Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: SB 2014

Fiat optima faba arabica ad Phillips Espressorum!* (sic!)

La noi în familie s-a băut tot timpul cafea. La ibric, aromată și cu chef de vorbă.

192528952789644579_g9ioxnbx_c1

 

Se adunau vecinele la o bârfă și o„cafeluță”:

Vai, ai auzit de S.? A rămas gravidă și cică nici n-a știut!

Ei n-a știut? Dar când s-a…dus la ăla a știut?

Temele de discuție erau clasice: ce mai gătim astăzi, ce a mai făcut unul sau altul, mai un joc de cărți, mai un ghicit în cafea. Da! Asta mi s-a părut fascinant! Mai ales că, peste ani am constatat că îmi iese de minune ghicitul! Și în stele, dacă îmi pun mintea.

Noi nu aveam voie la bucătărie. Era șezătoare doar pentru oamenii mari. Dar stăteam după ușă și trăgeam cu urechea. Am rămas de atunci cu nostalgia mirosului plăcut și îmbietor de cafea…Și îl savurez și acum de câte ori am ocazia.

Cu un singur lucru nu am reușit să mă împac de-a lungul timpului: cu gustul. Da, știu, intru în categoria „ciudățenii”:

– Cum? Tu nu ai băut niciodată cafea???

Ei, nu! Firește că am…băut! În facultate. Sesiune obositoare, examene, somnolență profundă. Coafura rezistă, dar corpul nu. Așa că mă trezeam dimineața cu fruntea lipită de cursuri, meditând aprioric întru slava Cerului, unica șansă de a mă mai salva de la duel restanțe.

Vară-mea, drăguță și foarte dornică de ajutor, mă îmbia când se prevedea câte noapte albă:

Uite, îți fac o cafeluță ca să reziști!

Și făcea biata de ea:

  • cafea cu lapte
  • cafea cu zahăr
  • cafea cu și mai mult zahăr
  • cafea cu ceai

Tentative eșuate! Papilele mele gustative nu se împăcau și pace! Și pentru că tinerețe fără bătrânețe nu s-a gândit să-mi ofere într-o ceașcă, mi-a preparat o licoare, un simulacru de cafea, conținând 20% diverse. Am băut. De rușine, de milă pentru strădaniile vară-mii care dorea numaidecât să mă ajute să intru în rând cu lumea. Nu mai știu dacă a fost bună au ba, știu doar că am dormit așa de bine dupăăăăăăăăăă…

Facultatea s-a terminat și m-am întors acasă. Mama, băutoare de cafea ca de apă. Și când își dorea și ea un moment de relaxare, zicea mieros:

– Fă și tu, Rudia mamă, o cafeluță.

Zis și făcut. De fapt, doar zis. Cu făcutul…mai greu. Mi-a zis de o mie de ori rețeta ei magică: câte lingurițe de cafea, la câtă apă. Și câte ibrice… Pesemne, erau urme ale senilizării încă de atunci. Îmi ieșea, de cele mai multe ori, dar pentru că repetam în gând să nu uit ce și cât să pun.

Pe baza mea, s-a lăsat familia proaspăt întemeiată de băut cafea. Uitam mereu să cumpăr, nu reușeam niciodată să fac, plus că motivația mea extrinsecă și intrinsecă era nulă.

Apoi veneau prietenii… „Faci și tu o cafea?”

Cum să nu? Iaca: aici e ibricul, aici e cafeaua rămasă de anul trecut când ați fost ultima dată la mine, apa e la robinet. Pune de-ți fă! Pardon: simte-te ca acasă! Așa că li s-a făcut lehamite. O beau acasă la ei.

Așadar, sunt irecuperabilă! Practic, ar fi nevoie de un expresor de cafea de la magazinul MarketOnline.roca să nu mai fie nevoie de discuții inutile de genul cine face cafeaua azi…câte lingurițe să pun…câte căni, pentru câte persoane…

monline_1

Să reducem totul la regula de trei pași simpli:

  1. se desface punga de cafea
  2. se toarnă …să zicem…într-un expresor philips profesional 😀 hd832799-rtp-global-001
  3. se apasă pe un buton. 

 

 

 

 

 

 

Și în timp ce picură în ceșcuță, îți pregătești detaliile pentru restul tabieturilor. Aș avea o mamă fericită și relaxată și niște prieteni mai zâmbitori decât ultima dată când au fost la mine. M-aș simți, zău, o învingătoare! Aș sta așa într-un jilț și aș rosti imperativ: „Veniți de vă beți cafeaua! La Rudia!” Și cine știe dacă nu m-aș apuca și eu de băut.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Această postare NU dăunează grav sănătății, dar se înscrie în concursul SuperBlog 2014, la proba cu numărul 17.

Prima imagine este preluată de aici: https://oncadana.wordpress.com/2012/01/07/imagini-si-cuvinte-15/

Celelalte imagini sunt de pe site-ul Marketonline.ro

Titlul este o…adaptare: „Să fie cea mai bună cafea într-un Expresor Philips!”

Studiu de caz: Cum transformăm o echipă dezbinată într-o echipă eficientă

 

Se spune că oamenii din zodia Rudiei sunt lideri înnăscuți. Și dacă nu sunt, fac ei pe dracu’-n patru să devină! :mrgreen:

Treaba asta cu liderul este o adevărată nebunie în ultima vreme. Înainte, noi, copiii, voiam să ne facem doctori, ingineri, profesori, dar acum toată lumea vrea să fie lider! Manager! Să managerieze diverse lucruri. Să fie, adicătelea, șef peste o turmă. Căci așa se numește ăl de nu e curios peste ce e șef, atâta vreme cât are o patalama la mână pe care o poate afișa, la fel cum flutura extaticul Mr. Bean biletul de avion.

maxresdefault

În realitate, liderul nu este neapărat șef, cu mai curând coordonator. Pentru o mai bună abordare a diverselor situații, nu perspectiva „de sus”, ci cea „împreună cu” este folositoare. Nu zbiarătul „Munciți!!!”, ci, mai curând, îndemnul „Hai să facem!” este mai eficient. Evident, s-au scris mii de cărți pe tema asta și departe de Rudia gândul de a revoluționa gândirea în această direcție. Poate doar să vorbească dintr-o experiență proprie, aceea de lider de grup nonformal sau „youth leader”.

Ideea de la care vreau să pornesc, este aceea că un lider nu există în afara grupului său! El ESTE grupul pe care se presupune că îl coordonează (și NU „conduce”!) Iar grupul este oglinda lui, îl reflectă întocmai. Să luăm un exemplu care este preferatul Rudiei, dacă ar trebui să ne alegem slogane cu privire la subiectul în discuție:

Pentru că, într-adevăr, esența unei echipe este aceasta:

Together Everyone Achieves More!

Dar cât de greu este să construiești o echipă!  Nu teoria, nu spiritul conservator, nu constrângerile te vor face eficient, ci ai nevoie de abilități reale de leadership, astfel încât să atingi rezultatele dorite.

Studiu de caz: Cum transformăm o echipă dezbinată într-o echipă eficientă?

Pasul 1. Analizăm activitatea:

Pasul 2. Ce nu funcționează în această „echipă”?

  • presupusul lider nu este ferm, prin urmare, nu reușește să facă față situațiilor neprevăzute și nu poate conduce activitatea
  • spațiul este închis și total nemotivațional, în ciuda unei false tentative de echilibra participarea prin așezarea în cerc
  • liderul dă ocazia comentariilor răutăcioase, accentuând că unul dintre membrii va întârzia „DIN NOU”
  • întrebările de tipul „sunteți gata?” care necesită răspuns da/nu, nu sunt eficiente; răspunsul lor e „da”, dar unul citește o revistă, altcineva e concentrat pe absența unei colege
  • întârziata este tipul răzvrătitului și nesupusului; intrarea este nepoliticoasă și deranjează, iar liderul știe să gestioneze situația, care este, astfel, monopolizată de nou-venit.
  • spațiul se dovedește incomod și ineficient pentru dezvoltarea unor idei creative, în plus, creează disconfort, pentru că este clar că membrii echipei nu se suportă
  • liderul nu reușește să managerieze conflictul, iar activitatea eșuează.

Pasul 3. Ce putem schimba?

Ooo! Totul!

1. Mai întâi liderul de grup! O persoană care să aibă încredere în sine, care să cunoască particularitățile individului, dar și ale grupului. Care să aibă obiective clare și care să găsească instrumentele necesare pentru eficientizarea muncii în echipă.

2. Ținta! Construiește-ți obiective viabile și tangibile, raportate la premisele și posibilitățile reale:

  • rezolvarea problemelor de comunicare
  • rezolvarea conflictelor din interiorul grupului
  • omogenizarea grupului ținându-se cont de diferențele de personalitate
  • asumarea rolurilor în grup
  • dezvoltarea unei viziuni și practici comune

3. Abordarea! Creează-ți echipa și dezvolt-o! Ajut-o să crească pas cu pas! Deși pentru mulți pot părea un moft, activitățile de tip team building au întotdeauna rezultate extraordinare, atâta vreme cât sunt organizate cu cap.

4. Locația! Este esențial ca oamenii tăi să iasă din spațiul monoton și poate chiar stresant de lucru. Pentru a dezvolta spiritul de echipă, pune-i în situații inedite și vei avea surpriza să descoperi lucruri noi despre ei! În plus, fiecare individ are calități și abilități, pe care un lider trebuie să știe să le evidențieze în folosul întregii echipe. Un team building la Straja, la Vila Alpin, este cea mai bună alegere.

straja 2

Obișnuiți deja cu activități ale grupurilor – fie tabere, fie cantonamente, fie evenimente corporate –  gazdele au știut ce aspecte să exploateze în acest sens:

– cazare în condiții optime atât pe timp de vară, cât și de iarnă

– sala de conferințe încăpătoare unde se pot derula o parte din activități, prezentări audio-video, cursuri, seminarii etc.

straja 1

– acces la internet

– posibilități de exploatare a cadrului natural atât pentru cealaltă categorie de activități specifice pentru team building la munte, cât și pentru relaxare

img_0713

– posibilitatea de a participa și la alt fel de activități (la cerere), precum rafting, tiroliană, escaladă, paint ball  sau activitati speo.

straja 3

– servicii ireproșabile, cooperare și ospitalitate.

Dacă ar fi să alegi, nu ai renunța la spațiul închis al biroului pentru câteva zile la aer curat? Nu te-ar motiva mai mult să lucrezi? Nu te-ar ajuta să descoperi mai multe despre colegii tăi și chiar despre tine? Nu ți-ar părea că o astfel de activitate, ca un fel de tabără la Straja, ți-ar aduce aminte de copilărie, departe de stresul cotidian de la muncă?

Dacă respecți pașii enumerați mai sus, finalitatea nu poate fi decât una îmbucurătoare. Grupul de oameni cu care ai plecat, va deveni – nu chiar peste noapte, dar în câteva zile – o adevărată echipă care va ști să-și coordoneze munca pentru a atinge rezultatele estimate:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Imaginile au fost preluate de pe site-ul Vilei Alpin Straja *** și de pe Google images.

Iar postarea se înscrie, cu succes, sperăm, în competiția SuperBlog 2014, la poziția cu numărul 16.

Gerovital H3 Derma + face farmece!

Eram studentă în anul doi, la Cluj.

Pe strada București, lângă „blocul Spray, mi-a indicat adresa gazda unde urma să locuiesc. Mi s-a părut interesant să ai pe stradă un bloc în formă de spray! Mai târziu am aflat că e un simbol al orașului și că reprezintă, de fapt, o emblemă a companiei Farmec.

Bugetul studentului este limitat. Dar „a girl needs to do what a girl needs to do”¹. Adică să aibă grijă de felul în care arată, mai ales că facultatea ne pregătea pentru a deveni oameni într-o permanentă relație cu alți oameni. Prin urmare, imaginea este un lucru esențial pe care trebuie să-l ai în vedere!

Acestea au fost două circumstanțe care mi-au făcut cunoștință pe vremea aceea cu produsele cosmetice de la Farmec.

Mi s-a terminat crema de față, spunea prietena mea. Vii cu mine până la Farmec să-mi cumpăr una nouă? Și am mers. Îmi plăcea textura cremelor de față sau a laptelui demachiat. Și parfumul. Discret. A prospețime. De aceea, abia așteptam să iau bursa ca să trag o fugă până la Central, să-mi refac stocul de cosmeticale. Nu știu cum se întâmpla ca exact înainte de vreun eveniment important – un seminar, o întâlnire cu colegii, balul de absolvire – să se ivească din senin, câte o problemă cu tenul. Ba era deshidratat, ba plin de iritații de la vreme rece și uscată, ba revenea acneea. Și pentru că mă săturasem de ținut feliile de castraveți pe frunte sau de încercările disperate de a ascunde imperfecțiunile extrem de vizibile, am încercat cu Farmec, după sfaturile primite. Și-ntocmai ca în basmele populare, cremele făceau minuni! Erau…„farmecate”!

Timpul trece, indiferent cât de mult ne-am strădui să-l ținem în loc. Iar noi credem sau sperăm că există tinerețea veșnică. Asta până la primul rid care se ivește într-un colț al zâmbetului. Și ai face orice să poți opri un proces ireversibil, măcar pentru un timp. Clujul a devenit amintire. Blocul Spray l-am revăzut întâmplător într-un reportaj recent. Ceea ce nu s-a schimbat, însă, este încrederea pe care am acordat-o acestor produse românești ale unui brand renumit. Între timp, am descoperit Gerovital H3 Derma +, prima linie de produse dermatocosmetice adaptate diferitelor tipuri de ten sau de păr. Ca să fiu sinceră, nu am căutat niciodată să înțeleg toată terminologia de pe ambalaj. Mi-era suficient mesajul care mă interesa: cu ce mă ajută pe mine?

  • Hidratează și regenerează!
  • Remodelează și redă fermitatea!
  • Reglează cantitatea de sebum și calmează!

S-a bifat! Merge în coșul de cumpărături!

descărcare

Și tot scotocind după noutăți prin pagina lor de Facebook , am descoperit că poți să faci photoshop natural de tot, fără aplicații speciale, doar cu aplicări repetate. Blurezi puțin ridurile și anulează din imperfecțiuni. Cine nu ar vrea să recâștige suplețea și fermitatea tenului printr-o metodă simplă și necostisitoare? Se numește evoluție! Așa că, pentru mine, prima gamă anti-age din lume este sinonimă ideea de îngrijire la superlativ, pentru că mă face să mă simt confortabil în pielea mea.

Prin urmare, decretez: Gerovital, Doctor în Frumusețe!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Această postare dă farmec competiției SuperBlog 2014! 😈

¹O fată trebuie să facă…ceea ce fac fetele… 😉 Iaca și tautologia!

Episodul IX. Amintiri cu parfum de femeie

Parfumul preferat al unei doamne mi se pare că este oarecum în concordanţă cu fiinţa sa spirituală. Dacă ea nu foloseşte niciunul, natura sa va fi lipsită de parfum. Dacă foloseşte parfumul de violete, va avea ea însăşi aceeaşi fineţe şi delicateţe.[…] Neîndoios, există o asemănare subtilă între parfum şi impresia pe care mi-o fac despre natura unei femei.”

 Charles S. Peirce

Pășea îngândurat când simți ca un fel de mângâiere în fugă și întoarse capul fără să aibă control asupra gestului său. Nu era ea, nu era nici măcar aproape de el, dar o simțise ca și cum tocmai ar fi îmbrățișat-o. Era ca o umbră care îl învăluia, dându-i o senzație plăcută, familiară.

Parfumul acesta

Se trezi întorcându-se din drum cu o ușoară disperare, pentru a căuta sursa amalgamului de trăiri care tocmai îl smulseseră din mijlocul tumultoasei sale existențe cotidiene. Avea senzația că o mână îl trage înapoi, cu un an în urmă, când credea în miracole și în șansa fiecăruia la fericire.

Intrase într-un magazin de parfumuri pentru femei. Era din nou hotărât să-i smulgă un surâs cu un cadou la care ea nu se aștepta. Nu avea nevoie de o ocazie specială, ci felul lui de a-i spune a mia oară că o iubește.

Mai exact…ce fel de parfum căutați? îl întrebă vânzătoarea zâmbindu-i îngăduitoare. Rătăcea deja de câteva zeci de minute printre rafturi și nu părea să fi găsit ceea ce căuta. Se mulțumi să ridice din umeri ușor încurcat.  Alegerea unui parfum este aproape un ritual…continuă ea. Trebuie să cunoști foarte bine persoana pentru care îl cumperi, astfel încât să găsești combinația potrivită. Nu trebuie să vă grăbiți

Și atunci el închise pentru o clipă ochii…Și-o imagină desculță, într-o grădină cu flori, într-o rochie albă, cu părul despletit, rebel pe umerii aproape goi.

Cred…cred că e ca o floare…parfumată, dar nu dulce…cu note ușoare de prospețime, ca o grădină exotică.

Vânzătoarea dispăru câteva clipe și se întoarse cu o sticluță verde având o formă în relief, plăcută la atingere.

– O de L`Orangerie. Un produs special din seria parfumurilor Lancôme. Cred că este exact ceea ce căutați.

Mirosul florilor de portocal îl tăie respirația. Se trezi într-o grădină japoneză primăvara, printre flori albe și delicate, cu o  aromă puternică dar proaspătă de citrice și note slabe de iasomie albă. Nu a mai stat pe gânduri. Simțea că parfumul acesta o reprezintă! Dulce-amărui, aducând a cedru și rășină.

El se afla acum singur pe străzi. ca într-o Vale a Plângerii, blocat în trecut, purtând încă urme ale îmbrățișărilor ei…

În noaptea aceea…

În noaptea aceea i-a atins pielea aproape tremurând…Cu ochii închiși, părea că-i sunt suficiente propriile nări pentru a o vedea… Mirosul parfumului scotea în evidență și mai bine mirosul pielii ei catifelate. Zăbovi vreme îndelungată cu obrazul pe umărul ei gol, doar pentru că simțea că așa o putea cerceta mai pătrunzător decât ar fi putut-o face cu ochii. „În mod ciudat, întrezărea în acea mireasmă cheia tuturor miresmelor, fără de care nimeni nu ar putea pricepe ceva din parfumuri, şi fără de care el, dacă nu ar fi izbutit să o stăpânească, şi-ar fi ratat viaţa. Trebuia s-o aibă: nu pur şi simplu ca s-o posede, ci pentru liniştea inimii sale”¹.

În noaptea aceea fusese a lui… cu totul. Fără prejudecăți, fără rațiune, fără ceilalți. Se îmbătase cu miresme și se hrăni cu șoapte. Se aruncase cu ochii închiși într-o lume în care nu știa că totul îi era interzis…

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Rudiei i s-a indus o slăbiciune pentru acest parfum…

lancome-o-de-orangerine1

Pentru că îi aduce aminte…Și pentru că o face să se întoarcă în timp ori de câte ori îi savurează mireasma…astfel că a inspirat postarea cu numărul 13 pentru SuperBlog și un nou episod din „tentativa de roman”…

¹Rudia trebuie să mărturisească fascinația pentru romanul lui Suskind, Parfumul, de unde a împrumutat citatul final.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Cititorului anonim: Deși a promis că nu va mai scrie despre asta, Rudia alege să continue șirul promisiunilor încălcate, respectând calea care i s-a impus…

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

L.E. Și iată e motivul pentru care Rudia trebuie să câștige un premiu la proba aceasta! Nu e păcat să rămână frumusețe de sticluță…goală?? 😀

20141105_223152

Tot Ce Ne Dorim trebuie să devină realitate!

You don’t need magic to disappear. All you need is a destination.

(Citate)

Nu se mai văzuseră de zece ani… De la ultima ușă trântită, ultimul cuvânt greu aruncat, ultima privire a ură. Timpul a avut răbdare și i-a crescut frumos și i-a îndrumat pe cărări luminate și le-a oferit bucurii și întristări deopotrivă. Zece ani! Cu toate acestea, când s-au revăzut nu mai păreau atât de mulți. Poate câteva riduri apărute cât să dea chipului nota de seriozitate specifică vârstei. Dar dincolo se măștile pe care se străduiau să le afișeze amândoi, se aflau aceleași suflete. Dintre toate spusele și nespusele serii aceleia, au înțeles că mai rămăsese un lucru neterminat. Un vis neîmplinit. O fantezie netrezită.

Pe vremuri, râdeau adesea de gândul acesta ușor obraznic pe care el i-l spunea în glumă, observând-o cum roșește. Apoi o tachina, exagerând cu imaginile vizuale și cu poveștile despre trupurile lor goale scăldate în lumina lunii și a apelor calde. Avantajul faptului că erau foarte tineri se regăsea în lipsa limitelor de orice fel. Puteau visa, puteau râde, puteau face planuri.

Mai ții minte? îi spuse el zâmbind.

Era ca și cum cineva ar fi înghețat partea aceea din ea, iar acum, stând de vorbă cu el, reveneau gânduri, vorbe, poate și câteva sentimente.

punto-cana

Despre Caraibe? Izbucniră în râs. Nu se putea să se fi reîntâlnit întâmplător! Cu siguranță nu fusese scris ultimul capitol din aventura lor împreună. Da, erau alții acum. Departe de cei doi copii care credeau, cu mult timp în urmă, că pot stabili cursul iubirii, că pot controla pasiuni sau că totul este făcut ca să dureze o veșnicie. Totuși, rămăsese o promisiune făcută la vârsta primelor iubiri. O vacanță specială, o vacanță exotică acolo unde fuseseră doar cu gândul până acum. Dar o vacanță nonconformistă, așa cum erau acum amândoi.

Căutaseră ofertele cele mai avantajoase și singurii care se dovediseră a fi compatibili cu dorințele lor erau cei de la CND Turism, cu oferte speciale pentru destinații externe sau interne, cu recomandări, pachete, reduceri.

Cât de bine ne-ar fi prins programul Work and Travel atunci! Ce șansă pentru noi să ne fi trăit visul atunci, când încă era viu. 

– Totuși, îi răspunse el zâmbind, mi s-a spus că nu există limită de vârstă pentru împlinirea viselor!

Au decis să plece. Fără prea multe detalii cunoscuților cărora le ceruseră bani împrumut. Era „acum ori niciodată!”. Era șansa lor. S-au întâlnit la aeroport. Totul era aranjat de agenție, așa că nu au avut nicio emoție cu privire la detaliile călătoriei. Iar orele petrecute în avion sau între zboruri au fost prilej să-și povestească, să afle cine sunt acum cei doi adolescenți deveniți ca peste noapte oameni serioși.

Punta Cana, în vestita mare a Caraibelor! Arhitectura de lux contrasta cu sălbăticia exotică pe care nu speraseră să o mai vadă vreodată. Palmierii foarte înalți cu frunzele scurte, care îmbrăcau acoperișurile caselor sau chiar pe cel al aeroportului. Nisipul fin, aproape auriu, apa clară și incredibil de albastră, foarte sărată, iahturi, catamarane.

Ziua o petreceau cu excursii. Voiau să vadă cât mai mult, să cunoască oameni și locuri, să trăiască o experiență unică. Saona, Canto de la Playa, Bayahibe…Tablouri de vis, plaje superbe, culori pastelate, valuri, corali, pești, pădurile de mangrove, căsuțe de lemn, lecția de istorie, aventuri în speedboats, oameni calzi dornici să le smulgă un zâmbet turiștilor.

Serile le petreceau în doi. Povestind lângă mare, cu un pahar de vin, depănând amintiri, râzând.

Couple Enjoying Late Meal In Outdoor Restaurant

Ea își scălda tălpile goale în apele blânde, iar el se apropia mângâindu-i-le cu tandrețea pe care nu și-o pierduse. Îi plăcea să o privească în lumina asfințitului, cu părul despletit și șuvița jucându-i pe obraji.

Nu era nevoie de prea multe vorbe. Nu voiau să forțeze destinul, ci doar să se bucure de aventura vieții lor. Nu știau ce avea să-i aștepte la întoarcere. Nu-și făceau niciun fel de plan.

Multe lucruri trebuie să rămână acolo unde au fost lăsate, întâmplător sau nu. Să nu se tulbure ordinea firească. Dar, la fel  de adevărat este că alte lucruri, promisiuni, dorințe sunt făcute cu gândul îndeplinirii lor, oricât de târziu s-ar întâmpla acest lucru, oricât de stranii ar fi împrejurările, oricâte ar spune lumea.

Ai avut vreodată un vis? Ai crezut cu adevărat în el? Ai făcut tot ce ai crezut că e posibil să devină realitate?

 

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Postarea este o dublă provocare: SuperBlog 2014 și…un foarte vechi prieten… 🙂

Cu Yaris, o imagine valorează cât o mie de puncte și o excursie în Franța

„Veni, vidi, vici!” – Cezar

 Sau ca să forțăm puțin nota: „Am venit, am văzut, am câștigat!”

Nu e acesta un vis al multora dintre noi? Să câștigăm? Nu de aceea acceptăm provocări? Nu tânjim după sentimentul acela dulce al unei reușite care să ne facă inima să tresalte a bucurie fără margini?

Concursurile cele mai bune sunt cele care îndeplinesc trei condiții:

  1. provoacă
  2. te invită la competiție
  3. oferă un câștig incitant

Așadar, îți plac concursurile? Ești fan Toyota? Înseamnă că ești deja calificat pentru cel mai nou și incitant concurs:„Yaris în orașul tău!”. Urmezi câțiva pași simpli și îți va fi mult mai ușor decât i-a fost lui Cezar să exclame:

„Am venit…”

Unde? La showroom-urile  Toyota din București și orașele mari din țară: Bacău, Baia Mare, Bistrița, Brăila, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Focșani, Iași, Pitești, Ploiești, Sibiu, Suceava, Timișoara, Tg. Mureș.

Când? 13 octombrie – 10 noiembrie

Cine? Oricine vrea să descopere senzația pe care ți-o dau câteva clipe la volanul unei Toyota Yaris. Toți iubitorii de mașini și de călătorii. Cei cărora le plac provocările. Șoferii cu spirit liber și simț artistic.

De ce? Să testezi pe pielea ta cu mâna pe volan noul Yaris și apoi să devii mesagerul Toyota în orașul tău.

„Am văzut…”

Yaris2-250x250

 Și după ce ai admirat noul model Toyota Yaris 2014, ia-l la o plimbare prin orașul tău și vezi cu alți ochi lumea! Cu siguranță ai o clădire preferată sau un loc al tău unde te retragi adesea alături de cineva drag. De ce să nu faci asta la volanul inconfundabilei Yaris? Și de ce să nu-i lași apoi și pe alții să vadă lumea prin ochii tăi? Fă o fotografie sau un film care să pună în lumină protagonistul showroom-ului și înscrie-le pe toyotamea.ro în concursul: „Yaris în orașul tău”! Rezultatul actului tău artistic tău va primi puncte:

  •  5 puncte pentru minim o poză;
  • alte 10 puncte pentru minim un film;
  • 1 punct pentru cel puțin o invitație pe mail către un prieten;
  • 5 puncte pentru fiecare prieten invitat care devine participant în competiție.

„Am câștigat!”

Fiecare participant este un câștigător! Turul orașului la volanul mașinii preferate este pentru mulți un vis devenit realitate! Va fi o experiență unică prin care vei înțelege sloganul “Genial în oraș, fericit oriunde!”. Dar pentru că îți plac provocările, nu te vei mulțumi cu atât! Vei găsi cea mai sugestivă imagine și vei crea cel mai impresionant film pentru că îți dorești premiul cel mare: o călătorie unică, Behind the Scenes, all-inclusive (transport, cazare, masă) de un weekend, la fabrica Yaris din Valenciennes din Franța. Va fi ca o aventură în urma căreia vei avea ocazia să vezi cu ochii tăi unde și cum se întâmplă totul.

Ai două șanse de câștig:

· prin tragere la sorți – dacă ai minimum 6 puncte;
· prin votul juriului – dacă ai cel mai original video.

Așadar, ai venit? Ai văzut? Te-ai înscris? Sigur ai câștigat deja!

yaris………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Acest articol a fost scris pentru proba a 10-a din competiția SuperBlog 2014.

MediHelp International îl asigură și pe Toma Necredinciosul!

„Sănătatea e comoara cea mai prețioasă și cea mai ușor de pierdut, totuși cea mai puțin păzită.”

(Emile Augier)

Știm cât costă o pâine, știm cât costă o rochie, știm cât costă o excursie în țara preferată. Sunt costuri estimative, comparabile, ușor de aflat. Dar știm cât costă sănătatea ta și a familiei tale? Evident, toată lumea își dorește să nu aibă niciodată probleme de sănătate și fiecare face demersuri personalizate în cest sens, dar am învățat că imprevizibilul ne pândește uneori la colțul străzii și nu știi când dai nas în nas cu Boala. Nu ar fi bine să fii pregătit pentru ORICE eventualitate? Nu ai vrea să fii suficient de relaxat încât să-i poți râde în nas și apoi trece mai departe nestingherit știind că ai spatele acoperit, știind că există cineva care veghează pentru tine și, orice s-ar întâmpla, va găsi soluția cea mai potrivită? Cât e de valoroasă sănătatea ta și a celor dragi ție? Cât ești dispus să investești în siguranța viitorului tău?

Să ne imaginăm sănătatea ca pe o comoară pe care unii au fost suficient de norocoși să o primească la naștere. Există oameni care o păstrează cu sfințenie, care verifică din când în când seiful să vadă dacă totul e în ordine. Există și oameni care deschid seiful și constată că ea, Sănătatea, nu mai este acolo. Cauze? Explicații? Nu o vor aduce înapoi. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, unii aleg să încredințeze cifrul seifului cuiva de încredere, cuiva care are puterea să te asigure că există soluții viabile pentru tine, individual și, de aceea, poți dormi liniștit. De ce să nu acorzi încrederea aceasta cuiva care

  • are experiență
  • vine în întâmpinarea nevoilor tale
  • dezvoltă planuri proprii adaptate?

Portofoliul bogat și experiența de 15 ani în domeniul asigurărilor private de sănătate oferă suficiente motive să acorzi încrederea aceasta celui mai potrivit partener: MediHelp international.

MediHelp-logo-2012-298x300

 O problemă de sănătate poate fi extrem de costisitoare, cu atât mai mult cu cât îți dorești să ai parte de cele mai bune condiții de diagnosticare și tratament. De aceea, cu asigurarea medicală privată de la MediHelp International ai două avantaje majore:

  1. acoperirea plăților integrale pentru îngrijirea medicală
  2. acces la cele mai bune clinici și spitale din Europa sau din lume.

Aceste beneficii sunt oferite de noul plan de asigurare, unic în România, MediHelp Superior Plan, având cea mai mare limită de acoperire pentru o asigurare privată de sănătate: 2,5 milioane de Euro pe an de asigurare. Cu MHS, sănătatea ta are pașaport internațional!

Sună prea frumos ca să fie adevărat? Cu siguranță Toma Necredinciosul ar căuta hibe ale acestui tip de asigurare privată de sănătate. Din fericire, există răspunsuri argumentate care pot clarifica orice nelămurire.

1. Sunt tânăr. Nu am nevoie de asigurare de sănătate!

Nu putem controla destinul. Firește, sperăm și ne dorim ce e mai bun pentru noi, dar putem să știm cu exactitate ce ne rezervă viitorul? Și dacă la locul de muncă apare un accident nefericit? Sau dacă destinul decide că e rândul tău să plătești tributul cu vreo boală incurabilă? Dar ce faci dacă ai nevoie de ajutor pentru copilul tău atunci când vine pe lume? Nu e ușor să te imaginezi în astfel de ipostaze, cu siguranță, dar nu poți nega că astfel de lucruri se întâmplă. Nu e mai bine să nu fii luat pe nepregătite?

2. Sunt într-un centru universitar de încredere. Există clinici foarte bune în România, nu e nevoie să apelez la cele din străinătate.

Contrar opiniei generalizate, România are clinici, spitale și specialiști dintre cei mai buni. Cu toate acestea, nu de puține ori s-a întâmplat ca aparatura să nu atingă nivelul avansat al tehnologiei care să permită obținerea unor rezultate optime. Uneori este vorba de operații complicate, cazuri de cancer cu administrarea medicamentației adecvate, transplanturi, complicații apărute la naștere, care necesită intervenții imposibile la noi în țară. De ce să nu iei în considerare și această opțiune?

3. Nu am încredere în companiile care oferă asigurări de sănătate.

Cu MediHelp Internațional nu primești o simplă asigurare de sănătate! Vorbim despre un lider în asigurări în întreaga Europă, fiind managerul de distribuție al Bupa International în Romania, Ungaria și Bulgaria. În această calitate, compania îți oferă servicii de calitate și confidențialitate, precum și standarde medicale internaționale de top. Unele pachete acoperă și o parte din costurile pentru medicamentele prescrise de medic sau consultații oftalmologice ori stomatologice.

4. Am deja cardul de sănătate emis de CNAS, cu acoperire internațională!

Cele două instrumente au întrebuințări diferite. În timp ce Cardul European De Sănătate oferă o serie de beneficii specifice pentru cei ce se confruntă cu o problemă medicală neașteptată pe perioada unei șederi temporare în străinătate, planul de asigurare privată de sănătate oferă acces permanent la servicii medicale în afara țării lor de rezidență. Iată diferențele:

ro-insurance-vs-card

 

(Sursa)

5. Plătesc suficient la stat pentru asigurarea obligatorie de sănătate. Nu mai am resurse financiare pentru o astfel de asigurare.

Sănătatea ta este cea mai valoroasă! O asigurare de sănătate internațională este o investiție pentru viitorul tău și al celor dragi. Plătești că 200 de lei pe lună în plus față de cei 5.5% din venit pentru asigurarea medicală obligatorie și obții servicii medicale la cele mai bune instituții din România. În plus, MediHelp oferă pachete adaptate nevoilor tale în acest sens, iar până sfârșitul lunii decembrie 2014 ai 5% discount pentru orice plan de asigurare internațională de sănătate.

Tu ți-ai găsit asigurarea medicală care să ți se potrivească?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Această postare este răspunsul Rudiei la provocarea cu numărul 9 a competiției SuperBlog 2014.

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte