Păzea SuperBloggeri! Am SSD!

„Nu mă tem de calculatoare. Mă tem de lipsa acestora.”

Isaac Asimov

Înțeleaptă vorbă! Petrec mai multă vreme stând la laptop decât…(mai bine nu mai spun decât ce…Că apar uliii cu degetul arătător și cu pietre bune de aruncat.) Despre ziua când a rămas Rudia fără internet, am zis deja. Dar pare a face parte dintr-un serial care dă semne zdravene să devină „de groază”.

Episodul „Die…Hard”

Dau să scriu un articol. Important și, evident, cu deadline, ca să crească miza. Deschid minunăția de laptop. Pesemne supărat pe mine, se încăpățâna să-mi arate ecranul negru. Cu un huruit pe fundal, ca să mă prind că-și bodogănea nemulțumirile. „O fi intrat în grevă”, zic. Și dă-i resuscitarea începătorului: „F1! F1! F1! Help! Anybody?” Nicio mișcare. Negrul rămâne negru și parcă și eu începeam să mă înnegresc puțintel la față. Găsesc laptop de împrumut, rezolv deadline-ul la limită și a doua zi mă duc la hardughia la doftor. Doftorul îmi dă o veste proastă:

– E mort!
– Cine?
– Hardu’!
– Motivul?
– Șocuri. Hardurile sunt vulnerabile.

Ei aș! Că doară nu aruncasem cu el după muște! Îmi explică el ceva cu părți mobile și platane magnetice care sunt sensibile și la simpla zguduire.

Am plâns după el, că era sânge din sângele parte din laptopul nou-nouț. Dar mai mult am plâns că nu am putut să apăs F12-le ca să păstrez și eu datele importante. Mă cadorisește doftorul cu unul nou, mai salvează ce mai poate salva din cel decedat și mergem înainte.

Episodul „Festina lente”

Proaspăt-reparatul și-a făcut treaba. O vreme. (E clar că unii concurenți de la SuperBlog se roagă să mai pice câte unul, ca să se mărească șansele de câștig!) Alt articol, alt deadline. Se impun niște poze, stocate pe hard. Selectez și dau să copiez. Zice că HDD -ul duce 140MB/s. „104 my ass!” Poate 104/20 de ore, că atât arăta că mai durează copierea. And counting! Cu ochii pe ceasul care ticăia repezit spre ora fatidică a deadline-ului, lăcrimam lângă laptop. Am zis și o rugăciune între timp, dar am aflat ulterior că nu o spusesem pe cea care trebuia:

„Windowsul nostru,
Care ești instalat pe hard,
Deschiză-se ferestrele tale,
Vie crash-ul tău
Ca în 95 asa și în 98.
și zilnicele Servicepacks dă-ni-le nouă,
Și ne iartă partițiile Linux
Așa cum și noi iertăm greșelile din drivere.
Și nu ne duce în ecranul albastru,
Ci izbăvește-ne de conflicte de versiuni,
Căci al tău este tot RAM-ul
Și hardul
Și toți hertzii procesorului,
În veci vecilor,
Alt-F4″¹

I-am dat Alt-F4, ca să închidă programul, că albeam înainte de vreme. A trebuit să improvizez cu pozele.

Episodul „Not Hard enough”

Mă duc la specialist din nou. I se face milă de părul smuls și de pungile de sub ochișori.

– Da cu huruitu’ ăsta ce-i?
– De unde să știu? Or fi luat-o razna părțile mobile din hard. E grav?

Dă din cap într-un fel pe care nu am reușit să-l descifrez.

– Auzi, da’ de ce nu-i bagi tu ceva mai SOLID?

Zâmbesc dând îngăduitor din cap, ca să nu se prindă că-s tută și nu pricep ce zice. Nu mi-a ieșit. Că omu’ a sărit cu explicații:

– Îți iei un SSD și-ți faci un PC la puterea HyperX! Uite un link spre un magazin online ca să ai de unde alege.

Probabil privirea mea semăna cu tasta F1.

– Scapi de probleme.

Mintea mea urla în cutia craniană: ”F1!F1!F1!”

– Femeie – decide stimabilul să schimbe foaia cu mine – treaba e ca sunt rapide rău. Și poți să dai cu laptopul de pământ, că nu se pierd datele.

Hmmm… deodată începe să se facă lumină. Rezistent la șocuri, așadar! Deși nu intenționam să stric pardoseala, cu toți nervii SuperBlogului! (Oare și la șocurile provocate de notele juriului?? Întreb, doar!)

– Și mai ce?
– Nu consumă curent mult. Nu se încălzește. Mai exact, generează căldură la fel de multă precum caloriferul RADET după o avarie majoră! Face zgomot la fel de mult ca o nevastă mută! Timp de acces mai rapid ca un împrumut la Provident. Are piese în mișcare la fel de multe ca Ana a lui Manole după zidire. Nu suferă de magnetism – poți să pui trei potcoave de cai leșinați și nu pățește nimic. E disponibil în mărimile: miniană thailandeză și japoneză pitică: 2.5 și 1.8.

Mă pune să caut. Tastez Oferte SSD și linkul mă duce numai bine unde trebuie.

Da’ SSD-ul? Cât costă SSD-ul???

E drept că niște bani tot trebuie să scoți din buzunar pentru asemenea beneficii și facilități. Păi vrei fiabilitate sau nu vrei? Și cum mă preumblam pe site, dau peste promoții SSD Kingston.

Interesant cum se aprind beculețele la cuvântul scris mare cu roșu:

PROMOȚIE

De acu’ să vă țineți, SuperBloggeri! Nu mai crapă nimic, nu se mai blochează, nu mai ratez deadline-uri! Treaba e…SOLIDĂ!

……………………………………………………………………………………………….

F12. Adică am mai salvat o probă pentru SpringSuperBlog2016!

¹ Sursa: http://bancuri.topfun.ro/bancuri/calculatoare/?pg=1

² Discuția este reală și „ad litteram” și sper că prietenul „doftor de computere” să nu-mi ceară drepturi de autor! 😀