Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Jurnal neinspirațional (6)

Mai ții minte răspunsul tău de acum ceva vreme? Astăzi a devenit citatul meu favorit: 

„Viața mea? […] aș vrea să se schimbe, însă ar trebui o minune. Iar minunile s-au epuizat în lumea asta cu mult înainte de a mă naște.”

Îl recitesc cu insistență ori de câte ori o mână încearcă să mă tragă înapoi, ca să pot șterge orice urmă de tremur ce ar putea să-mi clintească trupul firav și mintea șubrezită. O minune? Credeam că EU sunt minunea pe care ai așteptat-o! Pentru care să merite nopțile nedormite și nebuniile. Credeam că eu sunt tot ce te leagă de viața asta și poate și de cealaltă. Credeam…eu…

M-ai invitat în viața ta cu ceva timp în urmă, zâmbindu-mi a dragoste, dar undeva cred că unul din noi s-a pierdut pe drum, căci m-am trezit afară, fără umbrelă și fără haina mea de ploaie pe care se pare că am uitat-o la tine. Rătăcesc prin grădină și caut, involuntar urme ale pașilor tăi, lucru care mă scoate din minți, pentru că îmi arată că sunt încă îmbrăcată în amintirile reci. Și mi-e frig…

În casă nu-mi găsesc locul, oricâte cărți aș încerca să citesc zilele astea. Nu-mi iese din minte o imagine. A trădării. O mască pe care m-am încăpățânat să ți-o pun, ca scuză pentru absențele nemotivate. Iar drept răzbunare, îmi meșteresc, la rându-mi, chip cioplit, ca să-l arăt lumii la răscruce de vânturi. Voi fi lebăda cea frumoasă, etalându-și penajul sub ochii sticloși ai trecătorilor.

Gândurile-mi goale sunt muzica ce o ascult acum. Orice alt acord trezește în mine monștri și mi-e teamă că într-o zi aș putea să cer socoteală cerului cu pumnii încleștați. De aceea, mă retrag la fereastra din bucătărie, de unde, odinioară te urmăream privindu-mă, într-o trecere senină pe alee ca dintr-o lume – a ta – într-o alta – a mea. Vezi? Niciuna nu a fost, de fapt, „a noastră”!

Sunt totuși recunoscătoare și astăzi că ai trântit ușa cu atâta putere când ai plecat. Mă gândesc că orice gest al tău de blândețe ar fi fost interpretabil și poate m-aș fi întors în capcana țesută cu atâta pricepere. Iar și iar… Așa că…nu mai aștept nimic. Nici astăzi, nici mâine…Și nici nu mai am vreun lucru plănuit pentru săptămâna viitoare. 

Mi-am țintit în schimb ochii pe fotografia preferată de astăzi, pe care am găsit-o dintr-o întâmplare

already

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de atfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Normalul? E plictisitor.

Am încercat o dată să fiu normală. Cele mai rele 2 minute din viața mea.

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

%d blogeri au apreciat asta: