușitei unei diete nu constă nici în miracolul produs, nici în numărul de zile în care și-a făcut efectul, nici în renumele propunătorului sau în numărul de cazuri fericite care au ținut-o. Reușita unei diete constă în transformarea ei într-un stil de viață! Orice ai decis că ți se potrivește și ai probat că îți face bine, asumă-ți, însușește-ți și transformă în obicei! Este vorba, până la urmă, de educarea voinței și de controlul pe care îl deții asupra minții tale. Stabilește-ți un „slogan” care să surprindă exact ceea ce vrei de la tine:

Mănâncă așa cum îți place să arăți!

Vrei să fii sănătos? Mănâncă sănătos! Trăiește sănătos! Gândește sănătos!

Viața de după dietă

Evident că după ce ai obținut rezultatul dorit, primul impuls este să te năpustești asupra meniului de la fastfood-ul preferat, sătul de atâta abstinență. Ei bine, asta nu este neapărat de rău, dacă după ce te-ai înfruptat fără să respiri, te-ai șters elegant la colțul gurii, ai mulțumit cerului că ai apucat să mai guști și astfel de „bunătăți” și apoi te întorci la ale tale.

Am năvălit și eu pe tărâmul interzis. Mai cu poftă, mai cu remușcare, dar după episodul de rătăcire, m-am întors la cămara mea, unde mă așteaptă provizii serioase pentru un stil de viață sănătos:

Nu este întotdeuna simplu. Nu este nici măcar credibil uneori. Dar cu voința la purtător, cu susținere serioasă – cum e cazul ingredientelor Sano Vita – și cu răbdare muuultă, poți reuși!

sanovita

……………………………………………………………………

M-am apucat de dietă cu Sano Vita și SuperBlog 2016. Să văd care dă rezultate mai bune!

¹ Rețetele au fost adaptate după sugestiile Oanei Camacho, căreia îi mulțumesc pentru sursa de inspirație de-a lungul dietei.

² Imaginea-slogan este preluată de pe blogul Ancăi Balaban, cu acordul acesteia.

Viața printre file de cărți

Dimineți. Apoi seri. (Cam prea devreme, aș spune.) Frig. Uneori, ceață. Stres. Alergătură. Lucruri de făcut. Job. Casă. Treburi. Și mai multe treburi. Ceasul care ticăie încăpățânat. Timpul care pare că se contractă, în ciudă. Nu pare nimic poetic în toată afacerea asta numită „viață”, nu-i așa?

Atât de ușor trecem peste plăcerile proprii, sacrificând clipe întregi fără să realizăm, decât foarte târziu, că nu le mai putem avea înapoi. Câte lucruri nu am vrea să facem și totuși ne suprimăm plăcerea aceasta pentru că mereu intervine altceva!

Visez să mă adun liniștită în colțul meu, cu gândurile mele, cu visele mele, să-mi învelesc picioarele cu o pătură moale, să-mi rezem spatele de o pernă confortabilă, să-mi potrivesc veioza și să savurez câteva pagini dintr-o carte, așa, pe îndelete, fără să sune telefonul, fără să mă tem că arde undeva și fără să mă întrebe nimeni nimic. spatiu-de-citit

(sursa foto)

„Unele cărţi se citesc în bucătărie, altele, în salon. O carte bună se citeşte oriunde.” (Thomas Chandler Haliburton)

Sau se recitește oricând.

De curând mi-a căzut în mână Micul Prinț, de Antoine de Saint-Exupery , de la Editura RAO. (Constat că secțiunea RAO Clasic este ca o poartă deschisă spre sectorul amintirilor…literare: de îndată ce pășești dincolo de ea, te trezești precum copiii în fața magazinului de dulciuri!)

coperta_2985_big

Ce moment mai bun să recitești o carte, decât atunci când ai posibilitatea să alături două perspective: aceea a copilului, care descoperă pentru prima dată povestea micului Prinț, și aceea a adultului în mintea căruia cuvintele vor suna altfel, iar imaginile se vor reconstitui odată cu accesul la „arhiva” propriilor experiențe.

Așa mă asigur că absolut toată familia citește!

-Mami, mi-e milă de prințul ăsta!
-De ce?
-E…foarte trist.

Da, până aici suntem de acord. Doar că, pentru el, călătoria prințului pe cele 7 planete este esența unei povești pentru copii, este spectaculosul dialogurilor aproape comice sau întâlnirea unui erou, poate chiar de vârsta lui, cu situații sau personaje ciudate. Pentru mine, însă,…Micul Prinț este de fiecare dată ocazia de a face conexiuni, de a pune realitatea sub lupă și de a despica firul în patru când este vorba despre firea umană. Mă regăsesc în pasaje întregi. Uneori sunt vanitosul care nu aude niciodată decât laudele. Alteori sunt bețivul căruia îi este rușine pentru că bea. Este imposibil să nu găsești vreo tipologie umană în care să te oglindești, fie și tangențial, căci: „Pământul nu e o planetă oarecare. Poţi număra pe el o sută unsprezece regi, şapte mii de geografi, nouă sute de mii de businessman-i, şapte milioane de betivi, trei sute unusprezece milioane de vaintoşi, adică vreo două miliarde de oameni mari”.

Clasicul nu se demodează niciodată.

Dacă tot m-am rătăcit pe cărările RAO Clasic, am dat peste amintiri prăfuite din vremea adolescenței. Am iubit verile la bunici, când cititul pe o pătură în livadă îmi aducea bucuria unei evadări într-o lume în care puteam să fiu cine voiam, cum voiam și unde voiam. S-a născut dorința de a reciti pe autorul Ciumei. De aceea, m-am oprit asupra unei colecții de scrieri ale lui Albert CamusFata si reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara.

coperta_3030_big

M-au fascinat mereu miturile. Mi se par expresia cea mai sinceră a dorinței omului de a inventa povești pentru a-și putea explica tot ce ține de cotloanele întunecate ale existenței. Dar și mai fascinante mi s-au părut scrierile culte în care mitul reînvie, se transformă, capătă valențe noi care nu-i distrug cu nimic acel „inner core”, dimpotrivă, îl fac mai savuros. Sisif al lui Camus  nu mai este un anonim care urcă un munte rostogolind o piatră, ci devine eroul absurd „atât prin pasiunile sale, cât și prin torturile sale”. Problematica sinuciderii și veșnica goană pentru a căuta fericirea par alte file desprinse din existența umană, în general. Prezentarea asta plus promisiunea că scrierile cuprinse în acest volum sunt toate înscrise într-o filosofie a absurdului sunt motive suficiente să trimită cartea direct în coșul de cumpărături!

Somebody stop me!

Sunt bolnavă după cărți! Atât de bolnavă încât atunci când le cumpăr îmi afund nările între pagini, ca să simt mirosul literelor tipărite și al paginilor încă virgine. Da, atât de bolnavă, încât țopăi de bucurie când deschid coletul și răsfoiesc cu grijă și cu un zâmbet larg pe față.

Uneori, simt nevoia să mă las surprinsă. Și atunci aleg o carte despre care nu știu absolut nimic. Nu, nu o aleg la întâmplare! Două lucuri mă atrag sau mă pot convinge să o cumpăr ori să o deschid: titlul și coperta.

coperta_2592_big.gif

Nu sunt fan thriller, deși am citit pe nerăsuflate cărți și din această categorie. Totuși titlul ăsta – Cine a ucis-o pe Nora Jones? – scris așa…misterios, cu litere decupate parcă dintr-un ziar, mi-a părut un mesaj tip „ghicitoare”, desprins din filmele polițiste. Așa că am „bătut la poartă” să întreb despre ce vorbim aici. Trimiterea direct către „zona crepusculară” a unei povești pornite de la o crimă, numele artistic al personajului și amenințarea că avem de a face cu o „irezistibilă combinaţie de suspans şi umor” m-au făcut să zăbovesc puțin asupra acestei cărți. Cu atât mai mult cu cât autorul, Eugen Ovidiu Chirovicieste român, prin urmare, mă aștept ca în această carte din secțiunea RAO Thriller să regăsesc elementele unui spațiu autohton, căci am cam devenit sătulă de clișee americănești.

Cititul nu e ceva de care te poți sătura vreodată! E un fel de never-ending-story, mai ales că sunt atâtea cărți de căpătâi la care nu am ajuns încă, și probabil că mi-ar mai trebui vreo zece vieți ca să le pot cuprinde. De aceea, e o activitate numai potrivită în așteptarea Crăciunului, alături de o cană fierbinte de ceai cu scorțișoară.

216-sigla-rao-241x300-300x158

…………………………………………………………………………..

Unii scriu pentru SuperBlog 2016, alții citesc, tot pentru SuperBlog 2016.

AIA e casa visurilor mele!

Dacă aș avea resurse…nu aș face altceva decât să-mi urmez visurile și să-mi împlinesc neîmplinirile.

Cine nu a visat să fie…la casa lui. Dar nu oricum, ci în felul în care și-a închipuit-o dintotdeauna. Unii vor o casă mare, cu camere multe pentru cei dragi – dar sfârșesc prin a se pierde pe holurile rămase tot pustii. Alții o visează spațioasă și luminoasă – dar la final par a se simți tot claustrați într-un spațiu în care nu se regăsesc. Sunt oameni care o vor sofisticată, dar constată că se plictisesc foarte repede de ceea ce credeau că îi reprezintă.

Ca să nu dai greș, cred că este esențial să optezi pentru un proiect de casă îndelung chibzuit, realizat pe baza unei analize obiective a ceea ce îți dorești și a resurselor pe care le ai. De ce ai nevoie ca să fii fericit în propria casă? Ce ți-ar asigura confortul fizic și emoțional?

Cum îmi imaginez casa viitorului?

Nu știu alții cum sunt…dar pentru mine fericirea s-a născut mereu din lucrurile simple. Nu mi-a plăcut niciodată opulența, ci, dimpotrivă, discreția a fost semnul distinctiv al bunului-simț.

Cu siguranță viitorul ne va lua de fiecare dată prin surprindere, astfel că lucrurile pe care ni le imaginăm astăzi se vor dovedi insuficient de îndrăznețe. Evoluția tehnologiei va răsturna cu repeziciune concepții și viziuni, iar ceea ce vedem acum ca fiind esențial pentru existența noastră se poate schimba odată cu apariția altor elemente pe care nici nu le-am prevăzut.

1.Nu cred că viitorul se anunță prea generos: poluare, urbanizare excesivă, mașinării diverse. Sunt sigură că vom tânji după natură. Casa viitorului pentru mine nu poate fi amplasată decât într-un loc plin de verdeață. Ce folos să fugi de betoanele reci și insensibile ale blocului, dacă nu poți evada într-un mediu curat și proaspăt? Va avea neapărat o grădină, fie ea cât de mică, flori și copaci care să învioreze aerul dimineților. Mi-aș pune dorințele pe hârtie și apoi le-aș confrunta cu mai multe proiecte de case realizate de specialiști cu experiență. Este foarte posibil ca în euforia caracteristică oamenilor entuziasmați, să ratez o serie de amenințări iminente. Tocmai pentru că este locul meu special, aș vrea să-l conserv așa cum este. Vreau să cred că în viitor vor dispărea gropile de gunoi și tomberoanele infecte și că va fi posibilă proiectarea unei fose speciale care să poată descompune în siguranță tot ce înseamnă deșeuri, reintroducând materia într-un circuit în funcție de proprietățile fiecărui element.

2. Consider că o casă cu parter și etaj este suficientă pentru nevoile și dorințele familiei mele:

Proiect-casa-parter-cu-etaj-simpla-Casa-Brandusa-6.jpg

Aș alege structura din lemn și fundație solidă. Teama de cutremure (care mă urmărește de copil) impune realizarea unui sistem care să permită creșterea gradului de siguranță: poate o structură mobilă sau folosirea unor materiale de construcție flexibile în cazul unei astfel de situații. Se poate să am o casă pe roți, vă rog? 🙂 M-aș asigura că este o construcție durabilă, foarte bine izolată, cu materiale trainice. Nu aș face rabat de la calitate, indiferent de costuri, știind că economia o voi face în timp, printr-un consum eficientizat al energiei. Aș alege un acoperiș special construit pentru a capta energia solară și, dacă evoluția climatului o permite, aș amplasa mici eoliene în acord cu arhitectura și decorul casei.

3. Două dormitoare, obligatoriu biroul MEU, o cameră de zi și cel mult o cameră de oaspeți. Nu excludem o bucătărie spațioasă și funcțională. De ce ar fi nevoie de mai mult? Evident, visul meu a fost dintotdeauna ca fiecare cameră să aibă propria baie!

 

4. Veșnica problemă a locuinelor noastre constă în eficientizarea spațiului. Cum facă să ai o locuință aerisită, care să nu te sufoce cu multitudinea lucrurilor, de altfel, necesare și indispensabile? Cum depozitezi „agoniseala de-o viață”, fără senzația de aglomerare? Speranța mea este ca în viitor soluții care azi par destul de greu accesibile, să fie la îndemâna tuturor:

A avea o casă a devenit un țel suprem al existenței oamenilor dintotdeauna. Unii reușesc să-și împlinească acest vis, alții se văd nevoiți să abandoneze un proiect care pare prea îndrăzneț pentru posibilitățile lor. Nu puține sunt situațiile în care s-a pornit de la o idee, cu toate costurile estimate, dar s-a constatat pe parcurs că bugetul este depășit în mod considerabil. De aceea, multe clădiri zac în paragină pentru că proprietarii nu au mai avut fonduri să le finalizeze. Materiale irosite, bani aruncați pe fereastră, visuri spulberate, datorii care nu-și mai află justificarea.

Atunci când pornești la drum cu un vis pentru sufletul tău, nu te raportezi nici la spusele vecinilor, nici la aproximări. Cu siguranță un proiect de casă optimizat va evita irosirea materialelor, va eficientiza consumul energetic, va preveni defecțiunile și-ți va aduce liniște și confort.

………………………………………………………………………

Da, aș vrea și eu casa AIA, inspirată de proba nr. 12 a competiției SuperBlog 2016.

sigla-2016-300x153.jpg

Trei dive și Ryan. Ryanair!

Trudă, epuizare, stres. Program „pe repeat” ca un perpetuum mobile fără nicio șansă de vreo schimbare. Dar parcă tragi altfel, când știi că te așteaptă momentul tău de relaxare taman la terminal capăt de linie!

Mamele sunt și ele oameni, nu? Parcă au și ele nevoie să iasă „ca fetele” o dată …în viață, măcar! E drept, fetele liniștite ies sâmbătă seara în oraș cu dispensă de câteva ore. Cele mai tinerele poate prind și vreo distracție în Club. Fetele liniștite am zis! Dar mamele obosite? Unde se duc mamele obosite când se duc? 

Planul 

Ne-am adunat, trei dive, la vorbă, așa ca de final de săptămână. Și dintr-una-ntr-alta:
– Aș cam vrea să evadez!
Parol! Că bine zici! Dar ce evadare să fie! Memorabilă! Ca-n filme!
Și dintr-o dată se conturează un plan:
– Ce-ați zice de un City break low cost?
Celelalte două perechi de ochi s-au mărit, câteva clipe de pauză, semn că se rumegă ideea proaspăt lansată, apoi zâmbetul acela tâmp, terminat cu un „Daaaaaa” prelung:

200.gif

DIVA 3: Cum sună un week-end la Roma! Să pleci de dimineață, imediat după micul dejun, să te răsfeți cu episoade din istorie, să-ți încânți privirile cu frumusețile celei mai vechi capitale! Coloseum, Fontana di Trevi, Columna lui Traian, Vaticanul, Panteonul… O cazare ieftină găsim cu ajutorul unei prietene. Două ore de zbor – o aruncătură de băț. Profităm de o zi liberă – vreun rest de concediu – și ne luăm zborul de joi seara, să avem timp de plimbat, admirat, de visat și, mai ales, de distracție. Ne încărcăm bateriile și ne întoarcem cu energii pozitive de împrăștiat și altora!

DIVA 2: (devenită, pesemne, nevasta lui Toma Necredinciosul): Cam mare aroganța asta de week-end. Cât ne costă low cost-ul ăsta?

DIVA 3: Cu Ryanair? Ia să simulăm:

screenshot-2016-10-10-22-06-22screenshot-2016-10-10-22-07-19

Concluzie: nici 100 de euro de fiecare! Tentant!

Planul#2

Diva 1 (un fel de „Cumințenia Pământului”) : Dacă tot vrem să spargem tiparele, măcar să o facem lată! Aș paria pe Spania! Tot nu am ieșit niciodată dincolo de granițe. Aș putea la fel de bine să o fac într-un mod inedit. Puerta del Sol, Palatul Regal, Muzeul Prado, Arco de la Victoria, Templo de Debod…

Diva 3: Spania sună bine! Să vedem ce zice Ryanair!

screenshot-2016-10-10-22-47-36

Diva 2: (care de obicei strică omului cheful) : 140 de euro pentru Spania – până și mie mi se pare o afacere bună! Faci și check-in pe mobil cu aplicația mobilă Ryanair și ți-ai luat de o grijă! Votez pentru Spania!

Entuziasmul atinge repede cote paroxistice când apare câte o idee bună! De aici și încântarea divelor care se și vedeau în brațele lui Ryan(Air) spre o destinație pe care numai au visat-o până atunci. De aceea, se impunea un veritabil „dance of joy”:

200 (1).gif

N-au estimat însă puterea inamicului! Prins în activitățile sale specifice, unul dintre consorți n-a putut rata glasurile stridente ale săltărețelor.

Distrugătorul de planuri 

-Sigur. Un nebun O nebună  aruncă o piatră și zece două cuminți se chinuie să o scoată. Bun plan. Și discursul lui a continuat. Ceva despre responsablitatea mamei, despre priorități, despre costuri și implicări emoționale, despre randament, despre statistici și probabilități etc. Fără a se lăsa intimidate, divele au plusat:

-Vorbim despre mini-vacanță ieftină! Unde mai pui că avem și bagaje de mână gratuite și bagaje de cabină gratuite! Ajungem acolo cât ai clipi și ne întoarcem mai vesele și mai bine-dispuse.

Cum să te pui cu trei dive hotărâte să-și petreacă timpul liber alegând o destinație de week-end prelungit, drept bonus pentru munca zilnică și stresul cotidian? Nu poți să le opui rezistență, mai ales dacă ești în pericol de sufocare!

Spain it is! Ryanair it is! Pentru că și mamele obosite au dreptul la un weekend în care să se simtă …fete cuminți!

download-1

……………………………………………………………………………………

Pentru proba a doua a SuperBlogului 2016, am visat frumos cu Ryanair.

Povestea are sesență extrem de reală și poate fi verificată, la cerere, cu celelalte două dive implicate (profund) în discuție! 😉

Sursa gif: http://www.giphy.com

Sursa foto: www. google.ro

Black Tie pe gustul tău. By Answear.ro

Cică nu haina face pe om! Ba bine că nu!

download

Sursa foto: http://www.alamy.com

Să nu mai fim ipocriți! Punem mare preț pe ceea ce purtăm, iar în ultima vreme, vestimentația a devenit o modalitate de a ne contura din e în ce mai mult stilul și personalitatea.

Ești în autobuz sau în metrou, te plictisețti atâtea stații. Așa că mai arunci o privire la cum e îmbrăcat unul ori altul. Sau, mai curând, una ori alta! O scanare din cap până-n picioare și ai lipit deja eticheta: ăla e neglijent, aia e snoabă, ăla e bogătan, celălalt abia are de unde mânca o pâine etc.

Mergi în Mall… Nu te poți îmbrăca oricum! Până la urmă, e locul principal de promenadă într-un oraș de provincie, unde alternativele sunt limitate. Nu vrei să „te râdă” lumea că nu ești îmbrăcat „cum se cuvine”. Eventualele haine de firmă constituie un avantaj de netăgăduit.

Ia încearcă, de pildă, să mergi la un ghișeu/birou  îmbrăcat casual, cu o pereche de blugi, un tricou și o geacă aruncată în grabă, fără să-ți fi cizelat puțin „look-ul”. Dar dacă intri pe aceeași ușă într-o ținută office care să-ți dea nota de sobrietate și eleganță specifică omului serios și cu potențial întru prosperitatea afacerii?

Așa că treaba nu mai stă ca pe vremuri. Haina chiar îl face pe om în zilele noastre, când opțiunile vestimentare s-au diversificat, când stilurile s-au redefinit. În fiecare an aștepți cu înfrigurare tendințele, culoarea standard sau alte detalii care conturează portretul eleganței maxime pentru anul în curs.

Black Tie?

Mă declar un om obișnuit, fără extravaganțe de niciun fel. Prefer ceea ce este comod și la îndemână, disprețuiesc opulența și consider că simplul poate fi, uneori, de cel mai mare efect. Asta dacă reușești să-i găsești… nuanțele! 😀

Dar am momentele mele (de glorie?) când simt că o ținută „altfel” ar da al naibii de bine la portofoliu. Mă simt, de pildă, foarte relaxată în ținute office, mai ales că la locul de muncă îmi oferă un soi de sobrietate (mai mult decât necesară). Și, pentru că sunt femeie (and damn proud of it!), consider că punctul maxim al eleganței și al feminității îl atingi într-o ținută clasică. O rochie de seară te poate transforma senzațional. Și nu mă refer doar la imaginea de Cenușăreasă metamorfozată în prințesă, ci la senzația de siguranță, de încredere pe care ți-o poate imprima o piesă de vestimentație, cu condiția să știi ce să alegi.

Evident, nu am fost niciodată pe covorul roșu! Dar le-am admirat pe cele care au pășit pe el și au lăsat imprimată imaginea proprie prin felul în care au știut să-și sublinieze feminitatea:

oscar-fashions-02

Sursa foto: http://www.cbsnews.com

Rochie lungă, de seară, de obicei neagră, foarte puțin accesorizată, pantofi stilleto, o geantă mică în ton cu ținuta, bijuterii foarte discrete cu perle sau cristale. Nimic strident, nimic care să depășească o regulă simplă: respectul față de propria imagine și față ce cei în mijlocul cărora te afli. Despre asta este Black Tie: despre simplitate, sobrietate și common sense. 

Tabloul este perfect dacă alături ai și perechea care te reprezintă, cu aceeași eleganță caracteristică acestui dress code: costumul negru cu papion, o cămașă albă, pantofii impecabili, butoniera.

httpwww-popsugar-comprince-william-kate-middleton-pictures-ark-dinner-17813509

Sursa foto: http://www.fashionguide.md

Clasic sobru sau chic reinvetat? 

Black Tie sună bine. Dar cum faci să-l adaptezi stilului tău? Mereu se ivesc ocazii, mereu speciale, la care trebuie să găsești ținuta vestimentară potrivită. Cine nu are o nuntă sau un botez la care trebuie să meargă și pentru care se dă de ceasul morții să găsească o rochie elegantă, pantofi cu toc, la fel de eleganți, dar în același timp comozi, bijuteriile potrivite sau geanta care să accesorizeze perfect ținuta? Ceva care să fie unic și cu care să lași guri căscate, ochi mari și minți blocate! 😈

De cele mai multe ori, mi s-a întâmplat ca ținuta aleasă să fie una „last minute”, deși socoteala din târg era alta:

Nu țin neapărat să fie negru. Uneori e prea sobru. Dar în niciun caz nu aleg nuanțe stridente. Mi-ar plăcea să încerc un verde smarald – apropo de culoarea anului viitor. Dar și un albastru închis, că tot am găsit o rochie pe gustul meu pe answear.ro.

middle2_img_734194

Însă, pentru că Black Tie permite, aș opta și pentru o combinație de corset elegant și o fustă din satin sau mătase, cu stilettos sau pantofi de lac.

Orice aș alege, trebuie să îndeplinească două criterii: să mă reprezinte și să mă facă să mă simt „în pielea haina mea”. Căci, până la urmă,  „o femeie elegantă domină totul în jur dacă are stil.” – Doina Levintza

……………………………………………………………………………………………….

M-am jucat de-a SuperBlogul, din nou, cuanswear-patrat

 

De ce nu am câștigat SuperBlog

1 octombrie – începe isteria! Probe, panică, deadline, nervi, noteeee! Apoi contestații și discuții mai mult sau mai puțin private, mai mult sau mai puțin răutăcioase. Apoi liniște, că nu e timp de irosit, vine următoarea probă de foc și toată lumea o ia de la capăt. Mă rog, nu toată lumea, că mulți pornesc la război, însă unii se pierd printre redute.

Nu este cazul să vorbesc din nou despre ce înseamnă SuperBlog. Cei care s-au „îmbolnăvit” de asta, sunt deja în fibrilație și scriu de zor pentru prima probă. Cei care au inițiat o oarecare mișcare „anti” nu au șanse prea mari de izbândă, pentru că SuperBlogul are ceva care șterge creierele supăraților și te trezești cu ei la linia de start plini de zâmbete, de-ți vine să le pui piedică de ciudă. Iar cei care nu au auzit încă de această competiție, vor afla cu siguranța tot ce e de aflat, pentru că zilele astea și multe dintre cele următoare va vui internetul pe această temă.

De ce m-am înscris în fiecare an la SuperBlog? 

Să lăsăm ipocriziile! Ca să câștig, domnule! De aia m-am înscris și pot să jur că tot din același motiv se înscrie toată lumea. Treburile alealalte, spirituale, sunt foarte adevărate uneori, dar sunt complemetare motivului principal. Așadar, lumea se înscrie ca să câștige. Acum, că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg…e o cu totul altă poveste. Dar când scrii articolul ăla cu toată dăruirea (și determinarea! sic!), cu toate speranțele puse în setul ăla Farmecat sau în suma aia rotunjoară în lei sau euro pusă la bătaie, nu poți să nu recunoști că ai avut speranța firavă de a-l scrie pe cel mai bun! Și când realitatea (fie ea și virtuală 😀 sic! ) te-a lovit în moalele c…lasamentului, zi tu că nu ai scos cele mai neaoșe și cele mai inedite combinații de înjurături la adresa onoratului/onorabilului juriu și nu numai! 😈 Și apoi ți-ai zis: Lasă, neicușorule, că-l iau pe următorul! Premiu, zic! Și ai trăit cu speranța asta până s-a terminat SuperBlogul. Juri că nu te mai înscrii cât îi lumea! Doar la Gală te mai duci, așa, de moft, că de fapt nu te interesează prea mult, mai socializezi. Și când bate gongul pentru următoarea etapă, tragi o fugă la formularul de înscriere, ca din reflex.

De ce nu am câștigat SuperBlog

Să vedem…Mai întâi mea culpa:

  • În cele mai multe situații, nu mi-am făcut timp suficient să cercetez care e treaba cu sponsorul. Am citit, am prins o idee din zbor și am făcut-o praf postare!
  • Am scris aproape mereu cu deadline-ul bătându-mi la ușă, pentru că celelalte treburi, nevirtuale, își cereau dreptul de fiecare dată.
  • Am ignorat (nu neapărat cu bună știință) unele sfaturi date de „specialiști” a.k.a câștigători de SuperBlog, jurați, sponsori.

Dar pentru că nu pot să-mi ignor doza de subiectivitate, aș mai găsi câteva motive:

  • Unii sponsori nu au știut nici ei ce vor, cam ca în reforma lui Caragiale: să fie creativitate primesc, dar să ne laude și pe noi pe ici pe colo. Când cereau poveste, se puncta caracterul comercial, când se cereau date tehnice, se cerea originalitate. Nu m-am potrivit niciodată cu unii la capitolul ăsta!
  • O ușoară neglijență în jurizare. E drept, că dacă aș avea de citit 150 de articole despre epilare, mi-aș cam lua câmpii, iar la un moment dat aș pierde șirul. Cu toate acestea, vreau să cred că un articol de-al meu – chiar nu foarte inspirat – se va clasa mereu deasupra unuia care are 250 de cuvinte și e plin de greșeli de exprimare.
  • Lipsa de noroc! Că uneori e ca la jocul de cărți!
  • Doza maaare de subiectivitate!

Am mai prins pe ici pe colo câte un premiu, am mai atins suta tot din când în când și am urcat maxim până pe 7. Evident, e un concurs, iar dacă articolele scrise nu au ajuns mai sus de unde au ajuns, e clar că trebuie schimbată stratagema. Sau că trebuie ieșit din concurs.

De ce mai particip la SuperBlog

Pentru că premii! Și pentru că dacă nu am constrângeri, mă las dusă de-acasă (a se citi „de pe blog”) zile întregi, așa că-mi trebuie o ancoră. Poate și pentru că încă mai învăț câte ceva pe parcurs.

Încă nu m-am decis care are să fie strategia, dar e clar că am nevoie de:

  1. timp!
  2. nervi tari
  3. inspirație
  4. viziune (și nu viziuni!)
  5. timp!!!

Prin urmare, anul acesta ne relaxăm. Scriem când putem, cum putem și (încercăm să) nu ne enervăm! Miza ar fi tot premiile minunate, atâta vreme cât timpul devine răbdător cu mine!

14199489_10210226102189729_5256816072534113806_n

Se duc în 3 minute! Ca prin Farmec!

Măiculiță, cum mai fuge timpul ăsta! Cică «fugit irreparabile tempus»! Curat „ireparabil”! N-apuci să deschizi bine ochii dimineața și pac! Zeci de lucruri de făcut au și format o coadă interminabilă și bat din picior a nerăbdare. Cu toată tabla împărțirii învățată la școală, nu iese calculul:

24 : n ≅ (nici măcar) 3

Unde 24 = ore, n = toate lucrurile de făcut, (nici măcar) 3 = minute de fiecare.

Totul se trece pe pilot automat. Faci un lucru, dar ești cu gândul la următorul de pe listă. Dacă ești abilitat, faci două sau mai multe deodată. Dar nu ca să ai timp să te relaxezi după aceea, ci ca să faci loc pentru altele, și alea tot „de făcut”! Ajungi acasă de la locul binecuvântat de muncă, semi-epuizată. Cu o mână te schimbi, cu alta pui mâncarea la încălzit pentru copil, cu alta mai arunci repede niște rufe în mașina de spălat. Și tot așa, până ți se epuizează mâinile. Nu te oprești, de teamă că repornirea motoarelor e mai dificilă decât rularea lor încontinuu.

De n zile îți tot promiți că alegi o zi numai pentru tine! Ca să nu uiți nici tu și nici alții că ești femeie. Mission failed! Până acum. Apeși butonul de „OFF” și te reprogramezi genetic: ce poți face pentru tine, simplu, rapid și dătător de stări de bine? O epilare la foc automat, pentru că nu ai timp de mers la salon și nici de apelat la soluții sofisticate. În plus, lucrurile alea „de făcut” se bulucesc gata să năvălească peste tine din clipă în clipă.

Farmec a creat crema depilatoare care te ajută să scapi de firele de păr nedorite în doar 3 minute.” 

depilatoare.png

-Ce faceee???

-Te epilează!

Ai 3 minute magice de pierdut. Sau…de câștigat?!? 3 minute plină pline de Farmec, numai ale tale! Să faci ce vrei!

Gospodina din tine se gândește că ar merge făcută o rețetă rapidă „de ceva bun” – deh! unele setări nu se pot șterge din sistem, oricât ai încerca!

ciocolata in 3.png

 

Aș! Cu crema depilatoare pentru piele normală pe tine? 😀 Nici vorbă! Nu era vorba că sunt 3 minute numai ale tale? De ce trebuie să faci ceva? Nu poți să profiți și să stai pur și simplu? Ei, ba bine că nu!  Alte opțiuni?  Hm…ar mai fi câteva:

1.să savurezi o cafea aburindă ± țigară

2. să citești un articol cu Farmec

3. să vezi ce se mai întâmplă prin lume SuperBlog

Screenshot 2016-04-08 22.58.34.png

4. să te minunezi despre ce fac alții în 3 minute:

5. să continui procesul de înfrumusețare, ca să profiți de situație, în varianta 2 în 1:

coafuriPentru unii, 3 minute pot însemna prea mult, în timp ce pentru alții, 3 minute sunt extrem prea puține. Eu zic că sunt numai bune de tras sufletul, până nu începe repriza a doua cu alte lucruri „de făcut”. O epilare rapidă pentru momentul tău de feminitate uitată!

  • cu extract de Orhidee – pentru piele normală
  • cu extract de Argan – pentru pielea deshidratată
  • cu extract de Vanilie – pentru pielea sensibilă
  • cu extract de Zmeură – pentru pielea tinerică

Madonnei i-au trebuit 4 minute să salveze lumea:

Mie mi-au trebuit doar 3 minute să mă salvez pe mine însămi. Uitasem cel mai important lucru „de făcut”: să mă răsfăț măcar din când în când!

P.S.: Nu mai fi invidios! Există și pentru tine: crema depilatoare cu Boswellia Serrata. 🙂 Enjoy!

………………………………………………………………………………………………..

M-am bucurat, m-am epilat, m-am Farmecat! La Spring SuperBlog2016

farmec_superblog_proba.jpg

  • Sursa foto 1: http://retete.unica.ro/recipes/ciocolata-de-casa-in-3-minute/
  • Sursa foto 2: http://karla.club/blogs/articole/137733895-quick-hairstyles-3-coafuri-pe-care-le-poti-face-in-3-minute

Home Sweet Home cu Diego

Cât mi-am dorit să am casa mea! Nu casa, colțul meu! Cât de mic, dar să fie al meu. Fără fițe și fandoseli. Colțul meu unde să mă retrag relaxată, fără să-și bage nimeni nasul, fără să mă întrebe nimeni de ce am ales mocheta bordo sau perdele vitraj. Și după ce am avut casa mea m-am liniștit? Nici vorbă! Parcă totuși colțul acela mic nu mai era suficient, parcă mergea schimbată perdeaua aia, covorul PVC nu mai părea la modă și tot așa. Că omul e mereu nemulțumit de îndată ce a obținut ceea ce-și dorea și constată că visul suprem nu era nici pe departe atât de…suprem. Prin urmare, îl înlocuiește cu altul. Și mai (sic!) suprem!

De ce ți-ai tulbura liniștea căminului? 

Când omul nu are de treabă, își face. Cu mâna lui.

Te apucă așa, dintr-o dată, schimbarea. Iar consortul aruncă o privire temătoare spre tine, încercând să-ți ghicească intențiile. Nu poate rata bombăneala de sâmbătă, când mocheta se încăpățânează să păstreze petele și puful adunat peste săptămână. Desigur, bombăneala se intensifică de două ori pe an, de sărbătorile creștine importante, când fiecare om face curățenia „ca la carte”. Asta înseamnă inclusiv tentativa – mereu eșuată – de a curăța pereții de urmele micuțe ale degetelor care ratează mereu întrerupătorul sau de picturile naive ale aceluiași protagonist, aflat în plină criză a creației.

Vara asta văruim!

Inevitabilul s-a produs! Știa că „draga mea”, „iubirea vieții mele” sau „prințesa sufletului meu” nu sunt arme suficient de puternice pentru a schimba decizia neclintită a stăpânei castelului. Știa foarte bine că acest „văruim” nu este nici pe departe ceea ce urmează să se întâmple. Avea să aibă loc o adevărată revoluție, menită să aducă schimbări radicale în cămin.

Ce-ți veni? Desigur, această întrebare presupune că, anterior, consortul și-a semnat o poliță de asigurare de viață, căci privirea ucigătoare venită razant din colțul celălalt al camerei aproape că-i fu fatală.

-„Property renovations can improve your lifestyle, add to your property’s value and provide an enormous sense of satisfaction.”¹ Un fel de: „am nevoie de o schimbare și o voi face cu voia sau fără voia ta!”.

În acest punct al discuției, consortul înțelept conștientizează că polemica este inutilă, așa că așteaptă avalanșa de toane, sperând să nu trebuiască, la final, să vândă cu totul apartamentul pentru a achita datoriile.

Dacă e schimbare, să o știm și noi!

Mai întâi am evaluat „pagubele” și am identificat nevoile:

Parchet umflat pe holul de lângă baie, datorită excesului de zel al mașinii de spălat, care a găsit de cuviință să dea pe dinafară de vreo două ori. Soluția: am tot auzit că Diego are o categorie de produse Woodstep LVT, care îmbină aspectul natural al suprafeţelor de lemn cu durabilitatea şi rezistenţa pardoselilor de vinil. Mai mult decât perfect, zic! Să alegem un pardoseală rezistentă la apă și rezolvăm o problemă.

5996285554428-lvt-compact-plus-2mm-6010-3-manitoba-kisenterior-01-604x430.jpg

Pereți zgâriați și mâzgăliți, mai ales în camera puștiului. Soluția: tapet, nene! Lavabil, dacă se poate! Camera și modelul. Și uite așa, apartamentul capătă o notă personală, adicătelea, are stil, cum s-ar zice! (Argument folosit pentru a închide gura consortului, panicat de creșterea subită a valorii investiției).

Parchet zgâriat în zona livingului. La cum arată, ai zice că hoardele tătărăști trec zilnic prin această cameră sau că este locul preferat al patinatorilor olimpici. Soluția: parchet laminatcu o garanţie de sistem de până la 30 de ani, cu rezistenţă ridicată la uzură şi deteriorări.

5996285597814-laminalt-padlo-woodstep-glamour-extra-10mm-15300-velencei-szil-enterior-01-604x430.jpg

Apoi, dacă e bal, bal să fie! Să facem schimbarea radicală. Perdelele și draperiile nu au nimic, dar parcă nu se mai asortează cu noile finisaje. Ar merge ceva care să aducă o schimbare rapidă, dar spectaculoasă, gata cusute și ușor de montat. 

5996285596916-fuggony-madagascar-viragos-narancs-pink-enterior-01

Știind că nu-mi plac covoarele, consortul se pregătește să tragă linie listei de cumpărături. Speranța i se năruiește în câteva secunde:

Mamă! Ce bine ar merge covorul ăsta în camera de zi!

5996285563345-szonyeg-tulipo-soft-bordeaux-enterior-01

tulipo_carpet.png

Nu mai auzisem de covoarele Tulipo până atunci, dar prezentarea făcută de Diego dădea al naibii de bine: Gama Soft – Fire dense extra moi, de nuanţe mixte, lungi de 3 cm. Cu mâna tremurândă, consortul redeschide lista de cumpărături, blestemând inventatorii tehnologiei moderne și ai internetului. Văzând că încă nu am plecat din fața calculatorului, aruncă o privire peste umărul meu să vadă ce-mi mai dorește inimioara, pregătit să pună, totuși, piciorul în prag.

Ce naiba mai faci acum?

Oups! Mă furase peisajul! Pe pagina de Facebook Diego România, găsisem jocul meu preferat: să caut diferențele dintre două camere identice, decorate în stil Diego, evident. De teamă să nu mă trezesc cu cablul internetului tăiat bucățele, am clipit din gene și am spus mieros, închizând device-ul devenit măr al discordiei:

Cred că…asta e tot.

Nu eram foarte convingătoare, așa că m-a tras repede după el în bucătărie, la sfat. Suma investiției noastre depășea bugetul.

La ce renunțăm?

Nu renunțăm!

Îmi mai arată o dată cifrele care formau suma finală. Îi zâmbesc ca și cum tocmai scoteam asul din mânecă. Bine, nu asul, ci cardul de fidelitate.

klubkartyas_fiu_ro.jpg

Au o soluție rentabilă. Cardul ăsta de fidelitate îți aduce promoții speciale și reduceri de până la 50%. Pe lângă ofertele personalizate, faptul că ai card, îți garantează accesul la o serie de servicii Diego unice.

Alt card de cumpărături?

Nu e card de cumpărături! De fapt, poți nici să nu cumperi nimic, doar să-l faci ca să primești ofertele lor specializate. Pe de altă parte, ia uite câte dintre produsele alese de noi au eticheta cu reducere la fidelizare?

Până s-a dumirit el, am și completat formularul de pe site. 1 minut.

Ca să faci o treabă bine, musai să o faci tu însuți!

images (1).jpg

Lumea zice că Napoleon a aruncat vorba asta înțeleaptă. Dar eu parcă pe tata l-am auzit de vreo câteva ori, hotărât să ne învețe a ne descurca singure în cât mai multe situații. Acum, e drept, chiar proiecte de amenajare interioară nu am făcut și nici nu sunt specialist în domeniu. (Tata ar zice acum că degeaba am făcut facultate, dacă nu sunt în stare să fac niște lucururi atât de simple ca…lipirea tapetului!). Specializare n-oi avea, dar sigur am ambiție! (Plus că angajarea unui specialist însemna ridicarea sumei la un nivel apropiat de o explozie, ce s-ar fi soldat, neîndoielnic, cu un divorț.)

Partea bună e că ne-am decis ce vrem. Prima etapă a fost atinsă cu succes. Pasul numărul doi – ne-am hotărât să înfiripăm o relație cu Diego, că pare de încredere. Ca să o pecetluim, am consimțit la eliberarea cardului de fidelitate. Mai avem un pas până la a ne apuca de lucru: să ne documentăm temeinic. Do-It-Yourself presupune întâi să afli acel Know How! De unde să afli, dacă nu tot de pe site-ul „vrăjitorului de stil”?

11

Și dacă te împotmolești, ai și un consilier care să-ți dea o mână de ajutor, plus o cafea din partea firmei, ca să meargă discuția! Ai nevoie de alte servicii? Diego, tot drăguț:

servicii

Sfaturi pentru cei ca noi

Este foarte important să știi ce îți dorești! La fel de important este să știi de unde să obții ceea ce îți dorești. Ne învârtim în jurul a două coordonate esențiale când vine vorba de amenajarea interioară: calitatea și prețul. Cum nu cred că intenționați să faceți acest lucru din nou mai devreme de 10 ani, e bine să alegeți din start ceea ce oferă rezistență, confort și stil locuinței voastre. Ceea ce te face să te simți cu adevărat acasă!

Sfaturi mai multe ar fi mai potrivite DUPĂ ce se încheie nebunia schimbării. Până atunci…

12968749_1187140077986105_1135828674_n

…………………………………………………………………………………

Spring SuperBlog-ul ăsta 2016 îmi dă idei, de mână cu Diego! O să-mi scoată consortul PC-ul din priză! 😉

¹ Sursa: https://www.aussie.com.au/home-loans/home-loan-resources/renovating-guide/good-reasons-to-renovate.html

² Mulțumiri Alinei Gheorghe și Alinei Vrînceanu pentru micile detalii fotografie-suport! ❤

Nuntă ca la Hollywood? Nu! Ca la Săftica

Postarea aceasta va fi mai ales – dar nu exclusiv –  despre (sau pentru?) femei. Nu pentru că ar sublinia vreo mișcare feministă exagerată, ci pentru că, de obicei, femeile sunt atente la detalii, uneori pâna la obsesie. În același timp, sunt ușor (?) pretențioase, având darul de a-l scoate pe „iubi” din minți sau din limitele cardului de cumpărături.

N-am înțeles niciodată stresul unei nunți, de parcă e o corvoadă să te măriți (de obicei, stresul este tot al femeii), iar fiecare nou detaliu debutează cu un „vai de mine!” și se termină apoteotic cu „nu mă mai mărit!”. Asta de vreo câteva ori, intensificate odată ce se apropie data prestablită.

Ai dat comandă de mărturii?
Eu trebuia? Am crezut că a dat maică-ta!

Sau și mai rău, apare chiar soacra:

Draguță, dar nu se potrivește culoarea asta cu tendințele! Mai bine alegeai o nuanță de mov. Și în piept, eu vreau flori naturale mari! Iar mesele nu sunt aranjate cum trebuie. Nu vreau să stau lângă Popeasca.

Și-atunci, zău își vine s-o apuci pe alte căi și să nu te mai măriți în veci. De aceea, e bine să faci cum te taie capul! E nunta ta sau a altora? Odată ce te-ai convins că e a ta, ia măsuri de precauție și fă din ea cea mai frumoasă zi/noapte din viața ta, o nuntă de poveste, demnă de filmele hollywoodiene (de preferat, comedii!). Când zici „nuntă ca-n filme”, multă lume se așteaptă la ceva extravagant, neapărat costisitor, cu toate lucrurile făcute „ca la carte” fără greșeală. Iar eu vin și spun că e…fundamental greșit! M-aș simți al naibii de plictisită fără elementul surpriză, fără vreo peripeție care să te facă să prevezi apocalipsa în decurs de câteva minute. Nu perfecțiunea trebuie căutată la un astfel de eveniment, ci ceea ce o face memorabilă în primul rând pentru protagoniști.

„Pe vremea mea”… lucrurile erau relativ simple, iar opțiunile destul de limitate. Nu m-a împiedicat să mă simt al naibii de bine, în ciuda „binevoitorilor”, așa că am ce să le povestesc nepoților, când o veni vremea. Cu mintea de acum și cu oportunitățile și avantajele unui salon de nuntă, evident că totul ar fi fost mai ușor.

logo_cropped_resized-1.png

Detalii care fac diferența

O nuntă nu o poți face oriunde! Faci un slalom printre saloane pentru nunți și analizezi cu mare atenție detalii care să te ferească de imprecații și apocalipse.

Stâlpii! Când ți-e hora mai dragă, te trezești îmbrățișând vreu stâlp împopoțănat, ca și cum asta l-ar face invizibil. Și mai rău, trebuie să ajungi musai la nuntă primul și să schimbi subtil locul de la masă, cu tot cu cartonașul cu numele, ca să nu rămâi în spatele stâlpului, riscând să ratezi momente savuroase. Am zis: fără stâlpi!

Salon-Toujours-lAmour-9-250x250.jpg

M-au scos mereu din minți saloanele înghesuite cu locul de dans ca holul de la intrarea în apartament. Zici că nu e nuntă, ci vreo conferință la care nu te aștepți să se ridice lumea de pe scaune să-ți demonstreze abilitățile artistice. Și te trezești că ieși la dans cu perechea, dar de fapt, ești luat pe sus de valul de dansatori înflăcărați care-ți lasă și o amintire dureroasă pe bombeu. Să fie spațiu suficient de larg, ca să simți cu adevărat că „ringul de dans e al tău”.

Salon-Toujours-lAmour-6-250x250.jpg

Fiecare nuntaș a simțit la un moment dat nevoia să ia o gură de aer. Nu cu miros de asfalt, nu în văzul eventualilor trecători, nu în zgomot și praf. Un moment de răgaz, cât să-ți tragi sufletul după o sesiune de dans echivalând cu un antrenament cardio. De poveste ar fi ca acest loc să fie verde și relaxant. Un foișor, poate?

1-salon-nunta-cu-spatiu-verde

Nu ar strica să ai la îndemână un loc de cazare. Mai ales dacă rude îndepărtate (și la propriu și la figurat), nedescoperite încă până la acest eveniment, care se anunță dornici de a prinde și ciorbița de potroace de a doua zi. O bunicuță care are probleme cu tensiunea, un unchi cu varice, niște copii neastâmpărați pe care i-ai vrea sedați culcați mai devreme ca să nu te mai împiedici de ei când deja sunt prea somnoroși să mai găsească o cale de comunicare cu adulții. Poate chiar și pentru tine, dacă vrei să evadezi.

7-salon-nunta-cu-cazare

Mireasa e cea mai specială! Am găsit la Salon du Mariage ceva unic: toaletă specială pentru mireasă! Nu m-am gândit niciodată la așa ceva, dar acum că veni vorba, mai că mi-ar fi prins bine acum ceva anișori:

Vai, dragă, ți s-a rupt rochia!

De fapt, era tivul desprins, de la atâta țopăială. La a treia remarcă identică, apărută consecutiv, am decretat că poate să se rupă rochia cu totul, că e de unică folosință, și să mă lase în pace că vreau să mă distrez! Să fi avut eu locul meu unde să mă pot retrage când aș fi avut chef să tai tivul cu foarfeca sau pe oricare ar mai fi deschis gura să-mi amintească incidentul…

Ei bine, când vine vorba de decor, lucrurile o pot lua ușor razna, pentru că până la urmă, de gustibus…Dar ca să fii sigur că nu dai greș, tragi cu ochiul la tendințele anului: aranjamente florale cu fructe si vegetale, plante pictate, decoruri fără flori pentru masa mirilor sau, dimpotrivă, decor cu flori pentru o nuntă ca-n filme! Dacă ți se potrivește, de ce să nu încerci stilul vintage?

Filmul nunții mele?

Clar ar fi un film american! Cu toate lucrurile la un loc, fără alergătură și cu un wedding planner care să facă totul așa cum trebuie, de la contactul cu fiecare furnizor în parte – fotograf, muzică, decoruri, aranjamente, meniu etc. – la fiecare nebunie sau capriciu (de obicei al miresei). Iar dacă e „de film”, atunci să profităm de oferte:

Un spațiu verde cu decor natural, unde să aibă loc cununia civilă și religioasă în același timp. Scutim timp și energie. Invitații să stea pe scaune albe și să lăcrimeze de bucurie ca martori la uniunea tinerilor însurăței. Nu poate să lipsească piscina din filmul meu! Musai cu vreo peripeție memorabilă legată de acest detaliu. Și cu fotografii superbe de păstrat în album pentru nostalgiile ce vor urma. Nu poți face o nuntă fără focuri de artificii spectaculoase, care să se reflecte și în apa albăstruie a piscinei. Platourile aburinde cu delicii culinare să se plimbe printre invitați, la fel paharele cu șampanie sau alte băuturi…luxoase. Pentru diversitate, merge și un berbecuț la proțap, care să adune invitații vorbăreți în jurul focului. Muzica bună și oameni frumoși. Merge și câte o intrigă pe ici pe colo – savuroase, de altfel – sursă de discuții pentru cei lipiți de scaune. Poate jonglerii cu sticle și shakere realizate de barmani, organizarea unui cocktail-bar ultra all-inclusive. Imagine demnă de un final de film când lucrurile devin clare, fără a pierde din savoarea unei comedii romantice de calitate.

Vrei să ai și tu filmul tău? Am un pont: Salon du Mariage Toujours l’Amour – „le secret pour la vie en rose!”

Salon-Ador-6-250x250.jpg

……………………………………………………………………………………………………..

Mai că m-aș mai mărita o dată! 😉 Deocamdată am derulat filmul Spring SuperBlog 2016, episodul al 13-lea.

 

10 pentru Blogmeet la Golden Tulip

„Provocare: a arăta lacul uliului”.

(proverb bengalez)

Farmecul existenței în găsesc în faptul că aceasta te pune mereu față în față cu tot felul de situații, care mai de care mai inedite. A accepta provocarea înseamnă a-ți depăși propriile limite și, implicit, a evolua. Nu pentru a demonstra celorlalți ceva, ci pentru propria ta stare de bine. Și iată, m-am trezit cu o nouă provocare: să organizez un eveniment de afaceri. Întâmplător sau poate deloc, lucrul acesta se leagă de o discuție mai veche avută cu fete dragi mie: cum să organizezi un blogmeet de succes care să aibă ca rezultat dezvoltarea blogurilor personale, astfel încât ele să poată dubla pasiunea de a scrie cu posibilitatea de a deveni o afacere personală. Evident, grupul de bloggerițe de Bacău fiind destul de heterogen – apropo de nișe, așteptări, disponibilitate etc – au existat mai multe variante, cu plusurile și minusurile lor. A venit vremea să-mi expun punctul de vedere cu privire la acest subiect.

10 ingrediente pentru un eveniment reușit. 

Cuvântul cheie pentru mine este ORGANIZARE. Așadar, am pus pe hârtia virtuală 10 pași esențiali pentru a crea un eveniment… Golden. Golden Tulip!

Pasul 1. Stabilește ce vrei să faci și de ce.

Intenția este de a organiza un blogmeet…altfel. O întâlnire cu seminarii, workshopuri, dezbateri și discuții cu scopul declarat de a se perfecționa, de a evolua după principiul „Learning by doing: Hands on Practice”. Desigur, cu toții citim o multitudine de lucruri despre SEO, despre cum să-ți crești blogul, despre trafic etc. Dar nu vi s-a întâmplat să vă împiedicați de multe ori de lucruri pe care alții le consideră banale?

Pasul 2. Alege cu atenție locația evenimentului!

Experiența celor care organizează frecvent astfel de evenimente mi-a confirmat că există trei lucruri esențiale pentru succesul acestuia: „1. Locația. 2. Locația! 3. Locația!!!”¹ Și dacă tot este imperativ, am început să caut. Îmi doresc mult să le scot pe bloggerițele de Bacău din „zona de confort”. Mai întâi pentru că e importantă ruperea de tot ce înseamnă alte preocupări și lucruri de rezolvat pentru două zile și apoi pentru că vreau ca întâlnirea să aibă un aer…oficial, mai ales prin schimbul de experiență cu alte bloggerițe la nivel național. Unde poate fi mai potrivit decât la București, unde lucrurile par să se miște altfel, chiar și în lumea blogging-ului. Am ales și locul potrivit pentru derularea unui astfel de eveniment: hotel Golden Tulip Times după două criterii infailibile:

  • experiența personală de la Gala SuperBlog 2015 
  • câteva review-uri pentru acest hotel.

intrare

Concluzia?

  • zonă centrală, cu acces la stația de metrou
  • ușor de reperat
  • o gamă largă de servicii (cazare, masă, internet gratuit, dar și alte servicii cu plată: curățătorie, închiriere calculator, fax etc.)
  • 3 săli de conferințe cu lumină naturală și dotate cu echipament specific
  • ambianță plăcută într-o cafenea
  • restaurant cu delicatese culinare locale sau internaționale

Recenziile vorbesc despre amabilitatea personalului, despre camere impecabile și despre prețuri potrivite:

  • Comfortable, clean and friendly
  • Good all round business hotel.
  • „Good standard business hotel. Decent sized room. Pleasant staff.”²

Centrul de conferințe de la etajul 9 este destul de ofertant. Fiecare dintre cele trei săli – Belvedere, Ronda sau Panorama – este adaptată tipurilor de evenimente vizate: traininguri, seminarii, prezentări și work-shop-uri, conferințe de presă, coctailuri, lansări de produse, simpozioane. Adică perfect pentru ceea ce-mi doresc.

Pasul 3. Data și durata

Două zile de activități și discuții sunt suficiente. Evident, se impune o discuție prealabilă cu grupul de bloggerițe pentru a verifica disponibilitatea lor, fără a suprapune evenimentul cu altele importante. Faptul că hotelul oferă condiții excelente de cazare este un avantaj.

Pasul 4. Invitați 

Dacă vrem să facem un lucru de calitate, trebuie să ne bazăm pe oameni care ne pot sprijini în acest sens. Invitații vor fi dintre cei consacrați în domeniu, abilitați să ofere cele mai bune informații în acest sens. Nu trebuie neglijați sponsorii. În afară de faptul că vorbim despre vizibilitatea reciprocă, ei sunt mereu responsabili cu buna dispoziție prin micile surprize pe care le pun la cale.

Pasul 5. Planul detaliat al activităților. 

Programul trebuie să fie bine pus la punct, chiar dacă trebuie să fii atent și la elementele surpriză. Până la urmă, spontaneitatea este una din calitățile unui bun organizator. Ce am în minte?

Prima zi va fi dedicată unui seminar despre eficientizarea blogului și dezvoltarea acestuia, urmat de o sesiune de discuții, întrebări sau/și dezbateri menite să clarifice, individualizat, o serie de aspecte. Cea de a doua zi va fi dedicată workshopurilor, astfel încât bloggerițele să descopere Dos and don’ts. Foarte importante vor fi concluziile la finalul acestor activități.

Pasul 6. Atenția la detalii. 

Este foarte importantă atmosfera creată la un astfel de eveniment. Iată ce consider „a must”: aer conditionat, echipamente specifice – videoproiector, flipchart, copiator, fax etc., izolarea fonică, accesul la internet. Atmosfera trebuie să fie relaxantă, activitățile se vor derula pe un fond muzical. Este absolut necesar ca staff-ul să fie cooperant și să cunoasă detaliile programului, pentru confortul participanților.

Pasul 7. Stabilirea bugetului

Poate unul dintre cele mai importante aspecte ale organizării unui eveniment de o asemenea amploare. Cu siguranță se impune o taxă de participare.

Pasul 8. Pauze de cafea și mesele principale

Un eveniment care se respectă urmează toți pașii necesari. Pauzele de cafea nu trebuie să lipsească, iar mesele principale pot fi asigurate de restaurantul hotelului.

Pasul 9. Fotografiile

Nu este cazul să te zgârcești acum! Un fotograf profesionist va ști exact ce să momente să imortalizeze. Ai nevoie de imaginea perfectă a unui eveniment „de aur”!

Pasul 10. Popularizarea evenimentului

Ca de obicei, evenimentul va fi creat și în virtual, pe paginile de socializare, cu logo-ul potrivit și cu invitația la participare. Cu siguranță, bloggerițele vor scrie despre el, mai ales dacă li se formează o impresie pozitivă.

Nu este ușor să orgnizezi un eveniment în București. Dar până la urmă tocmai în aceasta constă provocarea: să te lupți cu limitele, cu dificultățile, cu incertitudinile, iar la final să savurezi momentul unei reușite!

……………………………………………………………………………

Oare Claudia cum se descurcă cu Spring SuperBlogul 2016? 😀

¹ sursa: http://paulsoll.com/blog/10-pasi-pentru-un-eveniment-de-succes

² review-uri preluate de pe TripAdvisor

 

Buchete de flori – buchete de fericire

Ți-aș mângâia cu petale obrajii,
ți-aș săruta culorile
ochilor,
buzelor
și mâinilor tale.
Mi-aș prinde apoi gândurile cunună
să-ți alinte șuvița rebelă
și aș adormi
în mirosul parfumului tău.

Prima ei apariție te-a lăsat fără răsuflare, iar de atunci ți se pare că pământul se învârte mult prea repede și că nu vei avea tot timpul din lume să-i arăți, să-i demonstrezi, să-i aduci lumea la picioare. Nici nu-ți trebuie tot timpul din lume! Îți trebuie o primăvară cu toate culorile ei vesele și cu toată risipa de miresme. Iar dacă nu o ai la îndemână, improvizezi: îți trebuie o floare care să-i aducă întreaga primăvară chiar acasă la ea.

frezia---floarea-misterului-1q3i8vdqmw.jpg

Ar trebui să știi deja că femeile nu se omoară neapărat după flori, ci după ceea ce se ascunde în spatele acestora. Ele vor căuta întotdeauna un mesaj pe care speră că ți-a trecut prin minte să-l fi lăsat. Cu cât mai ascuns, cu atât mai apreciat.

E ziua ei? Cu siguranță va primi flori cadou de la colegi, de la prieteni, de la oameni care o apreciază. Nu vrei să te pierzi în mulțimea celor care îi vor oferi același lucru, într-un mod anost și fără nimic spectaculos. Surprinde-o! Comandă flori speciale pentru o zi specială. Trimite-i-le acasă, la birou sau poate la restaurantul unde se va afla pentru a petrece o zi de neuitat. Dar ferește-te de clișee și, mai ales, nu fi superficial! Alege o florărie cu livrare de flori la domiciliu. Dar nu-i lăsa pe ei să facă toată treaba în locul tău! Dacă știi deja ce flori preferă, alege-le atent: mărimea, culoarea, tipul de aranjament, numărul. Dacă nu știi, ei, bine, abia de acum începe pentru tine provocarea. Ține minte că „floarea nu este floare în sine, ci în oglinda altui suflet”¹. Ea va căuta să descifreze de ce ai ales un crin, un trandafir sau o crizantemă, iar reacția ei va veni în funcție de mesajul pe care îl poartă floarea aleasă de tine. Nu uita să lași o felicitare în buchet. Nimic sofisticat, dar care să-ți aparțină. Un gând, o urare, o declarație de dragoste.

Cu siguranță nu crezi că trebui să aștepți aniversarea ei sau vreo altă ocazie pe care o consideri specială, ca să-i poți dărui un buchet surpriză. Vrei să-i ceri iertare pentru un lucru mai puțin plăcut sau poate vrei să-i amintești cât de mult înseamnă pentru tine. Poate vrei să o seduci sau să îi arăți că nu ai uitat nimic din povestea aceea frumoasă pe care ați țesut-o împreună. Uneori pur și simplu vrei să o surprinzi pentru a-i smulge un zâmbet sau pentru a savura felul în care va primi, încurcată, un buchet misterios.

Ce-ai zice de un buchet de frezii?

buchet-festivalul-primaverii-vtui3ith6u

Nu e deloc o floare pretențioasă și ai atâtea culori între care poți să alegi. Este floarea răbdării, floarea iubirii pure și floarea amintirii. Mai mult decât un simplu mesaj de descifrat, nu crezi?

Da, iubirea este cu siguranță sminteală curată și nici leac nu-i poate găsi nimeni. Te face îndrăzneț, te smulge din brațele rațiunii și te aruncă, de cele mai multe ori, în cele ale disperării. Dar îți este la îndemână oricând să-ți potolești atât focul cât și disperarea. Cauți o florărie online – dacă ești din capitală, ești cu siguranță norocos!

LivrareFloriBucuresti-300x133

Mai rămâne să vezi care e cel mai comod și mai rapid mod de livrare buchete frezii în București. Intri, alegi dintre ofertele speciale aranjamentul cel mai potrivit sau îți faci singur buchetul, după propriul instinct sau după  ceea ce știi despre ea. Apoi plătești rapid cu ceea ce-ți este mai la îndemână și dai datele exacte curierului. Poți să faci asta din camera cealaltă, în timp ce ea se aranjează pentru că i-ai promis o zi specială. În câteva ore, curierul o va surprinde cu unul dintre cele mai frumoase buchete de flori!

flori9

Să nu uiți că nu oferi un simplu buchet de flori, ci un crâmpei de fericire. E un act aroape ritualic, în care adaugi  flori, culori, miresme și cuvinte pentru a ajunge la inima ei.

……………………………………………………………………………………………

Spring SuperBlog2016 îți amintește că florile mele preferate sun freziile! 😉

¹aforism de Valeriu Butulescu

5 secrete ale frumuseții româncelor cu Farmec

„-What are you going to be when you grow up?
-I am going to be beautiful!

Da, exact așa! Ce fetiță nu și-a dorit oare să ajungă „ca mama ei”, care nu poate fi decât frumoasă, blândă și minunată? Frumusețea este primul atu al Femeii, este ceea ce îi dă putere, ceea ce o face să fie specială și unică. Uneori această frumusețe este evidentă, alteori trebuie să o descoperi, asemeni unei ghicitori, în lucrurile simple care îi întregesc portretul. Mulți se lasă păcăliți de miraje, neglijând semnele evidente ale sufletului ascuns printre cine știe ce defecte. Alteori, este nevoie de un mic ajutor care să-i dea Femeii acel impuls spre a se simți liberă, stăpână pe propria viață, plină de Farmec și, da, extraordinar de frumoasă!

Statisticile spun că româncele sunt printre cele mai frumoase femei din lume. Cine are nevoie de statistici, când poți observa cu ochiul liber un lucru atât de evident? Pe cât este de netăgăduit o asemenea afirmație, pe atât de multe invidii și curiozități trebuie să fi stârnit în același timp: care o fi ingredientul secret al frumuseții româncelor?

ce-inseamna-sa-fii-urat

(Srsa foto: Facebook)

Cele 5 secrete ale frumuseții româncelor

1. Româncele știu să facă…Farmece!

Descendente ale vechilor daci, au păstrat și au dus mai departe darul de a descoperi leacuri uimitoare, adevărate remedii pentru trup și pentru suflet. Cu înțelepciune de la Dumnezeu și cu dorința de schimba ceva în viața celorlalți, românca Ana Aslan a creat un produs geriatric brevetat în peste 30 de țări – Gerovital (vitamina H3). Iar apoi a inventat Aslavital, un alt produs geriatric, menit să aline pe chipul femeilor semnele brutale ale trecerii timpului. Ele sunt și astăzi adevărate minuni care dau farmec în fiecare zi celor care cred cu adevărat în ele.

2. Româncele se inspiră din natură!

Tot ceea ce ni se întâmplă, tot ceea ce ne trebuie, tot ceea ce suntem se regăsește în jurul nostru. Cheia este ca noi să ne găsim calea spre lucrurile ce ni s-au dat ca resursă suficientă pentru a trăi. Ca să fim vesele, fericite, frumoase, trebuie să înțelegem cum reușește natura să fie plină de viață și atât de frumoasă. Să luăm, de pildă, florile de mac, recunoscute încă din cele mai vechi timpuri pentru proprietăţile terapeutice. Seminţele de mac, au fost folosite încă din Grecia Antică pentru calmarea durerilor, iar în China la prepararea ţigărilor cu opiu. În scop cosmetic, macul este folosit pentru menţinerea prospeţimii tenului, împotriva îmbătrânirii, efect  antirid.¹ De aici ideea de a folosi uleiul organic din flori de Mac pentru o nouă gamă de produse Gerovital Plant. Acesta protejează tenul și pielea, mai ales pe cea sensibilă, și calmează iritațiile.

3. Româncele aleg ceea ce este simplu și natural!

Simplitatatea este o altă trăsătură esențială, care pune frumusețea româncelor sub semnul veridicului. Tot ceea ce (le) reprezintă trebuie să fie natural, chiar și atunci (sau mai ales atunci) când vine vorba despre produsele cosmetice pe care le folosesc. Naturalul înseamnă compatibil cu pielea, înseamnă fără alergii, înseamnă fără conservanți. Iar atunci când te simți bine în pielea ta, nu poți fi altfel decât frumoasă!

farmec.png

4. Româncele alungă stresul (ca) prin Farmec!

Cum? Ha! De aceea îi spune „secretul frumuseții”, pentru că e…secret!  Dar parcă nu ar avea farmec dacă nu l-aș împărtăși. Mai întâi, ca să scapi de stresul urban, trebuie să găsești felul de a te relaxa. Cum altfel decât împrospătându-ți tenul, poate cu o loțiune tonică antioxidantă? Cu siguranță asta te va face să-ți recapeți forțele și să redevii tu însăți. Căci, până la urmă, „o femeie cu farmec nu urmează mulțimea, ci este ea însăși”².

5. Româncele sunt fericite!

Iar fericirea aceasta le face frumoase! Fie că se simt „cele mai iubite dintre pământence”,

fie că se simt „de nota zece”:

Eu cred că fiecare dintre noi este o româncă frumoasă. Fiecare în felul ei unic și irepetabil. Dar ca să fii frumoasă, trebuie mai întâi să crezi tu însăți asta!

Eu ți-am spus secretul. Al tău care este?

………………………………………………………………………………………………..

O probă cu Farmec la Spring SuperBlog 2016. Și cu noroc, sper! 😉

farmec2-300x300Surse:

¹ http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/mac-papaver-rhoeas-11505742/

² Loretta Young

 

Am un vis. Cu Diego

Odată ajuns „la casa lui”, fiecare om caută să-și lase amprenta asupra locului, inițial rece și impersonal. Așa începe să aleagă câte un accesoriu potrivit personalității sale, dorințelor, visurilor sau gusturilor. Apoi realizează că trebuie să le alinieze pe toate acestea unui criteriu enervant: bugetul! Totuși, dacă te încăpățânezi suficient să cauți cu îndârjire, descoperi cu mare bucurie, că poți găsi soluții care să împace dorința cu posibilitățile de a o îndeplini. 

Sunt și eu om la casa mea!

De ceva vreme, e drept. Dar mi-amintesc febra căutărilor când apartamentul trebuia finisat:

  • De care parchet?
  • Ce culoare?
  • Câți bani???
  • Câți metri pătrați ai zis?
  • Dar gresia? Ce culoare?
  • Și faianță câtă?
  • Ce mobilă e mai practică pentru spațiul ăsta?
  • Iar vrei perdele lungi?
  • Covor NU ne punem!

Isteria a trecut, iar acum privim în urmă cu îngăduință. Desigur…cu cât trece timpul, cu atât realizezi că parchetul e prea închis pentru camera de zi pe unde se perindă lumea, că perdeaua e ușor prea înflorată, că ar trebui totuși și un covor în living. Așa că te așezi cu capul în mâini, lângă o cafea aburindă (din partea casei, desigur!) și dai drumul la vise:

Mda. Este clar că ar putea arăta într-o mie de feluri casa ta. Dar indiferent de culori, materiale, mobilă, aranjamente, sunt unele constante:

  1. simplitatea – fără lucruri încărcate care ar da senzația de spațiu sufocant
  2. bunul gust – alinierea preferințelor la ceea ce se consideră a fi „la modă”, fără prea multe extravaganțe, totuși
  3. funcționalitatea – adaptarea la realitățile căminului tău (prezența copiilor, spațiul de care dispui)
  4. micile refugii – de pildă, fiecare își dorește „colțul lui”, fie un fotoliu lângă fereastră, fie un birou, fie un dulăpuior personalizat etc.

Start la vise, RuDIE,GO!

Să visăm frumos, așadar. Dar mai întâi, faceți cunoștință cu Diego, „Vrăjitorul de stil”:

diego_RO-300x101.jpg

Mi-a întins cartea de vizită, mai mult decât convingătoare:

DIEGO este un participant influent pe piaţa produselor pentru amenajări interioare din Bazinul Carpatic, distribuind în special parchet laminat, covoare şi mochetă, covoare PVC, perdele şi draperii, împreună cu toate accesoriile aferente decorării uşoare şi practice a căminului ideal. Vă punem la dispoziţie o gamă largă de produse de calitate impecabilă la preţuri avantajoase în peste 140 de magazine DIEGO deschise de-a lungul timpului în România, Ungaria şi Slovacia.

Pe mine m-a fermecat: m-a plimbat atât printre ofertele de vise fericite, încât am amețit! Sau…o fi fost de la cafea? M-am trezit răsfoind câte o filă (chiar de poveste) și exclamând:

Da! Parchetul ăsta este nuanța mea preferată! De fag! Iar prețul este cu adevărat „exploziv”!

parchet

Știam de recomandările pentru parchet laminat, dar nu auzisem de tehnologia Woodstep până atunci, așa că am căutat tot la Diego explicațiile:

  • rezistent la uzură
  • absoarbe mult mai bine umiditatea
  • detalii fidele și realistice ale decorului
  • îmbinare ușoară
  • 30 de ani garanție de sistem

În timp ce visul meu se cuibărea liniștit, mi-am adus aminte de vecina! O inundație taman înainte de sărbători, i-a cam distrus nervii și casa de vis! Adică să înec frumusețe de parchet dintr-o eroare umană de la etajul superior? Nu-i a bună! Dar Diego are mereu și planul B: LVT pardoseală rezistentă la apă:

pardoseala rezistenta

Bun! S-o asortăm, zic! În general, nu-mi plac covoarele, dar parcă nu poți lăsa pardoseala așa…golașă. Nu m-am putut decide care dintre aceste covoare Tulipo ar merge mai bine.

Ca să arate special, ar merge și un tapet pe un perete din camera de zi. Poate…acesta?

5996285402873-tapeta-florance-227229-pink-szinminta-01

Și dacă tot avem liber la vise, pot să aleg și o perdea, nu?

5996285690171-fuggony-fenyatereszto-salsa-piros-szinminta-02

Răsfoind cataloagele, m-am trezit și cu un plan de bătaie. Ca de obicei, încurcat repede de niște întrebări …tehnice. Galant, Diego are soluții și pentru ele:

servicii

Mai rămâne o singură problemă. Cea mai spinoasă, ucigătoare de vise: îmi permit visul ăsta? Diego zice ceva de un card de fidelitate:

klubkartyas_fiu_ro.jpg

Unele produse au preț mult mai avantajos pentru cei care dețin minunatul card. Se pare că mi s-au epuizat piedicile!

Home is where your heart is!

„Casa ta te reprezintă. Este locul unde îţi găseşti liniştea şi inspiraţia, unde te relaxezi şi petreci timp preţios alături de cei dragi.”

E locul unde te întorci mereu cu drag și unde trăiești momentele cele mai intense ale existenței. E locul cald și confortabil care te face să te simți liniștit și în siguranță. De aceea, este esențial să alegi ceea ce te reprezintă, făcând-o unică pentru tine și pentru cei dragi ție.

……………………………………………………………………………………………

Mi-am decorat casa de vis împreună cu Diego pentru proba nr. 3 a competiției Spring SuperBlog 2016.

 

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera