ți-amintești?
amândoi…înveliți în albul munților nordici…
rupți de lumea mea și de-a ta
cu privirea zburdând între cer și prăpăstii
și cu vise străbătând fiorduri…
ți-amintești, da?
noi doi
între albastru și alb
între ieri și mâine
suspendați anacronic.
până într-o zi
când cineva a spus:
„Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu știm, vai, nu ştim cât facem.”
………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Concursul nu înseamnă neapărat premii…Susțin ideea de joc a Vienelei, îmbrățișată de Alma și Motanul Pandalie.
Comentarii recente