Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive lunare: mai 2016

Citatul de duminică (46) – Despre (a)normalitate

„Corectează-mă daca greșesc, dar nu cumva linia dintre normalitate și nebunie devine tot mai subțire?”

George Price

-Nu e normal ce se întâmplă!
– Nu ești om normal!
-Ești la limita normalului!

Și câte astfel de vorbe nu auzi în fiecare zi! Asta te cam pune pe gânduri, că nu prea știi ce mai înseamnă normalitatea în zilele noastre. Ai crescut cu sfaturi despre ce și cum e normal sau nu să reacționezi, să mănânci, să trăiești. Dar nu ți-ai pus, poate, niciodată întrebarea: „ce-o fi însemnând, oare, să fii normal?”

Normal înseamnă ceea ce este universal acceptat ca valoare. Ceea ce majoritatea oamenilor respectă și aplică în viața de zi cu zi, ceea ce stă la baza regulilor, normelor, legilor, ceea ce se referă la bunul-simț.

Cu toate acestea, nu te poți abține să nu te întrebi retoric dacă unele lucruri se mai încadrează în limitele cunoscute. Din două una: ori s-a modificat și „normalul” odată cu evoluia generațiilor, ori ai luat-o tu razna și ai pierdut contactul cu realitatea.

Păi…zic și eu așa – după ce mi-a apărut următorul videoclip spre vizionare în fabuloasa lume a Facebook-ului:

O fi normal să minți și să înșeli încrederea a milioane de oameni care și-au pus toate speranțele în tine? O fi normal să răspunzi „în doi peri” unor întrebări pertinente care stau pe buzele altor milioane de oameni care nu că ar vrea să se îmbogățească peste noapte, ci doar să înțeleagă cum pot să aibă încredere în cineva ca tine?

O fi normal să tot facem alegeri proaste și să ne tăiem singuri craca de sub picioare?

Sau om fi nebuni cu toții, iar atunci specia noastră nu mai are nicio șansă?

Reclame

Despre pasiune și profesionalism cu Selgros

Preambul

Când vine vorba de blogmeet și de bloggerițe, lucrurile pot fi foarte delicate. Cu atâția cârcotași în jur – ba că este oportunism, ba că este exclusivism – e obligatoriu să se înregistreze un progres de la o întâlnire la alta. Nu că am avea nevoie să demonstrăm cuiva ceva, ci pentru că intenția noastră este să creștem, să învățăm, să devenim mai bune. În timp și cu răbdare. 

Ocazii? Mereu apare câte una, numai bună de revedere și de discuții. Ca între fete, desigur! Așa s-a născut o comunitate frumoasă, în ciuda faptului că este…pestriță.  😀

De data aceasta, a fost ideea Roxanei de a ne alătura unui proiect inedit, un proiect cu și despre pasiune și profesionalism. Ea ne-a făcut cunoștință cu Irina și Daniel:

Dacă ai prejudecăți, poți spune că, de obicei, oamenii în astfel de funcții nu se văd când ești preocupat de coșul tău cu diverse cumpărăuri. Sunt doar niște imagini, doar niște nume. Vizita la Selgros, a însemnat să aruncăm o privire dincolo de perdeaua care separă partea nevăzută a magazinului de rafturile cu produsele preferate.

images (1)

Primirea

Bucuroși de așa oaspeți de seamă, Irina și Daniel ne-au primit cu zâmbetul pe buze. De altfel, acest lucru l-am observat tot timpul cât ne-au fost alături.

Nu mai erau doar niște nume și niște fotografii, ci oameni obișnuiți, extrem de deschiși, mereu veseli și plini de entuziasm. Niște profesioniști! Mai întâi a fost discursul de bun-venit, într-un cadru profesionist, deși atmosfera s-a păstrat familiară. Am aflat că urma o „rebranduire”. După 15 ani, Selgros nu-și schimbă doar culoarea și sigla, ci și modul de abordare a clienților săi. Cuvintele cheie sunt încredere și transparență. Par cuvinte mari, dar ce aveam să vedem mai departe ne-au făcut să înțelegem că este cu adevărat o filosofie de viață, aplicată în fiecare zi în toate magazinele Selgros din țară. Și ca să nu rămână „doar vorbe”, ni s-a dat libertatea de a vizita orice colț al magazinului, de a cere informații sau sprijin de câte ori am avea nevoie. În același timp, ni s-a pregătit un tur organizat al magazinului tocmai pentru a avea acces în zonele „sensibile” cum e cazul raionului de carne.

„Where no one has gone before…”

Am fost încredințați domnului Cristi, șeful de raion și ni s-a precizat că suntem pe mâini bune. Un singur …„defect” are domnul Cristi: vorbește cu atâta pasiune despre ceea ce face zilnic, încât riscam ca turul de 45 de minute să depășească două ore! 😀

DSC_0275.JPG

Este de înțeles ca atunci când ai 10 ani vechime într-un magazin cum e Selgros-ul, să te simți acolo ca acasă, mai ales când ai „crescut” și te-ai dezvoltat profesional acolo cu fiecare an.

Am aflat fiecare detaliu legat de modul în care carnea este procesată din momentul zero al intrării în magazin. „Nu este un simplu raion de carne”, ni s-a precizat! „Este o făbricuță!” Totul este organizat în cele mai mici detalii: pe unde intră carnea, pe unde ies produsele finite, cum se asigură păstrarea datelor spentru verificări ulterioare, cum se păstrează totul „ca la farmacie”, cum ajung clienții să consume cele mai bune și mai sănătoase produse de pe piață.

Ne-am pregătit regulamentar pentru vizită, altfel nici nu se putea pune problema să trecem de ușile grele. De altfel, curățenia s-a dovedit a fi un alt cuvânt cheie al exprienței Selgros. De la recipientele în care se prepară carnea, până la podele, totul arăta impecabil.

Întreaga plimbare a fost un deliciu. Și la propriu și la figurat, căci pe parcurs ne-am delectat cu bunătățile proaspăt ieșite din ”cuptor”. Aruncați o privire numai:

Această prezentare necesită JavaScript.

Abia ieșite din raiul cărnurilor, nu am avut timp să împărtășim impresiile, pentru că ne-am trezit în fața raionului de pește, o zonă mai nouă pentru Selgros. Am aflat că ei sunt singurii abilitați să dezghețe peștele congelat fără a-l altera și fără a-i pierde din proprietăți.

A spus cineva …brânză??? A spus! Și acolo ne-am dus! După care a urmat o (altă) degustare. 🙂

20160508_141751

Parcă acum mergea ceva…ușor. Adică legume și fructe. Sau, mai bine spus, legume, fructe și ciudățenii! Pentru că am găsit aici ce nu m-am gândit că voi găsi: banane roșii, rambutan, fructul de cacao, am degustat corali și germeni de semințe și flori comestibile.

Nu am ratat niciun raion, așa că ne-am simțit ca niște copii lăsați în voia lor pe unde, de obicei, nu au voie. Am ptobat, am făcut poze, am râs mult și cred că am atras privirile nedumerite ale clienților din magazin.

P1300204.jpg

Finalul a fost apoteotic, cu o gustare pusă la dispoziție de Selgros Bacău, numai cu produse regăsite în magazin și cu câteva amintiri frumoase.

20160508_170237

Ce a însemnat experiența Selgros

  • Nu obișnuiam să-mi fac cumpărăturile de la Selgros, pentru că mereu mi s-a părut „peste mână”. Acum realizez că există o diferență majoră apropo de calitatea produselor, astfel că distanța nu mai pare o scuză rezonabilă.
  • Am descoperit că există posibilitatea ca la Selgros să verifici ceea ce cumperi. E o transparență pe care mă îndoiesc că o poți găsi în alte părți.
  • Este foarte important să simți că te afli – client fiind – în centrul preocupărilor celor ce se ocupă de magazin. Îți dă încredere și senzația de profesionalism.
  • Acestă întâlnire cu bloggerițele din Bacău a fost un proiect pilot, care se va extinde la nivel național și mă bucură că am avut ocazia să mă număr printre fericitele participante.

P1300172

Am lăsat semne ale trecerii noastre și ale aprecierii pentru profesionalismul celor de la Selgros Bacău.

DSC_0420

Au mai scris despre această experiență:

Ioana, Alina, Evelinn, Claudia, Sonia, Speranța, AndraDaniela, Deea, Aleksuța, Raluca, AlexandraRoxana, Anca

images

#‎bloggeritebacau‬ ‪#‎bloggeritebacau6‬ ‪#‎SelgrosBacau‬ ‪#‎pasionatedeblogging‬‪#‎profesionalism‬ ‪#‎pasiune‬

Photo credit: Ștefan Aghițoaie și Cristian Balaban + gașca bloggerițelor din Bacău. 

Vreau un cadou special!

Știi că mâine e ziua amicului X!” Bună treabă. Uitasem. Săptămâna trecută a fost a prietenei mele celei mai bune, peste vreo trei săptămâni e ziua LUI și tot așa. Să vină, zic! Că dacă tot e rost de distracție și de bună dispoziție, apoi să nu ratăm. Și apoi îmi aduc aminte de cadouri. Ah, da! Când vine vorba de făcut cadouri, mă trezesc într-un impas. De cele mai multe ori, orice aș alege mi se pare fie un kitsch lamentabil, fie prea banal pentru cineva care are de sărbătorit o ocazie specială. Dacă e prea apropiat, s-au cam epuizat opțiunile, pentru că în fiecare an mi-am tot bătut capul să găsesc ceva inedit sau ceva care să suprindă sau ceva ce știu că ar lăsa sărbătoritul cu gura căscată. Dacă nu e atât de apropiat, habar nu am ce-i place și, mai ales, ce nu-i place, așa că nu am nici cea mai vagă idee asupra cărui lucru să mă opresc. Grea misie!

După ce te dai de ceasul morții să găsești ceva potrivit, ce pățești? Te duci la aniversat cu punga strălucitoare, iar când te faci comod, constați că și celălalt prieten tot la asta s-a oprit. Și atunci îți dorești fie să te înghită pământul pentru lipsa de originalitate, fie să nu fi deschis gazda cadoul atât de repede. Pe principiul „Ce nu știi, te lasă să trăiești liniștit.” Mai poate fi ceva mai rău de atât? Sigur! Să crezi că ai nimerit-o de data asta, iar când aniversata deschide ambalajul, fața i se îngălbenește: „Nu e inelul cu diamante pe care îl așteptam???” Aparent…nu! La fel de dureros ar fi să te trezești că ești luat peste picior: „Ce? Atât ți-ai permis și tu să cumperi? ” Mda…

De aceea, în ultima vreme mi s-a cam urât să umblu după cadouri. Mă uit cu teamă în calendar, să nu cumva să apară o altă aniversare la orizont. Totuși, sunt unele care nu pot fi ratate, întrucât un telefon matinal îți spulberă liniștea:

Hei, săptămâna asta e ziua mamei!

 Pfui, asta este una din acele situații declarate ca fiind „de criză”. Căci pe mama nu o muțumești cu una cu două. Dacă o întrebi despre ce are nevoie, dă din cap și răspunde sec: „De nimic”. Dacă nu o întrebi, te poți trezi cu un „nu-mi trebuia, că mai am unul la fel” sau „de ce naiba ați dat bani pe asta, că mie și așa nu-mi trebuie”. Prin urmare, un cadou pentru mama echivalează cu marea aventură a vieții, repetată regulat la 365 de zile. Evident, mama a adunat vreo 58 de cadouri până acum, dar nu am văzut-o niciodată foarte impresionată. Poate atunci când ne-am reunit forțele să-i luăm un laptop. Cum se apropie cadoul cu numărul 60, treaba devine apăsătoare.

Ce să-i iei mamei de ziua ei? 

Zău dacă nu merită făcut un concurs pe blog pe tema asta! Mai strâng idei și pentru restul 60 de cadouri de acum încolo! 😀

Mă gândesc că trebuie să fie musai un cadou personalizat! Ceva care să o surprindă și să o miște, să o lase cu gura căscată și cu ochii în lacrimi. De bucurie, evident! Ceva la care să nu se aștepte, dar care să-i amintească mereu că noi o iubim, chiar dacă poate nu reușim să-i arătăm asta mereu. Un cadou care nu ar putea fi niciodată în pericol de a fi „duplicat”, pentru că este ales cu grijă și pentru că are o semnificație aparte.

pandant-05

Da, dacă mă gândesc mai bine, ar merge perfect o bijuterie personalizată! Este ceva ce va purta mereu, de ca și cum ne-ar avea în preajma ei. Cât despre mesaj, cu siguranță că va fi acea atingere elegantă și rafinată care face un cadou să fie deosebit! Dar pe acela îl țin secret, ca să fie unic și irepetabil!

Hei! Vrea cineva să știe când e ziua mea??? 😉

Citatul de duminică (45)- Despre …renașteri

Mamă, mai naşte-mă o dată! Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară… Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu.”

Marin Sorescu, Iona

Indiferent de punctul în care am ajuns, indiferent dacă ne-a ieșit sau nu viața asta, simțim uneori nevoia de a o lua de la capăt. Altfel. Și asta nu neapărat pentru că regretăm ceva anume, ci pur și simplu pentru revitalizare, pentru a ne face elan și să pornim în următoarea „călătorie”. E ca un moment „de stat cu capul în mâini” și de reflectat: cine suntem? cine am vrea să fim? Însă „a o lua de la capăt” nu trebuie să însemne nici negarea a ceea ce am fost până atunci, nici regrete, nici amnezie autoimpusă. Din când în când avem nevoie de o pauză, cât să ne tragem răsuflarea, să evaluăm tot ce s-a petrecut până atunci: realizări, eșecuri, riscuri, oportunități ratate, visuri împlinite sau „ieșite din uz”, șanse, dorințe ș.a.m.d.

Da, uneori este nevoie de o redirecționare voită care să-ți arate și potecile ascunse vederii. Suntem exploratorii propriilor vieți și nu trebuie să precupețim nicio posibilitate ivită la orizont. Nu ai de unde să știi dacă o cale este corectă sau greșită până nu analizezi fiecare fărâmă de praf pe care îl ridică pasul apăsat, până nu-ți simți tălpile tocite sau până nu simți fiecare bolovan de care ți se izbește piciorul. Fiecare călător se oprește la un moment dat să-și tragă sufletul și abia apoi merge mai departe, uitându-se (sau nu) în urmă, scrutând (sau nu) linia orizontului care se întinde ca „fata morgana” în fața ochilor lui.

Rudia a făcut un pas înapoi în ultima vreme. Și-a privit morile de vânt și a căutat să afle dacă drumul pe care și l-a asumat e încă „valabil”. Așa că a decis să o ia de la capăt, pe aceleași poteci sau poate pe altele.

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte