Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive lunare: martie 2016

10 pentru Blogmeet la Golden Tulip

„Provocare: a arăta lacul uliului”.

(proverb bengalez)

Farmecul existenței în găsesc în faptul că aceasta te pune mereu față în față cu tot felul de situații, care mai de care mai inedite. A accepta provocarea înseamnă a-ți depăși propriile limite și, implicit, a evolua. Nu pentru a demonstra celorlalți ceva, ci pentru propria ta stare de bine. Și iată, m-am trezit cu o nouă provocare: să organizez un eveniment de afaceri. Întâmplător sau poate deloc, lucrul acesta se leagă de o discuție mai veche avută cu fete dragi mie: cum să organizezi un blogmeet de succes care să aibă ca rezultat dezvoltarea blogurilor personale, astfel încât ele să poată dubla pasiunea de a scrie cu posibilitatea de a deveni o afacere personală. Evident, grupul de bloggerițe de Bacău fiind destul de heterogen – apropo de nișe, așteptări, disponibilitate etc – au existat mai multe variante, cu plusurile și minusurile lor. A venit vremea să-mi expun punctul de vedere cu privire la acest subiect.

10 ingrediente pentru un eveniment reușit. 

Cuvântul cheie pentru mine este ORGANIZARE. Așadar, am pus pe hârtia virtuală 10 pași esențiali pentru a crea un eveniment… Golden. Golden Tulip!

Pasul 1. Stabilește ce vrei să faci și de ce.

Intenția este de a organiza un blogmeet…altfel. O întâlnire cu seminarii, workshopuri, dezbateri și discuții cu scopul declarat de a se perfecționa, de a evolua după principiul „Learning by doing: Hands on Practice”. Desigur, cu toții citim o multitudine de lucruri despre SEO, despre cum să-ți crești blogul, despre trafic etc. Dar nu vi s-a întâmplat să vă împiedicați de multe ori de lucruri pe care alții le consideră banale?

Pasul 2. Alege cu atenție locația evenimentului!

Experiența celor care organizează frecvent astfel de evenimente mi-a confirmat că există trei lucruri esențiale pentru succesul acestuia: „1. Locația. 2. Locația! 3. Locația!!!”¹ Și dacă tot este imperativ, am început să caut. Îmi doresc mult să le scot pe bloggerițele de Bacău din „zona de confort”. Mai întâi pentru că e importantă ruperea de tot ce înseamnă alte preocupări și lucruri de rezolvat pentru două zile și apoi pentru că vreau ca întâlnirea să aibă un aer…oficial, mai ales prin schimbul de experiență cu alte bloggerițe la nivel național. Unde poate fi mai potrivit decât la București, unde lucrurile par să se miște altfel, chiar și în lumea blogging-ului. Am ales și locul potrivit pentru derularea unui astfel de eveniment: hotel Golden Tulip Times după două criterii infailibile:

  • experiența personală de la Gala SuperBlog 2015 
  • câteva review-uri pentru acest hotel.

intrare

Concluzia?

  • zonă centrală, cu acces la stația de metrou
  • ușor de reperat
  • o gamă largă de servicii (cazare, masă, internet gratuit, dar și alte servicii cu plată: curățătorie, închiriere calculator, fax etc.)
  • 3 săli de conferințe cu lumină naturală și dotate cu echipament specific
  • ambianță plăcută într-o cafenea
  • restaurant cu delicatese culinare locale sau internaționale

Recenziile vorbesc despre amabilitatea personalului, despre camere impecabile și despre prețuri potrivite:

  • Comfortable, clean and friendly
  • Good all round business hotel.
  • „Good standard business hotel. Decent sized room. Pleasant staff.”²

Centrul de conferințe de la etajul 9 este destul de ofertant. Fiecare dintre cele trei săli – Belvedere, Ronda sau Panorama – este adaptată tipurilor de evenimente vizate: traininguri, seminarii, prezentări și work-shop-uri, conferințe de presă, coctailuri, lansări de produse, simpozioane. Adică perfect pentru ceea ce-mi doresc.

Pasul 3. Data și durata

Două zile de activități și discuții sunt suficiente. Evident, se impune o discuție prealabilă cu grupul de bloggerițe pentru a verifica disponibilitatea lor, fără a suprapune evenimentul cu altele importante. Faptul că hotelul oferă condiții excelente de cazare este un avantaj.

Pasul 4. Invitați 

Dacă vrem să facem un lucru de calitate, trebuie să ne bazăm pe oameni care ne pot sprijini în acest sens. Invitații vor fi dintre cei consacrați în domeniu, abilitați să ofere cele mai bune informații în acest sens. Nu trebuie neglijați sponsorii. În afară de faptul că vorbim despre vizibilitatea reciprocă, ei sunt mereu responsabili cu buna dispoziție prin micile surprize pe care le pun la cale.

Pasul 5. Planul detaliat al activităților. 

Programul trebuie să fie bine pus la punct, chiar dacă trebuie să fii atent și la elementele surpriză. Până la urmă, spontaneitatea este una din calitățile unui bun organizator. Ce am în minte?

Prima zi va fi dedicată unui seminar despre eficientizarea blogului și dezvoltarea acestuia, urmat de o sesiune de discuții, întrebări sau/și dezbateri menite să clarifice, individualizat, o serie de aspecte. Cea de a doua zi va fi dedicată workshopurilor, astfel încât bloggerițele să descopere Dos and don’ts. Foarte importante vor fi concluziile la finalul acestor activități.

Pasul 6. Atenția la detalii. 

Este foarte importantă atmosfera creată la un astfel de eveniment. Iată ce consider „a must”: aer conditionat, echipamente specifice – videoproiector, flipchart, copiator, fax etc., izolarea fonică, accesul la internet. Atmosfera trebuie să fie relaxantă, activitățile se vor derula pe un fond muzical. Este absolut necesar ca staff-ul să fie cooperant și să cunoasă detaliile programului, pentru confortul participanților.

Pasul 7. Stabilirea bugetului

Poate unul dintre cele mai importante aspecte ale organizării unui eveniment de o asemenea amploare. Cu siguranță se impune o taxă de participare.

Pasul 8. Pauze de cafea și mesele principale

Un eveniment care se respectă urmează toți pașii necesari. Pauzele de cafea nu trebuie să lipsească, iar mesele principale pot fi asigurate de restaurantul hotelului.

Pasul 9. Fotografiile

Nu este cazul să te zgârcești acum! Un fotograf profesionist va ști exact ce să momente să imortalizeze. Ai nevoie de imaginea perfectă a unui eveniment „de aur”!

Pasul 10. Popularizarea evenimentului

Ca de obicei, evenimentul va fi creat și în virtual, pe paginile de socializare, cu logo-ul potrivit și cu invitația la participare. Cu siguranță, bloggerițele vor scrie despre el, mai ales dacă li se formează o impresie pozitivă.

Nu este ușor să orgnizezi un eveniment în București. Dar până la urmă tocmai în aceasta constă provocarea: să te lupți cu limitele, cu dificultățile, cu incertitudinile, iar la final să savurezi momentul unei reușite!

……………………………………………………………………………

Oare Claudia cum se descurcă cu Spring SuperBlogul 2016? 😀

¹ sursa: http://paulsoll.com/blog/10-pasi-pentru-un-eveniment-de-succes

² review-uri preluate de pe TripAdvisor

 

Buchete de flori – buchete de fericire

Ți-aș mângâia cu petale obrajii,
ți-aș săruta culorile
ochilor,
buzelor
și mâinilor tale.
Mi-aș prinde apoi gândurile cunună
să-ți alinte șuvița rebelă
și aș adormi
în mirosul parfumului tău.

Prima ei apariție te-a lăsat fără răsuflare, iar de atunci ți se pare că pământul se învârte mult prea repede și că nu vei avea tot timpul din lume să-i arăți, să-i demonstrezi, să-i aduci lumea la picioare. Nici nu-ți trebuie tot timpul din lume! Îți trebuie o primăvară cu toate culorile ei vesele și cu toată risipa de miresme. Iar dacă nu o ai la îndemână, improvizezi: îți trebuie o floare care să-i aducă întreaga primăvară chiar acasă la ea.

frezia---floarea-misterului-1q3i8vdqmw.jpg

Ar trebui să știi deja că femeile nu se omoară neapărat după flori, ci după ceea ce se ascunde în spatele acestora. Ele vor căuta întotdeauna un mesaj pe care speră că ți-a trecut prin minte să-l fi lăsat. Cu cât mai ascuns, cu atât mai apreciat.

E ziua ei? Cu siguranță va primi flori cadou de la colegi, de la prieteni, de la oameni care o apreciază. Nu vrei să te pierzi în mulțimea celor care îi vor oferi același lucru, într-un mod anost și fără nimic spectaculos. Surprinde-o! Comandă flori speciale pentru o zi specială. Trimite-i-le acasă, la birou sau poate la restaurantul unde se va afla pentru a petrece o zi de neuitat. Dar ferește-te de clișee și, mai ales, nu fi superficial! Alege o florărie cu livrare de flori la domiciliu. Dar nu-i lăsa pe ei să facă toată treaba în locul tău! Dacă știi deja ce flori preferă, alege-le atent: mărimea, culoarea, tipul de aranjament, numărul. Dacă nu știi, ei, bine, abia de acum începe pentru tine provocarea. Ține minte că „floarea nu este floare în sine, ci în oglinda altui suflet”¹. Ea va căuta să descifreze de ce ai ales un crin, un trandafir sau o crizantemă, iar reacția ei va veni în funcție de mesajul pe care îl poartă floarea aleasă de tine. Nu uita să lași o felicitare în buchet. Nimic sofisticat, dar care să-ți aparțină. Un gând, o urare, o declarație de dragoste.

Cu siguranță nu crezi că trebui să aștepți aniversarea ei sau vreo altă ocazie pe care o consideri specială, ca să-i poți dărui un buchet surpriză. Vrei să-i ceri iertare pentru un lucru mai puțin plăcut sau poate vrei să-i amintești cât de mult înseamnă pentru tine. Poate vrei să o seduci sau să îi arăți că nu ai uitat nimic din povestea aceea frumoasă pe care ați țesut-o împreună. Uneori pur și simplu vrei să o surprinzi pentru a-i smulge un zâmbet sau pentru a savura felul în care va primi, încurcată, un buchet misterios.

Ce-ai zice de un buchet de frezii?

buchet-festivalul-primaverii-vtui3ith6u

Nu e deloc o floare pretențioasă și ai atâtea culori între care poți să alegi. Este floarea răbdării, floarea iubirii pure și floarea amintirii. Mai mult decât un simplu mesaj de descifrat, nu crezi?

Da, iubirea este cu siguranță sminteală curată și nici leac nu-i poate găsi nimeni. Te face îndrăzneț, te smulge din brațele rațiunii și te aruncă, de cele mai multe ori, în cele ale disperării. Dar îți este la îndemână oricând să-ți potolești atât focul cât și disperarea. Cauți o florărie online – dacă ești din capitală, ești cu siguranță norocos!

LivrareFloriBucuresti-300x133

Mai rămâne să vezi care e cel mai comod și mai rapid mod de livrare buchete frezii în București. Intri, alegi dintre ofertele speciale aranjamentul cel mai potrivit sau îți faci singur buchetul, după propriul instinct sau după  ceea ce știi despre ea. Apoi plătești rapid cu ceea ce-ți este mai la îndemână și dai datele exacte curierului. Poți să faci asta din camera cealaltă, în timp ce ea se aranjează pentru că i-ai promis o zi specială. În câteva ore, curierul o va surprinde cu unul dintre cele mai frumoase buchete de flori!

flori9

Să nu uiți că nu oferi un simplu buchet de flori, ci un crâmpei de fericire. E un act aroape ritualic, în care adaugi  flori, culori, miresme și cuvinte pentru a ajunge la inima ei.

……………………………………………………………………………………………

Spring SuperBlog2016 îți amintește că florile mele preferate sun freziile! 😉

¹aforism de Valeriu Butulescu

Citatul de duminică (42) – Despre superficialitate

„Superficialitatea e o boală naţională, de aceea nu progresăm”.

George Călinescu

Suntem superficiali! Nu știu cum au fost ceilalți dinaintea noastră și cum au contribuit ei esențial la ceea ce am devenit noi. Știu doar că tot ceea ce se vede zilnic demonstrează că alegem să fim la mijloc, fără nicio dorință sau aspirație spre mai bine. Ne-am ales deviza care ne reprezintă cel mai bine ca nație: „Merge și așa! Că dacă fac ceilalți așa, eu sunt mai prost să fac altfel?” Chiar dacă AȘA ăsta înseamnă „nu bine”, „nu corect”, „nu cinstit”?

Te duci să cumperi una-alta. Când să plătești, mai ai de primit 30 de bani. Vânzătoarea nu ți-i dă sau tu nu-i iei. Pe principiul „ce înseamnă 30 de bani?”. N-o fi însemnând, dar un alt principiu, cel al corectitudinii, zice că atâta face produsul, iar restul ăla nu se cuvine a-l păstra vânzătorul.

Te apuci să sapi o groapă. Și o sapi, cu conștiinciozitate. Sau cu târnăcopul. Doar că nu acolo unde trebuie. Dai peste o țeavă. Dacă ai noroc, e de apă, daca nu, e de gaz! Rezultatul este de-a dreptul spectaculos. Doar pentru unii.

Mergi la serviciu. Ești poate doctor. Întârzii 10 minute. Poate 15. Că a trebuit să bei cafeaua/ să plimbi câinele/să duci copilul la școală/să te lupți cu traficul etc. Și oamenii care au nevoie de tine te așteaptă. Nerăbdători, poate speriați, poate cu speranță. Iar tu le trântești ușa în nas, că ai nevoie „de timpul tău”, să te pregătești de muncă. Nu le spui „scuzați-mă”, că doar nu te tragi de șireturi cu ei!

Ești profesor. Înjuri sistemul și clipa când ai decis să alegi această meserie. Te iau dracii numai când sună ceasul de dimineață și știi că ai de luptat cu hoardele de elevi. Și că nu-ți iese (mai) nimic la afacerea asta. Decât, poate, doar sufletul. Și când ajungi, nu te mai controlezi. Împarți în stânga și în dreapta palme și injurii, fără să faci discriminate de vârstă, sex, etnie, doar (?!)ca să te descarci.

Ești un simplu cetățean. Te plimbi pe arterele urbei sau pe aleile din parc. Vezi nereguli zilnic. Dar nu zici nimic. Ce rost ar avea? Cu vorba sau cu nervii tăi și așa nu reușești să schimbi nimic. Îți spui că oamenii au ajuns mai rău ca animalele și mergi mai departe, cu conștiința împăcată că tu nu faci parte din această categorie.

Suntem toți un fel de Dorel, indiferent de cât de intelectuali ne dăm. Continăm să facem lucrurile cu superficialitate, indiferent de domeniu sau situație aruncând vine pe „ce pot eu să fac?”, cu acea ridicare din umeri care spune că oricum nimeni nu poate schimba nimic. poi întoarcem spatele și mergem mai departe.

Ne merităm soarta!

Vacanțe speciale pentru sufletul tău

O vacanță este o pauză binemeritată după toate eforturile, toate întâlnirile oficiale, toate targeturile împlinite cu succes, toate diminețile în care ți-ai băut cafeaua pe fugă. Este o recompensă pentru sufletul tău. De ce să nu o faci specială? O vacanță de neuitat care să te încarce pentru tot timpul acela în care vei relua toată agitația dinainte.

„O dată pe an, du-te undeva unde nu ai mai fost înainte” – Dalai Lama.

O vacanță specială trebuie să alunge monotonia existenței și să lase în urmă senzația că ți-ai împlinit un vis. Răscolește printre oferte turistice care se asortează cu dorințele tale, cu pasiunile pe care le ai, cu ritmurile inimii tale. Destinația ta trebuie să fie una ALTFEL, nu neapărat la îndemână, care să facă experiența irepetabilă. Stabilește mai întâi ce anume îți dorești: un circuit în România sau Europa? O vacanță exotică? O escapadă de week-end? O ieșire romantică? O evadare din cotidian cu întreaga familie? Un sejur de neuitat? Un city-break?

Încă nu te-ai decis?

Dacă arunci o privire peste destinațiile de vacanță propuse de CND Turism, lucrurile devin foarte simple. Oferte, recomandări, variante, destinații interne și externe, transport, cazare, servicii extra – lucruri la care te-ai gândit și la care nu te-ai gândit când ți-ai pus în minte să ieși, ca să cunoști lumea.

„Călătorim nu pentru a fugi de viață, ci pentru ca viața să nu ne scape” – Anonim

Studiu de caz – Portugalia: Lisabona – Porto – Fatima – Estoril – Cascais  -Cabo da Roca – Sintra. De vis! Al meu, desigur!

Etapa 1. Se verifică oferta:

  • 5 nopți cazare cu mic dejun la hotel 3*;
  • transport avion Bucuresti – Lisabona – Bucuresti;
  • transport cu autocar 2* cu aer condiționat , conform programului;
  • servicii ghid român, plus ghizi locali în Lisabona și Porto.

Etapa 2. Se analizează detaliile:

Screenshot 2016-03-25 22.38.16.jpg

Etapa 3. Se fac bagajele. Nu uitați niciodată lucrurile esențiale: o pereche de pantofi comozi, un rucsac și aparatul foto.

Etapa 4. Enjoy the experience! Nu precupeți niciun moment și nu rata nicio ocazie să cunoști, să vezi, să simți, primești cu brațele deschise o experiență specială. Trebuie să te amesteci cu lumea, ca să poți simți gustul culturii pe care aceasta o îmbățișează!

Fatima. Legenda Fecioarei care se arată atât de misterios celor trei copii, este poate una dintre cele mai celebre și controversate. Cine nu a auzit de sanctuarul dedicat Fecioarei Maria? Iar acolo, pe scările bisericii urcate de atâția pelerini de-a lungul timpului, vei simți că o mână nevăzută te trage înapoi, dându-ți întâlnire cu istoria.

portugalia-fatima-fatima-sanctuar-fatima-biserica-fatima-pelerinaj_q6xl.jpg

Porto. Dincolo de toate obiectivele turistice pe care le-ai văzut de atâtea ori prin reviste sau pe internet și pe care te bucuri să le recunoști acum, adevărata atracție a orașului o reprezintă atmosfera.  Trebuie să simți pulsul orașului, tocind tălpile încălțărilor și sorbind fiecare picătură de cultură, de viață, de culoare. Iată lucrurile care fac o vacanță specială! Tramvaiul te poate duce până pe țărmul oceanului, în port, dar multe dintre obiective se află în centru, așa că pregătește-te pentru plimbarea aceea! Cu ghid local sau de capul tău, vei avea ocazia să decoperi orașul vinului și pe oamenii care locuiesc acolo: centrul oraşului cu Gara São Bento – Praça de Almeida Garrett, Podul Ludovic I, Cartierul Ribeira, Clădirea Bursei, Biserica Sf. Francisc, cu celebrele ornamente placate cu aur.

După o noapte în Porto, vei vrea să vezi și alte frumuseți ale Portugaliei: să vizitezi Castelul Regal Pena din Sintra, să ajungi la Cabo da Roca – cel mai vestic punct european, să cunoști specificul stațiunilor Cascais si Estoril sau să faci turul Lisabonei. Nu poți să ratezi o seară portugheză! Cu obiceiuri, cu mâncare specifică, costumele lor populare, cu oameni veseli și frumoși. Vei avea ocazia să ajungi, astfel, la esența lucrurilor, la ceea ce se ascunde dincolo de monumente, de clădiri, de construcții grandioase, la inima țării care te primește în grădina ei.

vacantespeciale-Funchal-Madeira-Portugal.jpg

Călătoriile au tendința de a intensifica toate emoțiile umane – Peter Hoeg

Portugalia înseamnă Fado. Iar Fado nu se ascultă, nu se simte cu adevărat decat dacă este ascultat acolo unde sunetele și cuvintele au sens. Dacă ți s-a părut că acordurile muzicii lor te-au mișcat doar cât le-ai ascultat pe un disc, ascultă fiind acolo, în dansul sunetelor picurate de instrumentele lor direct în suflet.

Nu ai să găsești portughez care să nu fredoneze măcar un cântec fără să tremure, fără să țină ochii închiși și fără să vrea să-ți spună cu mândrie despre ceea ce înseamnă versurile acelea, despre cântăreții care au un timbru special al vocii.

Nu trebuie să fii bogat pentru a călători bine – Eugene Fodor

Fericirea și visele împlinite nu ar trebui să aibă preț. Desigur, ai să găsești oferte speciale pentru destinația preferată, iar la final ai să descoperi că te vei întoarce din această călătorie mai bogat decât ai plecat! Cu aspirații noi, cu visuri noi, cu dorința de a repeta experiența într-un alt colț de lume.

Nu știu dacă pot fi un ambasador pentru Vacanțe Speciale. Știu doar că aș alege cu sufletul și aș profita la maxim de experiență. Pentru că momentul cel mai potrivit pentru a alege vacanța ta specială este ACUM.

………………………………………………………………………………………………………..

CND Turism Vacanțe Speciale mi-a făcut poftă din nou de Portugalia mea, acum, la ceas de Spring SuperBlog 2016.

logo-vacante-nou

Sursa foto: Google

N-ai freon, te-ai fript!

Am rău de mașină. Da’ rău! N-am știut niciodată ce mă zăpăcea mai tare: amețeala provocată de mașina gonind, mirosul de benzină sau căldura insuportabilă. Pe vremurile copilăriei, aerul condiționat nu exista decât în visurile oamenilor sau în promisiunile celor mici: „când am să mă fac mare, am să inventez ceva ca să nu mai crăp de cald când merg cu mașina!

De când mă știu (și să tot fie vreo câțiva anișor buni!), călătoriile cu mașina (slavă Domnului, nu erau prea dese!) mi se păreau o modalitate eficientă de tortură. Nu aveam mașina noastră, dar se găsea mereu câte un prieten de familie să ne ducă la bunici sau să ne aducă. Singurul avantaj era că nu mai apelam la cursă, care era un coșmar și mai mare, fie iarnă, fie vară. Pe bancheta din spate a mașinii binevoitorului, drumul părea mai lung decât era în realitate.

Mai avem? Când ajungem? o sâcâiam pe mama cu întrebarea, din 5 în 5 minute.
Mai sunt 10 minute.
Cât însemna zece minute în lumea adulților nu știam foarte sigur, dar pentru mine suna al naibii de mult.
Pot să deschid puțin geamul?
Nu. Se face curent.
Dar nu pot să respir!
Aerul cald mușca din caroserie, iar scaunele…aveai senzația că se topeau sub tine. Simțeam că respiram foc, iar gura mi se căsca instantaneu ca peștele rătăcit pe mal, departe de apa dătătoare de viață. Număram în gând clipe, case, mașini, cuiburi de berze, garduri etc. Iar când ajungeam la destinație, puteam înlocui cu succes orice figurină de ceară din seria celebră creată de Madame Tussauds.

Timpul nu ține cont de rugăminți și trece mai repede ca Săgeata Albastră! Peste niște (mulți) ani, mi-am luat mașină! Între timp, am realizat că reprezintă o achiziție importantă și foarte necesară. Încă îmi mai este rău, dar am scăpat de bancheta din spate! Și o vreme, totul a funcționat ca la carte. Până într-o zi…(căci mereu trebuie să existe „până-ntr-o zi”!). O călătorie într-o zi toridă. Simțeam că mă ia cu transpirație și că un val de căldură mă făcea să renunț la toată vestimentația, și așa sumară. Mă uit la consort și, cu toată pasiunea încă aprinsă pentru el, m-am convins că nu de acolo mi se trage.

Ai pornit aerul condiționat?
Evident!
Și totuși, ceva nu părea să fie în ordine. Am stabilit că verificăm la întoarcere. Cum mereu amânăm lucrurile din diferite motive pe care le găsim aproape instantaneu, o vreme am preferat să mergem cu geamurile deschise. În afară de câteva dureri de cap, nu părea să ne deranjeze prea mult. Uneori, însă, ne trezeam cu un miros insuportabil care ne făcea să ne uităm neîncrezători unul spre celălalt, bănuindu-ne reciproc.

Simptomele erau clare și deloc neglijabile: mașina cerea cu insistență intervenția unui specialist. Neinițiați într-ale mecanicii, am căutat întâi pe internet: aer condiționat auto. Descopăr că nu-i de glumă și că trebuie verificat nivelul freonului din înstalație. Habar nu am avut că există freon auto și, mai ales, că trebuie să am grijă să nu-l pierd! Printre toate cercetările online, dau peste un evertisment:

„Dacă nu ai făcut nicio curățare a instalației de aer condiționat în ultimii 2-3 ani, ia urgent în considerare igienizarea instalației! Este aerul pe care îl respiri în fiecare zi!”

Nu făcusem! De unde să știu? M-am oprit asupra site-ului cu pricina –www. freon-auto.com– și m-am trezit ca la rubrica „Știați că…”. Nu știam! De unde să știu! Dar am aflat:

  • serviciul de încărcare freon în instalația de aer condiționat auto nu se face decât la un service specializat, cu aparatură specializată;
  • de care freon și cât, stabilește specialistul în funcție de modelul mașinii;
  • procedura e complexă: se scoate freonul rămas, se videază, se etanșeizează ca să nu mai existe pierderi și se încarcă instalația cu freon;
  • musai de schimbat fitrul de polen;
  • se impune igienizarea la 1 an sau maxim 2, ca să se prevină dezvoltarea bacteriilor și mucegaiului în instalația de aer condiționat.

FreonAuto-300x141.jpg

Dacă locuiam în București, treburile erau cât se poate de simple: dai un telefon, vine echipa cu o unitate mobilă la domiciliu și problema este rezolvată. Cum nu avem acest avantaj, ne-am deplasat noi cu automobilul proprietate personală, la service. Abia așteptam să mă întrebe ce doresc, ca să spun pe nerăsuflate lecția învățată:

– Mașina mea are nevoie de următoarele servicii:

  1. reîncărcare freon
  2. igienizare aer condiționat auto
  3. scoatere mirosuri

Și omul s-a apucat de treabă:

N-aveam unde să plec, așa că am tras cu ochiul. Zice că se introduce în instalație un agent special de tip aerosol care pătrunde în tot sistemul de aer condiționat al mașinii și produce igienizarea instalației și eliminarea mirosurilor neplăcute.

Altă viață! AC-ul merge ca la carte, aerul e respirabil, ba chiar ușor parfumat, se circulă mai mult decât confortabil. Freonul e la locul lui și am garanția că va rămâne acolo cel puțin doi ani de acum încolo. Doar cu răul de mașină mai am de luptat încă…

…………………………………………………………………………………………………….

Proba numărul 8 a competiției SpringSuperBlog 2016 a fost ușor respirabilă cu FreonAuto.com

Specialiștii AVIZEAZĂ: energie mai puțină, buzunarul mai plin

Ajungi acasă istovit după o zi de lucru. Arunci hainele pe unde apuci și cauți să-ți relaxezi mintea și trupul cu câteva lucruri ale unui ritual zilnic. Poate îți pui repede de o cafea în expresorul tău preferat sau măcar un ceai. Apoi dai drumul la televizor. Nu-ți place să te uiți, dar ceva trebuie să se audă în fundal, ca să nu te simți singur în toată casa. Pe același principiu, lași luminile aprinse, să alungi fiorul pustietății. Pornești mașina de spălat rufe, a zecea oară săptămâna asta – întrunirile de la serviciu parcă nu se mai termină, iar ținuta este obligatorie! După caz, dai drumul la căldură sau la aerul condiționat, pentru confortul tău termic. Între timp, laptopul este pe modul „sleep”, ca să-l deschizi mai repede când ți-aduci aminte că ai de trimis un mail important. Te simți binecuvântat de atâtea invenții tehnologice și nici prin cap nu-ți trece să renunți la beneficiile vreuneia dintre aparaturile atât de necesare.

În vremea asta, undeva într-o zonă întunecată a Lumii a Treia, un copil își duce existența într-un cort. Nu-l ferește nici de căldură, nici de frig, nu-i oferă niciun fel de confort, dar el nu se sinchisește pentru că e singura modalitate a existenței pe care o cunoaște. Fără electricitate, fără apă curentă, fără mașini, fără aparaturi. Poți să-ți imaginezi cum ar reacționa la vederea unei lămpi sau poate chiar a unui simplu bec? Ar apăsa pe întrerupător, convins că totul este o magie.

Oamenii se nasc egali? Uneori cred că această afirmație este greșită. Cum poți să stabilești un echilibru între două lumi atât de diferite? Nu poți! Ce poți să faci, însă, este să nu mai pară discrepanța atât de mare între cei care au prea mult și cei care nu au deloc. Dacă avem resurse din belșug, nu înseamnă că trebuie să le și epuizăm, mai ales că nimic nu durează o veșnicie. Te-ai putea imagina în locul copilului din Lumea a Treia după ce ai cunoscut beneficiile tehnologiei moderne? Felul în care fiecare dintre noi gestionează resursele energetice existente creionează viitorul copiilor noștri.

Și acum să dăm un rewind:

Ajungi acasă istovit după o zi de lucru…Vrei o cafea. Nu ți-e dor de una făcută la ibric, așa, ca pe vremurile acelea imemoriale? Poți invita și un vecin să mai sporovăiți ca la final de zi, stând în bucătărie sau în living. Socializarea este importantă pentru detensionare. Ai achiziționat deja becuri economice, pentru că știi că economisirea energiei inseamnă și economisirea banilor. Închizi laptopul de tot. În fond, ești în afara programului și simți nevoia să te rupi de stresul de la muncă. Mașina de spălat o vei porni mâine, că încă nu s-au adunat suficiente rufe ca să justifice consumul, chiar dacă ai ales una din clasa energetică A+++, cu eficienţă energetică mare şi deci consum mic.

Mai bine cu mai puțin? Nu! Mai bine cu exact cât trebuie! Există o mulțime de soluții pentru a optimiza eficiența energetică a locuinței tale. Trebuie doar să te documentezi temeinic despre câteva lucruri esențiale și să înțelegi că nu trebuie să irosești.

Știi ce calificativ de performanță energetică are locuința ta? Știi că este obligatoriu din 2013 să ai un certificat energetic care să ateste eficiența energetică a clădirii în care locuiești? Fie că vinzi, cumperi, închiriezi, construiești, trebuie să reiasă clar cărei clase de performanţă energetică îi aparține imobilul, de la clasa A – imobilele cu cel mai scăzut consum de energie, până la clasa G , reprezentând cel mai mare consum specific de energie. Ce faci dacă nu-ți place calificativul de pe certificatul energetic? E limpede că ai nevoie de o reabilitare termică. În acest sens, cauți un partener de încredere care prestează servicii de elaborare a unui audit energetic pentru clădiri, ieftin și rapid, pentru orașul tău. Poate chiar www. avizez. ro, că tot au experiență recunoscută în acest domeniu. Identifică problema și vin cu soluțiile, evident, personalizate după nevoile reale ale locuinței tale (dimensiunea imobilului, anul de construcție, clima, tipul tâmplăriei etc.) În plus, poți solicita servicii de termoviziune sau termografie in constructiicare să descopere cu exactitate zonele cu pierderi de căldură sau cu infiltrații ridicate de aer, determinarea zonelor unde este probabil să apară condens și mucegai, identificarea conductelor înfundate, determinarea unor probleme de construcție etc. 

Iar la final, fă o comparație:

Economisești energie, economisești bani, reduci deșeurile electronice și, deci, poluarea, și îți lași amprenta asupra viitorului copiilor noștri.

………………………………………………………………………………….

Proba nr. 7 a Spring SuperBlog 2016 este…avizată! Cu Enermed Impex SRL – http://www.avizez.ro

logo_Avizez-ENERMED-IMPEX-SRL.jpg

Alte surse de informare: http://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/schimbari-climatice-energie/eficienta-energetica/

Citatul de duminică (41) – Despre fericiri

„A fi fericit nu înseamnă că totul este perfect. Ci faptul că ai decis să vezi dincolo de imperfecțiuni.”

Citate

Discuțiile despre fericire sunt de obicei metafizice. Unii zic că nu există și o privesc ca pe o abstractizare a unei stări discutabile, alții, în schimb, pretind că au atins-o de atâtea ori, încât nu mai pare veridică. Nu este nimic nou de spus despre această temă. De aceea, s-a inventat o zi internațională a fericirii. Personal, nu am nimic împotriva unei astfel de decizii. Doar că problema cu fericirea stă cam așa:

  • Nu poți să „internaționalizezi” (sic!) fericirea. Prin natura ei, este ceva individual. Fiecare o regăsește în ceva ce ține de propria existență, de sine. Unii oameni cred că nu o pot găsi, și atunci o inventează. În lucruri care contează pentru ei.
  • Să alegi o zi din an pentru a celebra fericirea este, din nou, discutabil. De ce o singură zi? De ce 20 martie? Ce se întâmplă în celelalte zile? Ce te faci cu cei care tocmai în ziua aceea constată că nu pot fi fericiți?
  • Poți să dai o definiție generală a fericirii? Cu siguranță nu! Mai ales că un lucru care face o persoană fericită s-ar putea să-i facă pe alții, în același timp, extrem de nefericiți. Care dintre ei celebrează?

Desigur, nu doresc să transform postarea de față într-o cârcoteală ieftină pe baza unei probleme îndelung discutată azi. Mă gândeam, însă, la cât de relativ ne stabilim uneori fericirile. Suntem fericiți dacă totul este perfect în jurul nostru. Și cu această ocazie, ratăm înflorirea unui mugur, o rază de soare care luminează un chip, o secundă, o vorbă, o privire. Căutând fericirea, trecem pe lângă câteva lucruri mărunte în care această fericire se ascunde.

Fericirea mea azi? O ramură de cireș înflorit, dăruită din suflet de copilul meu! Și recuperarea unui crâmpei din copilărie, reconstituit dintr-un film căutat ani de zile.

Fericirea ta?

Desenele animate între ieri și azi

walt-disney8

Într-o lume cenușie, cu limitări, cu frustrări venite la pachet cu orânduirea comunistă, desenele animate erau una din puținele evadări din cotidian. Da, am prins și programul „special” de seară, cu firimiturile de animație pentru copii. Mihaela și Azorel, Nu zaiet, pagadi, Pătrățel, Bălănel și Mieunel…sunt frânturi de viață pentru mine. Flashuri care strălucesc adesea, purtându-mă în trecut, în căutarea timpului pierdut printre înșiruiri de cifre. Țin minte doar că savuram momentele acelea, poate tocmai pentru că erau unice. Educative? Needucative? Cui îi păsa, câtă vreme reprezentau unica pată de culoare într-o astfel de lume?

Apoi am avut acces la celebrele serii Tom și Jerry, Looney Tunes, Ciocănitoarea Woody, Popeye Marinarul…Nu mai eram un copil și totuși le priveam cu aceeași bucurie. Regăseam aceeași oază de liniște în câteva minute de relaxare. Filme, replici, imagini, zâmbete.

A fost rândul serialelor difuzate la televizor: Sandy Bell, Captain Planet, Țestoasele Ninja! Unele trezeau emoții puternice, altele deveneau modele de joacă „serioasă”. Desenam, construiam, ne deghizam, confecționam obiecte asemănătoare, deveneam eroii din poveste.

Astfel am crescut noi cei din alte vremuri. Desenele animate au fost un alt mod de a crea universuri, de a înfrumuseța lumea, de a te rupe de brutalitatea cotidianului.

Și astăzi iubesc desenele animate! Da, au evoluat semnificativ, poate nu în sensul constructiv. Dacă acelea realizate pentru televiziune nu mă încântă aproape deloc, cu producția cinematografică, lucrurile stau cu totul altfel: efecte speciale, distribuție de excepție, dublare cu voci care să nu altereze cu nimic calitatea filmului, ochelari 3D.

Ca să-l feresc de violențele nejustificate de la televizor, i-am cumpărat copilului filme animate. Primea fiecare DVD cu atâta bucurie și avea o satisfacție să-l pornească singur ca se se uite fascinat cum fac surf pinguinii sau cum se luptă eroii lui preferați.

Un castron plin cu popcorn și un suc – ingrediente absolut necesare pentru o mamă și un copil, cocoțați pe niște perne moi – pentru aproximativ două ore de relaxare. I-am urmărit cu sufletul la gură  pe Stuart Litttle și Snowbell în toată aventura.

StuartLittle-300x169

Când au (re)apărut Ștrumpfii am fost mai emoționată decât el: mi se dădea șansa să mă întorc în copilărie cu câteva personaje foarte cunoscute și dragi.

smurfs

Am să accept invitația la relaxare lansată de Empire Film. „Filme premiate, clasice, de animație, de acțiune, comedii romantice sau drame, thrillere.”

EmpireCopilul a ales pentru amândoi Năzdrăvanii din pădure, iar eu am ales…să savurez momentul!

778.png

…………………………………………………………………………………………..

Mă apucă melancolia la proba a VI-a a SpringSuperBlog 2016! Responsabil pentru asta: Empire Film.

Al(tă)chimie cu Matache Hoinarul

Îmi plac oamenii complecși. Cei care nu se mulțumesc cu ceea ce au reușit până într-un moment al existenței lor, ci deschid cu regularitate Cutia Pandorei, gata să se ia la trântă cu eventuali balauri ieșiți de acolo la lumină. Îmi plac oamenii creativi, care nasc idei și construiesc lucruri mărețe – pentru ei, pentru alții. Îmi plac oamenii care se reinventează mereu, sfidând trecerea timpului, răsturnări de valori sau reinstaurări de trenduri. În fine, îmi plac oamenii care caută să transforme totul în aur, nu pentru strălucirea orbitoare, ci pentru apropierea de Bine, Frumos, Pasiune, Valoare.

Cheia succesului pentru un artist este să ajungă cu ușurință la inima celor care îl ascultă. Să-i provoace, să-i incite, să și-i apropie iremediabil, astfel încât cântecul lor să nu se oprească doar pe buze, fredonat cu o  ocazie specială, ci să li se întipărească puternic în timpane. Este vorba despre chimie pură! Măsurabilă în numărul de bătăi de inimi în minutele în care scurg acorduri suave ale „omului cu chitara”.

Marius Matache își va lansa cel de-al doilea album, un album „de poveste”! Cei care l-au cunoscut hoinar, să nu se lase păcăliți. Albumul Alchimie este…altceva. Din toate punctele de vedere.

  • Sound-ul albumului este o combinație de retro-rock și folk
  • instrumentele folosite sunt „vintage”, bas Rickenbacker, Fender rhodes, chitări acustice, iar chitări electrice Fender Telecaster
  • albumul este o poveste cu 11 capitole și un final deschis
  • este rezultatul unei colaborări cu profesioniști
  • intenția este de a revitaliza muzica folk românească:

Am „nebunia” de a demonstra că folkul poate mișca din nou mase, că poate fi mai mult decât un om și o chitară, că poate fi vizibil.

Mai mult decât atât, este primul album de muzică românească lansat printr-o campanie de crowdfunding. Poți să fii și tu parte din acest album. Poți contribui la promovarea muzicii de calitate și poți susține un artist ALTFEL, care crede în actul artistic de calitate. Susține acest proiect printr-o contribuție minimă de €5, €10.00, €20.00 sau mai mult. Îndeamnă-ți prietenii să se alăture unei idei îndrăznețe, menite să schimbe mentalități despre cultura muzicală românească. Nu vei rămâne nerăsplătit! În funcție de contribuția ta, poți primi albumul Alchimie cu autograf, tricou personalizat Alchimie, afiș cu autograf, 2 piese în format digital înaintea lansării oficiale, 2 bilete la spectacolul de lansare din București etc.

Mai sunt 17 zile. Hai să punem numărul la împlinirea unui proiect, a unui vis.

Șoc: Cenușăreasa se încalță de la CarmineShoes!

A fost odată ca niciodată…

Toată lumea știe povestea Cenușăresei. Mă rog, varianta oficială a ei! Dar parcă te mai poți încrede în ce scrie lumea? Dacă lucrurile nu au stat chiar așa? A auzit-o cineva pe protagonistă spunând cu vorbele ei ce s-a întâmplat? Sau e doar o născocire a unui narator amator de romantisme? Zice povestea că biata fată, după ce a muncit din greu, și-a luat libertatea de a se duce la bal, pe bună dreptate, cu ajutor (și acela binemeritat), s-a gătit, s-a aranjat, și-a pus pantofii minunați de poveste (despre care vorbește toată lumea) și s-a distrat.

„După coborârea serii, Cenușăreasa a dorit iarăși să plece, și, cu toate că prințul s-a străduit să o păstreze lângă el, a reușit să se facă nevăzută fără a fi urmărită. În această ultimă zi de bal, prințul pusese, însă la cale un șiretlic. El poruncise ca treptele scărilor palatului să fie unse cu smoală, iar atunci când Cenușăreasa s-a strecurat afară, pantoful stâng i-a rămas lipit în smoală.”

Hai să fim serioși! 

Cenușăreasa dădu un țipăt. De nervi!

– Smoală? Da’ de „Te rog frumos nu pleca, iubito!” n-o fi auzit prințul ăsta? O fi el școlit, umblat, de rang înalt, dar…smoală????Cum îmi strică el bunătate de pantofi din piele naturală, luați cu împrumut! Și ce-am mai dănțuit cu el! Pfui! Nu tu picioare umflate, nu tu durere de călcâi sau de gleznă…Ei, acu-i acu! Dacă stau să-l scot, mă prinde 12 noaptea și mă ucide nănașa! Dacă plec, las minunăție de pantof aici și iar mă ucide nănașa. Ce-i de făcut?

Dar Cenușăreasa nu avea decât 3 secunde la dispoziție ca să ia o decizie. Se uită la ceas, care ticăia revoltat, se uită în spate unde se auzea gălăgie, semn că vine cineva după ea, și apoi spre pădurea întunecată unde părea să fie calea de scăpare, cel puțin pentru moment. Scoase piciorul din pantof, oftă prelung că trebuia să-l lase acolo și o luă la goană prin pădure, desculță, cu celălalt pantof în mână, bodogănind:

– Smoală??? Și eu ce-i spun nănașei? Fi-ți-ar rangul să-ți fie, cum mi-ai stricat tu mie seara, prințule!

Ajunsă acasă, Cenușăreasa lepădă repede straiele de bal, le dosi unde numai ea știa și se apucă de dereticat prin casă. Nu că mai era cazul, dar ca să nu mai urle maștera când s-o întoarce de la bal că stă degeaba. Cum se gândea ea mai bine ce să-i spuie zânei despre pățania cu pantoful, iaca și hârca de babă cu tot cu coțohârlele alea două de fete ale ei, aprinse rău:

Să ne facem frumoase! Vine prințul să-și caute mireasa.

Cenușăreasa se dete mai aproape să audă mai bine. Vine prințul, carevasăzică! Oare să-l alunge cu o mătură pe spinare sau să-l amenințe cu vătraiul?

Zice că are la el pantoful miresei. Și caută să vadă cui i s-a potrivi, ca s-o ia cu el la palat. Pe VE-CI-E!

Pantoful? L-a scos din smoală, pesemne! gândi Cenușăreasa.

Auzi, tu, da zice că nu e un pantof oarecare! Cică e dintre aceia de-i găsești numai într-un magazin online de pantofi!

Ce să mai lungim povestea? Prințul intră, coțohârlele se aruncă asupra lui, bucuroase că le-a găsit, chipurile, pantoful, el le roagă să-l probeze, ele schimbă fețe-fețe și se codesc, până la urmă sunt gata să-și taie ba un deget, ba călcâiul, doar-doar le-o intra „lăboanța” în pantof.

Ce toante! gândi Cenușăreasa. În loc să meargă să-și cumpere de la duduia CarmineȘi cum se zguduia ea de râs, dădu peste vătrai care se izbi cu putere de podea.

Dar tu? Tu de ce nu probezi?

Câr-mâr, fata nu avu încotro. Își lăsă mătura-ntr-un colț, își șterse mâinile de șorț și se așeză pe scaun. Pantoful se potrivea de minune, iar prințul se scărpină în cap a nedumerire. După aceea își scoase ochelarii din toc și o privi cu mai mare atenție.

Ceva parcă îmi pare familiar… Da, este din ce în ce mai limpede! Tu ești aleasa inimii mele!

Când îl auzi vorbind ca din cărți de literatură, Cenușăreasa izbucni:

Mare pișicher ești tu, măi prințule! Da’ oare crezi că așa ușor o fi să-ți cad în brațe? Ia uite cum ai distrus tu frumusețe de încălțări. Să pleci de aici! Și să nu te mai întorci până nu-mi aduci o pereche de pantofi stiletto Red Queen! Că eu nu știu unde ți-o fi stat ție capul, dar știu sigur unde vreau să-mi stea mie picioarele!

_MG_5870.jpg

Și a plecat bietul prinț. Pesemne că s-a și întors, din moment ce povestea ne spune că „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Ce NU ne spune este cum a făcut prințul să o convingă?

Ce ne învață povestea?

Păi povestea ne învață așa:

  1. o femeie ține la pantofii ei, mai ales dacă sunt de la CarmineShoes;
  2. un bărbat trebuie să fie atent să nu calce o femeie pe bătături. De aceea, musai să-i cumpere pantofi de la Carmine (că sigur nu va avea bătături!)
  3. dacă vrei să faci o femeie fericită, fă-i un cadou pe care și-l dorește (e suficient să dai un click pe linkuri și vei înțelege singur despre ce vorbesc 😉 )
  4. cu pantofii potriviți, poți să schimbi oricând, orice final de poveste.
  5. „femeile iubesc pantofii, iar bărbaţii iubesc femeile fericite”.

Its-a-jungle-out-there.jpg

………………………………………………………………………………………………………..

Acum că am gătat și povestea cu numărul 5 de la SpringSuperBlog 2016, merg să-mi clătesc ochii pe site-ul sponsorului:

LOGO-Carmine-250x250

5 secrete ale frumuseții româncelor cu Farmec

„-What are you going to be when you grow up?
-I am going to be beautiful!

Da, exact așa! Ce fetiță nu și-a dorit oare să ajungă „ca mama ei”, care nu poate fi decât frumoasă, blândă și minunată? Frumusețea este primul atu al Femeii, este ceea ce îi dă putere, ceea ce o face să fie specială și unică. Uneori această frumusețe este evidentă, alteori trebuie să o descoperi, asemeni unei ghicitori, în lucrurile simple care îi întregesc portretul. Mulți se lasă păcăliți de miraje, neglijând semnele evidente ale sufletului ascuns printre cine știe ce defecte. Alteori, este nevoie de un mic ajutor care să-i dea Femeii acel impuls spre a se simți liberă, stăpână pe propria viață, plină de Farmec și, da, extraordinar de frumoasă!

Statisticile spun că româncele sunt printre cele mai frumoase femei din lume. Cine are nevoie de statistici, când poți observa cu ochiul liber un lucru atât de evident? Pe cât este de netăgăduit o asemenea afirmație, pe atât de multe invidii și curiozități trebuie să fi stârnit în același timp: care o fi ingredientul secret al frumuseții româncelor?

ce-inseamna-sa-fii-urat

(Srsa foto: Facebook)

Cele 5 secrete ale frumuseții româncelor

1. Româncele știu să facă…Farmece!

Descendente ale vechilor daci, au păstrat și au dus mai departe darul de a descoperi leacuri uimitoare, adevărate remedii pentru trup și pentru suflet. Cu înțelepciune de la Dumnezeu și cu dorința de schimba ceva în viața celorlalți, românca Ana Aslan a creat un produs geriatric brevetat în peste 30 de țări – Gerovital (vitamina H3). Iar apoi a inventat Aslavital, un alt produs geriatric, menit să aline pe chipul femeilor semnele brutale ale trecerii timpului. Ele sunt și astăzi adevărate minuni care dau farmec în fiecare zi celor care cred cu adevărat în ele.

2. Româncele se inspiră din natură!

Tot ceea ce ni se întâmplă, tot ceea ce ne trebuie, tot ceea ce suntem se regăsește în jurul nostru. Cheia este ca noi să ne găsim calea spre lucrurile ce ni s-au dat ca resursă suficientă pentru a trăi. Ca să fim vesele, fericite, frumoase, trebuie să înțelegem cum reușește natura să fie plină de viață și atât de frumoasă. Să luăm, de pildă, florile de mac, recunoscute încă din cele mai vechi timpuri pentru proprietăţile terapeutice. Seminţele de mac, au fost folosite încă din Grecia Antică pentru calmarea durerilor, iar în China la prepararea ţigărilor cu opiu. În scop cosmetic, macul este folosit pentru menţinerea prospeţimii tenului, împotriva îmbătrânirii, efect  antirid.¹ De aici ideea de a folosi uleiul organic din flori de Mac pentru o nouă gamă de produse Gerovital Plant. Acesta protejează tenul și pielea, mai ales pe cea sensibilă, și calmează iritațiile.

3. Româncele aleg ceea ce este simplu și natural!

Simplitatatea este o altă trăsătură esențială, care pune frumusețea româncelor sub semnul veridicului. Tot ceea ce (le) reprezintă trebuie să fie natural, chiar și atunci (sau mai ales atunci) când vine vorba despre produsele cosmetice pe care le folosesc. Naturalul înseamnă compatibil cu pielea, înseamnă fără alergii, înseamnă fără conservanți. Iar atunci când te simți bine în pielea ta, nu poți fi altfel decât frumoasă!

farmec.png

4. Româncele alungă stresul (ca) prin Farmec!

Cum? Ha! De aceea îi spune „secretul frumuseții”, pentru că e…secret!  Dar parcă nu ar avea farmec dacă nu l-aș împărtăși. Mai întâi, ca să scapi de stresul urban, trebuie să găsești felul de a te relaxa. Cum altfel decât împrospătându-ți tenul, poate cu o loțiune tonică antioxidantă? Cu siguranță asta te va face să-ți recapeți forțele și să redevii tu însăți. Căci, până la urmă, „o femeie cu farmec nu urmează mulțimea, ci este ea însăși”².

5. Româncele sunt fericite!

Iar fericirea aceasta le face frumoase! Fie că se simt „cele mai iubite dintre pământence”,

fie că se simt „de nota zece”:

Eu cred că fiecare dintre noi este o româncă frumoasă. Fiecare în felul ei unic și irepetabil. Dar ca să fii frumoasă, trebuie mai întâi să crezi tu însăți asta!

Eu ți-am spus secretul. Al tău care este?

………………………………………………………………………………………………..

O probă cu Farmec la Spring SuperBlog 2016. Și cu noroc, sper! 😉

farmec2-300x300Surse:

¹ http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/mac-papaver-rhoeas-11505742/

² Loretta Young

 

Citatul de duminică (40) – Despre visuri

„Live Your Dreams and Never Give Up!”

Gabi Shull

Cei mai mulți dintre noi își construiesc visuri. Care mai de care mai mărețe, mai extravagante, „mai” imposibile. Câți reușim să le ducem până la capăt? Câte dintre aceste visuri nu se sting înainte de a li se fi desenat măcar un plan de îndeplinire? Cum se ajunge aici? Adesea dăm vina pe timpul care nu mai ajunge și pentru „prostii”. Apoi, odată ce ajungem la vârsta înțeleaptă (?!) a maturității, le considerăm „nepotrivite”: Eh, un moft al tinereții! Cea mai nedreaptă situație este aceea când pur și simplu le…uităm! Așa cum uiți o umbrelă în autobuz când se oprește ploaia. Sau când uiți să uzi floarea din fereastră, pentru că e ascunsă după perdea.

Și uite, pentru noi, uitucii, o lecție de viață:

Poveștile despre cancer sunt întotdeauna dureroase. Chiar și atunci când este vorba despre cineva care a învins boala. Mai întâi, pentru că nimeni nu poate înțelege sau estima suferința teribilă a celui care luptă cu asta și apoi pentru că persoana în cauză trebuie să trăiască mereu cu „securea deasupra capului”. Nu știe dacă a tras sau nu cartea câștigătoare, nu știe cât nisip i-a rămas în clepsidră și nici câtă răbdare vor mai avea mintea și corpul ca să ducă această bătălie nesfârșită. Și uite că tocmai acești Oameni sunt cei mai în măsură să ne dea lecții despre cum se trăiește o viață, despre cum se urmează un vis. În ciuda tuturor obstacolelor din calea ta.

Never give up!

Da, mi-ar cam fi rușine să renunț! Când am tot timpul din lume la dispoziție (sau măcar fără ceasul sâcâitor ticăindu-mi la ureche a grabă!), când am toate resursele fizice și mentale, când orice renunțare ar fi semn clar de superficialitate. Ar trebui să stăm o secundă cu capul în mâini și să ne întrebăm: Care ar fi motivul meu să renunț? Și apoi să medităm dacă este un motiv real sau doar o scuză.

Tu? Care este motivul pentru care tu ai renunțat la visul tău? 

Am un vis. Cu Diego

Odată ajuns „la casa lui”, fiecare om caută să-și lase amprenta asupra locului, inițial rece și impersonal. Așa începe să aleagă câte un accesoriu potrivit personalității sale, dorințelor, visurilor sau gusturilor. Apoi realizează că trebuie să le alinieze pe toate acestea unui criteriu enervant: bugetul! Totuși, dacă te încăpățânezi suficient să cauți cu îndârjire, descoperi cu mare bucurie, că poți găsi soluții care să împace dorința cu posibilitățile de a o îndeplini. 

Sunt și eu om la casa mea!

De ceva vreme, e drept. Dar mi-amintesc febra căutărilor când apartamentul trebuia finisat:

  • De care parchet?
  • Ce culoare?
  • Câți bani???
  • Câți metri pătrați ai zis?
  • Dar gresia? Ce culoare?
  • Și faianță câtă?
  • Ce mobilă e mai practică pentru spațiul ăsta?
  • Iar vrei perdele lungi?
  • Covor NU ne punem!

Isteria a trecut, iar acum privim în urmă cu îngăduință. Desigur…cu cât trece timpul, cu atât realizezi că parchetul e prea închis pentru camera de zi pe unde se perindă lumea, că perdeaua e ușor prea înflorată, că ar trebui totuși și un covor în living. Așa că te așezi cu capul în mâini, lângă o cafea aburindă (din partea casei, desigur!) și dai drumul la vise:

Mda. Este clar că ar putea arăta într-o mie de feluri casa ta. Dar indiferent de culori, materiale, mobilă, aranjamente, sunt unele constante:

  1. simplitatea – fără lucruri încărcate care ar da senzația de spațiu sufocant
  2. bunul gust – alinierea preferințelor la ceea ce se consideră a fi „la modă”, fără prea multe extravaganțe, totuși
  3. funcționalitatea – adaptarea la realitățile căminului tău (prezența copiilor, spațiul de care dispui)
  4. micile refugii – de pildă, fiecare își dorește „colțul lui”, fie un fotoliu lângă fereastră, fie un birou, fie un dulăpuior personalizat etc.

Start la vise, RuDIE,GO!

Să visăm frumos, așadar. Dar mai întâi, faceți cunoștință cu Diego, „Vrăjitorul de stil”:

diego_RO-300x101.jpg

Mi-a întins cartea de vizită, mai mult decât convingătoare:

DIEGO este un participant influent pe piaţa produselor pentru amenajări interioare din Bazinul Carpatic, distribuind în special parchet laminat, covoare şi mochetă, covoare PVC, perdele şi draperii, împreună cu toate accesoriile aferente decorării uşoare şi practice a căminului ideal. Vă punem la dispoziţie o gamă largă de produse de calitate impecabilă la preţuri avantajoase în peste 140 de magazine DIEGO deschise de-a lungul timpului în România, Ungaria şi Slovacia.

Pe mine m-a fermecat: m-a plimbat atât printre ofertele de vise fericite, încât am amețit! Sau…o fi fost de la cafea? M-am trezit răsfoind câte o filă (chiar de poveste) și exclamând:

Da! Parchetul ăsta este nuanța mea preferată! De fag! Iar prețul este cu adevărat „exploziv”!

parchet

Știam de recomandările pentru parchet laminat, dar nu auzisem de tehnologia Woodstep până atunci, așa că am căutat tot la Diego explicațiile:

  • rezistent la uzură
  • absoarbe mult mai bine umiditatea
  • detalii fidele și realistice ale decorului
  • îmbinare ușoară
  • 30 de ani garanție de sistem

În timp ce visul meu se cuibărea liniștit, mi-am adus aminte de vecina! O inundație taman înainte de sărbători, i-a cam distrus nervii și casa de vis! Adică să înec frumusețe de parchet dintr-o eroare umană de la etajul superior? Nu-i a bună! Dar Diego are mereu și planul B: LVT pardoseală rezistentă la apă:

pardoseala rezistenta

Bun! S-o asortăm, zic! În general, nu-mi plac covoarele, dar parcă nu poți lăsa pardoseala așa…golașă. Nu m-am putut decide care dintre aceste covoare Tulipo ar merge mai bine.

Ca să arate special, ar merge și un tapet pe un perete din camera de zi. Poate…acesta?

5996285402873-tapeta-florance-227229-pink-szinminta-01

Și dacă tot avem liber la vise, pot să aleg și o perdea, nu?

5996285690171-fuggony-fenyatereszto-salsa-piros-szinminta-02

Răsfoind cataloagele, m-am trezit și cu un plan de bătaie. Ca de obicei, încurcat repede de niște întrebări …tehnice. Galant, Diego are soluții și pentru ele:

servicii

Mai rămâne o singură problemă. Cea mai spinoasă, ucigătoare de vise: îmi permit visul ăsta? Diego zice ceva de un card de fidelitate:

klubkartyas_fiu_ro.jpg

Unele produse au preț mult mai avantajos pentru cei care dețin minunatul card. Se pare că mi s-au epuizat piedicile!

Home is where your heart is!

„Casa ta te reprezintă. Este locul unde îţi găseşti liniştea şi inspiraţia, unde te relaxezi şi petreci timp preţios alături de cei dragi.”

E locul unde te întorci mereu cu drag și unde trăiești momentele cele mai intense ale existenței. E locul cald și confortabil care te face să te simți liniștit și în siguranță. De aceea, este esențial să alegi ceea ce te reprezintă, făcând-o unică pentru tine și pentru cei dragi ție.

……………………………………………………………………………………………

Mi-am decorat casa de vis împreună cu Diego pentru proba nr. 3 a competiției Spring SuperBlog 2016.

 

Art&Craft cu iz românesc

Ți s-a întâmplat vreodată să ți se strângă pielea pe tine când se înalță vreun steag tricolor la vreo competiție internațională? (cam rar în ultima vreme, e drept). Ți se umflă rânza când auzi că nu știu ce fost elev de-al tău joacă tenis la o universitate din SUA și joacă bine? Te-apucă mândria când oameni celebri din lumea mare trec prin țara asta a noastră și vorbesc atât de frumos despre locurile unice de aici? După mine, asta înseamnă să fii patriot! Dincolo de orice „iubiri” declarative de patrie și de neam, dincolo de tricolorul agățat cu pompă pe nu stiu unde ca sa vadă lumea că-ți iubești țara.

Auzi foarte des vorbe grele despre cum sunt românii și uneori îți vine să le strigi acelora în gura mare că un popor nu se judecă de la distanță, fără să cunoști măcar o parte din frumusețile lui! Am avut de nenumărate ori ocazia de a ajunge în țări europene ca partener în proiecte pe diferite teme și am constatat că există o prejudecată despre români și despre România. Însă de fiecare dată, străinii au ajuns la concluzia că sunt lucruri care merită văzute, apreciate, cunoscute despre țara noastră.

Suvenirul ca semn de „nu-mă-uita”

Protocolul proiectelor prevede întotdeauna schimbul intercultural. Prin urmare, fiecare întâlnire are în program o seară internațională, în care fiecare reprezentant al țărilor implicate aduce cu sine o parte din inima țării sale: vestimentar, culinar, cultural. Este emoționant acest moment, pentru că este șansa ta de a arăta lumii că nu vii dintr-o pădure, ci dintr-o țară cu o poveste interesantă desprea oameni, despre onoare, despre Dumnezeu.

10940560_10205870533102888_8755624206501801540_n

(Proiect Erasmus+ – Italia – arhivă personală)

Uneori vrei să lași semn o bucată din țara ta – și din ceea ce reprezintă ea pentru tine – și altora, străini care nu o cunosc deloc. E felul tău, ca individ, de a contribui la promovarea unei alte imagini, pozitive, despre cine suntem. Și atunci te îndrepți să cumperi suveniruri. Mi s-a întâmplat de multe ori să nu am de unde alege. Toate produsele reprezentau un kitsch indezirabil, cu urme de superficialitate în finisare, cu o lipsă totală a esteticii și fără niciun spirit românesc, în ciuda celor trei culori afișate. E foarte fină limita între produsele „fake”, vândute la marginea drumului, făcute în serie cine știe pe unde, și cele originale, unele unicat, cu atentie mare la detalii.

Care este rolul suvenirurilor?

Un suvenir nu înseamnă un obiect. Aici cred că greșesc cei care încearcă să comercializeze astfel de produse. În spatele lui trebuie să fie o poveste! Despre țara ta, despre origini, despre esența și frumusețea locului, despre oameni. Un suvenir trebuie să închidă în el o emoție! De preferat, cel care îl primește să strige „wow!” – semn că se află în fața unui dar original, cu o semnificație aparte. De asemenea, trebuie să surprindă esența specificului nostru național, să fie produse românești autentice. Asta caut atunci când mă întorc dintr-o țară străină: ceva care să surprindă ce reprezintă cu adevărat țara aceea: un trol din Norvegia, saboții de lemn olandezi, un Tour Eiffel în miniatură etc. Ca atunci când îl privești, să te poți întoarce în locul acela doar închizând ochii.

Colecţiile Art&Craft: autenticitatea artei populare românești

De câte ori am zburat spre celelalte țări, m-am învârit prin aeroport în zona special amenajată și am dat peste câteva rafturi cu produse românești, numai bune de luat ca suveniruri. Am aflat de curând că este vorba despre un magazin de artă populară şi artizanat, care susţine meşterii populari, în încercarea de a duce mai departe tradiţiile româneşti.

ArtCraft-768x521

Din păcate, cumpărăturile sunt mereu făcute cu mult timp înainte de a pleca. Dar am descoperit că există și un magazin online, așa că am tras cu ochiul pentru viitoarele plecări. Mi-au plăcut foarte mult obiectele din lemn, ca exemplu de artă populară românească. Gama de astfel de produse este extrem de variată, de la obiecte din ceramică, pânză sau lemn, până la produse culinare cu specific românesc.

Cui și ce să dăruiești? 

Având în vedere experiențele anterioare, mă gândesc că aș putea să dăruiesc un astfel de suvenir prietenilor mei de dincolo de graniță:

  • prietenilor greci, o pereche inedită, cu specificul veșmintelor noastre populare, pentru că ei au apreciat întotdeauna tot ceea ce ste tradițional și, mai ales, pentru a avea termen de comparație cu portul lor.

01_10_22

  • prietenilor mei din fiordurile Norvegiei, lingura din lemn cu ștergarul alb și roșu, pentru că s-ar potrivi foarte bine bucătărioarei în care ne-au invitat cu inima deschisă.

01_120

  • turcilor din Elazig, un cimpoi, ca simbol al veșnicei veselii cu care ne-au întâmpinat de fiecare dată

01_2_23.png

  • polonezilor li s-ar potrivi foarte bine plosca din lemn, în amintirea petrecerii de neuitat, la despărțire

02_50

Și câte ar mai fi de ales! Toate, produse românești, cu certificat de garanție și de autenticitate, lucrate cu emoție, profesionalism, cu imaginație și implicare de către meșteri populari cu experiență.

Să fim inventivi! 

Ca o persoană fascinată de tot ceea de înseamnă handmade și lucruri originale realizate cu bun gust, m-am gândit ce altceva aș mai căuta printre rafturile magazinului Art&Craft Design. Este foarte greu să fii original în zilele acestea, când pare că toate ideile au fost deja „brevetate”:

  1. un semn de carte cu motive românești specifice alături de un album foto de tip ghid și o copertă îmbrăcată în broderie
  2. un set de vase de lut /ceramică, lucrate la rota olarului și pictate manual
  3. un CD cu muzică populară selectată din toate zonele românești
  4. o vedere vintage cu locuri inedite și cu timbru românesc de pe vremuri
  5. un mărțișor făcut din quilling cu motive românești sau dintr-o cusătură cu motive florale sau dintr-o pereche de opincuțe, un clop ori o linguriță de lemn
  6. o brățară tricoloră împletită manual
  7. un tricou imprimat cu modele specifice sau cu o hartă pe care să se regăsească imagini reprezentative
  8. un borcănel cu bomboane tricolore, înfășurat cu o panglică tricoloră
  9. leul românesc – realizat ca breloc, magnet sau mărțișor

Sau poate câteva din imaginile oferite de Google pe această temă:

Pentru mine, esența românismului rămâne ia! Cea originală, făcută de mâinile bătrânelor pricepute, așa cum purta bunica mea la 1955:

20160309_222413 sau nepoții mei acum vreo doi ani:

935293_10151451203783883_1799760838_n

Ce idei de suveniruri originale mai aveți?

…………………………………………………………………………….

A fost proba numărul 2 a competiției Spring SuperBlog 2016.

Oana Nechita: Portretul unui artist

Am considerat întotdeauna că un artist se naște cu harul de a schimba lumea după propriile legi, după propria viziune. Evident, un artist desăvârșit nu se mulțumește cu ceea ce „i s-a dat”, ci muncește însutit ca să preschimbe mereu ceea ce face, ca să devină și mai bun cu fiecare creație pe care o săvârșește. Cine sunt adevărații artiști? Cum îi recunoști? Cum vor reuși ei vreodată să facă față promovării kitsch-ului? Sunt întrebări care au născut polemici și dispute, uneori chiar destul de aprinse.

Ce înseamnă un Make-up artist? 

Cum nimic nu este întâmplător pe lumea asta, am avut ocazia să admir câteva rezultate excepționale ale muncii unui make-up artist.

Culoare, ingeniozitate, imaginație, bun gust. Așa am cunoscut-o pe Oana Nechita, prin imaginea fără cusur a Roxanei, căreia machiajul i-a scos mereu în evidență trăsăturile fine și elegante, rafinamentul și feminitatea.

Nu am fost niciodată vreo cochetă. Am preferat mereu imaginea naturală și, probabil dintr-o comoditate inexplicabilă, am neglijat mereu faptul că trăsăturile ar putea să arate și mai bine. Evident, așa cum se întâmplă după ce treci de 35 de ani, unele lucruri nu mai sunt cum ți-ai dori. Inclusiv fermitatea pielii sau strălucirea aceea din ochi. De aceea, am început să „maschez” din defectele aduse cu generozitate de domnul Timp. Dar când nu te pricepi, nu poți face minuni. Iar pe mâinile Oanei mi-am tot dorit să ajung! Găsim mereu scuze: timp, bani, rezerva datorată unor prejudecăți sau inhibiții. Așa că destinul s-a înfuriat într-o zi de decembrie și a zis: „Dacă nu merge Mohamed la munte, să aducem muntele la Mohamed!”

Din nou trebuie să vorbesc despre întâlnirea bloggerițelor care mi-a adus numai surprize plăcute! Acolo, Roxana a apărut cu un voucher pentru o sesiune de Make-up profesionist cu Oana Nechita. Am strâns bine degetele la spate, în speranța că voi trage biletul câștigător. Și l-am tras, dar cu un mic ocol :-D, via Ionela.  Care mi-a citit în ochi dorința atât de puternică și mi-a cedat voucherul proaspăt câștigat. (Mulțumesc, din nou, draga mea!)

And the day has come…

M-am făcut curaj și m-am înfățișat, nu cu puține emoții. Dar ajunsă acolo, am înțeles ce înseamnă să fii cu adevărat un make-up artist.

Este foarte important să prezinți încredere, chiar de la prima întâlnire. Numai un om preocupat și de propria imagine ar putea să te convingă că știe ce face. Iar Oana este o prezență fină și foarte plăcută.

11667414_1129068690453749_4212174204584986481_n

Am pus mereu preț pe felul în care arată locul în care cineva își desfășoară activitatea, indiferent de tipul acesteia. O mulțime de produse și intrumente pentru machiaj profesionist, aranjate impecabil și pregătite cu grijă pentru ședința de lucru.

12670307_1124897754200620_5196355892360788971_n

Un artist înseamnă un om cu o pasiune. Am aflat de la ea că mai întâi a fost un hobby și curiozitatea de a afla mai multe și de a ști să facă mai multe.

Un artist se perfecționează mereu. Nu consideră niciodată că este suficient cât a acumulat. Oana a urmat felurite cursuri care să-i dea posibilitatea să-și lărgească viziunea, să se dezvolte, să evolueze.

Un artist are infinită răbdare! Am stat două ore pe scaun, dar nu am simțit când au trecut. Totul s-a făcut „ca la carte”. Iar dacă am întrebat, mi s-a răspuns. De ce primerul acela, cum aleg fondul de ten, cum folosesc anticearcănul, ce culori sunt mai potrivite pentru fardul de pleoape, ce să facem cu imperfecțiunile feței, cum le mascăm, cum aplicăm iluminatorul și tot așa. Cu grijă maximă la fiecare detaliu. M-am simțit ca o pânză pe care un pictor ar trebui să-și așeze culorile. Iar la final…

12821457_1143462289010833_5237698049349708935_n

Am ales să nu mai pun și poza „înainte de”, pentru că ar fi contrastul prea mare! 😉 Dar e destul de spus că reacțiile cunoscuților „după” au fost neprețuite. Ba chiar am fost bănuită că am o sosie! Ei bine, nu! Nu am, ci doar am avut norocul să ajung pe mâinile unui om priceput care a știut cum să speculeze fiecare trăsătură a feței și să potrivească nuanțele pentru a face o schimbare radicală.

Și pentru că am fost cuminte, am mai primit cadou o altă sesiune de make-up profesionist cu Oana Nechita. Așa că…va urma!

…………………………………………………………………………………………..

Fotografii by Oana Nechita

Rohnson AquaTech R144 – Curățenie de-ți merg…particulele!

SuperBlogul de primăvară începe cu magazinul MarketOnline.ro, care sparge gheața, ca de obicei cu un premiu inedit. Sunt cu ochii pe ei de ceva vreme, pentru că vânez un anumit produs – prietenii știu despre ce vorbesc! – și tot sper să se schimbe cifrele alea multe la vreo promoție, ca să-mi fac o bucurie. Zic să vedem ce pune la bătaie de data asta și când intru, ce-mi văd ochii: aspirator Rohnson Aquatech R144!!!

the-mask-tongue

La ce-ți trebuie (alt) aspirator, femeie?

Desigur, pentru ochii nepricepuților, aspiratorul este un..aspirator și pace, folosit, îndeosebi să tragă ușor și repede toate drăcoveniile nefolositoare de pe covoare. O aparatură de dimensiuni cât mai mici, ușor de manevrat și depozitat, foarte utilă la fiecare sfârșit de săptămână. Ce atâtea mărci, caracteristici, culori, chițibușării? Ei, aș! Istoricul ne demonstrează că, DA, contează enorm cu ce te înhami la curățenie.

Să luăm de exemplu vremurile de multișor apuse ale copilăriei. Mama ne educa în spiritul legilor morale ale vremii, iar curățenia săptămânală făcea parte integrantă din acest ritual de educare a tinerelor spirite. Apucam „sfânta mătură” de coadă și ne luam la lupte, pe rând, să dăm gata gunoaiele care populau, fără acord prealabil, spațiul strâmt al locuinței natale. Adesea devenea instrument de luptă, căci uitam scopul primar al minunăției desprinse din basmele cu vrăjitoare. Iar rezultatul era dezastruos: pe lângă bucățile de paie care zăceau în agonie, frânte, prin toată camera, praful adunat în urma meticuloasei operațiuni era de grosimea covorului însuși. Câte cuvinte și expresii neaoșe și-a înghițit biata mamă care spera inutil să o fi scăpat noi de corvoada „datului cu mătura”!

Mai târziu, am primit primul aspirator. Era unul „de căpătat”, cu o experiență îndelungată în curățarea covoarelor fostului proprietar. Bun și ăla! Îl vedeam ca pe o mană cerească, cu menirea nedeclarată de a ne scuti de exercițiul antebrațului drept și spatele cocoșat. Fatalitate! Aspiratorul era ieșit de multă vreme la pensie și atunci am învățat că nimeni nu renunță la un obiect care i-ar mai putea fi de folos! Ca să ne păstrăm optimismul, i-am găsit o utilitate – având în vedere că nu putea să tragă nici măcar o bucată amărâtă de hârtie:

20160307_191524-1

Am dat cele mai reușite concerte rock la „microfonul” improvizat, fără să ne mai pese de resturile ce zăceau nestingherite pe covor.

Niciunul dintre aspiratoarele pe care le-am avut după aceea nu au oferit satisfacție deplină! Ba l-am luat că era ieftin, ba că era lăudat, ba că promitea să tragă și covorul cu totul nu numai mizeria de pe el, ba că era roșu, ba că era cu filtru nu știu de care. Când ne era lumea mai dragă se terminau sacii sau se înnegrea filtrul sau tușea aspiratorul. Mi-am dorit mereu unul cu apă! N-am știut ce face el cu apa lui, dar mi s-a părut că e un remediu eficient împotriva particulelor de praf care se încăpățânează să danseze prin aer de câte ori fac curățenie, făcându-mi în ciudă ca în refrenul lui M.C. Hammer: „You can’t touch this!”

Aspirator să fie, dar cu apă! 

Când au dat și alergiile peste noi, mi-am pus ochelarii și am căutat mai multe despre cât e de bine să ai o așa bijuterie la casa omului:

  • le vii de hac particulelor neobrăzate de praf care nu mai pot dănțui în voie și nici ieși pe altă parte când încerci să le prinzi. Ele se adună și fac o băiță bună care le capturează definitiv și le aruncă unde le e locul;
  • adio saci jegoși și cu tone de praf, pe care să te chinuiești să-i arunci la gunoi înainte să-i împrăștii la loc;
  • filtrul HEPA zice că reține 99,99% din particulele mai mari de 0.3 microni (acum..nu știu cât înseamnă micronii ăia, dar dacă le reține pe alea mai mari, bucuria mea!)
  • nu mai strănuți în timpul procesului și încă jumătate de oră după;
  • respiri aer proaspăt și ai sentimentul că ai făcut cu adevărat curățenie.

Aspirator să fie, da Rohnson AquaTech R144!

  1. pentru că pare lucru serios.
  2. pentru că arată ca un roboțel și poate îl păcălesc să aspire singur, măcar după o vreme
  3. pentru că îmi place portocaliul ăla
  4. pentru că ador să câștig un premiu la o probă SB! 😉
  5. și pentru că vreau să fac curățenie like (a) Queen!

Și dacă nu mi-l dau mie, mi-l cumpăr singură, că la ce preț i-au pus în piept de mărțișor, e o investiție care merită! Poftiți de aruncați un ochi la promotii aspiratoare! O să vă vină cheful de cântat/când v-apucați de aspirat! 😉

logo_marketonline_mic1

………………………………………………………………….

Iaca am luat-o de la capăt cu proba numărul 1 din competiția SprigSuperBlog 2016!

Citatul de duminică (39) – Despre surori

„A sister is a little bit of childhood that can never be lost.”

Marion C. Garretty

Tocmai pentru faptul că omul a fost creat ființă socială, îl paște adesea un mare pericol: acela de a deveni un lup singuratic, într-o existență care nu se mulează întotdeauna pe așteptările sale. Fie lucrurile sunt mai dificile, fie provocările sunt copleșitoare, fie oamenii se dovedesc înșelători. Și atunci preferă singurătatea, ca unica modalitate de a se pune la „adăpost”.

Desigur, fiecare individ se adaptează în felul lui. Unii își caută sprijinul acolo unde li se pare mai la îndemână: prieteni, străini, familie, apropiați. Nu există o lege care să spună clar că asta te ferește de tot felul de dezamăgiri sau de pericole. Nici măcar atunci când este vorba de cei care sunt „sânge din sângele tău.”

Cât despre mine, m-am născut cu siguranță într-o zodie norocoasă. Nu pentru faptul că am o soră – nu e nici meritul meu, nu e nici măcar ceva unic. Ci pentru faptul că am găsit mereu în ea, elementul de sprijin. De fapt, constat că titlul este greșit! Nu e un text „despre surori”, ci despre una singură, A MEA! 🙂

Totul a început…

…de la începuturi, desigur. Cu certuri, bătăi, îmbrățișări, împărțitul jucăriilor, iarăși certuri, iarăși lupte, lacrimi, jocuri și jucării…Un ciclu complet reluat de fiecare dată cu și mai mare intensitate. Sunt lucruri atât de îndepărtate, atât de intime și atât de dragi! În vremurile acelea, nu era așa de minunat să ai o soră de care trebuia să ai grijă pentru că „e mai mică”, pe care să o iei peste tot cu tine, cu care să împarți camera, păpușile, biroul, patul. La început, nu înțelegi de ce totul se rezumă, se împarte sau se referă la „doi”. Treptat, realizezi că nu poți mânca bomboana aia pe care ai primit-o la școală de ziua unui prieten, pentru că parcă ai lăsa jumătate și „celei mici”! Apoi te trezești că te umflă furia când cineva îi aruncă vorbe urâte și ai cam vrea să-i pocnești una între ochi, să-ți lase sora în pace. Când auzi în fața blocului vorbindu-se de „Omul Negru”, o iei la fugă spre ea și o tragi de mână să mergeți în casă, că…dacă există? Și dacă e adevărat că ia surorile mai mici și fuge cu ele?? Și uite așa, înțelegi că nu poate să treacă o zi fără să o auzi la telefon și că te îngrijorează orice întârziere a ei.

We have a history together…

Și nimic nu o poate șterge. Sora mea este omul care mă cunoaște cel mai bine și care simte cel mai ușor când nu este ceva în regulă. M-a iubit mereu necondiționat și a avut mereu încredere oarbă în ceea ce pot să fac. M-a încurajat în cele mai nebune ambiții și nu m-a judecat. Da, e un sentiment confortabil că știi că oricând poți să arunci gândurile albastre dincolo de firul telefonului, nu pentru a ți se oferi o soluție, ci doar pentru a fi ascultat. De-a lungul timpului, am simțit nu că am o soră adevărată, ci că este o parte din mine, în ciuda faptului că suntem extrem de diferite!

…azi îmi răsar numai știri și gânduri și idei despre iubire….

De ce te miri? 🙂 Iubirea se arată numai celor care sunt, la rândul lor, plini de iubire! Și se arată pentru că este ceea ce meriți. Pentru că ești un om bun, frumos, cu o minte sclipitoare și, mai ales, cu o infinită răbdare! Ți se arată pentru că gândurile tale nu au avut niciodată nici cea mai mică urmă de răutate, nici măcar împotriva celor care ar fi meritat-o! Aș vrea să mă pricep să spun lucruri frumoase ție și despre tine, dar uite că toată „măiestria mea” în a meșteri cuvinte, se îneacă pe undeva. Aș vrea și să mă pricep a-ți mulțumi pentru multele lucruri pe care le-ai făcut vreodată pentru mine. Dar mă mulțumesc să mă-nclin și să sper că viața asta va fi suficient de lungă cât să am timp să învăț toate lucrurile astea.

Te iubesc, sora mea! ❤ 🙂

It is Spring! It is Super!

Pentru o mare parte dintre blogosfericii din România, 1 martie reprezintă una dintre cele două date importante din an: începe Spring SuperBlog! Da, din nou. Oricât de multe revolte și discuții a stârnit de-a lungul timpului, competiția adună de fiecare dată peste 150 de bloggeri. Unii sunt consacrați și, așadar, iremediabil „infestați” cu virusul scrisului, alții pleacă, dar revin pentru că la un moment dat constată că le lipsesc niște lucruri cu care s-au obișnuit:

  • adrenalina
  • deadline-urile
  • discuțiile pe grupul de pe Facebook
  • premiile uneori de-a dreptul incitante
  • râsul zdravăn de dinainte, din timpul și, mai ales, de la final
  • SuperGala

În afară de aceștia, în fiecare an apare cineva nou, care fie intră repede în horă și se adaptează din mers „cerințelor” formale și, mai ales, celor non-formale, fie își fac cruce și se leapădă de tot, fugind unde văd cu ochii.

Ce înseamnă SuperBlog?

Cred că este arhicunoscut conceptul lansat de cei de la de agenția de marketing & comunicare online SwissPlan.biz. SuperBlog înseamnă:

  • una dintre cele mai populare competiții din blogosfera românească
  • creativitate și integrarea propriului stil cerințelor competiției (în speranța că acest lucru va fi înțeles de toată lumea – concurenți, jurați, sponsori)
  • un maraton printre probe de foc, cu premii interesante (unele mai potrivite, altele…după posibilități)
  • o comunitate frumoasă căreia mă bucur că m-am alăturat în 2014 (cu micile sau marile conflicte aferente, că așa-i șade bine unei comunități care se respectă)
  • posibilitatea de a învăța dos and don’ts în scrierea unor articole- advertoriale (eu, una, am învățat mai mult decât mi-aș fi putut închipui)

Ce sau cum NU este SuperBlog?

O parte dintre concurenți ajung aici cu o idee greșită despre ceea ce se întâmplă în cele câteva săptămâni de competiție. Unii pleacă descurajați înainte de vreme, alții înjură sistemul (concurenți, jurați, sponsori, organizatori) sau pleacă amenințând. Există și categoria celor care rămân, deși sunt nemulțumiți, strigând asta pe la colțuri. Dragilor, SuperBlog nu este:

  • obligatoriu – decizi singur când intri și când ieși. Dar dacă rămâi, nu ne mai tot amenința că pleci „dacă…”. Până la urmă, ne bucurăm că e un concurent mai puțin și nu te vom ruga în genunchi să revii. Grow up!
  • terenul de fotbal din spatele blocului – există niște reguli pe care le-ai citit, cu siguranță, când ai intrat în horă și cu care ai fost de acord, de vreme ce te-ai înscris.
  • în totalitate obiectiv – nu ai cum să fii obiectiv când vine vorba de creativitate! Trebuie să accepți că scrierile tale pot să placă unora și să displacă profund altora. Dacă ești nemlțumit, ai posibilitatea să te exprimi elegant și argumentat într-o contestație sau printr-un mail.
  • în totalitate corect – desigur au mai existat neînțelegeri și jurizări îndoielnice, sponsori rupți de realitățile blogosferice etc. Dacă ești singurul nemulțumit, poate o fi o problemă la tine. Dacă sunt mai mulți…deja exstă posibilitatea sugerării unor schimbări. Implică-te! Frumos și elegant.
  • piață – țigăneala (oi fi făcând discriminare acu’? că nu prea știu cum se folosește termenul coresponzător!) și scuipatul în public sunt dezaprobate. Desigur, ne rezervăm dreptul la unele mici și nevinovate ironii, dar doar unde se justifică 😀 Dacă ești „heităr”, de ce te mai obosești să arunci o privire? Tu cu ale tale, noi cu ale noastre!

Ce să mai lungesc discuția! Sper să mă pot ține de competiție și de tura asta… Dacă nu de toate probele, măcar de cele care au premii frumoase (pe care să le și câștig! 😀 ) Că de înscris, se vede treaba că tocmai am făcut-o.

header_2016.jpg

Acum că știi cu ce (nu) se mănâncă SuperBlogul, decide-te dacă ești in or out, că tocmai s-a lansat prima probă! Și nu vrei să începi cu penalizări, nu-i așa?

Succes! 😉

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte