Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhivă Categorii:r SuperBlog

De la mama la… Hotmama

O femeie însărcinată este o femeie frumoasă. Doar că și ea trebuie să conștientizeze acest lucru. Perioada aceasta este un slalom permanent printre transformările spectaculoase ale propriului corp, bucuriile și emoțiile premergătoare celei mai importante întâlniri din viața ei și, deopotrivă, temerile care apar, inerent, la fiecare pas.

În egală măsură, perioada de imediat după naștere este la fel de provocatoare și solicitantă. Până își revine corpul la forma inițială, până te obișnuiești cu noul statut și până reușești adaptarea la noua situație, ai nevoie de timp, răbdare și suport.

Care sunt nevoile unei femei gravide?

1.Să se simtă confortabil. Nu e ușor să lupți cu toată ceata de hormoni care îți invadează viața, corpul și mințile. Nici să vezi cum nu te mai încap hainele preferate și că, pe zi ce trece, în oglindă apare altă persoană decât cea cu care te-ai obișnuit până acum. Blugii par să intre la apă, bluzele nu-ți mai evidențiază silueta care până atunci fusese de invidiat. Nu te mai recunoști, nu pari să te mai simți bine în pielea ta.

2. Să fie înțeleasă. Dincolo de micile (sau marile) capricii ale unei femei însărcinate, ea are, cu siguranță nevoie nevoie de compasiune. Să știi că te înțelege cineva și că face un pas înainte spre a-ți întâlni nevoile.

3. Să râdă. Râsul face mereu bine. Și ar trebui să devină un stil de viață, o modalitate de a te lupta cu tot ce vine nou peste tine rostogolindu-se și punându-ți răbdarea la încercare.

Pur și simplu mama sau… Hotmama?

Uneori, când vine vorba despre femei însărcinate, haina face pe om! Astfel trebuie văzută utilitatea unui magazin online cu haine pentru gravide și haine pentru alăptare. Mai întâi, pentru că pune la dispoziție articole care să te ajute să te simți confortabil și să nu-ți pierzi (de tot) senzualitatea.

hot mama

În același timp, te ajută să îți recapeți încrederea în tine. Indiferent de încurajări, foarte multe viitoare mămici se opesc la ceea ce văd în oglindă: o burtă care crește și transformă silueta grațioasă în ceva ce nu mai păstrează nimic din vechea persoană. Și atunci, o fustă cu talie ajustabilă pentru o zi obișnuită, o rochie de seară potrivită pentru un eveniment deosebit sau o pereche de pantaloni office pentru perioada cât încă mai mergi la serviciu pot schimba mult starea de spirit a unei femei însărcinate.

De aceea, este nevoie de mai mult decât un simplu magazin online. Trebuie să fie un concept, care să întâlnească toate nevoile, enumerate mai sus, ale unei femei care se pregătește să nască sau care a devenit recent mamă. 

Cum ar arăta o campanie HOT(Mama)

Avantajul lumii moderne constă în faptul că magazinele online sunt acum la îndemâna oricui. Nu mai trebuie să te plimbi dintr-un loc în altul, încercând să probezi produse diferite când ele pot veni acasă la tine, unde le poți încerca în tihnă și în propriul ritm. Eviți aglomerația și toate pregătirile necesare pentru a ieși din casă, atunci când nu te mai miști cu atâta ușurință. În același timp, poate fi și un dezavantaj. Din multitudinea de astfel de magazine online, cum faci alegerea potrivită? Cum știi care este de încredere prin calitatea produselor și a serviciilor?

De aici nevoia unei promovări sincere și serioase.

  1. Ce mesaj transmite magazinul online Hotmama?

Că maternitatea este un motiv de bucurie și că îți oferă o strălucire aparte. Dar când ai și o haină potrivită, care să te avantajeze și să te înveselească, atunci poți simți că toată lumea e a ta. Îți dă o stare de bine, energie cât să treci peste toate lucrurile mai puțin plăcute și sentimentul că poți fi, în continuare, HOT. Mai mult decât atât, produsele sunt 90% bumbac și 10% fibre elastice. Tehnologiei de realizare a țesăturilor le face potrivite și pentru perioada alăptării.

  1. Cum faci credibil acest mesaj?

Oamenii cred ceea ce văd cu ochii lor. O campanie sub forma unor spoturi care să poată fi difuzate la televizor (poate chiar la TVR2!). Scurte interviuri cu mămici în devenire sau cu cele care deja au născut, în care să poată fi sondate nevoile reale ale lor. Ce le creează discomfort? Ce le-ar face să se simtă mai bine? Pe baza răspunsurilor lor, pot fi invitate să aibă o experiență Hotmama. Să testeze produsele, să simtă diferența, să beneficieze de confort. Diversitate, calitate, preț. La final, să-și poată exprima părerea despre această experiență și să recomande, din proprie perspectivă, produsele testate.

  1. Cum duci vorba mai departe?

Poți apela la comunitatea Chic-Elite. Cum aceasta pune în prim plan valorizarea femeii ca imagine, ca potențial, va fi un sprijin real în transmiterea mesajului exact în rândul celor care pot beneficia cel mai bine de produsele Hotmama. Conținutul variat al platformei include tematică legată de viață, sănătate, carieră, stil de viață. Astfel că viitoarele sau proaspetele mămici vor intra într-o lume nouă, vor putea comunica cu persoane care au nevoi sau interese comune, vor putea înțelege mai ușor schimbările din viața lor. Ele însele vor putea împărtăși din experiența proprie, scriind pe platformă la secțiunea care li se potrivește. Se vor simți utile, vor căpăta încredere în ele și se vor simți confortabil în propria piele.

Promovarea prin blogging a devenit în ultima vreme o modalitate perfectă de a răspândi o informație importantă. Experiența unor bloggeri care devin voci puternice ale unei comunități, poate fi punct de referintă. Este exemplul Cristinei Lincu, autoare a unei cărți care a devenit rapid foarte populară: Mamă de 3, femeie de 10! Sau invers?. Scrierile de pe blogurile ei sunt despre nevoi, despre probleme, despre gânduri. Prezentate într-o manieră atractivă, ele vor descreți frunțile celor mai temătoare (viitoare) mămici, le va ajuta să găsească acea compasiune și să înțeleagă că ceea ce li se întâmplă este universal.

În esență, orice produs se vinde prin autenticitatea poveștii care îl reprezintă, iar această poveste trebuie să izvorască din experiențe de viață sincere. Doar astfel mesajul se propagă și devine ușor de asimilat. Căci un magazin bun nu vinde numai un produs, ci și un mesaj bun care poate să îți schimbe viața.

……………………………

Ultimul deadline, ultima probă SuperBlog2017, sponsorizată de Hotmama.ro

logo-hotmama-300x300.jpg

 

Anunțuri

Cu jungla nu-i de glumă

„Viaţa este o grădină zoologică în junglă.”

-Peter De Vries

Te trezești dimineața (uneori mult prea devreme!) într-o lume pe care o crezi normală. În patul tău, în casa ta, lângă lucrurile care îți sunt familiare, alături de persoanele cu care ești obișnuit. Și speri de fiecare dată că va fi o zi liniștită, că îți vei îndeplini sarcinile obștești și că totul va fi în absolută armonie.

Doar că apoi…trebuie să pleci la muncă! Și viața ta devine ca un joc Jumanji: un film, o aventură, o junglă, uneori o comedie! „You pick a character and you are that person in the game!” Asta dacă ești norocos și nu alege viața vreun avatar în locul tău!

Viața ca o/în junglă

Aflu că pe pe 29 decembrie 2017 se lansează și în România filmul „Jumanji: Welcome to the Jungle”.

afis_Jumanji_ro.jpg

Și pentru că mi-a fost dragă prima variantă din 1995 cu actorul meu preferat, trag o privire la trailer:

Suficient cât să îmi dau seama de două lucruri. Mai întâi că merită să-mi petrec vreo două ore la cinema cu nelipsita pungă de popcorn ca să mă deconectez. În al doilea rând, este clar că oi fi găsit și eu o consolă veche pe undeva și că am apăsat cu degetul, însconștient, pe vreun buton! Doar așa se explică unele experiențe din mediul… intelectual în care îmi desfășor activitatea!

Sunt un fel de Karen Gillandevenită Ruby Roundhouse, într-o luptă pentru supraviețuire. Nu de sănătatea și integritatea mea fizică mă tem, ci de cealaltă, „telectuală”. De aceea, de mult ori îmi doresc să am niște super-puteri ca să fac față pericolelor și întâmplărilor aproape hilare de la locul de muncă din propria junglă.

karen gillian

Fiecare junglă cu Sfinxul ei! Nu trece nimeni de el, decât dacă se dovedește mai inteligent! A fost însărcinat de „mai-mari” cu trierea persoanelor care arată corespunzător și care respectă eticheta. Nu intri acolo dacă ai blugii rupți și părul roșu, ușor ciufulit. Nici într-un caz cu buricul dezgolit sau pantalonii mai sus decât prevede legea! Asta pentru că i se activează simțurile și ai toate șansele să simți pe șira spinării lipicioșenia privirii languroase. Cum ar fi să-i pot controla mintea? Să-l fac să vadă doar ce vreau eu să vadă, în ciuda oricăror aparențe. Eventual să se vadă el însuși gol, dezvelit și să se simtă neputincios!

La etaj, găsești the big Gorilla. La propriu! Te pândește de cum intri și se aruncă peste tine cu toată puterea: ce ai mai făcut, pe cine ai mai văzut, dacă știi ce a pățit Gigi electricianul, dacă ai văzut cât s-a făcut kilul de ceapă și tot așa. Te sufocă în toate conotațiile posibile. Dacă nu îi iese cu întrebări nesfârșite și ridicole, se așază în fața ta, cu mâinile gigantice întinse cât să se li se vadă toată grăsimea și te fixează la perete ca să fie sigură că nu pleci până nu termină ce are de zis. Mi-aș dori să am abilitatea de a trece prin orice fel de obiecte solide. Să o las în urmă gesticulând și bătându-se cu pumnii în piept de supărare s-a trezit fără ascultător.

The snake. Pe ăsta nici nu îl simți când și cum se apropie. Alunecă sâsâind și te pomenești cu el încolăcit în jurul gâtului, șoptindu-ți câte o sarcină de lucru, în timp ce scuipă venin prin spațiile unde se presupune că ar fi trebuit să existe dinți. Aș vrea să mă pot transforma în apă, și să-i alunec din strânsoare, scurgându-mă și regrupându-mi celulele purificate într-un alt capăt al…junglei.

Maimuța. Rotunjoară și foarte gălăgioasă, țipă scurt și asurzitor, dar încontinuu, de zici că are normă de cuvinte în fiecare zi și îi e teamă că apune soarele înainte să le termine. Nu i te poți împotrivi, căci te doboară, nu te poți ascunde, că apare de unde nu te aștepți. Ce bine ar prinde o super-putere…specială: Freeze! Și să înghețe acolo! Să stea nemișcată, cel puțin până mă îndepărtez suficient de mult.

Pantera neagră. Te pândește de departe și te urmărește pășind tăcut în spatele tău. Chiar dacă apuci să o zărești, îți lasă impresia că nici nu te bagă în seamă, că nu exiști. În realitate, abia așteaptă să te întorci cu spatele și să-ți sară dintr-un tufiș, cu ghearele înfipte în carnea moale. Nu trebuie să te omoare, căci se distrează mai bine chinuindu-te. Mi-aș dori forță! Să pot răspunde atacului pe măsură, să ne încleștăm în luptă dreaptă și să-i anihilez puterile, iar la final, să stau victorioasă deasupra ei.

În junglă nu strică niciodată să ai super-puteri! Mi-ar plăcea să am abilitatea de a manipula timpul. Și de câte ori ceva nu iese cum trebuie sau pericolele se dovedesc prea mari, să pot derula și să o iau de la capăt. Până când iese așa cum trebuie. Alteori simt că mi-ar prinde bine să-mi pot schimba forma. Să fiu pasăre când nu e de stat pe pământ, să pot trăi sub apă dacă simt că acolo aș fi mai în siguranță sau să fiu insectă ca să mă strecor nevăzută din fața pericolelor.

Filmul e film. Din păcate și realitatea e realitate. Dar mi-aș dori să am puterile astea de fiecare dată când se apropie ziua de luni și trebuie să mă pregătesc psihologic pentru întâlnirea cu viețuitoarele junglei mele.

………………………

O Pisică Neagră ne-a provocat la un exercițiu de imaginație cu sponsorul InterComFilm, pentru penultima probă a SuperBlogului 2017. N-ar strica o super-putere specială: să pot intra în mintea ei si să-i dictez ce notă să dea abordării…inedite a subiectului 😀

intercomlogo

 

Give me 5!

-Iubi, ești gata?

-În 5 minute!

Oh! Dacă bărbatul ar avea câte 1 leu de fiecare dată când femeia zice că e gata în 5 minute, ar însemna șanse serioase să devină milionar într-un timp record. De câte ori nu ați auzit celebra replică? Cum vă activează ea sistemul nervos și vă testează răbdarea până la limită? Sau de câte ori nu v-ați auzit rostind-o, cu încrederea oarbă că veți reuși chiar să fiți gata în intervalul cu pricina?

E clar că toată experiența umană se dă peste cap în momentul în care un eveniment ne cere să ieșim din casă urmând o anumită etichetă. Oricât de mult te pregătești, parcă mereu apare ceva în ultima clipă care te face să dai punctualitatea peste cap definitiv.

„5 minute” în limbaj feminin

Pregătirile încep devreme. „Ca să ai timp” mergi la coafor, la machiaj, îți faci manichiura. Tipul zboară (habar nu ai unde și cum) și constați că ai plecat dimineață la ora 9, iar acum e 14. Consortul te întreabă ironic dacă era coadă la coafor și dacă toată lumea s-a programat în același loc tocmai astăzi. Nu e pentru că ar avea ceva împotrivă, dar estimează că lucrurile nu vor ieși din tiparul clasic și că nu veți pleca la timp din casă NICI de această dată.

Îl ignori. Nu știe ce zice! Până la 19.30 mai este timp! Urmează devastarea dulapului. Răscolești printre rochii, salopete elegante, bluze, cămăși, fuste. Inițial se conturase în mintea ta ținuta perfectă.

bluze.jpg

Constați, însă, cu stupoare, că hainele sunt prea strâmte. Deh! Au mai trecut niște ani peste tine sau ai consumat cam mulți carbohidrați în ultima vreme. Oricâte eforturi faci, nu reușești să te încadrezi în dimensiunile hainelor preferate. Varianta „b” pică atunci când îți amintești că nu te-ai simțit foarte confortabil în ea ultima dată. Varianta „c” îți pare demodată. Încerci diverse combinații, sperând să ai un moment de inspirație divină:

Iubi, să știi că este deja ora 18. Îngrijorarea lui crește când te zărește ÎNCĂ în treningul de casă, înjurând printre sertare și dulapuri.

Pufnești. Și ce dacă e ora 18? Mai e până la 19.30! Ai lucruri mai importante pe cap acum, legate de apariția ta încântătoare la minunatul eveniment. Te decizi, în sfârșit. Ai găsit ținuta care te mulțumește, dar nu merge cu pantofii tăi eleganți și comozi. O iei de la capăt, spre disperarea consortului care este cu ochii pe ceas, ca pe cronometrul de la maraton.

Știi că nu îmi place să întârziem! 

Ups! A dispărut „iubi” din frază! Nu poate să fie semn bun. Deschizi dulapul unde se regăsesc înșiruiți pantofii de damă și ții degetele încrucișate, în speranța că vei găsi o soluție pentru situația de criză.

 

5 minutes to save the world

-Nu ești gata încă? Glasul lui are un efect… de tunet.

Încă 5 minute, dragule!

Consortul găsește resurse să zâmbească neîncrezător după această replică. Dar ți se pare un zâmbet ușor contorsionat, aproape nervos.

Accesorii! Nu ai accesorii! Alergi pe tocuri, în timp ce parchetul sună îngrozitor de tare. Unde o fi colierul acela pe care l-ai primit de la el la ultima aniversare? Și cerceii turcoaz? 4 minute. Te panichezi! Mai arunci o privire în oglindă. Rimelul nu pare suficient. Rezolvi problema repede. Așa ai crezut tu! Căci ceasul este neiertător: 2 minute! Ai vrea să oprești timpul înainte să înceapă o discuție aprinsă despre „time management” în cazul femeilor. Consortul e la ușă. Îmbrăcat, aranjat, parfumat… Ah! Parfumul! Ai uitat de parfum! Te întorci din drum, tot în alergare, tropăind din nou pe parchet. Auzi în urma ta ușa trântindu-se. Consortul a ieșit să pornească mașina. Ultimul minut! Ieși din casă aruncând cu o umbră de ruj pe buze, dar fericită că ai reușit să respecți acest ultimatum.

5 minute bărbătești

Pare că pentru ei minutele trec altfel. Nu există atâtea opțiuni de pantofi pentru bărbați care să le dea peste cap alegerile. Uimitor, toate par să se potriveasc cu orice ținută ar alege! Prin urmare, calcă o cămașă, alege o pereche de pantaloni și un sacou și lucrurile sunt perfecte! Nu sunt necesare retușuri, singurul accesoriul este un ceas de mână. Et voila!

Mult mai dificil pentru ei este să înțeleagă că „o femeie care se machiază este precum un film descărcat de pe torrent când nu ai seederi cu viteză stabilă. Este gata în 10 minute, în 5 minute, în 12 minute, în 9 minute, în 3 minute, în 18 minute.” (citatepedia.ro) Sau că perfecțiunea feminină cere sacrificii, retuluri și, invariabil, mai mult timp!

……………………………………..

Am reușit să mă încadrez în deadline și pentru această probă la Answear.ro, în cadrul SuperBlogului 2017

answear

 

 

Eu mănânc, tu mănânci, noi ne jucăm!

Nu sunt foarte prietenoasă cu toamna. Mai ales când aruncă peste tot cu ceață și îmbracă orașul în gri. Ne-am împrăștiat fiecare prin camera lui unde ne-am văzut, o vreme, de treburile noastre. Unul a citit, celălalt s-a uitat la un meci de handbal, iar juniorul a zăpăcit tastele laptopului cu FIFA.

-Mami, m-am plictisit!

Nu l-am băgat prea mult în seamă. Am auzit de atâtea ori replica asta, încât m-am setat să nu o mai las să-mi alerteze nervii.
La un moment dat, s-a băgat în sufletul meu, trăgând cu ochiul la ceea ce făceam.

-Hei, stai așa! Ce e aia? Dă puțin înapoi! Mai! Încă puțin!

Nu aveam nici cea mai vagă idee ce văzuse în timp ce derulam paginile rețelei de socializare cu același sentiment de moleșeală tomnatică.

-Ce e asta? Un telefon Huawei!!!

Superblog-SharePlay-800x800px-768x768

În acest punct trebuie precizate două lucruri esențiale. Mai întâi că puiul e fascinat de concursuri! Are impresia că e suficient să trimită vreun cod de pe vreo etichetă ca să se vadă cu premiul la ușă. Mai grav decât atât, visează de ceva vreme să pună mâna pe (a se citi „să cumpere din banii lui”) un smartphone.

-Ce trebuie să facem, mami? Participăm?? Te rooog! Te rooooog!

Îl lămuresc că e un concurs lansat de Wu Xing și că trebuie să construim una din provocările lansate pe site, folosind cutiile și bețișoarele rămase după ce comandăm (și mâncăm!) mâncare chinezească.

-Ce înseamnă mâncare chinezească?

Să-i spuuun, să nu-i spuuuun…

-Înseamnă furnici în copac, urechi de lemn…

-Hei! Râzi de mine? Furnici??? Nu cred că vreau!

-Tu poți să mănânci pui cu orez sau niște paste. Ori un desert specific…

Decidem să facem o comandă în grup. Noi pentru că ne cam încerca foamea și nu avea nimeni chef să gătească ceva rapid și bun, puștiul pentru că începuse să spere că poate câștiga marele premiu un smartphone Huawei P10Lite. Invităm și prietenul puștiului, pe Alex, la dezmăț, ca să echlibrăm balanța.

Wu-Xing-1120x470 - 4-Produse-05

Pentru că nu ne-am putut pune de acord ce ar fi de gustat, am comandat câte puțin din fiecare.

-Dai și tu Share la cutia aia de Noodles?

-Mai lasă-mi și mie orez din cutia ta!

-Unde e puiul ăla Shaghai?

Așa că, după marele festin, pe pe masă zăceau 12 cutii WU XING goale și 4 perechi de bețișoare chinezești.

-Sper că nu vrei să le arunci! îmi zice juniorul văzându-mă pregătită să le strâng. Avem de participat la un concurs, ai uitat?

Uitasem! Ne-am adunat în jurul mesei, am curățat puțin cutiile și ne-am pus pe joacă! Doi adulți și doi copii, 12 cutii și 8 bețișoare. Jocul era așa: fiecare dintre noi trebuia să inventeze o provocare, când îi venea rândul, folosind exclusiv din ceea ce era pe masă. Când era gata, trebuia să strige Wu Xing – copilul a crezut de cuviință că ne trebuie un strigăt de luptă – și să numească următorul…provocat. Cine rămânea fără inspirație, ieșea din joc. Până la ultimul, care era desemnat câștigător.

Juniorul a fost primul. A constuit un turn punând una peste alta, cu mare grijă, fiecare dintre cutii.

-Cel mai înalt turn din lume! WU XING! Mami, you are next!

M-am uitat îngrozită la grămada de pe masă… Am luat două cutii pe care le-am închis și le-am pus drept ferestre ale unei case. Două bețișoare au alcătuit acoperișul, iar pe marginile laterale și la bază, am mai pus celelalte 6 bețișoare.

-Home sweet home! WU XING! Alex?

Alex e fan extratereștri! Așa că a folosit o cutie pentru capul extraterestrului și două bețișoare drept antene. 

– Ăsta e Zag-Zag. De pe Marte, că e roșu! WU XING! E rândul tău!

Consortul părea dezorientat. A luat șase cutii și le-a așezat în formă de V. Apoi a pus trei bețișoare unul în capătul celuilalt înăuntrul V-ului.

-Martini! Pentru doamna! WU XING!

Hmmm, martini fără măslină?  Am luat-o de la capăt și fiecare a trebuit să facă o figură geometrică din cutii și bețișoare. Un cerc, un pătrat, un dreptunghi, un triunghi.… Apoi ne-am întrecut în litere: un A, un B, un C, în cifre și tot așa… Am constatat că imaginația s-a mutat toată la copii! Așa că, inevitabil, am pierdut! Câștigătorul a fost tot copilul personal, care a făcut o piramidă.

Ne-am pozat, am pozat și provocările și ne-am amintit de concursul Share and Play. Am ales provocarea dragonului – Dragoniada – am făcut fotografia și ne-am înscris. Copilul visează acum la premiul cel mare, iar eu aș mai gusta un pui în sos dulce acrișor!

Concursul e pe bune! Dacă vreți să mâncați, să vă jucați și să câștigați, începeți cu o comandă WU XING prin aplicație, online sau telefonic. Savurați bunătățile, alegeți-vă provocarea, faceți poza și înscrieți-vă în concurs. Dacă veți cțștiga, nu uitați cine v-a dat pontul! 😀

…………………………………….

Provocare…chinezească de la WU XING la SuperBlog 2017

logo-wu-xing-2-300x300

Cafea cu arome de trecut (Capitolul XVI)

“Let me wake up next to you, have coffee in the morning and wander through the city with your hand in mine, and I’ll be happy for the rest of my fucked up little life.” 
― Charlotte Eriksson

Se trezi îndreptându-se aproape mecanic spre bucătărie. Desfăcuse cutia cu monodoze de cafea și acum se uita încurcată spre butonul de pornire: în fond, pentru cine avea să o prepare în dimineața asta înnorată de toamnă?

 

Îi rămăsese gândul ca un gest reflex de pe vremea când… Da, de pe vremea aceea, când diminețile aveau invariabil aromă de cafea... Când ea deschidea puțin pleoapele, cât să întrevadă lumina zorilor și să-și dea seama că îi bătuseră de multă vreme în geam, deja:

Hei, leneșo! Se răcește!

Îi spunea mereu astfel cu o drăgălășenie pe care nu avea să o mai regăsească vreodată în vocea altcuiva. Ea nu bea niciodată cafea. Dar el pregătea mereu două cești, din care aburul se ridica în spirale, parcă dansând, semn că dimineața va fi una reușită. Apoi își deschidea tableta să verifice repede corespondența în timp ce sorbea cu nesaț din ceașca albă. Ea lua în mâini cealaltă ceașcă, o învelea cu degetele subțiri și și-o apropia de nări, ca să-i simtă aroma. Așa, cu ochii închiși. Era singurul moment în care lăsau liniștea să le invadeze spațiul intim, un fel de pauză pe care și-o îngăduiau, fără plece unul de lângă altul.

Cafea

Cafea Kafune

-„Iar te-ai cufundat în stele...”?

Mâna lui mângâindu-i șuvița rebelă de pe frunte o trezea din visare. Iar ea îi răspundea cu un zâmbet larg, întorcându-și fața, doar ca să-i sărute podul palmei. Ar fi înghețat momentul acela, i-ar fi sorbit cuvintele și le-ar fi sădit în suflet – semințe – din care să încolțească mai târziu visuri.

Știau că e ultima zi împreună și totuși niciunul din ei nu îndrăznea să vorbească de spre asta. Despre cum va fi arătând viața lor după ce, la miezul nopții, vor urca în avioane diferite.

Știi, m-am tot gândit. Mi-ar plăcea mult să mă trezesc lângă tine în fiecare dimineață, să ne bem cafeaua și apoi să hoinărim prin oraș ținându-ne de mână o zi întreagă.

Timpul, însă, se scurge. Este cel mai relativ lucru din această lume. Viclean și fără milă, îți fură secunde și te lasă, în schimb, cu gustul amar al lucrurilor pe care le-ai fi putut face dacă el, Timpul, ar fi fost mai îngăduitor.

Cât trecuse de la clipa aceea pe care amândoi ar fi vrut-o veșnică? Refuzase să numere orele, zilele, lunile, anii… De atâtea ori încercase să recompună tabloul vieții lor împreună și de fiecare dată se dovedea ucenic nevrednic al lui Picasso, căci realitatea nu părea decât un amestec de chipuri, culori și forme.

***

Pe drum spre serviciu își cumpără o pungă de cafea boabe. O făcuse într-un mod atât de natural, de parcă făcea parte din obișnuințele ei zilnice. În realitate, nu voia decât să-și facă o cafea la birou, doar ca să ia în mâini o ceașcă albă, să o învelească în degetele subțiri și să și-o apropie de nări, ca să-i simtă aroma. Așa, cu ochii închiși. Și cu amintirea mâinii lui mângâindu-i șuvița rebelă.

cafea 2

Cafea

……………………………………………

O invitație la cafea din partea unui sponsor de seamă al SuperBlogului 2017, LaFântâna.

apa-de-izvor2

Între timp, s-a mai scris un capitol din Tentativa de roman.

Triumful modernității : alb, curat, parfumat ca Nufărul

Miros de iarnă. Stau cu nasul lipit de fereastră și mă zgâiesc la oamenii care trec pe străduța dintre blocuri. Zăpadă! Ce-aș mai ieși cu sania!

-Ia-ți nasul de pe geamurile alea! Abia le-am șters!

Biata mama! De câteva zile tot trebăluiește. Uneori urăsc sărbătorile pentru că o văd chinuindu-se, printre turele de zi și de noapte, ca totul să arate lună. Azi o cameră, mâine un dulap din cealaltă cameră, poimâine baia… E obosită. Și nervoasă. Ar arunca jucăriile alea cât colo, ca să nu le mai vadă împrăștiate peste tot. Freacă de zor la șifonierul din camera noastră. Urmele de cretă de la „ora de română”, când Rudia se dăduse profesoară, se încăpățânează să rămână acolo. Mama nu zice nimic. Șterge insistent, doar-doar reușește să facă lemnul ăla să arate ca nou. Ce-o fi în gândurile și în sufletul ei?

Spirtul e la putere. Dezinfectant și „agent de curățare” cu valoare universală. Că e mobilă, că e dușumea, că e geam… (Multă vreme am asociat sărbătorile cu mirosul înțepător de spirt. Sau de hipoclorit.) Nu știu cum rezistă mâinile mamei la atâtea cazne. Sunt aspre și obosite. Cada plină ochi, lenjeriile se scaldă în voie în apa îmbibată cu substanța aceea incoloră și puternic mirositoare. Iar mama speră că merită tot efortul ăsta ca să le facă din nou albe. Urmează curățenia în baie. Tot cu „hipo” sau cu detartrant, spre disperarea tatei care, venind de la serviciu dintr-un mediu toxic, nu mai suportă același „tratament” și acasă.

Covoarele! Ligheanul cu apă și celebrul oțet sunt pregătite în hol. Mă tem că nu mai scap de data asta! Mă îmbrac bine, îmi pun fularul și mănușile, iau bătătorul de covoare și… Ce aș mai fi ieșit cu sania astăzi!

Departe de vremurile acelea…

Clopoței, muzică stridentă „de sezon”, luminițe peste tot, globuri, ornamente, aglomerație, goana după cadouri… Nimic nu mai seamănă cu vremurile de atunci. Nici măcar zăpada, care acum întârzie mereu la întâlnirea cu Crăciunul. Aș vrea să mă bucur și eu din plin, cu inima deschisă ca atunci când stăteam cu nasul lipit de geam, privind la străduța dintre blocuri, acoperită de zăpadă. Numai că uneori simt că s-a pierdut de tot farmecul iernilor de altădată… Poate doar flaconul negru de detartrant de la Nufăr sau soluția de la Triumf pe care o folosea mama ca să curețe aragazul mai leagă, ca o punte, acel atunci de acum. Au fost veșnic „experți în curățenie”, ajutoare de nădejde în strădania mamei de a face casa lună.

Am moștenit, cred, de la mama, ideea asta fixă că trebuie să faci curățenie în cele mai mici detalii. Să nu rămână niciun colț, oricât de ascuns, necurățat. Poate de aceea, primul lucru când îmi vine în minte la apropierea sărbătorilor este că trebuie răsturnată casa cu fundul în sus. Iar??? Perdele, covoare, aragaz, oale, dulapuri…Te uiți la ele cu mâinile încrucișate și nu știi pe care să pui mâna mai întâi. Îți cam vine să-ți iei lumea în cap, dar îți amintești repede că nu există o astfel de opțiune. Te înarmezi cu răbdare și cu produse care fac curățenia mai ușoară și îi dai bice.

Cum să faci curățenie mai ușor

Ai putea să începi cu un descântec pentru curățat de…Farmece! Nu știu dacă sunt șanse să funcționeze, dar măcar pornești la drum cu bună dispoziție.

Strategia e simplă: o iei din timp. Pe principiul „Graba strică treaba” și mai dă și dureri de cap, nu lași deadline-ul să te prindă din urmă. Le împarți, frățește: pe căprării, pe responsabilități ale membrilor familiei, coabitanți ai apartamentului, sau pe priorități. De obicei încep cu dulapurile. Îmi ia cel mai mult timp, pentru că îmi place să scot de prin ele, să împrospătez, să șterg cu Nufăr de mobilă pentru un miros proaspăt de frezii. Urmează ferestrele. Unii fug de treaba asta. Pe mine aproape mă relaxeză. Mai ales dacă mă cocoț pe vreun scaun, ca să fiu la înălțime, cu căștile în urechi pentru un impuls muzical și cu un Nufăr Verde pentru geamuri la îndemână. Nu am covoare prea multe sau mari, dar îmi place să apară ca noi de fiecare dată când vin sărbătorile. Am căutat un produs care să le curățe și să le împrospăteze, ca și cum abia le-am adus de la curățătorie.

5624-nufar-covoare-si-tapiterii-500ml-2.jpg

Las consortul să se ocupe de baie, că tot a devenit specialist în ultima vreme. Ba chiar produsele de curățenie și le alege singur. Printre ele, Nufăr dezinfectat pentru baie, fără clor, că e alergic, dar cu acțiune bactericidă și fungicidă. Dar ceea ce cred eu că este o invenție genială, e Nufăr pentru desfundat țevi și chiuvete! Ge-ni-al! Torni flaconul, lași 10 minute, dai cu apă caldă! Misiune îndeplinită!

5665-nufar-desfundat-tevi-2

Bucătăria e, însă, a mea! Am rămas fidelă clasicului Triumf, chiar dacă am schimbat aragazul pe plită și cuptor electric. În plus, am salvat și cuptorul cu microunde de la titlul de „cel mai imposibil de curățat aparat electrocasnic”! Tot cu Triumf.

generala-768x768

Avantajul de necontestat este că am la îndemână tot felul de produse care curăță repede și sunt eficiente. Și odată cu procesul de rebranding, Farmec a scos și alte subgame, deci nu ai cum să rămâi descoperit. Tocmai de aceea merge totul strună. Ba mai am timp să-i mai dau mamei o mână de ajutor. E fericită că acum arată altfel sesiunile de curățenie înainte de sărbători! Mai povestește din când în când, zâmbind, despre lupta cu balaurii de pe vremuri.

Mama nu mai are mâinile aspre acum. Și uneori mă mai strecor cu capul în poala ei, să mă mângîie ca în vremurile de demult. Mai ales la ceas de iarnă, așteptând ca străduțele dintre blocuri să se acopere cu zăpadă.

…………………………………………….

Am făcut curățenie de sărbători cu Farmec, la SuperBlog 2017

Logo-compania-FARMEC_1504099339-300x300.jpg

 

Aniversare de suflet la Hotel Royal

„Cum se numeau […] ceilalţi doi, bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început nu arau aşa bătrâni?

Iona, Marin Sorescu

60. Îi număr o dată și încă o dată cu nedumerire. Mi se pare că sunt nedrept de mulți și au trecut nepermis de repede. Cu toate acestea, imaginea ei este, în mintea mea, aceeași: femeia subțirică și foarte iute, trebăluind mereu, alergând încoace și încolo să fie toate lucrurile făcute la timp și bine.

mama.jpg

Mama mea împlinește curând 60 de ani! Este în același timp o exclamație, o mirare, o întrebare aproape retorică. Mama mea este un om minunat! Cu o inocență greu de înțeles uneori și cu un suflet extrem de mare, este omul care merită tot ce este mai bun și mai frumos. Și pentru că este o zi specială, pentru un om special, nu poate să treacă așa, ca o simplă aniversare.

Cadoul meu pentru mama 

Vreau să o rup de truda cotidiană, să uite că a mai rămas ceva de spălat sau ceva de gătit ori de făcut prin casă. Nu a mai ieșit de mult „în lume”, pentru că mereu intervin alte lucruri cu „prioritate”. Știu că i-ar plăcea tare mult la Poiana Brașov, mai ales că nu și-a mai văzut de ceva vreme prieteni vechi care locuiesc în zonă. Aniversarea ei este un eveniment important, așa că am căutat o variantă potrivită pentru organizarea de evenimente în Brașov

hotel

Hotel Royal este aproape de civilizație – doar 6 km de Brașov – dar locul în care este amplasat păstrează ceva din intimitatea munților. Voi alege o cameră mare și luminoasă cu vedere spre verdele pădurii, o priveliște care pare ruptă din locurile copilăriei ei. Știu că i-ar plăcea să-și savureze cafeaua la răsăritul soarelui în balcon, cu ochii pierduți printre ramurile care îmbracă versantul. Aș vrea să simtă fericire și să se bucure de mirosul pământului reavăn și liniștea dimineții. Fără niciun alt gând în afară de acela că se află acolo doar ca să se relaxeze.

cafea

Mamei îi place să se înconjoare de oameni dragi și frumoși. Cu siguranță este o genă moștenită de la bunicul, ale cărui aniversări sunt și astăzi „de pomină”. Surori, nepoți, prieteni foarte dragi. Pentru că îi cunosc foarte bine, știu că ar răspunde cu inima deschisă propunerii de a-i face mamei o petrecere surpriză: o seară de neuitat într-un altfel de salon de evenimente în Poiana Brașov

Îmi imaginez că ar fi un loc plăcut de toată lumea. Înăuntru, atmosfera caldă pe care o dau, de obicei, sufletele frumoase, cu aranjamente florale și cu un meniu special, cu muzică și, mai ales, cu voie bună. Cei mai în vârstă vor dori să stea la masă, în virtutea unui tradiționalism pe care-l leagă de o anumită etichetă. Cei mai tineri vor aprecia un bufet suedez, ca să le rămână spațiu suficient pentru ringul de dans.

Nu va avea nimeni grija copiilor, căci fie se vor bucura de locul e joacă, fie se vor întrece în competiții de biliard sau darts până când vor fi doborâți de oboseală. Ori până când vor descoperi rețeaua WI-FI la liber și se vor arunca peste tablete și telefoane, profitând de faptul că părinții sunt ocupați cu a se simți bine.

Afară, pe terasă, s-ar lega discuții lungi despre trecut, despre amintirile care îi leagă pe oameni, despre planuri de viitor. Asta până când momentul tortului va solicita prezența tuturor înauntru. Și atunci ne vom întrece cu toții în urări, o vom îmbrățișa și-i vom întinde cadouri de suflet, acceptându-i fiecare lacrimă apărută în colțul ochiului, în semn de fericire și împlinire. Apoi o vom lua de la capăt cu distracția și voia bună, până când zorii ne vor amenința că ar trebui să ne retragem în camerele noastre.

A doua zi, după un somn prea scurt și un mic dejun delicios și variat, mașinile vor rămâne în parcarea privată a hotelului, iar noi ne vom desfăta cu frumusețile locului. O plimbare lungă care va face bine și trupului și sufletului. La finalul zilei, o saună e mai mult decât binevenită, cât să ajute protagonista să se relaxeze după un sfârșit de săptămână atât de încărcat.

Ar fi rețeta clasică pentru buna dispoziție. Doar că voi avea în vedere ingredientul secret care să facă momentul cu adevărat special. Căci mama merită un răsfăț pe măsura importanței ei în viața noastră.

………………………………………

O aniversare, deocamdată virtuală, pentru mama Rudiei, la SuperBlog, cu Hotel Royal.

Royal-300x300

 

Rudia, la modă. Între ieri și astăzi

answear.roMă mai apucă nostalgiile din când în când. Și atunci iau la răsfoit albumele cu poze din cele mai îndepărtate decenii. Dau câte o filă, mai curge câte o lacrimă, un zâmbet mi se mai desenează în colțul gurii. Însă uneori, râd cu lacrimi! Fotografiile sunt atât de…sincere și generoase! Te arată exact așa cum te găseai la marginea cealaltă de secol și păstrează cu fidelitate detalii despre care uitaseși între timp.

Mi-am amintit de anii de facultate. Deh! „Renumerație după buget, coane Fănică!”. Venea bursa, luam cărți! Hainele nu făceau parte din priorități! Așa că, pe bună dreptate, mă minunez de ținutele improvizate în acele vremuri străvechi! Fusta de vâscoză, petrecută după mijloc, total neasortată cu bluza albă, dantelată, iar în picioare, celebrele platforme la modă! Nu vă vine să credeți, nu?

poza eu

Nici mie! Zâmbesc și trec mai departe. Traversez rapid albumele, urmărind evoluția mea în materie de fashion și mă gândesc: „Slavă Domnului că s-au schimbat vremurile!”

Fotografiile de la absolvire sunt neprețuite! A fost un moment drag mie, dar cel mai bine îmi amintesc de povestea rochiei de banchet! Cumpărat material. Roz. Nu întrebați motivul, că nu mi-l mai amintesc! Căutat croitoreasă. Găsit. Cu greu(tate). Căutat model de rochie. Fără succes! Am improvizat: asimetriile erau în vogă. Făcut probe. Nenumărate! Ridicat rochie de la croitorie. Constatat că este mai transparentă decât prevede legea. Căutat soluție. Găsit soluție. Îmbrăcat frumos și elegant. Văzut colege cu rochii de bal, veritabile Cenușărese. M-am simțit ușor modestă, dar asta nu m-a împiedicat să savurez momentul!

poza bal

Imaginile de mai sus sunt un fel de Rudia’s Secrets! Evident, am lăsat deoparte ceea ce nu mi-a picat tocmai bine, ca să nu transform postarea într-o veritabilă comedie în care aș fi avut rolul principal.

Când clipa te ia prin surprindere

Unele persoane (mai ales femei) sunt mereu pregătite să facă față oricărei situații de criză. Mai o bluziță de schimb că „dacă verși cafeaua?”, mai un make-up kit ca să-și împrospăteze machiajul la nevoie, mai un pantof în pungă pentru când tocurile îți ucid picioarele și tot așa. Cu Rudia lucrurile stau altfel. Dulapul e plin de tot ceea ce este comod, la îndemână și nepretențios! Un profesor atipic, care preferă blugii și cămașa, iar în picioare ceva mai mult decât comod.

Numai că uneori, Rudia uită. Cum a uitat, de pildă, acum ceva ani, că promoția de atunci o invitase la o poză de grup, pentru posteritate! Toată lumea dichisită, aranjată, în timp ce Rudia căuta ieșiea de urgență! Nu era loc să te fofilezi, căci elevii insistau să aibă o amintire cu profa! Faină amintire, zic! Sau nu!

poza scoala

Se presupune că o astfel de întâmplare se lasă cu „învățătură de minte”. Ba bine că nu! Altă dată am uitat de ditamai Gala la care se presupune că invitații de seamă reprezentau instituția. Uita-m-ar relele! Nu mi-a rămas decât să mă așez într-un colț și să spun cu năduf:

Cri-cri-cri,
Gală, cri!
Nu credeam c-o să mai vii!
Că puteam și eu să-mi pun
o botină și o rochiță
sau mergeam să mă-mprumut
la vecina fără fiță!

Poză nu arăt, că încă nu am trecut peste rușinea momentului!

Here is the Answear!

Pesemne că tot am învățat ceva până la urmă: să profit la maximum de fashion ecommerce!

weekend-discounts-768x402

Cea mai bună idee este să-ți cumperi ceva când NU ești în fibrilație, când NU esti stresat de evenimentul care se apropie și te găsește cu dulapul …dezgolit. Pe principiul „iarna-car și vara – sanie”. Te abonezi, de pildă, pe Answear.ro. Dimineața devreme, vine mailul cu noutăți:

Screen Shot 2017-11-15 at 23.18.21.png

Ce bucurie mai mare decât să navighezi printre reduceri! Găsești și ce nu gândeai că-ți trebuie! Faci o listă, bagi în coș și aștepți fericită coletul cu bucurii! Ai produse originale de la branduri de top, care ajung la tine până apuci să le povestești prietenelor ce minunății ai mai găsit pe site.

Cum ar fi fost banchetul acela, să fi avut atunci acces la Answear? Să-mi fi putut clăti ochii cu atâtea rochii elegante, iar singura problemă să fi fost pe care să o aleg!

Dar cum aș fi arătat eu în poza de absolvire a tinerilor mei, cu un sacou de la Mango și niște botine Gino Rossi?

Iar Gala aceea ar fi rămas memorabilă cu o pereche de cizme Tommy Hilfiger sau Caprice și o fustă elegantă Answear!

Timpul înapoi nu îl mai putem da. Mai ales că el este mereu pe repede înainte. Dar lecțiile le putem învăța chiar și privind fotografiile vechi, din care îți face cu ochiul „the old you”. În final, „moda este ceva care vine din interiorul tău”. – Ralph Lauren

………………………………….

Am fost „la modă” cu Answear la SuperBlog2017.

answear

Edifier- Din pasiune pentru calitate

A vinde a devenit, în zilele noastre, o artă. Este o evoluție spectaculoasă de la ideea inițială a unui salesman umblând din ușă în ușă cu scopul de a convinge oamenii să-i cumpere produsele. Astăzi companiile se întrec în realizarea celor mai serioase studii care să le ofere soluția supremă pentru a le crește vânzările.

Și totuși, ce face diferența între un vânzător și altul? Ce calități trebuie să ai ca să fii mai presus de concurență și să atingi succesul?

Cine nu a avut experiențe neplăcute încercând să cumpere un anumit produs? Cu vânzători reci și scumpi la vorbă, de parcă intrarea ta în magazin le-a făcut o mare defavoare sau i-a deranjat. Sau poate cu insistențe exagerate cu privire la un anumit obiect, dându-ți senzația că dacă nu îl cumperi, poți ieși vătămat serios din magazin. Ori plictisiți de „poezia” impersonală recitată de vânzător, fără ca el însuși să creadă câtuși de puțin în produsul pe care încearcă, disperat, să-l vândă.

Cred că sunt două condiții esențiale care fac un vânzător de succes:

  1. Să facă acest lucru cu pasiune.
  2. Să se pună în pielea clientului, ca și cum ar trebui să-și vândă sieși produsul pe care îl recomandă.

Muzica înainte de toate!

Why do we make music? Because we love it! It is what we live for! (Chester Bennington)

Trăim într-o lume a sunetului. Muzica a evoluat, dând sunetului posibilitatea de a renaște în felurite forme, astfel încât să fie surprinzător de fiecare dată. Aceasta a reprezentat o provocare pentru tehnologie, căci a trebuit să țină pasul și să redea cu fidelitate noile reiterări ale sunetelor.

Așadar, cuvântul cheie este PASIUNE. Este ceea ce unește cele trei elemente: client, produs, vânzător. Clientul intră în magazin din pasiune pentru muzică. El caută un produs care să corespundă dorințelor sale. Brandul Edifier pornește din start cu un avantaj, pentru că se identifică prin pasiunea sa pentru sunet, design și calitate. Este posibil ca vânzătorul să împărtășească aceeași pasiune, ceea ce ar duce la o relație productivă pentru ambele părți. Totuși, dacă nu se întâmplă să aibă acest lucru în comun, vânzătorul poate „pune la bătaie” pasiunea pentru ceea ce face.

Cum vinzi un sistem audio Edifier S2000Pro?

1.Primul contact.

Începutul relației cu noul client se conturează de la primul contact și este un aspect esențial. Elementul cheie: zâmbetul! Indiferent dacă persoana care intră în magazinul tău va cumpăra sau nu ceva astăzi, trebuie să se simtă confortabil, bine primit și important. Zâmbetul nu costă, dimpotrivă, aduce beneficii! Nu te arunci peste el din clipa în care a intrat. Intri în discuție natural, firesc, fără să dai senzația că „ataci”.

Bună ziua. Numele meu este Rudia. Observ că vă interesează un sistem audio. Căutați ceva anume?

2. Descoperă ce dorește clientul.

Uneori clientul știe foarte bine ce dorește, ceea ce face ca totul să meargă strună. De foarte multe ori, însă, bulversat de ofertele de pe piață, el se regăsește confuz, pierdut printre rafturile care afișează produse similare, cu lista specificațiilor tehnice aliniate, într-o limbă complet străină.

Am cumpărat un televizor mare pentru living. O achiziție serioasă pentru întreaga familie.  Acum mă interesează un sistem de boxe potrivit, ca să redea cât mai fidel calitatea sunetului. 

Clientul este  dispus, așadar, să-ți povestească. Ascultă-l îngăduitor și fii atent la detalii. Cu cât dezvăluie mai mult din nevoile sale, cu atât poți să „ghicești” produsul cel mai potrivit pentru el. În niciun caz nu-i „băga pe gât” ce crezi tu că i-ar trebui. Nu pune întrebări de formă, ci caută să obții răspunsuri pe care le poți folosi în recomandarea ulterioară.

Sunteți un pasionat de muzică, se pare!

Ești empatic, iar clientul a simțit asta. Prin urmare, va fi dispus să converseze mai departe.

În esență, îmi plac mult concertele de muzică clasică. Mă relaxează să ascult din fotoliu muzică adevărată, redată cât mai fidel, ca și cum aș fi acolo.

boxe.jpg

Înțeleg! Să simțiți sunetul pur.

Exact! De aceea, caut un procesor audio puternic. Nu vreau neapărat volum mare, știți, cu vecinii la bloc e mai dificil. În schimb, vreau să am calitate! Să nu bârâie nimic, să nu interfereze nimic. Doar muzica pură. Să pot savura în egală măsură sunetele înalte, dar să mă bucur și de sobrietatea basului.

Prin urmare este un client pretențios care știe ce vrea. În mintea ta se proiectează deja recomandarea. Dar vrei să fii sigur înainte de a o lansa, așa că plusezi:

Sunt convinsă că doriți un produs care să funcționeze la fel de bine și în cazul filmelor. Să aibă multiple conexiuni, cu intrare și pentru Bluetooth, de pildă. Poate le doriți conectate la diverse dispozitive din casă.

Corect! Dacă tot veni vorba.. Fiul meu este pasionat de jocuri. Ar fi ideal să existe posibilitatea de a fi conectate și la consola de gaming. Și apoi, tinerii…știți cum sunt. Vor fi, cu siguranță și petreceri în casa noastră. Iar muzica este mereu pe primul loc în familie. Cel mic chiar încearcă să compună. Sunt tot felul de aplicații acum care îi ajută să-și formeze gusturile și să experimenteze.

Ți-a ridicat mingea la fileu! Acum e momentul să scoți arma secretă:

Vă referiți la Virtual Dj? Cred că am înțeles foarte bine de ce aveți nevoie. Ce spuneți de un sistem de boxe care intră în domeniul producției muzicale?

Există așa ceva?

Există boxele S2000Pro, de la Edifier.

Acum îl inviți la raftul cu pricina, să se convingă singur de ce pot să facă boxele Edifier. Îi lași timp să consulte lista cu toate detaliile tehnice. Nu are sens să i le reproduci. Nu îi pune la îndoială capacitatea de a le înțelege. În fond, dacă are întrebări, i-ai arătat că ești și disponbil și suficient de informat.

Toate detaiile astea tehnice arată foarte potrivit! Acum, să sperăm că soția nu are nimic de obiectat. Nu avem un apartament foarte mare și niște boxe destul de voluminoase pot genera discuții. Ba că nu e loc, ba că nu se potrivesc cu restul mobilei…

E momentul să desfaci cutia. Urmărește-i privirea când descoperă aspectul luxos al finisajului din lemn.

boxe edifier .jpg

-Cred că design-ul acesta denotă eleganță. E un sistem „blend-in”, cu un aspect care se poate confunda ușor cu o piesă de mobilier. 

L-ai câștigat! Soția va fi și ea mulțumită că nu strică aspectul general al camerei.

E plin de surprize sistemul ăsta! Ce mai are în cutie?

O telecomandă.

boxe telecomandă

Perfect! Nu e camera prea mare, dar e atât de relaxant să folosești telecomanda în loc să te tot plimbi să dai mai tare sau mai încet.

3. Bateți palma.

Te asiguri că ai un client mulțumit. Îi repeți că ești la dispoziția lui în cazul în care mai are întrebări sau nelămuriri. Nu uiți să-i vorbești despre garanție și despre faptul că a ales, cu siguranță, calitatea. Lași loc de „bună ziua”, căci un client câștigat va reveni cu siguranță în magazinul tău.

……………………………………………..

M-am transformat în vânzător avizat și informat, la provocarea cu numărul 19 a SuperBlogului 2017, susținută de magazinultău.rologo-magazinultau_1504192561

 

 

 

Cu Work&Travel și Vacanțe Speciale spre Visul American

Se numește Valde. Este unul dintre foștii mei elevi și mi-a rămas în minte și în suflet prin felul lui de a fi în anii de școală. Am norocul de a fi avut „pe mână” copii buni, într-un liceu căruia mulți nu îi dau credit, orbiți fiind de prejudecăți. E un lucru nedrept pentru cei care sunt elevi acolo și care se străduiesc să-și croiască un drum.

Știam că anul acesta este plecat din nou cu programul Work and Travel și am vrut să văd cum îi merge. Obișnuiesc să mai trag cu ochiul din când în când pe paginile rețelelor de socializare ale foștilor mei elevi și să mă bucur văzându-i că devin, treptat, CINEVA.

Cum să meargă, doamna dirigintă? Ați spus să învăț ca să ajung departe. Și am ajuns în America!

Am zâmbit. A muncit foarte mult să ajungă acolo. S-a ambiționat să depășească și dificultățile legate de limba engleză. De-a lungul celor trei ani de când tot aplică pentru acest program, și-a făcut acolo o mulțime de prieteni, a avut câteva locuri de muncă bune și a lăsat o impresie bună celor care l-au angajat. Nu a uitat nici să-și trăiască viața printre puținele pauze dintre joburi.

valde2

sursa foto: https://www.facebook.com/profile.php?id=100002479459548

Visul american cu CND Vacanțe Speciale

Atunci când ne trezim într-o lume extrem (și uneori nedrept) de reală, încercăm să găsim soluții pentru a avea o viață frumoasă și lipsită de griji. Tineri fiind, ne gândim că avem toată viața înainte, uităm că există timp și ne făurim planuri. Unele „mai” realizabile decât altele. Suntem reiterări moderne ale căutătorilor de aur, care au visat că America, țara tuturor posibilităților, va fi un fel de tărâm promis și că îi va scoate din sărăcie sau le va împlini viețile.

Oamenii au înțeles visul american ca oportunitatea de a deveni orice îți dorești, indiferent care îți sunt originile. Și de atunci îl tot vânează, încercând să ajungă pe pământurile unde totul pare promițător. Una din variantele cele mai la îndemână, mai ales pentru tinerii de astăzi, este programul Work and Travel pentru studenți, oferit de CND Vacanțe Speciale.

Work_and_Travel_Vacante_Speciale_05-768x482

Cum ar fi fost dacă…

Mă gândesc cum ar fi arătat viața mea, dacă aș și putut avea acces la Work and Travel Vacante Speciale, studentă fiind. Să-mi petrec vacanțele de vară într-un schimb cultural internațional, în Statele Unite ale Americii. Un fel de experiență „2 în 1”: să mergi într-o vacanță specială în locuri de vis și să poți câștiga niște bănuți având un job work and travel.

Am ales să fac o facultate la celălalt capăt al țării și știu că am ales bine. Era epoca în care telefoanele mobile abia începuseră să câștige teren, iar internetul se manifesta timid în fazele lui incipiente. America? Era un fel de „one thing I would never be able to accomplish in this life”. Abia îndrăzneam să visez la a păși dincolo de granițe, oricare ar fi fost ele, doar pentru a simți cum este să fii pe altfel de pământ decât cel românesc. Să simt mirajul străinătății din postura de turist, fără să-mi doresc neapărat a trăi acolo pentru totdeauna.

Am avut trei pasiuni mari în anii de școală: literatura, limba engleză și sportul. Dovadă că și acum, peste atât de mulți ani trecuți peste mine, încă mai culeg „beneficii” de pe urma lor. Dar dacă aș fi avut șansa să-mi îmbunătățesc abilitățile, să dezvolt deprinderi într-un spațiu cultural diferit?

O vacanță cu work and travel ar fi fost o șansă enormă pentru studenta Rudia. Mi-ar fi fost mult mai ușor să mă formez, atât personal, cât și profesional. Aș fi înțeles mult mai repede că o limbă străină e de fapt o mentalitate nouă și aș fi știut cum să-mi croiesc drum spre esența ei, ca să mi-o însușesc de la vorbitorii nativi.

Aș fi explorat o lume nouă. Și nu pentru că ar lipsi ceva aici ce numai acolo găsești. Ci pentru că te poți îmbogăți vizual, spiritual, mental intrând în contact cu locuri istorice sau „de film”. Mi-ar fi plăcut să vizitez Parcul National Yosemite cu masive stâncoase impunătoare din granit, cu ape limpezi și cascade, cu arbori sequoia și o faună inedită. Mi-am dorit întotdeauna să văd cu ochii mei Muntele Rushmore, cu cei patru președinți importanți ai SUA, ale căror chipuri se întrevăd semețe, sculptate în piatra muntelui. Să ajung în celebrul Las Vegas, oraș al luminilor, al luxului și simbol al vieții trăite la cea mai mare intensitate.

De fapt, este mai mult decât șansa de a vedea niște locuri. Este șansa de a înțelege că imaginile alea pe care le găsești pe internet sau le vezi în filme, sunt desprinse din locuri reale, tangibile, care astăzi nu mai sunt atât de imposibile.

Dacă ar fi fost să aleg un job anume, aici aș fi fost în dificultate. Cu siguranță, ca student, ești fericit să poți lucra undeva, decent, cât să câștigi mai mult decât pentru a-ți asigura simpla existență. Să fii recepționeră sau cameristă într-un hotel sau motel undeva la poalele muntelui, înseamnă să ai ocazia de a simți pulsul naturii americane în starea ei cea mai pură.

Screen Shot 2017-11-10 at 22.06.31.pngAjutor de bucătar? Cu siguranță nu e chiar floare la ureche Dar câte aș fi avut de învățat despre bucătăria americană! Și apoi, șansa de a vedea Minneapolis și de a trăi acolo în jur de patru luni, de a-ți face prieteni – de neprețuit!

Cine nu a visat la marele parcuri de distracții din filmele americane? Să ai șansa de a primi un job acolo, în mijlocul acțiunii, unde se amestecă oameni de felurite vârste sau culturi, culori și sunete, cu o atmosferă de bună dispoziție, ar fi o altă lecție despre ceea ce înseamnă o parte din visul american!

Screen Shot 2017-11-10 at 22.05.52

Deși pe atunci visam să pun bani deoparte pentru mai târziu, știu sigur că aș fi știut să profit la maximum de experiența americană. Aș fi ales destinații speciale sufletului meu ca să simt din plin spiritul țării, să-mi însușesc ceea ce poate fi însușit și să adaptez această experiență nevoilor mele de mai târziu. Știu sigur că aș fi fost un profesor mai bun de limba engleză tocmai pentru că aș fi avut la îndemână ingredientul lipsă: contactul direct cu o cultură, cu oameni noi, cu locuri mirifice.

Work_and_Travel_Vacante_Speciale_04.jpg

America este încă un vis pe care nu-mi rămâne, acum, să-l împlinesc decât cu ajutorul CND Vacanțe Speciale, poate, într-o zi.

……………………………………..

Am călătorit cu gândul la CND Vacanțe Speciale, pentru proba cu numărul 18 a SuperBlogului 2017.

CND-turism-250x250

Tânăr antreprenor, găsit franciză!

„Cu certitudine, franciza este povestea de succes a deceniului al XX-lea.”

(sursa: antreprenor.su)

francize

Te trezești dimineața devreme, te pregătești de mers la serviciu cu ochii crăpați și cu gândul la cât de dulce era somnul înainte să-ți urle alarma în urechi. Înjuri sistemul, dar nu ai încotro. Te îmbraci după etichetă, îți iei aerul de om serios și pornești spre birou. Acolo mormăi un bună dimineața, arunci haina pe un cuier și te afunzi între hârtiile care te așteaptă de când ai plecat cu o zi înainte. Dacă ai noroc, ai timp de o cafea, dacă nu, speri să reușești să o bei (nu am zis „savurezi”!) la prima pauză. Evident, pauza se lasă așteptată, căci abilitățile pe care le-ai evidențiat în CV și la interviu te recomandă pentru cele mai serioase sarcini de lucru. Mereu. Nu ai timp nici măcar să înjuri, căci se duce ziua și vine ora închiderii programului. Cel puțin așa crezi tu! În realitate, apare mereu ceva ce „nu suferă amânare”, astfel că rămâi peste program. Dar când arunci o privire pe fluturașul de salariu, nu pare să reiasă de undeva că ți-ai petrecut mai bine de jumătate din existență acolo, la birou.

E un scenariu cunoscut? Nu e așa că ai vrea să-ți iei viața în mâini și să încerci o afacere pe cont propriu?

Portret profesional

Sunt un om cu nenumărate calități. Este posibil să-mi lipsească modestia, desigur, dar în afară de asta, cred cu tărie că sunt în stare să mă adaptez nevoilor sau cerințelor vieții ăsteia tumultoase. Am un loc de muncă relativ stabil (raportat la alte tipuri de joburi) și fac ceea ce îmi place (încă). Dar niciodată nu trebuie să te culci pe o ureche când e vorba de propriul viitor! Dacă e să iau în calcul multitudinea și rapiditatea schimbărilor din societatea modernă, starea de instabilitate și apariția unor perspective din ce în ce mai sumbre, e suficent semn că nu trebuie să stau cu mâinile în sân, așteptând pensia.

De aceea, concomitent cu jobul cel de toate zilele, am încercat variante alternative sau complementare de completare a veniturilor sau chiar de schimbare a direcției profesionale. Dar mi-a trecut prin minte că aș putea să încep și eu o afacere pe cont propriu? De ce să nu fiu și eu antreprenor?

Înainte de toate, este important să știi ce alegi. Iar asta se definește după trei criterii foarte importante:

  1. Ce știi să faci?
  2. Ce îți place să faci?
  3. Ce se caută?

Norocoși cei care găsesc același răspuns la toate trei întrebările! (Printre ei mă număr și eu!) Am verificat încă o dată CV ul impresionant. Am ajuns la concluzia că am suficiente opțiuni (a se citi „idei de afaceri”), cât să-mi reconfigurez traseul dacă se impune la un moment, dat. Dar de ce să aștept ca acest lucru să se întâmple din cauze exterioare? Nu mai bine iau eu taurul de coarne înainte ca situația să mă constrângă?

Așadar, ce știu să fac? Pintre altele, am avut mereu calități atletice. Nu numai că mi-a plăcut sportul, am făcut mișcare aproape mereu. De la un anumit moment, mișcarea a devenit o necesitate, nu numai o plăcere, căci odată cu succesiunea rapidă a anotimpurilor, constați că mișcarea e o condiție esențială ca să te menții în formă. Din fericire, acest lucru este universal valabil, ceea ce îmi dă curaj să merg mai departe cu planul de viitor. Ce ar fi să facem fitness la nivel inalt? Să transform, adică, pasiunea, în ceva practic și aducător de venituri?

sos5

Afacerea mea în franciză

Răsfoiesc catalogul francizelor din România și dau peste franciza Limitless. Nu se putea găsi nimic mai potrivit!

De ce aleg o franciză drept oportunitate de afaceri?

Cred că pentru un tânăr antreprenor, este o variantă mult mai comodă de a face primul pas în domeniu. În fond, nu faci decât să cumperi o „afacere la cheie”. Pornești de la ceva deja consacrat (un brand) și poți fi sigur că funcționează. În plus, ai un ajutor real în lupta „cu morile de vânt”, căci, practic, nu te simți singur pe lume. Cumpărând franciza, cumperi și sesiuni de training și consultanță, mentoring și monitorizare. Ai parte de suport permanent privind strategiile de marketing, planul de dezvoltare și ai la îndemână elementul esențial: know-how-ul.

În cazul conceptului Limitless, cifrele dovedesc un real succes la nivel național:

  • are un impact puternic
  • se adresează unui grup țintă larg
  • propune un program revoluționar
  • abordarea este personalizată și pluriperspectivistă
  • rezultatele sunt vizibile și măsurabile

Cu un astfel de portofoliu, opțiunea Limitless în franciză este, cu siguranță, „de viitor”.

Care sunt pașii pentru a-ți începe afacerea în franciză

Oricât de frumos sună și de promițător, nu-ți poți permite să te arunci „în gura leilor”, fără să te asiguri că ai luat în calcul riscurile și modalități de a le minimaliza.

1.Prospectare:

  • Există conceptul în zonă?
  • Cum se descurcă în acest moment concurența?
  • Aș avea clienți? Nu numai la început, ci mai ales în perpectivă?

2. Informare:

  • Ce înseamnă să fii antreprenor?
  • Ce înseamnă franciza?
  • Ce înseamnă Limitless?
  • Ce oportunități și riscuri oferă o afacere în franciză?
  • Ce capital este necesar pentru a porni afacerea?

Sigur, îndrăzneala de a porni la drum se bazează pe două aspecte importante. Mai întâi sunt cursurile legate de antreprenoriat: SOS for Entrepreneurship și Capitalist în Capitala Tineretului.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Pe de altă parte, am luat legătura cu un instructor calificat de fitness. Nu poți să faci lucrul ăsta decât ca un specialist!

fitness 4.jpg

3 Analiza și evaluarea riscului.

Înainte de a te gândi la propria afacere, studiază-ți atent profilul și răspunde cu sinceritate la câteva întrebări:

  • Ești dispus să riști? Cât?
  • Ești conștient de impactul profesional și personal al acestor riscuri?
  • Ai capital suficient pentru a poni?
  • Cât ești dispus să muncești pentru a avea succes?
  • Ai încredere în capacitatea ta de a lua decizii?
  • Ești pregătit să începi pe cont propriu?

În concluzie, un tânăr antreprenor trebuie să conștientizeze că „oportunitatile de afaceri sunt ca autobuzele. Întotdeauna vine câte una”. (Richard Branson) Totul este în care autobuz să urci. Pentru asta este absolut necesar să cunoști destinația, timpul de parcurs, eventualele riscuri și cât costă biletul!

…………………………………………….

Provocare SuperBlog2017 și Francize.ro

Ginny Moon – O călătorie altfel

„Because the brain is in the head. It is a dark, dark place where no one can see a thing except me.”

Ginny Moon – Benjamin Ludwig

ginny moon

Plânsul ăsta de bebeluș nu vrea să se oprească. Pur și simplu nu se oprește! Iar asta mă scoate din minți! Părinții mei adoptivi mi-au luat o păpușă de plastic electrică. Se presupune că seamănă cu un bebeluș real. Dar nu e! Nu e real deloc! Și plânge încontinuu! Poate dacă aș pune-o în valiză, între multe pături și aș îndesa-o sub pat? 

Ah! Mă gândesc iar la Baby Doll. Am abandonat-o! Am lăsat-o acolo, în valiza aceea, când poliția m-a luat cu forța de lângă mama mea, Gloria. Baby Doll, unde ești? Baby Doll, am să vin să te iau. Ne vom găsi o lume a noastră, unde nu va trebui să dăm socoteală despre cine suntem. Nu avem nevoie de părinți! Mama nu va putea ajunge acolo să mă lovească. Gata! Fără părinți adoptivi! Brian și Maura nu vor ști unde să ne caute. Vom avea exact nouă bobițe de struguri la micul dejun. Nici mai multe, nici mai puține. Eu am să cânt la flaut, iar tu ai să asculți cuminte pe scaun. Apoi o să cititm din Robert Frost și o să ascultăm Michael Jackson. Baby Doll, mă auzi? Baby Doll, am să vin să te iau. 

Imediat ce voi găsi Marele Plan al Evadării, voi ajunge la tine. Nu contează că trebuie să scotocesc toată Canada! Te voi găsi, Baby Doll! Vom fi din nou împreună.

♥♥♥

Elizabeth-Kostova-Colectionarul-de-istorie

Am găsit-o pe masă…Colecționarul de istorie, de Elizabeth Kostova. Nu știu dacă a fost o întâmplare sau dacă doamna Winkleman a pus-o aici, doar ca să dau peste ea. Am să aflu aici Marele Plan al Evadării? 

Helen are 16 ani, eu, 14. Am putea fi prietene. Și ea este într-o misiune de căutare. E un fel de „moștenire” pe care o primește de la tatăl său, într-un plic cu scrisori îngălbenite de vreme și care îi pune în mișcare mecanismele minții pentru a dezlega misterele trecutului. Da, e singură și ea, căci mama i-a murit de multă vreme, iar tatăl a dispărut la fel de misterios, fără să apuce a-i răspunde la întrebări. Dar asta nu a oprit-o! Semănăm în privința asta, prin hotărârea cu care am ales să mergem fiecare până dincolo de limite. 

 Ar putea să mă învețe cum să-mi înfrunt propriul demon, fără să mă scufund. Cum să descifrez misterele lumii mele întunecate și cum să înfrunt pericolele, având mereu în minte scopul suprem al vieții mele. Căci fiecare dintre noi trăim într-o lume periculoasă. A ei este una despre vampiri, despre istorie, despre răul străvechi și nemuritor. A mea…este doar lumea minții mele, întunecată și singură, în care singurul pericol sunt eu însămi, tocmai pentru că nu reușesc să mă sustrag adesea.

Și poate, dacă străbat alături de ea țările lumii până în România, Ungaria sau Bulgaria și orașe importante, de la Amsterdam la Paris sau Istanbul, am să descopăr, în sfârșit, Marele Plan al Evadării, care mă va aduce până la tine, Baby Doll. Poate că un contact direct cu thrillerul ei istoric, cu iureșul evenimentelor, va estompa treptat „thrillerul” vieții mele: alergătura între perechile de părinți adoptivi, strădaniile mele de a mă întoarce la Gloria pentru a te scoate pe tine, Baby Doll, din valiza în care cu siguranță te sufoci. 

♥♥♥

În fond, suntem două personaje ale unor romane incitante. Suntem îndrăznețe și știm să ne asumăm riscuri. Suntem deopotrivă misterioase și pline de revelații. 

Suces în călătoria ta, Helen! A mea tocmai s-a încheiat. Mi-am învățat lecția! Locul meu este aici, cu Brian și Maura – Forever Dad and Forever Mom. 

……………………………………………………

Incitantă provocarea Editurii Rao pentru proba cu numărul 16 a SuperBlogului 2017 , în care personajul meu preferat a devenit cititor al cărților RAO! 🙂

sigla-rao-jpg.jpg

Te afli în dificultate? #WeAreTheAswear

Socoteala de acasă nu e totuna cu cea din târg! Cine nu a simțit asta pe pielea lui (sau a ei) măcar o dată? O, și dacă ar fi numai o singură dată! Când ți-e lumea mai dragă, se ivește așa, ca din senin, o situație-problemă care te face să ratezi zenul și să pierzi tot magneziul din organism într-o clipită! Dacă ești bărbat, cu siguranță nu prea dai doi bani pe zenul ăla și îți vezi nestingherit de lucrurile pe care le ai de făcut mai departe. Dacă ești femeie, ei bine, lucrurile o pot lua razna. Mai ales dacă este vorba despre felul în care arăți și despre imaginea ta. Evident, trebuie să te redresezi repede și să găsești soluția înainte ca imaginea să aibă de suferit!

 

We have an emergency!

Cele mai multe „situații-problemă” apar când este vorba despre părul meu. Puțin mai delicat decât ar trebui, ușor sensibil și foarte …încăpățânat, îmi dă de multe ori bătăi de cap. Pentru că nu îmi place cum arată uneori, mă tot gândesc cum să-l păcălesc, astfel încât să-mi păstrez senzația de confort emoțional. O eșarfă Jungle de la Mango e numai bună pentru un refresh. Fie o folosesc în loc de bentiță, cu o fundiță ochioasă care să fure privirile, fie o înfășor în jurul cozii (stil ponytail) prinsă în prealabil cu un elastic de păr.

Screen Shot 2017-11-03 at 20.30.45

De altfel, sfânta eșarfă este mereu multifuncțională, și de aceea o ador! E uimitor cât de ușor poți da un alt aer vestimentației tale, cu un singur accesoriu, bine ales. Când ținuta pare prea sobră, într-o notă monotonă, o eșarfă prinsă de baretele genții o poate schimba radical. Obișnuiesc să o folosesc și pe sub reverul sacoului, lăsată de o parte și de alta, ca să pară că este cu totul altul decât cel purtat săptămâna trecută la birou.

Dacă vreau, în schimb, să mă laud că am fost (din nou!) la coafor, am descoperit că poți obține un păr foarte ondulat folosind doar 2 sau 3 perechi de șosete nou nouțe, luate de pe Answear.ro! Nu trebuie decât să rulezi șuvițele ușor umezite pe fiecare din ele și să dormi liniștită până a doua zi. Suficient cât să fii de invidiat!

Ai plecat la munte într-o minivacanță. Cu copilul, evident, pentru că nu te lasă inima să-l abandonezi la bunici. Porniți în aventură, vă luptați cu muntele, faceți pauze, vă distrați. Doar că, inevitabil, pe drum încep vaietele: „Mă doooor picioareleeee! Nu maaaaai pooot! Vreaaau acasăăăă!” Sună cunoscut, nu? Cam greu de dus în spate copilul pe munte. Improvizezi și de data asta: transformi o geacă groasă și rezistentă, într-un fel de targă pe care să puneți copilul și să împărțiți sarcina de a-l duce până jos fără alte comentarii. Dacă aveți noroc, poate și adoarme pe drum. Cum te vor trece toate căldurile încercând să-ți păstrezi echilibrul pe drumuri de munte, geaca oricum nu îți va fi de folos acum!

poza

Ești invitată la un soi de „crazy party” și cauți cu disperare să te încadrezi în tematică. Nu ai timp de cumpărături și nici nu ai idee dacă ai mai putea folosi un astfel de outfit și cu altă ocazie. Prin urmare, trebuie să te adaptezi situației. Cu o pereche de leggings colorați, poți improviza un turban foarte cool! Mai mult, dintr-o eșarfă colorată faci un top, înfășurând-o în jurul bustului, iar dintr-un tricou inventezi o fustă, pe care o fixezi bine pe talie cu ajutorul mânecilor legate de jur împrejur. Acum ești gata de petrecere, cu un aer de jamaicancă.

leggings

 

 

#WeAreTheAnswer

Ai și tu idei năstrușnice de reinventare a modei? Te pricepi să testezi moda în orice ocazie? Nu numai că mă faci al naibii de curioasă cum te descurci, dar poți să răspunzi provocării Answear și să te înscrii în competiția challenge.answear.ro.

Screen Shot 2017-11-03 at 18.05.38Screen Shot 2017-11-03 at 19.01.45

……………………………………….

Proba 15 a Superblogului 2017 vine cu o nouă provocare de la Answear.ro.

answear

Ce se află „Dincolo de orizont”?

De câteva săptămâni bune, la intervale regulate, în oraș se aud sirenele. Atotștiutorii zic că este doar “un exerciţiu de înştiinţare, avertizare şi alarmare în situaţii de urgenţă!” Așa că urletul înfiorător mușcă din liniștea matinală a orașului.

Asta îmi amintește de copilărie, când la fel, la intervale regulate, se făceau simulări de atacuri aeriene. Sau or fi fost simulări de atacuri chimice. Oricum, pentru mine era un moment  straniu care îmi alunga orice urmă de liniște și de confort emoțional, chiar dacă uneori se auzea în fundal: “Cetăţeni, acesta este un exerciţiu! Nu intraţi în panică!”

Copil fiind, sunetul amenințător al sirenei mă purta cu gândul la tot felul de grozăvii văzute prin filmele vechi: clopote țipătoare anunțând dezastre, vreun sat pârjolit sau goana cailor cărând otomani în spinare. Alteori îmi veneau în minte filme despre război, când avioanele măcelăreau tot ce prindeau în cale. O trapă deschisă și blestemul de abătea asupra tuturor. Clădirile cădeau secerate, oamenii erau înghițiți de gropile adânci. Mai apoi, în epoca filmelor SF sau de aventură, sirena aceea îmi activa frici noi, izvorâte din zgândărirea imaginației, uneori fără limite.

Amenințare exatraterestră?

Astăzi alarma a pornit la ora 10. Suna la fel de sinistru ca în copilărie. Într-o lume modernă, era un sunet care mă trăgea în trecut cu aceleași senzații de înfrigurare. Primul instinct a fost să ascult îngrijorată, de parcă în zilele noastre, terorile trimit o notificare cum că urmează să se întâmple. Și apoi, când să mai ai timp să reacționezi…

În fond, ce pericole ar putea anunța? Calamități naturale? Un atac terorist? Un accident chimic? Vreun atac extraterestru?

Primele îmi dau o stare de neliniște, generată și de nebunia vremurilor prezente. Așa că prefer să-mi redirecționez gândurile spre ultimul scenariu și să mă afund în ficțiune, stârnită și de anunțul unei noutăți cinematografice în 3 noiembrie 2017

Beyond-Skyline-mic

Dincolo de orizont pare un film SF altfel, după cum se înfățișează în trailer. Și nu mă refer neapărat la efectele speciale, ci, poate, la modul de abordare a războiului interior al personajului principal, jucat de Frank Grillo, în contextul unei invazii extraterestre. Monstrul din afară devine astfel un pretext pentru a elibera monstrul dinăuntru, iar toate acțiunile întreprinse sunt un fel de exorcizare a sa pentru recuperarea eului pierdut.

Dincolo de …orizonturi 

Filmele cu extratereștri au evoluat enorm. În plus, pentru că este greu să mai vii cu ceva nou, filmul modern trebuie să treacă de barierele inițiale, să depășească orizonturile de așteptare și să funcționeze în stare latentă mai ales DUPĂ vizionare. Să fie totul atât de verosimil, încât să te trezești că te întrebi așa, într-o doară: „Dar dacă vreodată vor veni peste noi? Cum arată? Ce fel de întâlnire ar fi? Ar fi niște creaturi simpatice și pacifiste sau niște monștri inimaginabili cu setea de a distruge?” Puține șanse să-ți găsești echilibrul și să reacționezi, alungând groaza care te paralizează. Presupunând că ai mai avea timp să reacționezi. Rămâne speranța că ai putea găsi o cale de a ajunge la ei, verbal, nonverbal, emoțional, atât cât să înțelegi cauze, motive, urmări. Arme? De data aceasta, arma principală – singura armă, de fapt! – ar fi abilitățile de comunicare și de interelaționare. În niciun caz nu ar fi o luptă de la egal la egal, așa cum se întâmplă de fiecare dată când ești pus față în față cu necunoscutul.

Instinctul m-ar face (și pe mine) să mă arunc spre propriul copil, într-o încercare disperată de a-l proteja de orice înseamnă durere sau suferință. M-ar înnebuni faptul că nu pot să-i alung LUI groaza și sentimentul de disperare, altfel decât cu minciunile clasice cum că „totul va fi bine”, când realitatea arată cu totul altceva. Aș fi în stare să fac un pact cu oricare diavol, extraterestru sau nu, ca să mi-l știu în afara pericolului.

Un alt fel de …monstru

Dar dacă invazia asta extraterestră nu ar fi…„ființată”? Dacă s-ar infiltra înăuntrul nostru sub forma unor energii alimentate de propriile angoase, de străfundurile inconștientului? Ceea ce se regăsește inscripționat în adâncul nostru nu poate fi nici sondat, nici înțeles, astfel că devine al naibii de real și, în același timp, indestructbil. Ar fi mai puternic decât orice monstruozitate exterioară, un real pericol al autodistrugerii. Ce fel de armă să folosești pentru a scăpa din ghearele propriei conștiințe? Ar trebui căutat drumul acela spre luminarea spirituală, spre purificarea de propriii demoni care devin astfel mai nemiloși decât orice altă civilizație neprietenoasă din galaxie. Poate o cale ar fi alegerea faustiană a binelui celorlalți înaintea propriului bine. Să te salvezi pe tine salvându-i pe ceilalți.

Ce alarme te-ar putea pregăti pentru o astfel de luptă? Ce simulări pentru dezastre ți-ar putea întări sistemul pentru a te ajuta să supraviețuiești?

În realitate, „Dincolo de orizont” se află un tărâm sensibil, cu o percepție puternic individualizată. Nu știi niciodată ce se află acolo sau „dincolo de acolo”. Prin urmare, poți doar să-ți imaginezi că ai fi pregătit pentru o luptă și poți doar să speri că ți-ai găsi resursele și armele pentru a o purta.

………………………………………………

Scenarii SF trezite de sirenele din centrul orașului și de provocarea InterComFilm, la SuperBlog 2017.

intercomlogo

 

Apă bună de La Fântâna

Arșiță. Uneori nu știi ce te arde mai tare: căldura din exterior, de parcă soarele și-a pus în gând să te usuce ca pe firul de iarbă cosită, sau cea din interior? Ai da orice pentru un popas La Fântâna cu apă limpede și rece! Să desfaci capacul sticlei și să savurezi gustul perfect care să-ți astâmpere setea și să te reseteze pentru restul zilei.

Apa noastră cea de toate zilele

Cea mai importantă lecție de sănătate începe mereu cu faptul că trebuie să bem apă. Câtă? Unii spun cât de multă, ca să satisfaci nevoile unui organism sănătos. Alții se limitează la doi litri pe zi. Asta înseamnă patru sticle PET de 0,5L de apă La Fântâna. Cel puțin! Ți le cumperi frumos, la bax, ca să fii sigur că te-ai aprovizionat și că le ai la îndemână și îți promiți că nu ratezi „targetul” ăsta.

apa-de-izvor-la-fantana

Drept urmare, dimineața începe cu elan! Torni primul pahar, îl sorbi într-o clipită. Îi simți răcoreala inundându-ți treptat corpul și revigorându-te. (Mă gândesc că așa trebuie să simtă și plantele când le uzi la prima oră a zilei.)

Numai că, odată ce ai pășit pragul casei, ai întrat într-o lume nebună. Alergi după clienți, te îngropi în dosare, te afunzi în lumea laptopului unde ai de făcut statistici, situații sau rapoarte, te înghesui în mijloace de transport în comun să mai rezolvi din treburi. Parcă îți lipsește ceva! Și te întorci cu gândul la răcoarea aia a dimineții. Ce-ai mai bea un pahar cu apă de izvor! Cum ai simți picăturile invadând fiecare celulă, ca să o trezească din amorțeală!

Înghiți în sec, cu promisiunea că la primul chioșc îți iei un pet de 0,5 l. Sau două! Cobori din tramvai sau din metrou și sună telefonul. De la birou, desigur! „Ai uitat de o întâlnire importantă, grăbește-te!” Și asta faci, trecând într-o goană nebună pe lângă chioșcul din colț.

La birou, nu ai timp de protocol, intri direct în ședință! Ți-aduce o colegă cu suflet un pahar cu apă, dar cu setea pe care o ai, ai seca un fluviu! Simți cum ți se deshidratează gura, pielea, tot corpul și cum te usuci ca o smochină.

„— Drăguță, te superi dacă te-oi ruga pentru un pahar de apă?… Teribil mi-e de sete!”

Dar dacă ai pune STOP! și ai lua-o de la capăt? Să ai la tine mereu apa preferată în ambalajul ei elegant și comod, să te așezi pe o bancă la răcoare, să desfaci capacul și să iei înghițituri mici. E momentul tău de liniște, e valul de calm în corp și în minte.

apa-de-izvor

Eu și apa

Televizorul rulează în fundal, în timp ce robotesc prin casă cu te-miri-ce: „Pentru sănătatea dumneavoastră consumați cel puțin doi litri de apă pe zi”. Sloganul sănătății veșnice, îmi spun și îmi promit – a câta oară?- că astăzi nu mai sar niciun pahar! După care mă avânt în vâltorile vieții și mă las dusă de val, până îmi încalc promisiunea făcută cu mine însămi! La răstimpuri, îmi fac procese de conștiință și o iau de la capăt. Îmi pregătesc din timp cele patru bidonașe cu apă plată și le împart binevoitoare: unul la prima oră, două în timpul programului și unul la sfârșit de zi. Le strecor în rucsacul special și le am la îndemână ori de câte ori simt nevoia.

Mai bine îmi iese, însă, socoteala, „în afara serviciului”. Abia aștept ora de relaxare prin mișcare. Să simt cum exorcizez orice urmă de demon din mine, odată cu gândurile de mazilire a tuturor celor care mi-au făcut ziua grea.

Sticla cu apă e nelipsită, căci adesea chipul meu contorsionat spune mai mult decât aș lăsa să se vadă: Bea niște apă! Pari deshidratată! Îi zâmbesc forțat instructoarei și mă grăbesc să o ascult, știind că pauzele nu durează la ea mai mult de câteva secunde, cât să-ți umezești buzele înainte să o iei de la capăt.

Hidratare să fie, dar să știm și noi de ce!

Multe din problemele pe care le acuzi au o cauză banală: lipsa apei din organism. Așa că în loc să te umpli de medicamente, caută să vezi dacă ai un corp hidratat. Ți-e mai simplu să te lupți apoi cu:

  • durerile de cap
  • stările de oboseală
  • prezența toxinelor în organism
  • retenția de apă
  • reglarea temperaturii corpului
  • greutatea excesivă
  • problemele de tensiune
  • problemele de digestie

Soluția? O apă sănătoasă, izvorâtă dintr-o regiune muntoasă de pini și stejari și recomandată pentru consum zilnic.

apa-de-izvor2

…………………………..

Proba a 13-a o fi cu noroc la SuperBlog2017? Nu știu, dar La Fântâna mi-a adus aminte că ar trebui să mai beau niște apă!

 

 

 

 

 

„Casa mea-i un cântec cu acorduri ample”

„Casa mea-i un cântec cu acorduri ample,
e o caldă melodie casa mea.
Eu sunt sufletul din ea,
ea e însăși viața mea –
viața mea cu tot ce-i bun în ea.”

Angela Similea

„Un loc al meu! Mic, dar al meu” – asta îmi tot ziceam în tinerețile mele când nu îmi doream decât să fiu „la casa mea”.

În fond, cei fericiți și împăcați nu sunt cei care au palate, case supradimensionate, spații în care nu apucă să intre decât o dată pe săptămână, ci aceia pentru care casă = acasă. Să nu îți dorești decât să deschizi ușa la ceas întârziat de amiază sau de seară și să te întâmpine izul familiar, atmosfera caldă și senzația că ești exact acolo unde trebuie. Să te bucuri de câte ori te reîntorci din preumblările tale, ca și cum ar fi însuflețită și te-ar primi cu brațele deschise. Să-i simți energiile și să te încarce pozitiv de fiecare dată când îi calci pragul.

Eu și casa mea

Încă din capul locului trebuie să menționez că eu nu sunt nici pe departe soră cu Elsa. Dacă mi te-apuci să-mi cânți „hai afară la zăpadă!” m-ai pierdut pe vecie de prietenă! Da, sunt friguroasă! Un fel de Gerilă în variantă feminină. De aceea, am o relație strânsă cu centrala de apartament, spre disperarea consortului.

După multe căutări, am decis să ne mutăm „în casă nouă”. Am avut de ales între parter si etajul 3 (din 4, cu mansardă), așa că s-a lăsat cu discuții serioase. Eu ziceam că e mai bine sus, el o ținea morțiș să rămânem jos. Cum nu le putem avea pe amândouă, nici măcar în caz de divorț, a trebuit să ajungem la un consens. A rămas parterul, prin urmare visam deja hoți, tâlhari și vârcolaci dând năvală pestre noi la ceas de noapte. În plus, mă gândeam îngrozită cum vor arăta iernile în casa noastră și făceam planuri pentru achiziția unei sobe de care să nu mă despart nicicând. Dedesubt – nicio sursă de încălzire, vecinul din dreapta nu plănuia să se mute curând, vecinul de sus nu știam dacă va locui acolo, iar de jur împrejur pereții se învecinează cu Crivățul rusesc exteriorul! Astfel, îmi imaginam restul vieții trăind sub o plapumă, înfofolită ca un eschimos la pol, cu rugăciuni puternice de alungare a iernilor geroase. Sau consumând sute de metri cubi de gaz, cu direcție sigură spre falimentul familiei.

Ce zice certificatul energetic?

Unul din avantajele unei locuințe noi este acela că ea vine la pachet cu un certificat energetic obligatoriu. Să știm și noi, cumpărătorii, care este consumul real de energie, cât urmează să irosim cheltuim la întreținere (și dacă ne mai rămâne ceva de concedii), plus ce ar mai trebui ca să aducem casa la parametri optimi.

audit-energetic

Așa că ne-am aruncat privirea pe document (a.k.a certificatul energetic original!)

„Docomentul” zice așa:

  • Eficiență energetică B – ceea ce pare în ordine, având în vedere că B este mai aproape de A, decât de G, nu? 😀
  • Notarea energetică – 97.44. Cum nu aveam idee ce înseamnă asta, caut și descopăr că nota e calculată după niște criterii bine definite și că o notă mai aproape de 100 înseamnă eficiență energetică mai ridicată.
  • Consum anual specific de energie – 149,61. Nu e rău, având în vedere că pentru Clasa A consumul cel mai scăzut de energie este de până la 125 de kWh/mp/an.
  • Consumul anual specific pentru încălzire – 60,81, adică încă în clasa A.
  • Consumul anual specific pentru iluminat artifical – 10,58, adică tot clasa A.
  • Consumul anual pentru apa caldă – 78, 22 – clasa D

Dacă tragem linie, toate datele astea înseamnă că nu stăm chiar rău la capitolul consum de energie. Mai ales că am verificat detaliile semnificative înainte să batem palma:

  • izolație la exterior cu polistiren de 15, dar și la interior
  • polistiren extrudat sub parchet
  • ferestre cu tehnologie izolantă

În plus, am închis balconul, am apelat la becuri economice și am ales varianta cu termostat pentru centrala electrică.

Încet-încet ne-am împrietenit. Cu casa, zic. Am ajuns la un consens. Ea ne oferă confort, noi o îngrijim cum ne pricepem mai bine. Ne aliniem nevoile și ne acordăm „personalitățile”, astfel încât să nu ne complicăm existențele inutil, ba dimpotrivă. Acum sunt sigură că am creat legătura aceea puternică, mai ales dacă e să ne luăm după cât de mult ne grăbim ACASĂ după câteva zile în deplasare.

Se poate obține un consum mai eficient de energie? 

Ba bine că nu! Mereu este loc de mai bine! Mai ales că nu vrei decât să diminuezi suma pe care o cheltuiești lunar  pe întrețiere. În plus, lucrurile se schimbă odată cu trecerea timpului, iar clădirile se mai deteriorează. Pentru asta merită să investești într-un audit energetic, ca să obții niște soluții viabile pentru îmbunătățirea performanțelor energetice și pentru sporirea confortului casei tale. Nu ar strica nici o termografie a locuinței sau o termoviziune în infraroșu. Uite așa ne asigurăm că nu sunt infiltrații excesive de aer sau că izolația nu are…scăpă(ră)ri.

Și apoi putem sta liniștiți. Iar pentru celelalte energii…pozitive din casa noastră fie decidem să adoptăm o pisică, fie ne cumpărăm câte un șezlong sau un fotoliu comod, în care să ne bucurăm de „liniștea colibei”. N-ar strica și o sesiune de meditație, cu miros de bețișoare parfumate!

……………………………………………

M-am lăudat cu eficiența energetică a casei mele, provocată de Enermed Impex SRL, la SuperBlog 2017.

logo_Avizez-300x251

 

 

Bani albi pentru zile negre

Dacă întrebi oamenii ce dorințe și-ar irosi pe spinarea minunatului peștișor auriu (dacă l-ar prinde!), majoritatea covârșitoare ar răspunde: „Să avem bani”. Câți? „Mulți! Cât să nu mai ducem lipsă niciodată!” Ei, aș! Ce este mai palpitant și mai generator de adrenalină, dacă nu alergătura veșnică după o sumă de bani, mai mare sau mai mică, pentru a rezolva urgent o problemă?

Cui nu i s-a întâmplat să aibă nevoie de un împrumut rapid, așa ca între salarii? Te-ai trezit cu o recomandare medicală peste noapte, dar nu mai ai șanse la „compensate”. Vrea copilul să meargă în tabără și e musai să dai avansul în două zile. Sunt reduceri pe vreun site de haine „de firmă” și nu vrei să ratezi geaca aia de piele! De câte ori nu apare vreo situație numai bună de stricat Zenul, când ai da orice să te fi măritat din interes sau măcar să fi avut vreo mătușă prin Americi.

Și-atunci…unde să te duci? La rude sau la prieteni? Să strici bunătate de relație pentru niște gologani? La bancă? Doamne ferește! Dobânzi care se schimbă peste noapte, scrisul mic de pe contract pe care nici nu vezi să-l citești, darămite să-l și înțelegi! Dacă s-ar putea un credit nebancar!

Cel mai bine ți-ar prinde să nu ai nevoie de astfel de bătăi de cap. Dar parcă viața asta e croită după cum vrem noi?

Când ți se strică pompa de benzină

Mașina e un „must-have” al vremurilor moderne, indiferent unde locuiești și cu ce te ocupi. Asta pentru că Cineva a setat viața pe un cronometru care se mișcă al naibii de repede. Însă tot Cineva a uitat să inventeze și clonarea sau măcar teleportarea, ca să rezolvi toate lucrurile la momentul lor.

Dar ce faci când mașina nu-ți pornește dis-de-dimineață, iar tu vrei să ajungi la timp la școală și, dacă nu ceri prea mult, să ratezi traficul infernal de pe traseu? Epuizezi sfinții de coborât de prin ceruri, rămâi fără combinații de înjurături neaoșe, te rogi aproape în genunchi de motor să mai zvâcnească o dată la cheia următoare…

Și apoi vine dignosticul mecanicului: „Mortua est!”

Ce are?

Pompa de benzină.

Cât face?

Mai o garnitură, mai o șaibă, mai o manoperă… Suma era de nepronunțat și, mai ales, de neprocurat!

„Adesea constați că banii…costă prea mult” (R. W. Emerson)

Ce-i de făcut? Facem consiliu de familie. Spargem pușculițe, scotocim prin buzunare, umblăm la banii puși deoparte pentru nesperata vacanță. Și tot ar mai lipsi vreo 500 de lei! Și pe ăștia de unde să-i mai iau „ca să nu cer împrumut/la vecina mea furnică”.

Consiliul de familie trece la etapa de brainstorming rapid la fața locului, că nu prea e timp de pierdut. Variante?

1. Să facem un CAR! Serios? Cât timp îți ia să faci hârtiile? Să duci adeverințe, să intri în baza de date, să obții aprobarea. Ca să nu mai spun de dobândă! Ultima dată (acum niște ani buni) m-a cam usturat când a fost de înapoiat. Răspuns negativ!

2. Să ducem la amanet! Zău? Și cam ce anume? Argintăria de la nuntă? N-avem! Inelul de logodnă? Nici vorbă! Și apoi, eu nu am încredere deloc în varianta asta!

3. „Lasă, mami, că mă fac eu youtuber cu mii de followeri și am să câștig bani!” Mda… sună bine și legal! La un calcul mic, am mai avea de așteptat niște ani până să se materializeze varianta asta. Deocamdată suntem tot de unde am plecat.

4. Ce ne mai pricepem să facem? O meditație pentru examene, o traducere, servicii de tehnoredactare, o campanie de advertoriale? Nu sunt idei rele deloc și am decis să le luăm în calcul. Dar pompa de benzină nu mai are răbdare până ne punem noi pe picioare. În două zile, mort-copt, banii trebuie să fie pe card, ca să efectuăm plata, așadar e nevoie de un credit urgent!

 

De unde mai iei 500 de lei?

 

Unde te duci când ai nevoie de răspunsuri? Nenea Google e foarte generos:

Afli că e ușor să iei un credit online. Fără bătaie de cap și în timp record.

Telecredit.ro_credit_rapid

Deodată, tunelul are o luminiță la capăt! Citim mai departe, ca să fim siguri că nu e vreo șmecherie la mijloc. Și descoperim că este modalitatea cea mai eficientă de a obține un împrumut online urgent, cu banii virați direct în contul bancar.

  • Nu te duci tu nicăieri, nu stai la coadă, nu aștepți să stai de vorbă cu unul sau cu altul. Bilă albă!
  • Faci un cont în cinci minute de pe tabletă sau telefon. Bilă albă din nou!
  • O copie de buletin este suficientă pentru suma cerută, plus un Acord semnat. Bilele albe se adună!
  • Nu există intermediari sau brokeri și nici comisioane ascunse. Alte bile albe!
  • Ai parte de un credit fără garanții!
  • Banii ajung în aceeași zi. (Nu mai am loc de bile albe!)
  • Nu trebuie să stau la rând pentru returnarea împrumutului. Intră salariul în cont, Telecredit își trage suma datorată cu dobânda, direct din cont, prin debitarea cardului.

telecredit_credit_rapid_online.jpg

Evrika! Să vină pompa de benzină, zic!

Între timp, iau în calcul serios opțiunile de suplimentare a venitului, că sigur mai apare vreo situație-surpriză!

……………………………………………………….

Episodul cu pompa de benzină e real, parole d’honneur! Iar soluțiile propuse de Telecredit.ro pentru proba cu numărul 11 a SuperBlogului 2017 sunt demne de luat în seamă.

logo_telecredit_slogan_mic

 

 

De prin geanta unei doamne

Nu pot să mă laud a fi o „fashion lady”, dar pentru că fiecare femeie trebuie să aibă cel puțin o obsesie, a mea s-a nimerit (?!) să fie legată de genți și poșete.  Cum știi că ești fără scăpare? Când dai peste un magazin „de specialitate”, un retailer multibrand ca Answear, iar ochii încep să-ți sclipească nerăbdători, în timp ce derulezi pagină cu pagină eclamând:

tenor.gif

sursa:google

Uneori consorții se revoltă numărând poșetele, gențile, plicurile, rucsacurile care ocupă abuziv rafturile dulapurilor ce se presupun a fi proprietate comună.

La ce-ți trebuie atâtea? Alege una și bună!

Privirile tăioase îndreptate către autorul acestor vorbe nesocotite au oprit, cu siguranță, o criză matrimonială iminentă, dar și speranța de a mai înțelege o eternă enigmă a feminității.

În realitate (în realitatea femeilor, adică!) așa cum e cazul și cu alte accesorii cum ar fi pantofii, de pildă, femeia are nevoie de câteva elemente care o facă să se simtă …feminină. Este ceea ce îi dă nota personală, confortul psihic, ori măcar îi satisface pur și simplu niște capricii. Așadar, dacă e bal, bal să fie plic să fie, dacă e de mers la job, geantă mare să fie, dacă e de mers la plimbare, super-poșetă să fie. În funcție de asta variază și conținutul.

O singură condiție esențială se impune: niciodată să nu trebuiască să aleagă! Statisticile au arătat că femeile nu sunt în stare să facă o asemenea alegere. Prin urmare, de cele mai multe ori, se soldează cu un exces de genți care afectează bugetul familiei.

Screen Shot 2017-10-23 at 19.01.17.png

What’s in a lady’s purse?

E ca și cum ai întreba de vârsta unei femei. Subiect tabu! De aceea, rămâne un fel de a opta minune a lumii, mai ales în momentul când din ea poți scoate, la nevoie, o infinitate de lucruri. Două întrebări tulbură mințile:

  1. Unde încap toate lucrurile acelea?
  2. Ce altceva se mai ascunde dincolo de porțile închise fermoarul închis?

Desigur, nu puține sunt situațiile în care nu femeia însăși nu își găsești lucrurile, de ca si cum uraganul Katrina și-a făcut veacul prin compartimentele bine delimitate ale genții tale.

giphy.gif

sursa:google

Totuși, ce lucruri porți în geantă sau în rucsac?

Asta depinde de situație. Mai întâi pentru că nu poți generaliza și apoi pentru că această analiză serioasă impune crearea unor categorii:

1.Categoria „geanta noastră cea de toate zilele”. Musai să fie mare și încăpătoare. Cea mai rezistentă și mai bună geantă de mers la serviciu. În care să încapă orice lucru cât de mic, dar de care „s-ar putea să ai nevoie” nu se știe când.pposeta

Pentru serviciu nu mi-au plăcut niciodată gențile prea elegante. Poate și pentru că sunt mereu pe fugă și prefer ceea ce este comod, util și, mai ales funcțional. Neapărat bine compartimentată, cu buzunare și fermoar. În plus, în ea trebuie neapărat să încapă:

*Portofelul – plin (de preferat) sau mai puțin, dar neapărat elegant sau cel puțin cu personalitate! Să-l poți afișa, la o adică, și atunci când tragi o fugă la magazinul de peste drum pentru niște mici cumpărături.

 

*Portofelul pentru acte. Paranoică după cum mă știți, nu las niciodată actele împreună cu banii, având în vedere că uneori călătoriile în spațiile publice implică și riscuri. Să fie mic și elegant, ca să nu ocupe spațiu și nici să nu fie tentant pentru alții.

Screen Shot 2017-10-23 at 19.10.55.png

*Portfardul. O oglinjoară, un ruj, un corector – câteva lucruri esențiale pentru cazuri de extremă urgență.

Screen Shot 2017-10-23 at 22.29.23.png

*Nelipsitul telefon, cu husa lui cu tot.

*Brelocul cu cheile de la birou/casă/mașină. Un breloc cât mai zgomotos, pufos, deranjant de mare, ca să găsesc cheile cu mai mare ușurință, mai ales când mă întorc acasă cu sacoșele de cumpărături.

breloc

*Ochelarii (de soare) în tocul lor special. Și da, îi port mereu, pentru că nu știi niciodată când vrea soarele să se lupte cu tine, mai ales la volan, jucându-se de-a „baba-oarba” cu ricoșeu în albul zăpezii sau în asfaltul sticlos.

*Penarul este nelipsit. Deh, defect profesional!

Screen Shot 2017-10-23 at 22.59.53.png

 

*Mai ascund o perche de cercei de avarie (a se citi „universali”), că am mai pățit să ies din casă în fugă fără ei și să-mi ascund urechile golașe la vreun eveniment.

cercei

*Opțional, păstrez o eșarfă pe care obișnuiesc să o leg de mânere, ca să dau nota personală. Altfel, prea ar arăta a geantă „de serviciu” și atât.

Screen Shot 2017-10-23 at 19.06.46.png

*Dacă e rost de ploaie, oscilez între o umbrelă mică și o pelerină.

2. Categoria „geanta de Mall”. Aici încape doar telefonul, portofelul și un ruj, că nu știi niciodată când ai nevoie de un refresh. Mică și practică, mai ales pentru perioada reducerilor, cand te înghesuiești în cabinele de probă și ai nevoie să te simți cât mai…liberă.

poseta3. Categoria „geanta de fițe”, presupunând că îți permiți această categorie. Contează prea puțin ce mai ai înăuntru, atâta vreme cât arată trăsnet pe dinafară. Te poti lăuda cu un Desigual, în beția lor de culori și afișând o personalitate aparte.

4 Categoria „geanta ușoară de vară”. Asortată cu rochia vaporoasă sau cu ținuta sport lejeră, scoate în evidentă plăcerea lucrului făcut de mână. Aleg rucsacul, de obicei, pentru că e foarte comod de pus în spate și îți oferă un soi de libertate.

geanta

5. Categoria „geanta de petrecere”. Un plic elegant, de preferat universal, în care să încapă un mini parfum și un ruj, plicul cu bani pentru eveniment, actele și cheile de la masină.

plic

6. Categoria sport. Și ce dacă mergi la sală? Acolo nu trebuie să fii elegantă? Evident, se schimbă radical conținutul, căci primează echipamentul, bidonul cu apă sau, după caz, substanțe energizante.

Screen Shot 2017-10-23 at 22.58.09

Geanta este un accesoriu care spune multe despre femeia ce o poartă. Uneori scoate la iveală lucruri neașteptate, alteori nu face decât să confirme rafinamentul, nonconformismul, bunul-gust, spiritul rebel sau alte trăsături ale personalității sale.

…………………………………………………

Probă cu oferte de la Answear, în competiția SuperBlog 2017.

answear

O provocare delicioasă

M-am gândit intotdeauna că o meserie, indiferent care este ea, trebuie aleasă in concordanță cu structura ta interioară și cu principiile pe care esti gata să le respecți atâta vreme cât te dedici acestei meserii.

Când am decis că voi fi bucătar*, lumea în jurul meu a început să-si dea coate. „Ah, alegi să stai la cratită! Asta vei face tot restul vietii?” „Ceva mai…solemn nu ai găsit?” „Cum poți să evoluezi?”. Atunci când ceea ce faci este rezultatul unei pasiuni, nu te deranjează deloc că asta va trebui să faci mereu, ba chiar îl vei transforma în scopul vietii tale. Ce poate fi „mai solemn” decât să te afli în fața unei celebrități care urmează să-ți aprecieze talentul și munca? A fi bucătar nu înseamnă să hrănești oameni pur și simplu, ci să adopți o etichetă, un fel de „jurământ” că vei respecta legea bunului-simț și a bunului-gust. Că vei căuta cele mai sănătoase ingrediente, introducându-le în cele mai delicioase combinații. Că nu vei uita calitatea primordială a unui bucătar: respectul! Mai întâi pentru clientul pe care urmează să-l servești. De aceea, nu vei arunca pur și simplu mâncare pe o farfurie, ci vei fi atent la toate detaliile. Arta constă în a te juca mereu cu aromele și gusturile astfel încât după prima înghițitură, lumea să se îndrăgostească de ceea ce ai gătit.

Apoi este respectul pentru sine. Să nu folosești decât ingrediente naturale, sănătoase, menite să hrănească organismul, nu să-i pună în pericol mecanismele. Să nu te oprești niciodată din cercetat, din experimentat, astfel încât dă aduci meseria asta la rang de artă.

Visul unei seri de vară...

Cu toții avem un vis. Sau măcar un moment pe care îl așteptăm să se întâmple ca o încununare a ceea ce am realizat până într-un anumit moment. Cum ar fi acela de a-ți impresiona maestrul sau modelul.

Cum ar fi să afli că peste trei zile va trebui să servești un meniu demn de trei stele Michelin deosebit lui Gordon Ramsey, un chef foarte popular în întreaga lume? Să gătesc pentru el și pentru partenera lui – iată o provocare care poate însemna un moment crucial în cariera mea de bucătar.

 

 

gordon ramsey

sursa foto: Wikipedia

Prima reacție? Tremurul picioarelor. Momentul acela când ți se taie răsuflarea nu pentru că ți-ar fi teamă că nu te ridici la nivelul așteptărilor idolului tău, ci pentru că înțelegi că te afli în fața unui test suprem. Idolul tău va da un verdict cu privire la ceea ce ai devenit pâna acum! Suficient de apăsătoare provocarea asta, nu?

Dar nu e niciodată timp de irosit. Mă adun ca să găsesc ineditul! Ceva ce îl va face să savureze și să exclame: „Bravissimo!” Să surprind, să șochez, să transform cina într-o experiență de neuitat chiar și pentru cineva cu atâta experiență ca Gordon Ramsey.

Meniu de trei stele Michelin

Este evident că nu poți găti orice și oricum când ai de a face cu o astfel de personalitate. Să subliniezi esența gustului, să oferi finețe și rafinament, să te ridici cu adevărat la nivelul „Haute Cuisine”. Pentru asta ai nevoie de patru elemente esențiale:

  1. ingrediente de calitate
  2. respectarea unor standarde culinare
  3. creativitate
  4. ingredientul secret

Mi-a fost greu să definesc preferințele culinare ale lui Gordon Ramsey, cu atât mai puțin ale partenerei sale. Dar m-am ghidat după ideea că atâta timp cât pe primul loc de află alimentația sănătoasă și respect legile scrise sau nescrise ale bucătăriei, nu am cum să dau greș. O atenție deosebită am acordat alegerii uleiurilor folosite în prepararea felurilor de mâncare. Uleiul este un ingredient controversat. Unii îl elimină datorită excesului de grăsime sau al pericolului prezentat de procesarea lui. Totuși, unele uleiuri sunt vitale pentru organism. O modalitate de a te asigura că nu dai gres este să alegi uleiuri presate la rece din semințe de floarea soarelui, semințe de dovleac, arahide, nuci, alune, nuci de macadamia, susan, in, cânepă sau chia. Și dacă tot am avut ocazia să dau peste reduceri la presa de ulei Yoda, am decis să folosesc ca ingredient secret astfel de uleiuri esențiale și fine pentru a obține mâncăruri delicioase.

1.Aperitiv:

Un platou cu diferite tipuri de brânză în combinații diverse.

branzeuri

sursa: pinterest

Cu nuci, cu struguri sau diferite sosuri pe bază de condimente, peste care am presărat ulei din nuci pecan. Foarte bine se asortează cu brânzeturile uscate. La fel de gustos este și uleiul de nucă, pentru că aduce nota sa unică, în asocierea cu anumite brânzeturi. Moment potrivit să testez presa de ulei YODA HOME PRO.

2. Felul principal

După principiul „nicio masă fără pește”, m-am gândit că nu poate fi nimic mai nimerit pentru o cină sub (trei) stele! Un cod cu legume, făcut în suc propriu. Același ulei de nucă presat la rece devine irezistibil în combinația cu peștele prăjit.

 

peste

sursa foto: pinterest

Desigur, am în vedere și faptul că doamnele aleg adesea salata, mai ales daca este vorba de cină. O salată verde, cu rucola și bucăți de piept de pui, peste care presar oțet balsamic și ulei din nuci pecan. Papilele gustative vor fi ușor bulversate, savurând pe de-o parte gustul ușor dulce și pe de altă parte tenta ușor amară a nucilor pecan. Un strop de ulei de migdale la final, pentru aromă, având în vedere că nu modifică gustul salatei.

 

3. Desertul

O delicioasă Raspberry Charlotte, potrivită pentru o seară specială.

tarta.jpg

sursa foto: pinterest

De ce ulei presat la rece

Aceste uleiuri nerafinate își păstrează proprietățile nutritive. Mai ales dacă presarea nu se face în condiții „de masă”, ci sub controlul imediat al bucătarului, cu ajutorul unei prese de ulei profesionale.

Este o modalitate eficientă de a păstra mirosul și aroma naturală a uleiului. Chiar dacă nu este limpede, va aduce acel element surpriză, potențând gustul felurilor de mâncare.
Visul rămâne vis. Principiile sănătoase devin, însă, realitate dacă ai instrumentele necesare la îndemână.

…………………………………………………..

*Este o nouă provocare în competiția SuperBlog, pusă la cale de sponsorul Yoda România. Desigur, textul este rezultatul unui exercițiu de creativitate, prin urmare, trebuie tratat ca atare!

 

 

 

 

 

Creat, ștampilat, personalizat!

colop2

Începuturile

Vânzătoarea m-a văzut stând nedumerită în fața ofertei de ștampile din vitrina foarte bine aranjată.

Cu ce vă pot ajuta?

Aș dori…o ștampilă!

Deșteaptă replică! Evident că nu venisem acolo ca să-mi fac cumpărăturile! Dar doamna manifestă îngăduință, zâmbește binevoitoare și continuă:

Poate dacă îmi spuneți ce anume vă doriți, v-aș putea ajuta.

Ei, asta era acum! I-aș fi  spus ce doresc, dar nu cred că în mintea mea se conturase prea bine conceptul. Ce să-i povestesc femeii? Că la fiecare două zile copilul meu apare de la grădiniță cu obiecte vestimentare mai multe decât avusese inițial, dimineața, la plecare? Că în loc de două șosete, apar trei? Că îl trimit cu un tricou și vine înapoi cu o cămașă? A altcuiva, desigur! Că seara începe circul cu privire la mașina preferată și că se dovedește a nu fi „cea adevărată”, care se rătăcise cu siguranță prin rucsacul altui copil din grupa veselă?

Vreau…o personalizare!

Înțeleg, spuse doamna, cu aceeași privire plină de răbdare. O ștampilă pentru firma dumneavoastră?

Oare de ce toată lumea presupune că o ștampilă trebuie musai să fie „pentru firmă”.

Ei bine, nu!

Nu?!

Înțelegeți…eu doresc…să-mi ștampilez copilul!

Pe bună dreptate, femeia mă privea de ca și cum era gata să sune Protecția copilului sau vreun serviciu care se ocupa de sănătate mintală. Așa că revin repede, ca s-o dreg.

Îmi trebuie o ștampilă mică, de buzunar, cu care să pot imprima materiale textile și nu numai. Știți, pentru grădi!

Doamna se luminează. Se bucură enorm că nu are de-a face cu vreun părinte psihopat. Așadar, stimata clientă (adică eu) doream să fac în așa fel încât hainele și celelalte obiecte ale copilului meu să fie personalizate, ca să nu se mai încurce cu lucrurile altor copii. Dau din cap îngăimând un „Exact”, urmat de un zâmbet tâmp.

Primesc o ștampilă Colop mică și elegantă,de buzunar, cu care aveam să „marchez” fiecare lucrușor al copilului și care mi-a fost de mare folos în epoca „Grădi”.

Episodul următor

Timpul a trecut. Copilul a învățat lecția cu simțul proprietății, așa că am abandonat ștampila pe undeva prin sertare. Noua perioadă venise cu alte lucruri de rezolvat: cum „manageriem” mormanul de jucării veșnic multe și, mai ales, veșnic amestecate.

Mami, unde e robotul ăla verde din seria „….”? (Parol, nici n-am știut că există seria cu pricina!) În cutia cu roboți nu, în pat nu, sub pat -nici vorbă. Copilul e supărat și greu de împăcat! Mama înjură sistemul roboțesc și pe toți producătorii de roboți care n-au avut altă treabă de inventat.

Nu vrei să facem altceva? Uite, niște Lego, de pildă!

Copilul își șterge lacrima din colțul ochiului. Ce noroc că Lego este întotdeauna o opțiune viabilă! Când deschide cutia, printre piese și „piesișoare” se zărește capul verde și înflăcărat al robotului! Fața copilului se luminează. Mama răsuflă ușurată și pășește spre fotoliul din living, poate are noroc că prindă finalul unui documentar interesant. Dar nu face decât doi pași:

Auzi, mami, nu îl găsesc pe „X….”, robotul celălalt, portocaliu! Și mama o ia de la capăt cu căutările, cu o serie nouă de înjurături în gând și cu o rugăciune puternică de găsit roboți.

Evident, mama se înfățișează la doamna de la magazinul cu ștampile Colop și cere o ștampilă magică de personalizat cutiile cu jucării: cutia cu roboți, cutia cu mașini, cutia cu Lego, cutia cu….

Next level

Alți ani care trec. Copilul e în altă etapă acum. Desenează! Și mai bine, și mai creativ, și mai pasionat! Și odată cu această nouă îndeletnicire, s-a trezit în el simțul proprietății. Vrea cu orice preț să-și lase amprenta pe fiecare lucru care iese din mâna lui.

Ei, vedeți?

Care este elementul comun? Copilul a descoperit semnătura! I-a luat ceva vreme să o facă a lui, adică așa cum îi place și cum îl reprezintă:

Screen Shot 2017-10-18 at 21.51.23

Mai mult decât atât, a constatat că poate să-și înceapă o afacere. Toată vara a meșterit cu prietenii lui pe afară diverse lucruri: desene, brățări sau alte handmade-uri, pe care le-au vândut vecinilor. Evident, a fost o încercare de a-și confirma lor că sunt în stare să facă și altceva decât să se joace. Toate purtau însemnele autorului. Dar de ce să se oprească aici? Copilul a devenit afacerist, prestator de servicii, om cu greutate!

Screen Shot 2017-10-18 at 21.51.55.png

Mi-a venit o idee și numai doamna de la Colop putea să mă ajute. M-a recunoscut după ridurile conturate odată cu trecerea timpului:

Știu, vreți să vă ștampilați copilul!

(Ah, da, și după replica asta! Pfui! N-a putut să uite?)

Vreau să-i fac un cadou de ziua lui. O ștampilă personalizată.

Mă conduce spre vitrina unde tronau modele care mai de care mai ochioase, rotunde, dreptunghiulare, chiar ovale.

Screen Shot 2017-10-18 at 22.55.57

Un lucru e clar: nu te plictisești cu oamenii ăștia! Mereu inventează câte ceva, chiar și pentru mame ciudate care vor să…-și ștampileze copiii!

Am văzut ștampile ecologice, din gama COLOP Green Line, realizate, în principal, din materiale reciclate și sustenabile. Bună idee să învețe copilul despre ecologie, cât își ștampilează lucrările.

Screen Shot 2017-10-18 at 23.24.40

Ștampile cu protecție antibacteriană? Sunt convinsă că un astfel de cadou ar stârni curiozitatea colegilor și prietenilor. Și dacă tot va umbla ștampila din mână în mână pe la unul, pe la altul, nu strică să fie și …igienică!

Screen Shot 2017-10-18 at 23.25.38

Dar ce mi s-a părut cel mai potrivit pentru copil, a fost pixul cu ștampilă!

Screen Shot 2017-10-18 at 22.51.35

Da! Un cadou care, cu siguranță, îl reprezintă pe copilul de acum, cu preocupările lui, cu ambițiile lui și cu felul său propriu de a face lucrurile. Pașii sunt simpli: a creat, a ștampilat, a personalizat. Pentru că „a fi tu însuţi într-o lume care caută în mod constant să te facă altcineva, este cea mai mare realizare.” (Ralph Waldo Emerson)

…………………………………………………………………

Mi-am ștampilat…copilul cu Colop, la SuperBlog 2017

colop_1502401232-1-300x300

 

 

I am, je suis, io sono…

Studiu de caz

Lucrurile merg bine la multinațională. Salariul – mulțumitor, programul – în limitele bunului simț, colegii – de treabă, șeful …e șeful. Nu te gândești că ți-ar putea amenința cineva poziția, căci rezultatele tale te recomandă. Ești ambițios, tragi din răsputeri, adică te încadrezi profilului ocupațional. Dar iată că liniștea-ți e tulburată de un anunț spinos venit cu taman două zile înainte de concediu:

Azi avem oaspeți. Partenerul din străinătate vrea să vadă cum merg lucrurile pe aici.

Înghiți în sec. Străinătate = cel puțin engleză, iar tu nu îți amintești decât vreo trei cuvinte în limba rusă, pe care le-ai învățat din greșeală când erai în școală: „a-deen”, „dva” „tree”, „chyetirye”. Prin minte ți se perindă câteva soluții de avarie: un concediu medical, cu riscul unui picior rupt, un cataclism natural care să împiedice sosirea partenerului din străinătate, o rugăciune puternică și cu efect imediat spre iertarea păcatelor și alungarea duhurilor rele din firmă. Ma non ce nessun soluzione! Nu rămâne decât să dai piept cu uraganul!

Faci o recapitulare rapidă a celor trei cuvinte pe care le-ai auzit la aia mică repetând după „doamna” de la grădi: „My name is...”. Bun, de aici trebuie să fie simplu, că doar ai două nume simple. Ești și Ion, ești și Mihai.

Ușa se deschide, dușmanul e în prag. Te avânți furtunos primul, ca să scapi repede:

Hello! My name is John Michael! Și te retragi victorios, mulțumit de cele 5 cuvinte perfect englezești de care ai fost capabil.

Desigur,  se putea și mai rău!

Cursuri de limbi străine pentru firme

Scenariul de mai sus este plauzibil. Lucrurile s-au schimbat mult în ultimii douăzeci de ani, iar unul dintre ele este faptul că Europa (și nu numai) a devenit un spațiu deschis. Astfel, multă lume se regăsește în contact direct cu ceea ce presupune acest context multinațional. Dacă la început cunoașterea unei limbi străine reprezenta un avantaj pentru angajare, acum această abilitate este chiar o cerință obligatorie și eliminatorie. Adevăratul avantaj constă în a te descurca impecabil la cel puțin încă o limbă de circulație internațională.

Dar ce te faci când viața nu a fost atât de generoasă cu tine, iar abilitățile lingvistice au avut de suferit? Cum nimic nu este pierdut, ai trei soluții viabile:

  1. Să înveți de unul singur. Really? Chiar autodidact fiind, nu e chiar ușor să te apuci de capul tău. De unde începi? Cum știi că faci bine? Cine să-ți ofere un feedback?
  2. Să iei lecții în particular cu un profesor. Oh la la! Sună ușor stânjenitor. O întâlnire tête-à-tête semănă cu meditațiile pe care le făceai pentru examene.
  3. Să participi la cursuri de limbi străine pentru firme, organizate de profesioniști pentru profesioniști. Asta sună bine nu? Perfecționarea continuă și preocuparea pentru propria dezvoltare personală – bile albe la bilanțul de sfârșit de an.

Ai și aici o reticență: dacă te faci de râs? Dacă nu ții pasul? Dacă evaluarea se dovedește mult prea dificilă?

Dar de ce să nu vedem jumătatea plină a paharului: oamenii formați în domeniile lor specifice sunt mereu un plus pentru orice companie care se respectă. Ca manager, să ai la îndemână specialistul propriu îți oferă acces direct și rapid la proiecte noi și valoroase. De ce să cauți un intermediar, rupt de ralitățile și nevoile firmei și total neimplicat, când poți investi în dezvoltarea profesională și personală a propriilor angajați? Și aici nu e vorba doar de traduceri specializate, așa cum oferă agenția de traduceri Swiss Solutions. Ci de a forma propriii angajați astfel încât să fie capabili a găsi o soluție rapidă și pertinentă oricăror aspecte importante ivite în companie.

logo_swiss_solutions-patrat

Cum arată un curs ideal de limbi străine

Problema principală a celor care nu mai sunt de mult la vremea anilor de școală este neîncrederea în sine. De cele mai multe ori au senzația că vârsta este un impediment și că încercarea se va solda cu un eșec total. De aici, blocajele care transformă potențialii învățăcei în persoane reticente și refractare.

De ce au nevoie oamenii ca să nu aibă sentimentul că a învăța o limbă străină e un must-have, ci să găsească în asta la plaisir d’apprendre?

  1. Mediul. Nimeni nu vrea să se simtă „la școală” și nici într-un mediu rece și ostil. Atmosfera trebuie să fie caldă și incitantă. Cu cât medul este mai bine marcat vizual cu atât mai bine se va stimula și învățarea pasivă.
  2. Timpul. Oamenii sunt mereu contra timp. Sunt atrași de reclame „propovăduitoare” din mediul online: „Învață engleza în 2 săptămâni”. De aceea, nu înțeleg de ce ție îți trebuie vreo 5 module ca să-i scoți din impas. Ei trebuie „cuceriți” treptat și iremediabil, astfel încât să simtă că timpul zboară.
  3. Hands-on-practice. Toți agreează situațiile reale. Sunt cele mai usșor de asimilat. Jocuril de rol, situații conversaționale, legătura directă cu domeniul lor de activitate.
  4. Make it funny. Indiferent de vârstă, omul simte nevoia să se destindă, să se simtă relaxat. Așa va fi mai stăpân pe sine și va absorbi mai ușor informația.
  5. Out of the comfort zone. Uneori este esențial să te arunci în valuri ca să înveți să înoți. Activitățile interactive îi va ajuta să de se desprindă de prejudecăți, de teamă și să se prindă „în horă”.
  6.  Profesorul. Oricât de priceput ar fi, nu e suficient. Profesorul trebuie să devină acea meravigliosa creatura care să-i încânte pe oameni și să creeze conexiunile esențiale pentru bunul mers al întregului proces. Astfel, nu mai pare totul atât de bello e impossibile!

A ști o limbă străină înseamnă a avea acces la o treaptă superioară a existenței. Nu este vorba numai de un loc câștigat în societate, ci, mai ales, despre transformarea propriului eu, despre evoluție, despre dezvoltare.

……………………………………………………………………

Pentru proba a VII- a a SuperBlogului 2017, Swiss Solutions m-a făcut să-mi amintesc de ce îmi place ceea ce fac.

Vacanță în stil Royal

Ador muntele! E singurul loc din lume unde te simți, la propriu, cu capul în nori și picioarele pe pământ. Să-ți iei rucsacul în spinare și să freamăți cu bocancii grei covorul verde sub care doarme, amorțită, stânca. Să nu auzi decât cântecul păsărilor și foșnetul frunzelor. Să rupi orice legătură cu lumea „din afară” și să te bucuri de liniștea și de binecuvântarea naturii.

În plus, ideea de a porni într-o călătorie este ca și cum ți-ai permite să scoți capul dintr-o cutie pe pereții căreia stau scrijelite cuvinte cheie ale existenței tale: SERVICIU – CASĂ – COPII – ȘI (MEREU) ALTELE. Ca să nu o iei razna, e bine să pornești într-o direcție. Nu neapărat pentru a ajunge undeva anume, ci pentru a te relaxa, pentru a te smulge din brațele periculoasei rutine. Ca să fie o călătorie reușită, cheia este să o transformi într-o aventură, chiar dacă ai mai fost sau nu pe meleagurile cu pricina.

Poiana Brasov

Când te desprinzi de lumea obositoare a orașului destrămat de atâta zgomot, praf, mizerie, nu-ți dorești decât să găsești o oază în care să te pierzi pentru câteva zile. Ți-ar aminti că mai sunt locuri pe lumea asta unde natura încă mai este stăpân desăvârșit.

Poiana Brașov pare să fi pus stăpânire pe inima munților. Fiind străjuită de cele patru masive muntoase, o vacanță acolo ar arăta ca o călătorie spre centrul pământului.

„Ce să faci în Poiana Brașov?”

Să te relaxezi! Să te prefaci că te-ai teleportat într-un loc unde poți să alegi să te simți nemaipomenit. Să faci tot ce îți trece prin cap, tot ce altfel „nu ai timp” sau „nu-ți permiți” sau „nu credeai că vrei” să faci.

O vacanță…„Royală”

Trei lucruri urăsc la vacanțe

  1. Când mergi undeva când știi că toată lumea merge în același loc, în același timp. 
  2. Când te simți în vacanță „ca acasă”.
  3. Când decid alții cum trebuie să-ți petreci vacanța.

Să cauți disperat o cazare bună? Să te calci pe picioare la recepție, să stai la cozi imense la diferite facilități de prin jurul hotelului? Să nu ai intimitate când explorezi muntele și să dai peste turiști petrecăreți pentru care ideea de vacanță înseamnă că și-au cumpărat tot muntele, prin urmare pot să-și lase urmele peste tot? Nu!

Nu vreau decât să ajung liniștită la hotelul la care mi-am făcut rezervare din timp, să las mașina în siguranță într-o parcare privată și să uit de ea acolo. Nu prea îmi folosește la munte, nu?

hotel royal

Apoi să arunc valiza în camera dublă sau triplă și să plec hai-hui. După Pietrele lui Solomon, la Peștera de Lapte, să simt mirosul muntelui semeț și să mă scald în lumina strecurată printre crengi. Pot să mă împrietenesc cu minunații cai de la Centrul de echitatie ”Spiritul Cailor“ din Poiană. Dacă vreau să simt spiritul de aventură „văratecă”, pot să încerc cartul de munte, direct pe pârtiile de schi. Evident, iarna aș putea să-mi fac și eu curaj și să testez schiurile pe una din cele 12 pârtii din zonă. Cu remediul potrivit, aș putea chiar să fac o plimbare cu telecabina, să văd lumea…„de sus”.

De ce aș vrea să mă simt „ca acasă”? Noi am plecat în altă parte, ca să ni se facă dor de „acasă”! Nimic nu trebuie să fie familiar, nimic nu trebuie să fie ușor sau la îndemână. Doar de neuitat! Nu vreau să mă simt „ca acasă”! Vreau să mă simt tratată regește! În stil Royal! Să mă aștepte o cadă SPA sau o cadă cu vibromasaj după ce m-am luptat cu muntele! Să mă bucur de o seară între prieteni „la gura șemineului” sau jucând biliard ori darts, alături de o cană cu vin fiert.

Dacă e vară, de ce să nu mă bucur de o oră de relaxare într-un hamac, în mult-râvnita liniște?

hamac 2

Dacă e iarnă, de ce să nu mă bucur de albul zăpezii și de zbuciumul fulgilor aruncați spre pământ prin cine știe din ce joc al zeilor?

Mi-aș petrece diminețile savurând o cafea „regească”, iar serile friguroase, scriind vreo poveste inspirată de călătoriile de peste zi. Apoi s-o „arunc” în spațiul virtual, spre delectarea celorlalți.

Vacanța mea trebuie să însemne libertate. Să nu-mi îngrădească nimeni dreptul de a mă relaxa și de a mă simți bine în felul meu. Fără presiune, fără programe fixe, fără lucruri pe care TREBUIE să le vezi sau să le faci.

………………………………………….

M-am trezit că visez la vacanță cu Hotelul Royal Poiana Brașov, la proba cu numărul 6 a SuperBlogului 2017.

Royal-300x300

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera