Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: magazinul mediadot.ro

Păzea SuperBloggeri! Am SSD!

„Nu mă tem de calculatoare. Mă tem de lipsa acestora.”

Isaac Asimov

Înțeleaptă vorbă! Petrec mai multă vreme stând la laptop decât…(mai bine nu mai spun decât ce…Că apar uliii cu degetul arătător și cu pietre bune de aruncat.) Despre ziua când a rămas Rudia fără internet, am zis deja. Dar pare a face parte dintr-un serial care dă semne zdravene să devină „de groază”.

Episodul „Die…Hard”

Dau să scriu un articol. Important și, evident, cu deadline, ca să crească miza. Deschid minunăția de laptop. Pesemne supărat pe mine, se încăpățâna să-mi arate ecranul negru. Cu un huruit pe fundal, ca să mă prind că-și bodogănea nemulțumirile. „O fi intrat în grevă”, zic. Și dă-i resuscitarea începătorului: „F1! F1! F1! Help! Anybody?” Nicio mișcare. Negrul rămâne negru și parcă și eu începeam să mă înnegresc puțintel la față. Găsesc laptop de împrumut, rezolv deadline-ul la limită și a doua zi mă duc la hardughia la doftor. Doftorul îmi dă o veste proastă:

– E mort!
– Cine?
– Hardu’!
– Motivul?
– Șocuri. Hardurile sunt vulnerabile.

Ei aș! Că doară nu aruncasem cu el după muște! Îmi explică el ceva cu părți mobile și platane magnetice care sunt sensibile și la simpla zguduire.

Am plâns după el, că era sânge din sângele parte din laptopul nou-nouț. Dar mai mult am plâns că nu am putut să apăs F12-le ca să păstrez și eu datele importante. Mă cadorisește doftorul cu unul nou, mai salvează ce mai poate salva din cel decedat și mergem înainte.

Episodul „Festina lente”

Proaspăt-reparatul și-a făcut treaba. O vreme. (E clar că unii concurenți de la SuperBlog se roagă să mai pice câte unul, ca să se mărească șansele de câștig!) Alt articol, alt deadline. Se impun niște poze, stocate pe hard. Selectez și dau să copiez. Zice că HDD -ul duce 140MB/s. „104 my ass!” Poate 104/20 de ore, că atât arăta că mai durează copierea. And counting! Cu ochii pe ceasul care ticăia repezit spre ora fatidică a deadline-ului, lăcrimam lângă laptop. Am zis și o rugăciune între timp, dar am aflat ulterior că nu o spusesem pe cea care trebuia:

„Windowsul nostru,
Care ești instalat pe hard,
Deschiză-se ferestrele tale,
Vie crash-ul tău
Ca în 95 asa și în 98.
și zilnicele Servicepacks dă-ni-le nouă,
Și ne iartă partițiile Linux
Așa cum și noi iertăm greșelile din drivere.
Și nu ne duce în ecranul albastru,
Ci izbăvește-ne de conflicte de versiuni,
Căci al tău este tot RAM-ul
Și hardul
Și toți hertzii procesorului,
În veci vecilor,
Alt-F4″¹

I-am dat Alt-F4, ca să închidă programul, că albeam înainte de vreme. A trebuit să improvizez cu pozele.

Episodul „Not Hard enough”

Mă duc la specialist din nou. I se face milă de părul smuls și de pungile de sub ochișori.

– Da cu huruitu’ ăsta ce-i?
– De unde să știu? Or fi luat-o razna părțile mobile din hard. E grav?

Dă din cap într-un fel pe care nu am reușit să-l descifrez.

– Auzi, da’ de ce nu-i bagi tu ceva mai SOLID?

Zâmbesc dând îngăduitor din cap, ca să nu se prindă că-s tută și nu pricep ce zice. Nu mi-a ieșit. Că omu’ a sărit cu explicații:

– Îți iei un SSD și-ți faci un PC la puterea HyperX! Uite un link spre un magazin online ca să ai de unde alege.

logo_mediadot_patrat2-250x250.jpg

Probabil privirea mea semăna cu tasta F1.

– Scapi de probleme.

Mintea mea urla în cutia craniană: ”F1!F1!F1!”

– Femeie – decide stimabilul să schimbe foaia cu mine – treaba e ca sunt rapide rău. Și poți să dai cu laptopul de pământ, că nu se pierd datele.

Hmmm… deodată începe să se facă lumină. Rezistent la șocuri, așadar! Deși nu intenționam să stric pardoseala, cu toți nervii SuperBlogului! (Oare și la șocurile provocate de notele juriului?? Întreb, doar!)

– Și mai ce?
– Nu consumă curent mult. Nu se încălzește. Mai exact, generează căldură la fel de multă precum caloriferul RADET după o avarie majoră! Face zgomot la fel de mult ca o nevastă mută! Timp de acces mai rapid ca un împrumut la Provident. Are piese în mișcare la fel de multe ca Ana a lui Manole după zidire. Nu suferă de magnetism – poți să pui trei potcoave de cai leșinați și nu pățește nimic. E disponibil în mărimile: miniană thailandeză și japoneză pitică: 2.5 și 1.8.

Mă pune să caut. Tastez Oferte SSD și linkul mă duce numai bine unde trebuie.

11181779_1191560034193379_4769063824927517783_n-250x250.png

Da’ SSD-ul? Cât costă SSD-ul???

E drept că niște bani tot trebuie să scoți din buzunar pentru asemenea beneficii și facilități. Păi vrei fiabilitate sau nu vrei? Și cum mă preumblam pe site, dau peste promoții SSD Kingston.

Interesant cum se aprind beculețele la cuvântul scris mare cu roșu:

PROMOȚIE

Screenshot 2016-04-01 22.36.19.jpg

De acu’ să vă țineți, SuperBloggeri! Nu mai crapă nimic, nu se mai blochează, nu mai ratez deadline-uri! Treaba e…SOLIDĂ!
……………………………………………………………………………………………….
F12. Adică am mai salvat o probă pentru SpringSuperBlog2016!
¹ Sursa: http://bancuri.topfun.ro/bancuri/calculatoare/?pg=1
² Discuția este reală și „ad litteram” și sper că prietenul „doftor de computere” să nu-mi ceară drepturi de autor! 😀

Ziua în care Rudia a renunțat la internet…

„Internetul este într-un fel precum alcoolul. Accentuează oricum ceea ce ai face. Dacă vrei să fii singuratic, poţi să devii mai singur. Dacă vrei să îţi faci mai multe relaţii, îţi va fi mai uşor să te anturezi.”

 Esther Dyson

Să mă conectez la real, zic! Atât de mult am navigat prin virtual, încât ochii mi-au obosit, mintea mi s-a încețoșat, buricele degetelor mi s-au tocit, timpul mi s-a scurtat, la ușă nu mai bate nimeni. Bun internetul ăsta, cine l-o fi inventat, da’ să mai luăm o pauză, Să fie așa, un fel de experiment spre relaxarea tuturor simțurilor mele amorțite de când mă preumblu virtual peste tot.

Nici prin gând nu-mi trece să neg toate avantajele tehnologiei moderne! Am trăit bine și înainte, pentru că îmi luam informațiile din cărți, pentru că mă jucam cu păpușile, pentru că aveam prieteni și vacanțe la bunici, pentru că scriam și primeam  scrisori! Nu putea să-mi lipsească un lucru despre care am aflat abia în anii studenției că există. Nu mi-am raportat toată viața la o aparatură conectată la o rețea globală. Dar când am descoperit lucrul ăsta…e clar că s-au schimbat multe. Cu tot cu urmări. Cu bune și rele. A venit acum momentul unei binemeritate pauze.

Ziua fără net!

Dar ca să fie „ca la carte” și fără să trișez, am scos din priză router-ul wireless încă de seara, l-am împachetat într-o cutie și l-am băgat la zdup dulap! Pe care l-am închis cu cheia! Pe care am băgat-o în cutia poștală, tocmai la parter. Deh! Tentația e mare!

De dimineață, în loc de ciripitul firav al vrăbiilor, m-am trezit în bătăile disperate în ușă, ale vecinei. Tanti Saveta era insistentă.

– Rudia dragă, trebuie să mă ajuți! Mă sună fata din Italia. Internetul nu pot să-l plătesc până nu vine pensia și drăcia asta de telefon nu vrea să funcționeze. I-am dat numărul tău să mă sune. Sper că nu te superi! 

Nu m-am supărat, cum să mă supăr! Era ziua mea norocoasă, când puteam să dorm, să lenevesc, să citesc…Aveam trei apeluri nepreluate din Italia. Ii dau telefonul lui tanti Saveta și îmi fac de lucru prin casă. Desigur, dacă aveam net…îi conectam laptopul la wireless-ul meu și vorbea cu fiică-sa toată ziua. Din casa ei!!! Așa…a trebuit să o suport cele două ore jumate, cât i-a povestit despre conflictul cu tanti Florica de la 5 și despre alegerile prezidențiale. Partea bună – mi-am terminat și eu treaba prin casă între timp.

Tanti Saveta s-a dus. E liniște. Să bem cafeaua și să răsfoim presa. Care presă? Decizia cu netul se pare că fusese luată în pripă și n-am luat în calcul să înlocuiesc formatul electronic cu cel de hârtie. Fir-ar! Am luat o carte. A mers, deși nu era ora cea mai potrivită pentru lectură beletristică. Se aud din nou bătăi în ușă. Niște domni în salopete:

– Știți…am venit să oprim alimentarea cu energie electrică. Se pare că nu ați plătit lumina!

Îngrozită, îmi trag o palmă – virtuală, ca nu cumva să zică oamenii că mă automutilez. Încerc să conving personalul binevoitor să lase firul acolo unde e, că rezolv problema. Și mă îndrept spre laptop, să plătesc factura, de care nu știu cum uitasem. Aș! E o capcană! Nu mă las păcălită pentru o simplă factură. Se poate rezolva și fără net!

Las’ că pot IEȘI să o plătesc. Aerul curat îmi va face bine! îmi zic.

Și da, aerul m-a făcut bine. Ce mi-a făcut rău a fost coada la care am stat după ce m-am învârtit o oră prin cartier să aflu unde naiba mai plătește lumea acum lumina. La ghișeu, surpriză: nu aveam factura la mine! Păi cum să o am? Nici nu știam că îmi trebuie! Du-te înapoi, întoarce-te cu factura, stai iar la rând. Am ieșit epuizată, dar fericită: nu am cedat ispitei!

La ieșire mă întâlnesc cu un fost coleg pe care nu-l mai văzusem de ani de zile! Era în trecere prin oraș și stabilise cu alți colegi să se vadă la un restaurant popular chiar în seara aceasta! Evident, primisem și eu o invitație PE NET! Dar nu apucasem să o văd, iar cu o seară în urmă, când se stabilise și locul, eu tocmai împachetam routerul! Mi-a părut rău, dar decizia fusese decizie! Fără net.

Dacă tot am ieșit, să trag cu ochiul la ultimele oferte pentru hard disk-uri, că am tot amânat să-mi achiziționez unul nou. Și cum magazinul e chiar la colț, am intrat. Mi-am rotit privirea până am amețit. Laptopuri, tablete, televizoare, telefoane! Nimeni nu părea disponibil să-mi dea o mână de ajutor. Și când am găsit pe cineva, am sfârșit prin a avea mai multe întrebări decât m-aș fi gândit. Domnul, galant, m-a trimis la sectorul hard disk-uri să mă decid. Nu mai bine îmi ședea mie la laptopul meu, explorând magazinul MediaDOT.ro unde găseam exact ce îmi trebuia fără prea multe bătăi de cap?

Seara eram frântă. Alergătură, nervi, emoții…Sistemul meu imunitar a decis să își dea shut down, așa că m-am trezit cu simptome de răceală. Ipohondră Precaută cum sunt, am o tonă de medicamente. Dar…cu care să încep? Ora era prea târzie să sun pe cineva și aș fi optat, sincer, pentru niște leacuri băbești. Prin urmare, a fost prea mult pentru o singură zi. Cu ultimele puteri, am coborât la cutia poștală și mi-am recuperat cheița de la dulap de unde am scos routerul. Mi-am făcut un ceai fierbinte cu lămâie și miere și mi-am deschis tacticoasă laptopul. M-au întâmpinat zeci de mailuri, unele cu răspuns urgent, astfel că m-am apucat de scris, navigat, cumpărat online. Că parcă tot așa pare mai confortabil.

Nu m-oi fi născut în era tehnologiei, dar am ajuns-o din urmă și se pare că dă dependență.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Acest articol reflectă părerea Rudiei și se duce taman în rubrica aferentă probei cu numărul 15 a SuperBlogului 2014, sponsorizată de

logo_mediadot_patrat_mic2

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte