Cursă cu obstacole spre Gala SuperBlog

Plecat-am nouă patru din Vaslui Bacău 

pe ceață și vânt rece…

Gala SuperBlog să fie! Da’ cine-a știut unde e Hunedoara??? Nu geografic vorbind, ci faptic! Să traversăm țara, zic! Dar nu oricum! Să facem o traversare…me-mo-ra-bi-lă! Rudia din Bacău cu Cristina din Moinești și Geo din Buhuși spre Straja din Hunedoara! Mai lipsea Cristi din Banat, cu vocea-i aurită gâjâită și cu imaginea-i tocită! (Ptiu, drace! Am scuipat în sân!) Totuși, ne-a bântuit ceva, trimis de ăl mic, negru și cu niște cornițe. Pe la Oituz, un câine sinucigaș a găsit de cuviință să se folosească de noi pentru a încheia socotelile cu cățeaua, pesemne. Coliziunea a fost inevitabilă, în spate s-a auzit ca în cinematografe când apare o fază tragică: un „Aaaaaaah!” prelung, urmat de comentarii pe text bine argumentate. În timp ce-mi căutam inima sărită din piept, aruncai o privire instinctuală în oglinda retrovizoare. Câinele alerga după noi, bănuiesc că încă viu. Probabil revoltat că nu i-a ieșit din prima, ar fi vrut să repete figura. Nu am avut timp să ne revenim. Căci la Brașov, cu atâția superbloggeri, nu a citit lumea articolele „Don’t text and drive”. Nici șoferul „Gip”-ului  care înainta tacticos pe culoarea verde a semaforului NOSTRU! Bum și trosc! Renault – ul rezistă! Bara scârțâie, numărul se șterge de praful acumulat. Din nou în spate același „aaaaaah!” prelung. O mișcare ingenioasă a șoferului ne salvează și de această dată de un dezastru. Tragem responsabilul pe dreapta, însă ‘mnealui era nedumerit: „Ce s-a întâmplat? M-ați lovit? Unde? Da’ de unde ați apărut?” Din neant, neicusorule, fi-ți-ar „Gip”-ul de râs să-ți fie!

Sărim peste detalii minore, cum ar fi că la ștergătoare de parbriz noi, ar trebui și ceva lichid ca să șteargă ceva. Mai cu o batistă, mai cu apa potabilă, mai cu mâneca…ne-am strecurat printre serpentine. Am constatat că în țara noastră, fie se fură indicatoarele, fie nu sunt din capul locului. Nici măcar în limba maghiară, nicăieri pe unde am umblat. Așa că ne-am aflat în plină ceață și la propriu și la figurat. Știam pe unde suntem, nu aveam nici cea mai vagă idee unde trebuie să ieșim. O oprire la o stație de benzină a fost o binecuvântare. Oasele trosneau, șalele ne dureau, vezicile (pardon!) plesneau! Benzinăria goală. Pentru că toată lumea era adunată la toaletă. Și nu, nu exagerez cu nimic. Toaleta pentru dame bune era plină. Două domnișoare (am constatat că erau două când au ieșit) stăteau de mai bine de 10 minute înăuntru. Și aici pun lacăt imaginației mele bolnave pentru a evita oripilarea publicului rătăcit pe aici.  Nu s-a putut intra după dânsele, de aceea, am abuzat de bunăvoința unicului domn și am intrat alături unde se putea, practic!

Drumul spre Gala SuperBlog a fost un prilej de lărgire a orizontului cultural. Aș putea propune un concurs cu răspunsuri la întrebarea: Cum se numesc locuitorii din Baru, Crivadia sau Pui? Fără variante ajutătoare, desigur.

Și iată-ne la Straja! Vila Alpin arhi-locuită. Nimeni cunoscut. Covor roșu, pesemne că nu au avut (doar unul de gheață, special pentru minunat.(e)u(l) Emil). La foc automat au avut loc preschimbări de haine și fețe ca să fim prezentabili la Gală.

Iată concurenții, iată antrenorii jurații, iată plicul, hopa clasamentul! 

Nu am mai râs de multișor atât! Daniel-san a fost Natural ca Aloe Vera, Emil a fost minunat, Agurița a fost…plină de brânză Delaco-cioasă – iar acest subtantiv atât de…comun, a devenit laitmotivul Galei SuperBlog 2014.

Am mâncat, am băut, am dansat, am urlat cântat, am mai mâncat puțin, am căzut spectaculos, am pozat, iar am râs, am furluat niște super-tort.

 

Am dat peste niște super-oameni extrem de…REALI și de iubitori de viață, dincolo de vălul online-ului: Claudia, Alina, Aniela, Pishky, Eugen, Cristina LinKu 😀 – câștigătoarea competiției. Mi-am dat seama că nu am greșit înscriindu-mă în concurs și că am câștigat mai mult decât premii. Am făcut poze cu minunata Nina Docea și cu sponsorul meu preferat 😀

Am vizitat locurile, pentru că nu se știe dacă mai ajungem prea curând în zonă:

 

Drumul înapoi a fost la fel de pitoresc. Cu Emil pe post de copilot și animator, nici nu se putea altfel! 🙂

Gala SuperBlog s-a încheiat. Motiv pentru noi să o luăm de la capăt cât de curând.