În nuanțe de alb-albastru…

 

 

ți-amintești?

amândoi…înveliți în albul munților nordici…

rupți de lumea mea și de-a ta

cu privirea zburdând între cer și prăpăstii

și cu vise străbătând fiorduri…

ți-amintești, da?

noi doi

între albastru și alb

între ieri și mâine

suspendați anacronic.

până într-o zi

când cineva a spus:

„Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu știm, vai, nu ştim cât facem.”

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Concursul nu înseamnă neapărat premii…Susțin ideea de joc a Vienelei, îmbrățișată de Alma și Motanul Pandalie.