La noi în familie s-a băut tot timpul cafea. La ibric, aromată și cu chef de vorbă.
Se adunau vecinele la o bârfă și o„cafeluță”:
– Vai, ai auzit de S.? A rămas gravidă și cică nici n-a știut!
– Ei n-a știut? Dar când s-a…dus la ăla a știut?
Temele de discuție erau clasice: ce mai gătim astăzi, ce a mai făcut unul sau altul, mai un joc de cărți, mai un ghicit în cafea. Da! Asta mi s-a părut fascinant! Mai ales că, peste ani am constatat că îmi iese de minune ghicitul! Și în stele, dacă îmi pun mintea.
Noi nu aveam voie la bucătărie. Era șezătoare doar pentru oamenii mari. Dar stăteam după ușă și trăgeam cu urechea. Am rămas de atunci cu nostalgia mirosului plăcut și îmbietor de cafea…Și îl savurez și acum de câte ori am ocazia.
Cu un singur lucru nu am reușit să mă împac de-a lungul timpului: cu gustul. Da, știu, intru în categoria „ciudățenii”:
– Cum? Tu nu ai băut niciodată cafea???
Ei, nu! Firește că am…băut! În facultate. Sesiune obositoare, examene, somnolență profundă. Coafura rezistă, dar corpul nu. Așa că mă trezeam dimineața cu fruntea lipită de cursuri, meditând aprioric întru slava Cerului, unica șansă de a mă mai salva de la duel restanțe.
Vară-mea, drăguță și foarte dornică de ajutor, mă îmbia când se prevedea câte noapte albă:
– Uite, îți fac o cafeluță ca să reziști!
Și făcea biata de ea:
cafea cu lapte
cafea cu zahăr
cafea cu și mai mult zahăr
cafea cu ceai
Tentative eșuate! Papilele mele gustative nu se împăcau și pace! Și pentru că tinerețe fără bătrânețe nu s-a gândit să-mi ofere într-o ceașcă, mi-a preparat o licoare, un simulacru de cafea, conținând 20% diverse. Am băut. De rușine, de milă pentru strădaniile vară-mii care dorea numaidecât să mă ajute să intru în rând cu lumea. Nu mai știu dacă a fost bună au ba, știu doar că am dormit așa de bine dupăăăăăăăăăă…
Facultatea s-a terminat și m-am întors acasă. Mama, băutoare de cafea ca de apă. Și când își dorea și ea un moment de relaxare, zicea mieros:
– Fă și tu, Rudia mamă, o cafeluță.
Zis și făcut. De fapt, doar zis. Cu făcutul…mai greu. Mi-a zis de o mie de ori rețeta ei magică: câte lingurițe de cafea, la câtă apă. Și câte ibrice… Pesemne, erau urme ale senilizării încă de atunci. Îmi ieșea, de cele mai multe ori, dar pentru că repetam în gând să nu uit ce și cât să pun.
Pe baza mea, s-a lăsat familia proaspăt întemeiată de băut cafea. Uitam mereu să cumpăr, nu reușeam niciodată să fac, plus că motivația mea extrinsecă și intrinsecă era nulă.
Apoi veneau prietenii… „Faci și tu o cafea?”
Cum să nu? Iaca: aici e ibricul, aici e cafeaua rămasă de anul trecut când ați fost ultima dată la mine, apa e la robinet. Pune de-ți fă! Pardon: simte-te ca acasă! Așa că li s-a făcut lehamite. O beau acasă la ei.
Așadar, sunt irecuperabilă! Practic, ar fi nevoie de un expresor de cafeade la magazinul MarketOnline.ro…ca să nu mai fie nevoie de discuții inutile de genul cine face cafeaua azi…câte lingurițe să pun…câte căni, pentru câte persoane…
Și în timp ce picură în ceșcuță, îți pregătești detaliile pentru restul tabieturilor. Aș avea o mamă fericită și relaxată și niște prieteni mai zâmbitori decât ultima dată când au fost la mine. M-aș simți, zău, o învingătoare! Aș sta așa într-un jilț și aș rosti imperativ: „Veniți de vă beți cafeaua! La Rudia!” Și cine știe dacă nu m-aș apuca și eu de băut.
OOO, m-ai topit cu titlul asta. ce dor imi e de latina…
iar povestea e delicioasa. Rudia scrie bine tare. Si da, e o ciudatenie ca savureaza mirosul, dar nu si gustul. dar o ciudatenie simpatica foc.
M-am sforțat să-mi adun toate cunoștințele de latină. Evident…a trebuit și „sic!”-ul acolo 😉
Ciudățenie is my middle name 😆
Mulțumesc pentru apreciere! 🙂
Nu m-as fi gandit vreodata ca nu bei cafea! Eu beau, in fiecare dimineata mama mi-o lasa pe noptiera. Imi place sa ma trezesc si sa am cafeaua langa mine. 🙂
P.S. Am vrut sa pun si eu prima poza dar mi-ai luat-o inainte. Cand eu inca scriam tu si postasesi. 😛
Un astfel de expressor vreau si eu.Si eu beau cafea de vreun an de zile, am fost incoruptibila, dar m-am dat dupa colege. Nu pot spune ca daca nu beau intr-o zi cafea nu ma simt bine, dar beau aproape zilnic.Pupici!
Hi, hi, pe la vreo 19 ani, Vienela semana mult cu Rudia. Apoi ceva s-a schimbat si Vienela a trecut dintr-o extrema in cealalta, ba chiar i-a ademenit in mrejele cafelei si pe cei care nu o suportau. Ghici care este cel mai cumparat produs la noi in casa… 😀
Nici eu nu beau cafea (tot o ciudatenie si eu :)) ), dar nu pentru ca nu mi-ar place gustul ci pentru ca ma ia cu tremurici, transpirici si alte ici :))
OOO, m-ai topit cu titlul asta. ce dor imi e de latina…
iar povestea e delicioasa. Rudia scrie bine tare. Si da, e o ciudatenie ca savureaza mirosul, dar nu si gustul. dar o ciudatenie simpatica foc.
ApreciazăApreciază
M-am sforțat să-mi adun toate cunoștințele de latină. Evident…a trebuit și „sic!”-ul acolo 😉
Ciudățenie is my middle name 😆
Mulțumesc pentru apreciere! 🙂
ApreciazăApreciază
Chiar ca sac :)) Am derulat repede pana la final! :))
ApreciazăApreciază
Nu m-as fi gandit vreodata ca nu bei cafea! Eu beau, in fiecare dimineata mama mi-o lasa pe noptiera. Imi place sa ma trezesc si sa am cafeaua langa mine. 🙂
P.S. Am vrut sa pun si eu prima poza dar mi-ai luat-o inainte. Cand eu inca scriam tu si postasesi. 😛
ApreciazăApreciază
😆
Sunt și eu prima la ceva, în sfârșit! 😆
Nu, nu beau. Doar o miros… Eu cu parfumurile am treabă… 😆
ApreciazăApreciază
Un astfel de expressor vreau si eu.Si eu beau cafea de vreun an de zile, am fost incoruptibila, dar m-am dat dupa colege. Nu pot spune ca daca nu beau intr-o zi cafea nu ma simt bine, dar beau aproape zilnic.Pupici!
ApreciazăApreciază
Are beneficiile ei, nu pot zice. Aș vrea și eu să am noroc și să dau pe gât licoarea magică, să stau trează când am nevoie.
ApreciazăApreciază
Hi, hi, pe la vreo 19 ani, Vienela semana mult cu Rudia. Apoi ceva s-a schimbat si Vienela a trecut dintr-o extrema in cealalta, ba chiar i-a ademenit in mrejele cafelei si pe cei care nu o suportau. Ghici care este cel mai cumparat produs la noi in casa… 😀
ApreciazăApreciază
Cafeauaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!! 😆
ApreciazăApreciază
Nici eu nu beau cafea (tot o ciudatenie si eu :)) ), dar nu pentru ca nu mi-ar place gustul ci pentru ca ma ia cu tremurici, transpirici si alte ici :))
ApreciazăApreciază
😆
Eu nu amexperimentat „ici”-i, dar bănuiesc că ar fi tot cam pe acolo… Deși…la ce tensiune am…mi-ar cam trebui!
ApreciazăApreciat de 1 persoană