Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive lunare: octombrie 2014

Tot Ce Ne Dorim trebuie să devină realitate!

You don’t need magic to disappear. All you need is a destination.

(Citate)

Nu se mai văzuseră de zece ani… De la ultima ușă trântită, ultimul cuvânt greu aruncat, ultima privire a ură. Timpul a avut răbdare și i-a crescut frumos și i-a îndrumat pe cărări luminate și le-a oferit bucurii și întristări deopotrivă. Zece ani! Cu toate acestea, când s-au revăzut nu mai păreau atât de mulți. Poate câteva riduri apărute cât să dea chipului nota de seriozitate specifică vârstei. Dar dincolo se măștile pe care se străduiau să le afișeze amândoi, se aflau aceleași suflete. Dintre toate spusele și nespusele serii aceleia, au înțeles că mai rămăsese un lucru neterminat. Un vis neîmplinit. O fantezie netrezită.

Pe vremuri, râdeau adesea de gândul acesta ușor obraznic pe care el i-l spunea în glumă, observând-o cum roșește. Apoi o tachina, exagerând cu imaginile vizuale și cu poveștile despre trupurile lor goale scăldate în lumina lunii și a apelor calde. Avantajul faptului că erau foarte tineri se regăsea în lipsa limitelor de orice fel. Puteau visa, puteau râde, puteau face planuri.

Mai ții minte? îi spuse el zâmbind.

Era ca și cum cineva ar fi înghețat partea aceea din ea, iar acum, stând de vorbă cu el, reveneau gânduri, vorbe, poate și câteva sentimente.

punto-cana

Despre Caraibe? Izbucniră în râs. Nu se putea să se fi reîntâlnit întâmplător! Cu siguranță nu fusese scris ultimul capitol din aventura lor împreună. Da, erau alții acum. Departe de cei doi copii care credeau, cu mult timp în urmă, că pot stabili cursul iubirii, că pot controla pasiuni sau că totul este făcut ca să dureze o veșnicie. Totuși, rămăsese o promisiune făcută la vârsta primelor iubiri. O vacanță specială, o vacanță exotică acolo unde fuseseră doar cu gândul până acum. Dar o vacanță nonconformistă, așa cum erau acum amândoi.

Căutaseră ofertele cele mai avantajoase și singurii care se dovediseră a fi compatibili cu dorințele lor erau cei de la CND Turism, cu oferte speciale pentru destinații externe sau interne, cu recomandări, pachete, reduceri.

Cât de bine ne-ar fi prins programul Work and Travel atunci! Ce șansă pentru noi să ne fi trăit visul atunci, când încă era viu. 

– Totuși, îi răspunse el zâmbind, mi s-a spus că nu există limită de vârstă pentru împlinirea viselor!

Au decis să plece. Fără prea multe detalii cunoscuților cărora le ceruseră bani împrumut. Era „acum ori niciodată!”. Era șansa lor. S-au întâlnit la aeroport. Totul era aranjat de agenție, așa că nu au avut nicio emoție cu privire la detaliile călătoriei. Iar orele petrecute în avion sau între zboruri au fost prilej să-și povestească, să afle cine sunt acum cei doi adolescenți deveniți ca peste noapte oameni serioși.

Punta Cana, în vestita mare a Caraibelor! Arhitectura de lux contrasta cu sălbăticia exotică pe care nu speraseră să o mai vadă vreodată. Palmierii foarte înalți cu frunzele scurte, care îmbrăcau acoperișurile caselor sau chiar pe cel al aeroportului. Nisipul fin, aproape auriu, apa clară și incredibil de albastră, foarte sărată, iahturi, catamarane.

Ziua o petreceau cu excursii. Voiau să vadă cât mai mult, să cunoască oameni și locuri, să trăiască o experiență unică. Saona, Canto de la Playa, Bayahibe…Tablouri de vis, plaje superbe, culori pastelate, valuri, corali, pești, pădurile de mangrove, căsuțe de lemn, lecția de istorie, aventuri în speedboats, oameni calzi dornici să le smulgă un zâmbet turiștilor.

Serile le petreceau în doi. Povestind lângă mare, cu un pahar de vin, depănând amintiri, râzând.

Couple Enjoying Late Meal In Outdoor Restaurant

Ea își scălda tălpile goale în apele blânde, iar el se apropia mângâindu-i-le cu tandrețea pe care nu și-o pierduse. Îi plăcea să o privească în lumina asfințitului, cu părul despletit și șuvița jucându-i pe obraji.

Nu era nevoie de prea multe vorbe. Nu voiau să forțeze destinul, ci doar să se bucure de aventura vieții lor. Nu știau ce avea să-i aștepte la întoarcere. Nu-și făceau niciun fel de plan.

Multe lucruri trebuie să rămână acolo unde au fost lăsate, întâmplător sau nu. Să nu se tulbure ordinea firească. Dar, la fel  de adevărat este că alte lucruri, promisiuni, dorințe sunt făcute cu gândul îndeplinirii lor, oricât de târziu s-ar întâmpla acest lucru, oricât de stranii ar fi împrejurările, oricâte ar spune lumea.

Ai avut vreodată un vis? Ai crezut cu adevărat în el? Ai făcut tot ce ai crezut că e posibil să devină realitate?

 

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Postarea este o dublă provocare: SuperBlog 2014 și…un foarte vechi prieten… 🙂

Jurnal neinspirațional (5)

Îți răspund că nu, nu ai dreptate. Citatul favorit al zilei de astăzi și de ieri și dintotdeauna este altul:

“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să iţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.”

(Charles Dickens)

„Dăruire ÎMPOTRIVA TA însuți”. A împotrivirilor tale, a planurilor pe care le-ai croit după tangente, diagonale sau bisectoare, după teoreme mai mult sau mai puțin verificate. „ÎMPOTRIVA LUMII întregi!” Împotriva legilor, a regulilor, a convențiilor. Dăruire totală – cum îmi spunea cineva acum câteva ere – „cu trupul, cu mintea și cu sufletul.”

Mi-am oferit inima spre zdrobire cu bună știință, zâmbindu-ți în timp ce-ți înfigeai pintenii adânc, cu privirea întoarsă spre apus, ca și cum te-ar fi orbit roșul aprins țâșnind din artere. Aș fi vrut să-ți citesc în palmă căile ascunse și călătoriile la ceas de seară în inversul acelor blestemate! În schimb, aștept să-mi pice și mie cartea norocoasă și mă gândesc la ce aș putea să meșteresc între timp, ca să-mi pot cumpăra mântuirea pe care să o dau apoi la schimb pentru puțină liniște. Și sunt recunoscătoare pentru fiecare ciob căruia reușesc să-i găsesc locul în ordinea firească a lucrurilor.

Îmi spun mereu că de săptămâna viitoare va fi altfel! Că gerul de afară va îngheța totul înăuntrul meu sfârtecat. Că vremea va șterge umbrele pașilor tăi pentru totdeauna și că nu-ți voi mai simți pulsul în grădină, în casă, în suflet. Dar am învățat că atâta vreme cât sunt îmbrăcată în amintirile tale, nu-mi voi putea schimba fotografia preferată ce atârnă cu obstinație lângă orologiul oprit:

broken_by_liebe_sie

(Sursa)

În bucătărie e miros a nuci și scorțișoară…iar în aburul cald din ceașca fierbinte descifrez sensuri și semne…

Ascult acum un ropot de gânduri care-mi năvălesc neîngăduitoare…și da, aș vrea să știu unde tragem linie!

 

Cu Yaris, o imagine valorează cât o mie de puncte și o excursie în Franța

„Veni, vidi, vici!” – Cezar

 Sau ca să forțăm puțin nota: „Am venit, am văzut, am câștigat!”

Nu e acesta un vis al multora dintre noi? Să câștigăm? Nu de aceea acceptăm provocări? Nu tânjim după sentimentul acela dulce al unei reușite care să ne facă inima să tresalte a bucurie fără margini?

Concursurile cele mai bune sunt cele care îndeplinesc trei condiții:

  1. provoacă
  2. te invită la competiție
  3. oferă un câștig incitant

Așadar, îți plac concursurile? Ești fan Toyota? Înseamnă că ești deja calificat pentru cel mai nou și incitant concurs:„Yaris în orașul tău!”. Urmezi câțiva pași simpli și îți va fi mult mai ușor decât i-a fost lui Cezar să exclame:

„Am venit…”

Unde? La showroom-urile  Toyota din București și orașele mari din țară: Bacău, Baia Mare, Bistrița, Brăila, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Focșani, Iași, Pitești, Ploiești, Sibiu, Suceava, Timișoara, Tg. Mureș.

Când? 13 octombrie – 10 noiembrie

Cine? Oricine vrea să descopere senzația pe care ți-o dau câteva clipe la volanul unei Toyota Yaris. Toți iubitorii de mașini și de călătorii. Cei cărora le plac provocările. Șoferii cu spirit liber și simț artistic.

De ce? Să testezi pe pielea ta cu mâna pe volan noul Yaris și apoi să devii mesagerul Toyota în orașul tău.

„Am văzut…”

Yaris2-250x250

 Și după ce ai admirat noul model Toyota Yaris 2014, ia-l la o plimbare prin orașul tău și vezi cu alți ochi lumea! Cu siguranță ai o clădire preferată sau un loc al tău unde te retragi adesea alături de cineva drag. De ce să nu faci asta la volanul inconfundabilei Yaris? Și de ce să nu-i lași apoi și pe alții să vadă lumea prin ochii tăi? Fă o fotografie sau un film care să pună în lumină protagonistul showroom-ului și înscrie-le pe toyotamea.ro în concursul: „Yaris în orașul tău”! Rezultatul actului tău artistic tău va primi puncte:

  •  5 puncte pentru minim o poză;
  • alte 10 puncte pentru minim un film;
  • 1 punct pentru cel puțin o invitație pe mail către un prieten;
  • 5 puncte pentru fiecare prieten invitat care devine participant în competiție.

„Am câștigat!”

Fiecare participant este un câștigător! Turul orașului la volanul mașinii preferate este pentru mulți un vis devenit realitate! Va fi o experiență unică prin care vei înțelege sloganul “Genial în oraș, fericit oriunde!”. Dar pentru că îți plac provocările, nu te vei mulțumi cu atât! Vei găsi cea mai sugestivă imagine și vei crea cel mai impresionant film pentru că îți dorești premiul cel mare: o călătorie unică, Behind the Scenes, all-inclusive (transport, cazare, masă) de un weekend, la fabrica Yaris din Valenciennes din Franța. Va fi ca o aventură în urma căreia vei avea ocazia să vezi cu ochii tăi unde și cum se întâmplă totul.

Ai două șanse de câștig:

· prin tragere la sorți – dacă ai minimum 6 puncte;
· prin votul juriului – dacă ai cel mai original video.

Așadar, ai venit? Ai văzut? Te-ai înscris? Sigur ai câștigat deja!

yaris………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Acest articol a fost scris pentru proba a 10-a din competiția SuperBlog 2014.

MediHelp International îl asigură și pe Toma Necredinciosul!

„Sănătatea e comoara cea mai prețioasă și cea mai ușor de pierdut, totuși cea mai puțin păzită.”

(Emile Augier)

Știm cât costă o pâine, știm cât costă o rochie, știm cât costă o excursie în țara preferată. Sunt costuri estimative, comparabile, ușor de aflat. Dar știm cât costă sănătatea ta și a familiei tale? Evident, toată lumea își dorește să nu aibă niciodată probleme de sănătate și fiecare face demersuri personalizate în cest sens, dar am învățat că imprevizibilul ne pândește uneori la colțul străzii și nu știi când dai nas în nas cu Boala. Nu ar fi bine să fii pregătit pentru ORICE eventualitate? Nu ai vrea să fii suficient de relaxat încât să-i poți râde în nas și apoi trece mai departe nestingherit știind că ai spatele acoperit, știind că există cineva care veghează pentru tine și, orice s-ar întâmpla, va găsi soluția cea mai potrivită? Cât e de valoroasă sănătatea ta și a celor dragi ție? Cât ești dispus să investești în siguranța viitorului tău?

Să ne imaginăm sănătatea ca pe o comoară pe care unii au fost suficient de norocoși să o primească la naștere. Există oameni care o păstrează cu sfințenie, care verifică din când în când seiful să vadă dacă totul e în ordine. Există și oameni care deschid seiful și constată că ea, Sănătatea, nu mai este acolo. Cauze? Explicații? Nu o vor aduce înapoi. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, unii aleg să încredințeze cifrul seifului cuiva de încredere, cuiva care are puterea să te asigure că există soluții viabile pentru tine, individual și, de aceea, poți dormi liniștit. De ce să nu acorzi încrederea aceasta cuiva care

  • are experiență
  • vine în întâmpinarea nevoilor tale
  • dezvoltă planuri proprii adaptate?

Portofoliul bogat și experiența de 15 ani în domeniul asigurărilor private de sănătate oferă suficiente motive să acorzi încrederea aceasta celui mai potrivit partener: MediHelp international.

MediHelp-logo-2012-298x300

 O problemă de sănătate poate fi extrem de costisitoare, cu atât mai mult cu cât îți dorești să ai parte de cele mai bune condiții de diagnosticare și tratament. De aceea, cu asigurarea medicală privată de la MediHelp International ai două avantaje majore:

  1. acoperirea plăților integrale pentru îngrijirea medicală
  2. acces la cele mai bune clinici și spitale din Europa sau din lume.

Aceste beneficii sunt oferite de noul plan de asigurare, unic în România, MediHelp Superior Plan, având cea mai mare limită de acoperire pentru o asigurare privată de sănătate: 2,5 milioane de Euro pe an de asigurare. Cu MHS, sănătatea ta are pașaport internațional!

Sună prea frumos ca să fie adevărat? Cu siguranță Toma Necredinciosul ar căuta hibe ale acestui tip de asigurare privată de sănătate. Din fericire, există răspunsuri argumentate care pot clarifica orice nelămurire.

1. Sunt tânăr. Nu am nevoie de asigurare de sănătate!

Nu putem controla destinul. Firește, sperăm și ne dorim ce e mai bun pentru noi, dar putem să știm cu exactitate ce ne rezervă viitorul? Și dacă la locul de muncă apare un accident nefericit? Sau dacă destinul decide că e rândul tău să plătești tributul cu vreo boală incurabilă? Dar ce faci dacă ai nevoie de ajutor pentru copilul tău atunci când vine pe lume? Nu e ușor să te imaginezi în astfel de ipostaze, cu siguranță, dar nu poți nega că astfel de lucruri se întâmplă. Nu e mai bine să nu fii luat pe nepregătite?

2. Sunt într-un centru universitar de încredere. Există clinici foarte bune în România, nu e nevoie să apelez la cele din străinătate.

Contrar opiniei generalizate, România are clinici, spitale și specialiști dintre cei mai buni. Cu toate acestea, nu de puține ori s-a întâmplat ca aparatura să nu atingă nivelul avansat al tehnologiei care să permită obținerea unor rezultate optime. Uneori este vorba de operații complicate, cazuri de cancer cu administrarea medicamentației adecvate, transplanturi, complicații apărute la naștere, care necesită intervenții imposibile la noi în țară. De ce să nu iei în considerare și această opțiune?

3. Nu am încredere în companiile care oferă asigurări de sănătate.

Cu MediHelp Internațional nu primești o simplă asigurare de sănătate! Vorbim despre un lider în asigurări în întreaga Europă, fiind managerul de distribuție al Bupa International în Romania, Ungaria și Bulgaria. În această calitate, compania îți oferă servicii de calitate și confidențialitate, precum și standarde medicale internaționale de top. Unele pachete acoperă și o parte din costurile pentru medicamentele prescrise de medic sau consultații oftalmologice ori stomatologice.

4. Am deja cardul de sănătate emis de CNAS, cu acoperire internațională!

Cele două instrumente au întrebuințări diferite. În timp ce Cardul European De Sănătate oferă o serie de beneficii specifice pentru cei ce se confruntă cu o problemă medicală neașteptată pe perioada unei șederi temporare în străinătate, planul de asigurare privată de sănătate oferă acces permanent la servicii medicale în afara țării lor de rezidență. Iată diferențele:

ro-insurance-vs-card

 

(Sursa)

5. Plătesc suficient la stat pentru asigurarea obligatorie de sănătate. Nu mai am resurse financiare pentru o astfel de asigurare.

Sănătatea ta este cea mai valoroasă! O asigurare de sănătate internațională este o investiție pentru viitorul tău și al celor dragi. Plătești că 200 de lei pe lună în plus față de cei 5.5% din venit pentru asigurarea medicală obligatorie și obții servicii medicale la cele mai bune instituții din România. În plus, MediHelp oferă pachete adaptate nevoilor tale în acest sens, iar până sfârșitul lunii decembrie 2014 ai 5% discount pentru orice plan de asigurare internațională de sănătate.

Tu ți-ai găsit asigurarea medicală care să ți se potrivească?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Această postare este răspunsul Rudiei la provocarea cu numărul 9 a competiției SuperBlog 2014.

Pledoarie pentru prosoapele de hârtie

Deși o pomenea rar, avea un respect profund pentru mama lui. Îl crescuse singură și îl îmbătase cu atâta afectivitate încât când a devenit adult, i-a fost imposibil să regăsească o stare asemănătoare în preajma vreunei alte femei. (De aici răceala și comportamentul ciudat pe care îl afișa în preajma reprezentantelor sexului frumos.) Și-amintea foarte bine unul din lucrurile pe care i le spunea adesea mama lui:

Bărbaţii ar trebui să fie ca batistele igienice: catifelaţi, bine mirositori şi de unică folosinţă”.

Nu înțelesese niciodată ultima parte și tocmai de aceea se mulțumi să creadă că o fi fost vreo ironie de-a mamei, ca atunci când își descărca năduful amintindu-și de tatăl lui. Ce a înțeles, însă, foarte bine, a fost restul vorbelor. Prin urmare, toată viața lui, dl. Mogdan a respectat cu sfințenie tot ce înseamnă aspectele legate de propria imagine și de igienă. Uneori, celor din jur le părea obsedat și chiar agasant cu toată vorbăria despre ce e mai bine pentru sănătatea fizică și mintală.

Pentru cei care îl cunoșteau, dl. Mogdan avea o serie întreagă de ciudățenii. Printre ele se număra o cutiuță de plastic pe care o purta tot timpul în servietă. După o prezentare sau o întâlnire de afaceri, o scotea și dispărea o vreme cu ea. De câteva ori, Scarlet îl urmări cu privirea curioasă. Chiar voia să știe despre ce era vorba, mai ales pentru că nu voia să i se confirme că avea drept colaborator vreun psihopat. Așa că într-o zi profită că erau doar ei doi la masă și când se întoarse cu misterioasa cutie, îl abordă direct:

Ascultă…ce naiba ai în cutia aia?

Dl. Mogdan îi zâmbi ca și cum abia aștepta să îl întrebe cineva acest lucru. Se așeză tacticos la masă, pregătit ca de o prelegere urmată de o demonstrație.

Vedeți, domnișoară Scarlet…trebuie să fim foarte precauți când vine vorba de sănătatea noastrăAveți idee la câte pericole suntem predispuși zilnic?

Scarlet se încruntă a nedumerire. Dl. Mogdan scoase cutiuța pe care scria îngrijit, cu litere de mână: prosop de hârtie. Înăuntru erau câteva fâșii rupte dintr-o rolă de hârtie și împăturite cu grijă.

Studiile recente au arătat cât de neigienice sunt prosoapele clasice, textile sau chiar uscătoarele de mâini. Ar trebui să renunțați și dumneavoastră la ele la birou! Mai bine folosiți prosoape pliate!

Lui Scarlet i se păru că bate câmpii. Dar dl. Mogdan anticipase parcă această reacție și nu-i dădu timp să riposteze.

Salmonella şi E. coliȘtiți deja cât sunt de agresive ambele! Ei bine, cam cu asta ne putem pricopsi dacă nu înțelegem beneficiile prosoapelor de unică folosință! Gândiți-vă! 

Și pentru că nu-i părea încă prea convingător, scoase un articol de ziar împăturit și-i dădu să citească.

E totul trecut aici! E de la Universitatea Westminster! Citiți!

Scarlet parcurse cu destul interes articolul și părea să facă sens. Ce rost are să te mai speli pe mâini dacă pui la loc alți microbi sau germeni?

Reiese de aici o statistică interesantă: uscătoarele cu aer rece favorizează creşterea numărului bacteriilor cu 15%, iar cele cu aer cald cu 25%. 

Exact! De aceea, cele mai indicate sunt produsele de unică folosință. Apoi făcu o pauză, ușor nesigur dacă e momentul pentru abordarea pe care o plănuise de ceva vreme. Mă gândeam…dumneavoastră, domnișoară Scarlet, scrieți atât de frumos…poate vreți să scrieți un articol…Am un client foarte important… dacă sunteți interesată, vă aranjez o întâlnire. Este unul dintre cei mai importanți producători hârtie igienică și de produse de igienă şi curăţenie din țară.

Nu înțeleg! Vrei să scriu un articol despre hârtie igienică??

Evident că nu! Nu emit niciodată cerințe superficiale. Cred că lumea ar trebui să știe cât de nocive sunt uscătoarele de mâini! Și că singura variantă viabilă pentru sănătatea fiecăruia sunt prosoapele de hârtie: usucă mâinile mult mai repede şi previn transferul de germeni. Plus că le poți avea cu tine oricând și oriunde. Sunt la îndemână, nu consumă nici energie și, până la urmă, te scutesc și de zgomotul acela infernal!

Am să mă gândesc…Trebuie să mă documentez

Nu mințea. Subiectul părea interesant și tot era în căutare de altceva pentru săptămâna viitoare. Editorul o scosese din minți la ultima ședință la redacție.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Articolul a fost scris pentru proba a 8a din competiția SuperBlog 2014.

Să stăm de strajă! Sau Leac împotriva plictiselii!

Nu știu, monșer; dar sunt plictisit ca un cățel pe care stăpânul l-a uitat încuiat în casă… Îmi vine să urlu de urât… Ai treabă?
– Deloc.
– Unde mănânci astă-seară?
– Indiferent.
– Vrei să mâncăm împreună?
– Mai ales.
– Unde, zici?
– Unde poftești.

 (I.L.Caragiale – Repausul dominical)

Plictiseală mare, monșer! Se pare că plictiseala este într-adevăr un trend! Aud copii care, lăsați fără obiectul magic al distracției moderne (tabletă, Iphone, smartphone), își urlă cu disperare plictiseala în urechile părinților depășiți de situație sau prea adânciți în ale lor. Soluția? Aer curat, domnule! Să iasă, să zburde, să țipe cât îi țin plămânii, să râdă, să se distreze. Dar cineva trebuie să-i învețe să facă asta! Cineva care înțelege ce înseamnă copilăria, ce presupune verbul „a te distra” în viziunea lor. De ce au nevoie copiii ăștia…moderni ca să simtă că viața este frumoasă și dincolo de „gadgeturile” care le umplu timpul și golurile nebănuite din viața lor? O ieșire! Specială! Unică!

VilaAlpin-e1378830042166

Poate fi cu familia. Cazare și masă în condiții care te conving că acolo sunt oameni serioși cărora le pasă de afacerea lor și de feedback-ul clienților. Plus minunatul parc de aventura Strajape care copii îl vor adora! Condiții maxime de siguranță și distracție, nu numai pentru ei, ci și pentru părinți. Experiențe de neuitat tuturor, indiferent de vârstă și tarife mai mult decât acceptabile: copii – 10 lei, adulți – 15 lei, grupuri – 5 lei/persoană, indiferent de vârstă. Faci o ecuație simplă în care nu există necunoscute:

 un sejur la Straja = aventură + distracție + siguranță + confort

Varianta a doua presupune o experiență de vis într-o tabără de vară. Copiii își dezvoltă abilități, își fac prieteni, învață să fie independenți, se descoperă pe ei înșiși. Același parc de aventură va fi locul încercărilor și al depășirii propriilor limite. O vacanță la Straja și cu siguranță vor uita de vechile preocupări și se vor vindeca de plictiseală!

Boala asta se transferă și la vârste mai înaintate! Un copil plictisit nu se va dezvolta niciodată suficient de armonios încât să devină un tânăr ambițios și dornic să schimbe ceea ce nu-i place la viața lui. Sunt oameni plictisiți de monotonia locului lor de muncă. Le lipsește inițiativa și totul pare că se învârte în „asortare” cu ceasul din birou care greu își mai mișcă acele! Comunicarea cu ceilalți se rezumă la salutul de dimineață și la gratulările de complezență, eventual mici discuții seci legate de vreun proiect comun. Trebuie să-i fie greu unui lider de grup să lucreze astfel! Așa că poate ar trebui schimbat ceva! Într-un mediu nou, unde să dezvolte relații, să rezolve probleme de comunicare și, de ce nu, să se descopere pe sine, altfel decât se știa. Învățare și distracție – nu sună, oare, atractiv? Tabloul se completează la cerere cu rafting, tiroliană, escaladă, paint ball, activitati speo. Pleci cu un grup și te întorci cu o echipă de oameni mai motivați. O rețetă eficientă pentru un team building la Straja

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Articolul participă la concursul SuperBlog 2014.

Cadoul. Sau cum să-ți cumperi o clipă de fericire.

Lui Scarlet îi era limpede: nu trebuia să se lasă pradă niciunui sentiment care ar putea-o lega de vreun bărbat. Trebuia să rămână rece și imperturbabilă, altfel, tot ceea ce-și construise în jurul ei avea să se năruiască.

În clipele cele mai grele, tocmai atunci, omul e sortit să rămână singur.

Liviu Rebreanu în Ciuleandra

O trăise pe pielea ei de atâtea ori! Indiferent cât de aproape pretind unii că-ți sunt, indiferent cât de mult susțin că te iubesc, mereu apare câte ceva mult mai important chiar atunci când tu ai avea nevoie de ei. Se leapădă de tine ca de o haină de ploaie, pe care cândva au ținut-o aproape de propriul corp. Și o agață într-un cui fără măcar să se uite dacă a rămas în bune condiții, dacă nu cumva și-a pierdut vreo butonieră ori dacă nu s-a rupt în vreo ramură de copac zgâlțâită de vântul puternic.

De aceea, se făcu că nu aude când Adam aruncă promisiunea, ca pe o mănușă destinată să provoace:

– Am să vin negreșit acolo zilele următoare! 

– Nu te mai aud bine…e…zgomot…Și închise telefonul, fără ca el să poată repeta.

Prefera să nu știe că va ajunge acolo. De fapt, prefera să nu vină deloc. Deși nu-l iubea pe Adam, acesta avea darul să o tulbure într-un mod grozav, pentru că insista să-i arate, mai mult sau mai puțin direct, cum ar fi fost dacă…Își repeta că, oricât de nefericit ar fi, el este totuși, un bărbat însurat și nimic nu merită într-atât cât să strice ea această stare de fapt.

Și atunci de ce dracu’ mă duc cu gândul tot acolo? își spuse nervoasă și aproape gesticulă a lehamite, fără să realizeze că merge pe trotuar și că atrage priviri nedumerite asupra ei. Se hotărî să lase deoparte profunzimile. Astăzi avea chef să facă ceva pământesc. Ceva care să o facă să se simtă bine. Să se simtă femeie! Să uite de toate gândurile astea care o frământau. Și tocmai atunci trecu pe lângă un anunț scris mare cu roșu:

Reduceri pantofi damă

 Da! se gândi ea. Uite un lucru pe care nu l-am mai făcut de mult. Un lucru pentru mine. Un moft. Un  capriciu. Dar pentru mine!

Gândul acesta o însuflețise! Intră și-și alese o pereche de pantofi perfecți pentru ea.

_vyr_7591a

Când fac cumpărături, lumea devine mai bună, iar lumea chiar este mai bună, dar apoi încetează să mai fie bună şi trebuie să o iau de la capăt!

Nu era o vorbă în care să creadă neapărat, dar astăzi era o zi cu totul nouă pentru Scarlet. Și avea de gând să profite de ea la maxim!

Savurăm cu toții gustul sandvișului, DE LA COpii, la adulți!

Rudia nu se omoară cu bucătăritul. Dar nu e important să știi să gătești, ci să cunoști pe cineva care știe asta, nu? 😈

Așa că Rudia a coborât la vecina de la parter. Femeie serioasă, în floarea vârstei, cu trei copii și un soț numai bun. Nu se poate să nu aibă ea ceva idei de sandvișuri! A picat la țanc: vecina serioasă tocmai se pregătea de o petrecere!

Sandvișuri zici? Nu ai idee cât e de greu să mulțumești o cohortă de copii la o aniversare!

Exagera, ca de obicei! Nu era o cohortă. Trei ai ei și cu patru vizitatori. Suficient pentru un cataclism! Așadar, trebuia să găsească ceva care să le capteze atenția măcar până la momentul tortului.

– Sandvișuri, dar nu orice fel! Nu poți să arunci ceva pe o felie de pâine și să te aștepți să primești aplauze de la consumatori!

Aha! Deci vecina a studiat, carevasăzică! Un fel de…sandviș-profiler, adicătelea „psihologia sandvișului”! Cumva mi-am adus aminte de imaginea asta de pe site-ul Delaco:

Slide1

Dar vecina de la parter nu e o plagiatoare. Sau, mă rog, în cazul ei, plagiatul are întotdeauna o notă personală!

– Nu e ușor să-i faci pe toți copiii să mănânce. Trebuie să ții cont de particularități.

Exemplul 1: Mofturosul. Aici se încadrează prâslea: carnea nu e niciodată bună, pâinea trebuie să fie proaspătă, „dar de ce trebuie să mănânc chiar acum?”, „da’ asta ce-i???”. Acum i-am găsit un leac, atât cât o ține și ăsta. L-am numit „sandvișul fotbalistului”, că asta e noua pasiune, iar el știe că toții marii fotbaliști asta mănâncă!

– felie de pâine proaspătă (dacă se poate caldă sau ușor prăjită)

– obligatoriu primul strat, cremă de brânză natur de la Delaco

– o rondea de ardei roșu – singura legumă digerabilă în viziunea copilului

– o felie rotundă de cașcaval tot Delaco (slavă domnului că prâslea e fan brânză! Ște-Fan brânză!)

– câteva bucăți mici de măsline negre.

20141019_124445Exemplul 2: Sofisticatul. Lui i se pare că mâncarea trebuie să fie de fiecare dată ALTFEL, ca întreg procesul să nu devină monoton. Cele două surori, fiicele domnului colonel B., nu mănâncă decât dacă sandvișul fiecăreia dintre ele nu seamănă cu al niciunuia dintre cei de față. Musai să fie atipic, deci ceva ce nu a mai mâncat până acum.

primul strat, cremă de brânză cu smântână, ca să fie mai delicat gustul

– pentru prima dintre surori un ou fiert dat în două pe post de șoricei (cine a mai pomenit sandviș cu șoareci???)

– 6 boabe de piper pentru nas și ochișori

– două felii de cârnăciori și două bucăți de ardei pentru urechiușe (am precizat că trebuie evitată monotonia, deci șoriceii nu pot avea aceleași urechi!)

– 4 fire de mărar pentru mustăți – trebuie să pară real!

– decorul cu ardei roșu e opțional

– pentru a doua fetiță, alți doi șoricei, dar diferiți!

– aceeași cremă de brânză cu smântînă

– două felii din piept de pui afumat în casă (că-i mai sigur)

– două boabe de piper pentru ochi

– o mingiuță din cașcaval cu care se presupune că se joacă minunatele viețuitoare

– două fire de verdeață pentru lăbuțe

-două bucățele de ardei roșu pentru codițe

Exemplul 3: Sandviș-hater-ul. Colegul de clasă al celui mai mare dintre copii nu mănâncă sandvișuri. A fost învățat că asta nu e mâncare serioasă pentru că e doar o felie de ceva între două felii de pâine. Nu m-am decis să-i schimb copilului concepțiile culinare, dar nici să gătesc ceva special pentru Înălțimea lui (că deja are 1.60 în clasa a V-a). Așa că am ales să-l conving că sandvișul e mai mult decât „ceva între două felii de pâine”:

20141019_130721

Aproape un bolid cu care să facă niște curse zdravene prin farfurie.

– stratul nelipsit de cremă de brânză natur

– o felie de bacon homemade

– o felie de roșie

– două scobitori

– patru felii de cârnăcior drept roți

– o măslină neagră pe post de cap (trebuie să fie și un pilot în mașină).

Exemplul 4:  Gurmandul! Copilul de la scara A, durduliu și roșu în obraji, e poreclit Domnul Papă-Tot. De câte ori îți iese în față, mănâncă sau ronțăie câte ceva. Buzunarele lui sunt pline de ambalaje de tot felul, iar bluza e plină de firmituri. Pentru el trebuie ceva consistent, indiferent de aspectul estetic!

20141019_123710

– nelipsita cremă de brânză (nu e mofturos, poate fi și cu usturoi chiar)

– o felie groasă de cașcaval

– un șnițel de pui îmbrăcat în pesmet.

Ceilalți copii nu au preferințe, dar dacă tot au avut ceilalți regim special, au fost desfătați cu alte „modele”:

Iar pentru adulți e un singur tip: sandvișul funcțional! Asta înseamnă că este pentru nepretențioși și

– se face repede

– din ce ai prin casă sau din ce ai putea găsi repede prin vecini

– este gustos

– merge bine cu paharele de vin de pe masă.

Prin urmare, pentru domni:

– stratul nelipsit din cremă de brânză natur

– un cârnăcior afumat tot homemade

– feliuțe de castraveți murați

– trei fâșii de cașcaval Delaco

Iar pentru doamne:

– aceeași cremă de brânză, dar cu smântână,

– o felie de bacon și una de piept de pui afumat (evident, ambele homemade)

– o felie de roșie

– verdeață.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Această postare participă la SuperBlog 2014 și e un fel de…guest post, prin bunăvoința vecinei de la parter, care a pus la dispoziție și imaginile. :mrgreen:

 

Jurnal de bord: cu televizorul la remaiat… amintiri

Decembrie 1984

O seară târzie și rece de decembrie.

Ora 19.00: Abia a venit lumina în cartier și la câteva ferestre se văd culori albăstrii, semn că lumea și-a deschis televizoarele. Diamant! Nu am înțeles niciodată de ce le-au dat numele ăsta pentru că nu au nimic strălucitor, decât poate punctul din centrul ecranului la închidere.

televizor-alb-negru-diaman-bibelouri

Sursa foto

Ora 19.30: Înzorzonate cu mileul croșetat cu minuțiozitate de bunica drept zestre, cu nelipsitul pește din sticlă și balerina din porțelan alături, minunatele obiecte, devenite „de cult”, tronează în sufragerie. Așteptăm mereu nerăbdători seara pentru că aduce cu ea un eveniment important: vizionarea celor două ore de program TV! Momentul e ca o zi de duminică, pentru care te pregătești în straie de sărbătoare. Asta dacă avem noroc și nu se ia din nou curentul. Programul nu ne poate surprinde cu nimic, după cum am citit la gazetă:

1987-11-10a-marti-tv

Sursa foto

Mama dă drumul la televizor. Îi trebuie vreo jumătate de oră tubului să se încălzească!

Ora 19.45: Stau nemișcat în fotoliu, să nu cumva să vină altcineva să-mi ocupe locul. Am înțeles că dacă sunt cuminte, îmi fac temele și mă rog la Doamne-Doamne, El o să mă asculte. Nu-mi doresc decât să prind în seara asta un episod de desene animate! Lolek și Bolek. Sau poate Mihaela și Azorel! Ori dacă nu, poate potrivește tata antena aia „de la ruși” și mă amuz cu „Nu zayetz, nu pogodi!”. Sau vine tanti Ludmila cu Mieunel, Trăncănel și Azorel pentru povestea de seară. Ce bine ar fiiii!!!

Ora 20.00: Începe Telejurnalul. Nu înțeleg nimic. Iar mama și tata vorbesc ceva în șoaptă aruncând câte o privire la domnul în costum care vorbește liniar. Țin degetele încrucișate și sper să se termine mai repede. Mă uit îngrijorat la ceas…

Ora 20.20: Sunt dezamăgit! Din nou! Doamna anunță că va vorbi tovarășul…Ceva despre un congres. (Ce-o mai fi însemnând și ăla?) O mulțime de oameni aplaudă când tovarășul dă dintr-o mână. Sacadat, parcă ar fi dirijor la operă. Nu înțeleg nimic, doar îmi doresc să se termine odată, că se duce timpul! Data trecută a fost un film. Se pare că nu pentru copii, dar m-am uitat din curiozitate. Acum două seri am văzut niște oameni cântând. Oare pentru copii când vor da ceva? O lume în alb și negru.

Mami, da’ de ce la televizor florile nu au culoare?”

Ora 21.50: Telejurnal??? Din nou? Îmi dau lacrimile, dar nu plec din fața televizorului, sperând că unul dintre cele cinci butoane să facă vreo minune.  Nu face! Sau poate a făcut, că pe mine m-a luat un sooomn! Așa că mama mă ia în brațe și mă duce în patul meu, la căldură. Apuc să mai aud sunetul care anunță închiderea programului:

 

Decembrie 2014

O seară târzie și rece de decembrie…

Ora 19.00: S-a făcut de mult întuneric și stăm în casă la căldură. Temele sunt gata, mami a pregătit ceva bun de mâncare și savurăm cu toții. Urmează să dăm drumul la televizor.  Ne-am adunat în living și ne minunăm de noua achiziție din magazinul MarketOnline.ro

toshiba-32p1300dgÎmi amintesc de anii din urmă…Nu are nimic în comun cu Diamantul! Avantajele unui televizor inteligent sunt incontestabile! Nu mai durează jumătate de oră să se deschidă, are un design atât de delicat, încât te minunezi cum poate un obiect atât de subțire să suporte toate funcțiile astea sofisticate. Am scăpat de mult de mileurile bunicii. Nu s-ar fi asortat și nici nu am fi avut unde să le plasăm.

Ora 19.30: Programul este ofertant; singura problemă este că nu ne putem hotărî cine să mânuiască telecomanda! După o luptă „corp la corp”, câștigă mami! Așa că ea decide la ce ne uităm. Mă uit la copil. E bosumflat că nu poate vedea serialul preferat: „Avatar”. Privirile ni se întâlnesc și izbucnim în râs: „cine ajunge primul dincolo, e stăpânul telecomenzii!”

Dincolo înseamnă camera lui. Pentru că a fost mereu ascultător, i-am îndeplinit dorința: să aibă și el un televizor în cameră. Și cum am prins atâtea promoții, totul a fost floare la ureche. Se cuibărește în brațele ursului preferat și se uită fericit la serial.

Ora 19.45: Stau nemișcat în fotoliu, să nu cumva să vină motanul să-mi ocupe locul. Aștept să înceapă meciul din seara asta. Mă gândesc dacă acum treizeci de ani aș fi îndrăznit măcar să visez la acest televizor! Cât de mult s-a colorat alb-negrul din viața mea în tot acest timp! Sunetul e mai limpede, imaginea mai clară! Îmi pot alege dimensiunea, culoarea, tipul, funcțiile! Nu pot să mă plâng nici de preț. Asta înseamnă să evoluezi…inteligent! Să fii SMART!

Ora 20.00: Fiecare membru al familiei are momentul de divertisment pe care l-a așteptat după o zi lungă și istovitoare. Stingerea se amână deocamdată pentru o oră comunicată ulterior de mami care ține în frâu bunul mers al lucrurilor și programul sănătos pentru fiecare.

monline_1

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Această postare participă la SuperBlog 2014 și se bazează pe amintiri reale!

Jurnal neinspirațional (4)

Astăzi am realizat că oamenii de împart în victime și călăi. Dar nu, nu tu mi-ai fost călăul, ci eu însămi! Mi-am pregătit ghilotina cu minuțiozitate și am privit conștientă spre tăișul strălucitor.

Afară s-au adunat corbii în rotocoale. Flămânzi de rămășițele pe care le-ai lăsat în urmă: bucăți de suflete moarte.

În grădină au murit trandafirii. Iar petalele li s-au risipit în cele patru colțuri metamorfozând-se în fluturi.

În casă e pustiu. Doar umbrele-și fac de cap, resuscitând fragmente de gânduri.

În bucătărie, același ceas își duce povara monoton, între două răsuflări: tictac

Sunt îmbrăcată, dar hainele-mi sunt giulgiu, grăbindu-mi sufocarea.

Ascult acum 

Citesc în stele că la ceas de seară, valetul de treflă îmi va vinde vise la o întretăiere de drumuri.

Meșteresc un cerc. Să pot păși în el și să trântesc puternic ușa în urma mea.

Săptămâna viitoare nu voi mai fi eu, ce de ieri. Mi-am făcut contract nou cu destinul și i-am cerut imperios să-mi schimbe oferta cu suferințe incluse.

Am învățat să nu mai semnez în alb cereri în căsătorie!

Sunt recunoscătoare că mi-ai arătat direcția greșită!

Mă gândesc la… Nu, nu pot să-ți spun la ce mă gândesc!

Aștept, încă, semnul acela!

Citatul favorit azi

Înainte de a fi o eroare de fond, viaţa e o greşeală de gust, pe care nici moartea, şi nici chiar poezia nu ajung s-o îndrepte.

(Emil Cioran)

Fotografia preferată azi:

jose-roosevelt-surrealist-painter-02

(Sursa foto)

Dacă n-ar fi existat epilarea, Total Pro Beauty ar fi inventat-o!

„Frumuseţea unei femei: îmbinarea reuşită a trupului cu sufletul!”

Viorel Muha – Citate

Există o veșnică dispută între sexe: cine e mai tare și cine mai slab, cine e mai frumos și cine e mai priceput. O dispută nejustificată, de altfel, pentru că Dumnezeu ne-a creat diferiți! Fiecare cu calitățile și slăbiciunile lui, fiecare cu atuurile proprii. Dacă ne referim la modul general despre o femeie, primele lucruri care vin în minte oricărui muritor sunt legate de frumusețea ei, de gingășie, de vulnerabilitate, de finețea pielii…

STOP! Să derulăm puțin filmul înapoi: „de finețea pielii”.

Femeia modernă caută mereu să arate bine. Pentru ceilalți sau pentru ea însăși. Dar cum ”nu (numai) haina face pe om”, noua Evă își dorește să strălucească din toate punctele de vedere și, mai ales, să aibă o piele impecabilă. De aici inovațiile în materie de îngrijire a pielii. Atât de multe încât numai neglijența (ori poate vreo concepție tradițională împietrită în mintea ei) ar mai putea fi explicația pentru eventualele abateri de la legile nescrise ale frumuseții.

Dar iată că la un moment dat cineva a inventat epilarea. Și bucuroase de această minunată invenție, mințile luminate nu numai că aplaudat-o, ci au dus-o mai departe. Au inventat aparate, dispozitive, metode noi astfel încât să obțină rezultatele dorite:

  • pielea fină
  • economie de timp
  • ceva bănuți încă în buzunar

Gurile rele ar spune că numai femeile puteau să se bucure de o astfel de găselniță. Corect! Dacă nu ar fi existat epilarea,  nu puteau scăpa de micile imperfecțiuni pentru a se simți bine în propria lor piele (la propriu). Dar bărbații? Vor recunoaște oare că atingerea plăcută a pielii mătăsoase îi va face să înțeleagă că au lângă ei nu numai o femeie frumoasă, ci o femeie căreia îi pasă de micile detalii, de propria imagine? Pe de altă parte, vor recunoaște că ei înșiși apelează la epilare din aceleași motive estetice?

 Rudia este o femeie modernă! Dar pentru că epilarea tradițională este o metodă de acum învechită (dacă nu ușor barbară), iar vizitele la salonul de cosmetică sunt un fel de festin de Crăciun SAU de Paște, preferă varianta homemade. Evident, nu oricum, ci cu instrumentar specializat care să facă totul mau ușor, mai rapid și mai eficient. Pentru asta, a ales kitul de epilat free Azulena de la Total Pro Beauty.

kit-pentru-epilat-free-azulena-tpbro

Avantaje:

-simplu de manevrat

-încălzitor de flacon cu ceară pentru a preveni orice fel de accidente

– 100 de bucăți de benzi de hârtie pentru îndepărtare ușoară și nedureroasă.

-7 flacoane cu ceară de unică (și totuși îndelungată!) folosință

-eficient pentru că limitează pierderile prin aplicarea cantității optime de ceară

-timp scurt de realizare a procedurii.

Simplu și ușor! Aproape ca la cabinet, doar că mult mai ieftin, iar programările și le face singură, după bunul plac! 😉

Rudia zice că merită încercat!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Acest articol a fost scris pentru proba a patra din cadrul competiției SuperBlog 2014.

 

 

 

Și drept cadou, o poveste…ștampilată!

Se apropia ziua ei… Ca de fiecare dată, Adam căuta să o surprindă, să-i smulgă în zâmbet, fără alte așteptări nejustificate. În fond, viețile lor mergeau separat pentru că așa au ales amândoi. Nu i-au plăcut niciodată cadourile previzibile și nici cele de complezență, iar dulcegăriile i se păreau de-a dreptul ridicole. Nu se vedea stând în fața ei cu un buchet de flori în mână, fie ele și florile ei preferate. În plus, cadoul nu trebuia să trădeze în niciun fel ceea ce el simțea pentru Scarlet. Asta ar face-o să se încrunte și, cu siguranță, nu l-ar accepta.

El fusese cel care o îndrumase să-și deschidă firma de traduceri autorizate, sprijinind-o pas cu pas în toate demersurile birocratice. Știa cât de mândră era acum de rezultat și cât de mult aștepta să dea drumul cabinetului în săptămâna care urma.

O ștampilă!” îi veni deodată în minte. „Personalizată!”.

Da! Era un cadou foarte potrivit pentru Scarlet. Singurul lucru care îi mai lipsea ca să fie pregătită cu totul pentru noua ei afacere. Ceva util, astfel încât să nu aibă de ce să-i reproșeze din nou că face eforturi mult prea mari pentru tipul de relație în care erau implicați. Cu siguranță ceva ce ar face ca ochii ei mari și verzi să se mărească a surprindere, cauzând un zâmbet discret ce nu putea fi mascat de felul în care își mușca de obicei buza de jos.

Totuși, nu putea fi un cadou banal. Trebuia să fie ceva care să o reprezinte, să o promoveze eficient, un semn de referință pentru comunitatea în care își ducea existența. În același timp, ștampila aceasta trebuia să spună o poveste. Unică, așa cum era Scarlet. Așadar, voia ceva care să aibă:

  • un design potrivit, inovator și ergonomic
  • tușiere ușor de inserat și înlocuit (avusese el însuși experiențe neplăcute anterior)
  • un afișaj potrivit pentru personalizare

Când a intrat pe site-ul Colop, a știut din primele secunde că a găsit exact ceea ce căuta: Printer G7

stampila

O firmă cu experiență de 15 ani în domeniu, cu un produs nou, inovator, având atuuri incontestabile.

Ștampila ideală!”, își spuse.

S-a gândit cum să o personalizeze. Pașii erau clari din filmul de prezentare, trebuia doar să fie atent la detalii. Trebuia să găsească povestea care să ajungă la ea discret și inofensiv. Rama neagră i se potrivea cel mai bine. Pentru imprimare, alesese deja imaginea clădirii pe care au găsit-o împreună ca sediu pentru biroul ei de traduceri. Părea încă prea simplu, prea comun, așa că i-a adăugat un logo, pe care ea l-ar fi putut folosi pe documentele firmei. Mâna care scrie sugera pasiunea ei dintotdeauna, iar culoarea era ușor stacojie, cât să trimită la numele ei.

Acum era încântat.

Peste câteva zile, la 500 de km distanță, Scarlet desfăcea un colet. Era cadoul neașteptat de ziua ei. Ochii ei mari și verzi se măriră a surprindere, cauzând un zâmbet discret ce nu putea fi mascat de felul în care își mușca de obicei buza de jos.

p30_white

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Articolul participă la a treia probă din competiția SuperBlog 2014, iar Rudiei nu i-ar strica un cadou! 🙂

Și se făcu lumină….

Rudia nu are (re)sentimente. Nu ar fi decât alte mori de vânt cu care ar trebui să se lupte inutil!

Prezentarea a fost clară de la început: Rudia va accepta provocări! Ce înseamnă asta, e treaba ei. Cum le va onora, e tot treaba ei (apropo de vâlva creată de pretinși bloggeri care se văd mai presus de ceilalți, doar pentru că aceștia din urmă s-au înscris într-o competiție). Rudia participă la concursuri, pentru că îi plac provocările când vine vorba despre scris. Și pentru că tot a câștigat câte un premiu pe ici pe colo, a prins gustul. Asta pentru că, anonimă fiind, unii au zis că poate să scrie. Aproape bine.

Primul concurs în care s-a prins Rudia de când e ea pe aici a fost legat de lenjeriile Outlet. Surpriza a fost că a câștigat un premiu, care i-a și smuls un zâmbet a satisfacție. Lucrurile au luat o întorsătură neplăcută când, după două luni, premiile nu au fost trimise câștigătorilor. E dezamăgitor să știi că ți se întâmplă ție asta! Te gândești că ai fost înșelat și nu vrei decât să știe toată lumea asta. Rudia nu a luat atitudine aici, în văzul lumii, ci a încercat să lege ițele în privat. Probabil că acest lucru le-a dezamăgit pe fetele implicate….

S-a mai întâmplat, cu altă ocazie, ceva asemănător. Dar răbdarea și încrederea într-un om care s-a dovedit deosebit de fiecare dată, au făcut ca lucrurile să-și afle soluția. De data aceasta, omul de încredere și, totodată, motivul pentru care s-a amânat „revolta” a fost Vienela, deși Rudia nu a mai crezut că premiile vor mai ajunge vreodată.

A fost sau nu o țeapă?

Premiile au ajuns la destinatari. Târziu, e drept. A rămas, în schimb gustul amar. Dar ceea ce a deranjat cel mai tare, cred, a fost lipsa de comunicare, lipsa unor răspunsuri clare și pertinente la întrebări insistente.

Va mai participa Rudia la concursuri organizate AICI? Dacă se va simți provocată, poate! Dacă vor fi criterii clare, corectitudine, transparență. Dacă va fi inspirată…

N-a zis nimeni că lumea e perfectă. Virtualul e tot o lume. Alcătuită tot din oameni care vin dintr-o lume reală, unde se presupune că am fi cu picioarele pe pământ și unde se greșește…omenește!

X-clusive X-citement în Mașina timpurilor

Trebuia cu orice preț să-și schimbe mașina. ACUM! Amânase de prea multă vreme, găsind mereu scuze și alegând prost prioritățile. Avea un plan și nu putea să dea greș. Timpul lor împreună era limitat și, prin urmare, trebuia să fie de calitate. Dar voia să o surprindă, ca de fiecare dată, astfel că nu-i spuse unde pleacă.

De îndată ce urcă în noul Aygo îl cuprinse un sentiment de liniște: ei îi va plăcea la nebunie! Știa că nu e pasionată de mașini neapărat și că pentru ea o mașină este strict funcțională. Dar mai știa că mașina ASTA îi va plăcea. De la design-ul îndrăzneț și bine conturat, la confortul pe care i-l ofereau toate opțiunile alese special ca să o facă să uite de boală și să se bucure de evadarea-surpriză. Era mașina care îl va ajuta să-și pună, în sfârșit, planurile în mișcare!

aygo-300x300

Își conectă smartphone-ul la sistemul multimedia x-touch și porni melodia lor preferată în timp ce se lăsă ușor pe spate. Asculta la maxim cu ochii închiși:

Se imagina la 18 ani, când și-ar fi dorit o mașină Toyota. Ce vârstă! Ce experiențe! Câte planuri!

Ar fi vrut să fie din nou tânărul acela! Poate mai îndrăzneț și cu puțin mai mult noroc. Și să fi primit cadou Aygo-ul negru în care se găsea acum, reconstituind-și din frânturi de memorie, tinerețea. Să se întoarcă în timp și să o aibă alături, pe scaunul din dreapta. Și-o imagina aruncându-și grăbită rucsacul pe bancheta din spate și apoi așezându-se confortabil lângă el, cu ochelarii de soare la ochi. Și-ar întinde copilărește tălpile goale pe bordul mașinii, și-ar potrivi ochelarii în oglindă și i-ar atinge mâna șoptindu-i cu zâmbetul acela ștrengăresc: „Let’s Go Fun Ourselves!

Mașina ar zbura ca gândurile lor sălbatice! Ar tăia timpul și ar comprima distanțele, iar viața lor împreună nu ar fi decât un drum nesfârșit la capătul căruia ar putea muri râzând de fericire. Ar goni pe drumuri de munte, lăsând în urmă prăpăstii flămânde și verdele crud al ierbii. Ar căuta drumuri neumblate și ar vedea nevăzute. Ar dormi îmbrățișați pentru doar câteva ore, cât să-și revină și să o ia de la capăt. Ar fi ca o cursă contra cronometru: ei doi în mașina lor și restul lumii! În timp ce singura limită ar fi impusă doar de imaginația lor.

Ei nu mai au de mult 18 ani, dar visul nebunesc a rămas! Iar el își deschise ochii și zâmbi mulțumit: îi va oferi un an de neuitat! Îi va arăta lumea în mașina lor nouă și-i va îndeplini dorințele. Va fi ca o invitație la distracție!

Își puse centura, își potrivi oglinzile și băgă cheia în contact. Încă îngâna melodia lor preferată.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Articolul a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Și reprezintă episodul al VIII-lea din tentativa de roman, de data aceasta NE-utopic.

Jurnal neinspirațional (3)

Astăzi …mi-e negru. Copacii  cerșindu-și dreptul la goliciune și-au întors crengile grotești spre aleile pustii. Mi-au amintit de moarte și de corbi.

Afară e întuneric. Sunt nălucă vie traversând un oraș al pierzaniei unde îmi urlu înstrăinarea.

În grădină se simte mirosul pământului reavăn, scăldat de ploi mărunte și reci. 

În casă nu am aer, deși ferestrele sunt larg deschise.

În bucătărie, un ceas își duce povara monoton, între două răsuflări: tictac

Sunt îmbrăcată în umbre ale propriilor mele clipe, dispărute….pierdute…irosite.

Ascult acum

Citesc zilele astea scrisori vechi. Citesc iubiri rătăcite și vorbe golite de sensuri.

Meșteresc din nou vise. Ca baloane de săpun pe care le suflu apoi înspre cele patru zări, să se piardă.

Săptămâna viitoare va fi o nouă promisiune încălcată. Voi închide ochii și voi păși nesigură spre etapa următoare din cercul existenței mele.

Am învățat că totul se reduce la 1 și că suntem condamnați la singurătate din clipa în care Cineva ne-a înzestrat cu rațiune.

Sunt recunoscătoare că pot închide ochii pentru a-i deschide dincolo. „Where the wild roses grow”.

Mă gândesc la mâinile tale, desfătându-se-n părul meu, la ochii tăi mângâindu-mi somnul și la ultimele tale cuvinte.

Aștept să iasă serile din așternutul albastru și să-mi devină giulgiu spre înălțare.

Un citat/proverb favorit: 

Fiecare poartă o altă singurătate, toţi umblă cu capul în nori şi nu cred să existe vreo prietenie în această aparentă sociabilitate. Mă gândesc, însă, la ce mi-au folosit toţi oamenii pe care i-am cunoscut, i-am iubit şi i-am urât. Când fac bilanţul în ceasuri de singurătate, înţeleg că n-am iubit pe nimeni niciodată, că iubirile şi prieteniile nu-s nici măcar iluzii, că n-ai fost niciodată decât tu însuţi, singur, bolnav de singur, condamnat şi nefericit.

Emil Cioran în Singurătate şi destin

O fotografie preferată:

singuratatea-si-depresie-copacul-despresiv-pictura-facuta-cu-cafea

(Sursa foto)

Secretul. Sau cum să-ți găsești Farmec(ul)

Era o întâlnire de afaceri. Evident, pentru Adam aceasta era o nouă șansă de a o vedea, de a o auzi vorbind și de a-i observa sprâncenele încruntându-se de fiecare dată când nu-i convenea ceva. Noul produs trebuia promovat și nu cunoștea pe nimeni mai potrivit pentru asta în afară de Dl. Mogdan. Altfel, îi era indiferentă prezența lui acolo, de aceea, adesea uita că sunt trei la masă, mai ales că Dl. Agent-de-Vânzări era mereu cu nasul în hârtii, mormăind câte ceva în timp ce mima absența.

Asta e strategia pe care o propun, spuse Adam, iar discuția a luat o direcție profesională, trădată doar de strălucirea din privirea lui la orice gest sau vorbă a ei. Dl. Mogdan îi privea pe furiș, pe sub ochelarii grosolani cu dioptrii imposibile. Îl ura pe Adam! Dar cu tot atâta înverșunare stătea lipit de el din două motive: era sursa afacerilor lui profitabile și voia să-i cunoască fiecare pas și să-l copieze în detaliu pentru ca într-o bună zi să-i ia locul. La companie și în viața lui Scarlet. De aceea, îi analiza gesturile, îi înregistra vorbele, îi inventaria toate ideile. Devenise vânător și singurul scop în viața lui era să-și ia trofeul! Nu făcea gesturi pripite, culegea informații și se pregătea pentru momentul oportun, pe care nu-l grăbea tocmai pentru că-l voia perfect!

În jungla urbană, instinctul de vânător e esențial!” își spunea. Și mai știa că un vânător priceput nu trebuie să alerge după vânat, ci trebuie să lase vânatul să se apropie. Treptat. Cu pricepere. Și cu infinită răbdare! Cu compania era mai greu deocamdată. Adam era prea departe de el și nu-i putea analiza toate mișcările privindu-l de după umăr. Dar trebuia să o facă pe EA să-l dorească. Ea era căprioara mult râvnită. Frumoasă și zveltă, cu trăsături fine și ochi negri. Solitară, fragilă, deși nu o arăta niciodată, femeia aparent rece și fără sentimente pe care nu o iubea, dar lângă care ar fi dat mereu bine. Iar el era un comis-voiajor foarte priceput, tocmai pe el însuși să nu se poată „oferi” în ambalajul cel mai potrivit și mai atrăgător?

În timp ce discuția devenise aprinsă cu privire la strategiile de marketing, Dl. Mogdan îl analiza pe Adam, notându-și în carnețelul lui jerpelit tot ce credea că-i poate fi de folos. Părul îi era mereu îngrijit, strălucitor și fără niciun defect. Unghiile – curate. Cămașa – impecabilă, costumul – la dungă. Și mereu mirosea bine. A prospețime. Toate acestea îi dădeau un aer masculin și cu cât Dl. Mogdan înțelegea mai mult asta, cu atât devenea mai înverșunat împotriva lui.

Nu! Adam nu o va avea niciodată pe Scarlet!”

Se autoinvitase în camera lui de hotel într-o seară. Să discute niște afaceri importante care nu suportau amânare. De fapt, murea de curiozitate să-i violeze intimitatea! Se scuză umil și dispăru la baie, unde începu să scotocească prin dulapuri.

 „Gerovital H3 Men”, silabisi în lumina obscură. „Asta trebuie să fie”!

Peste trei zile își primi coletul de la Farmec: un set complet cu șampon, gel de păr, gel de duș, antiperspirant, spumă și balsam după ras. Primul pas fusese făcut.

Print

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Această postare este inspirată din episoade reale și participă la prima probă a concursului Super Blog 2014, sponsorizată de Farmec.

farmec2-300x300

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte