Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Citatul de duminică (43) – Despre frică

„Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale.”

 Frank Herbert în Dune

Ție ți-e frică?

Nu (te) minți! Uită-te bine înlăuntrul tău și spune sincer că nu ți-e frică de nimic, de nimeni sau, dimpotrivă, urlă tare și răspicat să îți asumi frica asta.

Există fricile acelea promordiale, reminiscențe ale copilăriei cu dragoni și vrăjtoare. Ne e frică de întuneric, ne este frică de păianjeni, poate de câini agresivi sau de spațiile închise. Cu timpul, mintea adultului reușește să depășească aceste frici sau măcar să le țină sub control. Dar aceeași minte dezvoltă mai apoi alte frici, una mai urâtă decât cealaltă. Unora le este frică de singurătate. Și încercând să o alunge sfârșesc prin a-i sufoca pe ceilalți, rămânând, în cele din urmă, tot singuri. Altora le este frică să facă un pas important care ar putea să le schimbe viața, tocmai pentru că le este frică de această schimbare. Celor mai mulți a început să le fie frică să vorbească răspicat despre ceea ce ăși doresc, despre ceea ce nu le place, despre nedreptăți etc.

Ciudat este că, de cele mai multe ori, frica nu este justificată, ba mai mult, este ceea ce te reține să mergi mai departe, să evoluezi. Ar fi ușor să existe un manual universal care sp ne învețe cum să scapi de fricile tale. În realitate, frica fiecăruia este unică! La fel și mecanismele de autoapărare. Unii închid ochii, alții fug, cei mai mulți de uită în altă parte, apoi își duc restul vieții uitându-se peste umăr.

Nu știu ce faceți voi cu fricile voastre. Eu mă lupt cu ale mele.

Poate lecția următoare ajută pe cineva…

Anunțuri

15 răspunsuri la „Citatul de duminică (43) – Despre frică

  1. alma nahe Aprilie 3, 2016 la 7:47 pm

    Cred că fricile cele mai nașpa și care ne mănâncă ficații sunt alea care au legătură cu facturile. Și, hai, na, astea treacă-meargă. Dar cel mai mult mă deranjează că ne spun că e pământul statului cel de sub blocul în care locuim, și că trebuie să plătim impozit pe el și noi îi credem. Apoi, că trebuie să plătim impozit pe munca noastră, deși nu ne-au găsit ei de muncă, ba dimpotrivă și noi îi credem. Apoi, că trebuie să plătim contribuții la sănătate, deși nu se vede unde se duc banii, fiindcă eu plătesc de vreo 20 de ani și n-am fost internată sau să fi beneficiat de ceva de la ei în ultimii 20 de ani. Mă rog, că n-am ajuns la ei, e motiv de bucurie. Dar, dacă eu mâine nu mai plătesc, banii ăia se duc pe apa sâmbetei, nu contează că am plătit 20 de ani. Așadar, fricile mele sunt de ordin material. Cele spirituale se rezolvă prin alte metode, care țin de cu totul alte chestii. Oricum, cred că cel mai mult ne sperie gândul că murim. Dar e mai ok, dacă stai să te gândești că există și oameni care sunt speriați că vor trăi. 😛

    Apreciat de 1 persoană

    • rudia2014 Aprilie 3, 2016 la 7:51 pm

      Oh, da! Special am lăsat deoparte frica de moarte. Din două motive: 1.pentru că tocmai am urmărit un film pe tema asta, după care am bocit de a sărit cămeșa de pe mine. Și 2. pentru că treaba asta cu fricile a pornit inițial de la faptul că mă scoate din minți cum nu ne susținem punctul de vedere. Tăcem când ar trebui să vorbim. Ne e frică să ne certăm cu doctorul pe holurile spitalului că dacă nu se ocupă de copil după aceea? Ne e frică să-i zicem șefului că e un dobitoc, că dacă ne dă afară? Ne e frică să urlăm că împăratul e gol…și tot așa.
      Da, și fricile materiale sunt extrem de puternice. Personal, teama cea mai mare a mea acum e legată de copilul meu… E teama de a-l pierde vreodată…cumva…prin vreo nebunie a destinului capricios…

      Apreciat de 1 persoană

  2. illusion Aprilie 3, 2016 la 8:11 pm

    Pfoaiii… când eram mică eram de-o inconștiență crasă! Nu mi-era frică de nimic! Dar acum, cel puțin în anumite privințe, sunt chiar paranoia. Dar, da – e bine să-ți înfrunți fricile – te întărește…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de atfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Normalul? E plictisitor.

Am încercat o dată să fiu normală. Cele mai rele 2 minute din viața mea.

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

%d blogeri au apreciat asta: