Fiat optima faba arabica ad Phillips Espressorum!* (sic!)

La noi în familie s-a băut tot timpul cafea. La ibric, aromată și cu chef de vorbă.

 

Se adunau vecinele la o bârfă și o„cafeluță”:

– Vai, ai auzit de S.? A rămas gravidă și cică nici n-a știut!

– Ei n-a știut? Dar când s-a…dus la ăla a știut?

Temele de discuție erau clasice: ce mai gătim astăzi, ce a mai făcut unul sau altul, mai un joc de cărți, mai un ghicit în cafea. Da! Asta mi s-a părut fascinant! Mai ales că, peste ani am constatat că îmi iese de minune ghicitul! Și în stele, dacă îmi pun mintea.

Noi nu aveam voie la bucătărie. Era șezătoare doar pentru oamenii mari. Dar stăteam după ușă și trăgeam cu urechea. Am rămas de atunci cu nostalgia mirosului plăcut și îmbietor de cafea…Și îl savurez și acum de câte ori am ocazia.

Cu un singur lucru nu am reușit să mă împac de-a lungul timpului: cu gustul. Da, știu, intru în categoria „ciudățenii”:

– Cum? Tu nu ai băut niciodată cafea???

Ei, nu! Firește că am…băut! În facultate. Sesiune obositoare, examene, somnolență profundă. Coafura rezistă, dar corpul nu. Așa că mă trezeam dimineața cu fruntea lipită de cursuri, meditând aprioric întru slava Cerului, unica șansă de a mă mai salva de la duel restanțe.

Vară-mea, drăguță și foarte dornică de ajutor, mă îmbia când se prevedea câte noapte albă:

– Uite, îți fac o cafeluță ca să reziști!

Și făcea biata de ea:

• cafea cu lapte
• cafea cu zahăr
• cafea cu și mai mult zahăr
• cafea cu ceai

Tentative eșuate! Papilele mele gustative nu se împăcau și pace! Și pentru că tinerețe fără bătrânețe nu s-a gândit să-mi ofere într-o ceașcă, mi-a preparat o licoare, un simulacru de cafea, conținând 20% diverse. Am băut. De rușine, de milă pentru strădaniile vară-mii care dorea numaidecât să mă ajute să intru în rând cu lumea. Nu mai știu dacă a fost bună au ba, știu doar că am dormit așa de bine dupăăăăăăăăăă…

Facultatea s-a terminat și m-am întors acasă. Mama, băutoare de cafea ca de apă. Și când își dorea și ea un moment de relaxare, zicea mieros:

– Fă și tu, Rudia mamă, o cafeluță.

Zis și făcut. De fapt, doar zis. Cu făcutul…mai greu. Mi-a zis de o mie de ori rețeta ei magică: câte lingurițe de cafea, la câtă apă. Și câte ibrice… Pesemne, erau urme ale senilizării încă de atunci. Îmi ieșea, de cele mai multe ori, dar pentru că repetam în gând să nu uit ce și cât să pun.

Pe baza mea, s-a lăsat familia proaspăt întemeiată de băut cafea. Uitam mereu să cumpăr, nu reușeam niciodată să fac, plus că motivația mea extrinsecă și intrinsecă era nulă.

Apoi veneau prietenii… „Faci și tu o cafea?”

Cum să nu? Iaca: aici e ibricul, aici e cafeaua rămasă de anul trecut când ați fost ultima dată la mine, apa e la robinet. Pune de-ți fă! Pardon: simte-te ca acasă! Așa că li s-a făcut lehamite. O beau acasă la ei.

Așadar, sunt irecuperabilă! Practic, ar fi nevoie de un expresor de cafea de la magazinul MarketOnline.ro…ca să nu mai fie nevoie de discuții inutile de genul cine face cafeaua azi…câte lingurițe să pun…câte căni, pentru câte persoane…

Să reducem totul la regula de trei pași simpli:

1. se desface punga de cafea
2. se toarnă …să zicem…într-un expresor philips profesional 😀 
3. se apasă pe un buton. 

 

 

 

 

 

 

Și în timp ce picură în ceșcuță, îți pregătești detaliile pentru restul tabieturilor. Aș avea o mamă fericită și relaxată și niște prieteni mai zâmbitori decât ultima dată când au fost la mine. M-aș simți, zău, o învingătoare! Aș sta așa într-un jilț și aș rosti imperativ: „Veniți de vă beți cafeaua! La Rudia!” Și cine știe dacă nu m-aș apuca și eu de băut.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Această postare NU dăunează grav sănătății, dar se înscrie în concursul SuperBlog 2014, la proba cu numărul 17.

Prima imagine este preluată de aici: https://oncadana.wordpress.com/2012/01/07/imagini-si-cuvinte-15/

Celelalte imagini sunt de pe site-ul Marketonline.ro

Titlul este o…adaptare: „Să fie cea mai bună cafea într-un Expresor Philips!”