Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Ziua în care Rudia a renunțat la internet…

„Internetul este într-un fel precum alcoolul. Accentuează oricum ceea ce ai face. Dacă vrei să fii singuratic, poţi să devii mai singur. Dacă vrei să îţi faci mai multe relaţii, îţi va fi mai uşor să te anturezi.”

 Esther Dyson

Să mă conectez la real, zic! Atât de mult am navigat prin virtual, încât ochii mi-au obosit, mintea mi s-a încețoșat, buricele degetelor mi s-au tocit, timpul mi s-a scurtat, la ușă nu mai bate nimeni. Bun internetul ăsta, cine l-o fi inventat, da’ să mai luăm o pauză, Să fie așa, un fel de experiment spre relaxarea tuturor simțurilor mele amorțite de când mă preumblu virtual peste tot.

Nici prin gând nu-mi trece să neg toate avantajele tehnologiei moderne! Am trăit bine și înainte, pentru că îmi luam informațiile din cărți, pentru că mă jucam cu păpușile, pentru că aveam prieteni și vacanțe la bunici, pentru că scriam și primeam  scrisori! Nu putea să-mi lipsească un lucru despre care am aflat abia în anii studenției că există. Nu mi-am raportat toată viața la o aparatură conectată la o rețea globală. Dar când am descoperit lucrul ăsta…e clar că s-au schimbat multe. Cu tot cu urmări. Cu bune și rele. A venit acum momentul unei binemeritate pauze.

Ziua fără net!

Dar ca să fie „ca la carte” și fără să trișez, am scos din priză router-ul wireless încă de seara, l-am împachetat într-o cutie și l-am băgat la zdup dulap! Pe care l-am închis cu cheia! Pe care am băgat-o în cutia poștală, tocmai la parter. Deh! Tentația e mare!

De dimineață, în loc de ciripitul firav al vrăbiilor, m-am trezit în bătăile disperate în ușă, ale vecinei. Tanti Saveta era insistentă.

– Rudia dragă, trebuie să mă ajuți! Mă sună fata din Italia. Internetul nu pot să-l plătesc până nu vine pensia și drăcia asta de telefon nu vrea să funcționeze. I-am dat numărul tău să mă sune. Sper că nu te superi! 

Nu m-am supărat, cum să mă supăr! Era ziua mea norocoasă, când puteam să dorm, să lenevesc, să citesc…Aveam trei apeluri nepreluate din Italia. Ii dau telefonul lui tanti Saveta și îmi fac de lucru prin casă. Desigur, dacă aveam net…îi conectam laptopul la wireless-ul meu și vorbea cu fiică-sa toată ziua. Din casa ei!!! Așa…a trebuit să o suport cele două ore jumate, cât i-a povestit despre conflictul cu tanti Florica de la 5 și despre alegerile prezidențiale. Partea bună – mi-am terminat și eu treaba prin casă între timp.

Tanti Saveta s-a dus. E liniște. Să bem cafeaua și să răsfoim presa. Care presă? Decizia cu netul se pare că fusese luată în pripă și n-am luat în calcul să înlocuiesc formatul electronic cu cel de hârtie. Fir-ar! Am luat o carte. A mers, deși nu era ora cea mai potrivită pentru lectură beletristică. Se aud din nou bătăi în ușă. Niște domni în salopete:

– Știți…am venit să oprim alimentarea cu energie electrică. Se pare că nu ați plătit lumina!

Îngrozită, îmi trag o palmă – virtuală, ca nu cumva să zică oamenii că mă automutilez. Încerc să conving personalul binevoitor să lase firul acolo unde e, că rezolv problema. Și mă îndrept spre laptop, să plătesc factura, de care nu știu cum uitasem. Aș! E o capcană! Nu mă las păcălită pentru o simplă factură. Se poate rezolva și fără net!

Las’ că pot IEȘI să o plătesc. Aerul curat îmi va face bine! îmi zic.

Și da, aerul m-a făcut bine. Ce mi-a făcut rău a fost coada la care am stat după ce m-am învârtit o oră prin cartier să aflu unde naiba mai plătește lumea acum lumina. La ghișeu, surpriză: nu aveam factura la mine! Păi cum să o am? Nici nu știam că îmi trebuie! Du-te înapoi, întoarce-te cu factura, stai iar la rând. Am ieșit epuizată, dar fericită: nu am cedat ispitei!

La ieșire mă întâlnesc cu un fost coleg pe care nu-l mai văzusem de ani de zile! Era în trecere prin oraș și stabilise cu alți colegi să se vadă la un restaurant popular chiar în seara aceasta! Evident, primisem și eu o invitație PE NET! Dar nu apucasem să o văd, iar cu o seară în urmă, când se stabilise și locul, eu tocmai împachetam routerul! Mi-a părut rău, dar decizia fusese decizie! Fără net.

Dacă tot am ieșit, să trag cu ochiul la ultimele oferte pentru hard disk-uri, că am tot amânat să-mi achiziționez unul nou. Și cum magazinul e chiar la colț, am intrat. Mi-am rotit privirea până am amețit. Laptopuri, tablete, televizoare, telefoane! Nimeni nu părea disponibil să-mi dea o mână de ajutor. Și când am găsit pe cineva, am sfârșit prin a avea mai multe întrebări decât m-aș fi gândit. Domnul, galant, m-a trimis la sectorul hard disk-uri să mă decid. Nu mai bine îmi ședea mie la laptopul meu, explorând magazinul MediaDOT.ro unde găseam exact ce îmi trebuia fără prea multe bătăi de cap?

Seara eram frântă. Alergătură, nervi, emoții…Sistemul meu imunitar a decis să își dea shut down, așa că m-am trezit cu simptome de răceală. Ipohondră Precaută cum sunt, am o tonă de medicamente. Dar…cu care să încep? Ora era prea târzie să sun pe cineva și aș fi optat, sincer, pentru niște leacuri băbești. Prin urmare, a fost prea mult pentru o singură zi. Cu ultimele puteri, am coborât la cutia poștală și mi-am recuperat cheița de la dulap de unde am scos routerul. Mi-am făcut un ceai fierbinte cu lămâie și miere și mi-am deschis tacticoasă laptopul. M-au întâmpinat zeci de mailuri, unele cu răspuns urgent, astfel că m-am apucat de scris, navigat, cumpărat online. Că parcă tot așa pare mai confortabil.

Nu m-oi fi născut în era tehnologiei, dar am ajuns-o din urmă și se pare că dă dependență.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Acest articol reflectă părerea Rudiei și se duce taman în rubrica aferentă probei cu numărul 15 a SuperBlogului 2014, sponsorizată de

logo_mediadot_patrat_mic2

Anunțuri

18 răspunsuri la „Ziua în care Rudia a renunțat la internet…

  1. raluca Noiembrie 9, 2014 la 6:43 pm

    am citit-o pana la capat cu sufletul la gura:)))

    Apreciază

  2. raluca Noiembrie 9, 2014 la 6:48 pm

    wow ! si mai bine ! atunci, imi pare totusi rau ca ai stat la coada:))

    Apreciază

  3. loredana1309 Noiembrie 10, 2014 la 12:55 pm

    Foarte tare articolul! Eu nu ma vad renuntand la internet, cine stie ce chinuri as suferi :))

    Apreciază

  4. Litere Stacojii Noiembrie 10, 2014 la 2:21 pm

    Eu n-am primit niciodata scrisori, dar am primit sute de mii de mailuri din toate colturile lumii. :))
    Decat sa ma fi batut la cap o asa vecina, decat sa o suport, mai repede m-as fi jucat Candy Crash pana imi sclipeau ochii. :))
    Mie imi place sa fiu singuratica, cu laptopul in brate nu sunt niciodata singura de fapt. 🙂
    Fain articolul! 🙂

    Apreciază

  5. cristinalincu Noiembrie 10, 2014 la 5:12 pm

    o, da, sigura ca da dependenta…si inca muuulta!

    Apreciază

  6. Fairytale Noiembrie 10, 2014 la 6:15 pm

    Nu ma vad fara net, poate o pauza de cateva zile, dar mai mult nu.Faina povestea ta, multumim pt informatii, am retinut mediadot..Pupici si o saptamana frumoasa!

    Apreciază

  7. Pingback:SSD | Blog neinspirațional

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

%d blogeri au apreciat asta: