Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: SB 2015

Într-o lume fără cauciuc, îl reinventezi!

Te trezești dimineața și toate-ți sunt la îndemână. Vrei o cafea, apeși repede pe butonul de la cafetieră și, până ți-ai făcut toaleta, este gata, aburindă, așteptându-te să o savurezi. Vrei să asculți între timp muzică sau o știre, apeși pe telecomandă și televizorul îți ține companie. Ai uitat să cumperi ceva, trimiți rapid un sms soțului/soției, mamei, prietenului și lucrurile se rezolvă. Trăim într-o lume în care, în general, din ce în ce mai puține lucruri sunt imposibile. Comod, nu?

Cum ar arăta lumea fără lucrurile care ne sunt acum la îndemână?

Habar nu avem! Avem senzația că ne-am născut avându-le, prin urmare, nu-ți poți imagina cum e să nu ai lumină electrică, mașină de spălat, telefon, televizor, mașina personală. Toate par esențiale și indispensabile. De aceea, spun mereu că m-am născut în secolul care trebuie! Nu este vorba că alte generații nu au putut supraviețui fără aceste lucruri, ci că omul a evoluat cu fiecare eră, încercând să-și facă viața mai ușoară.

Uneori, însă, lucrurile acestea necesare nu sunt atât de vizibile. Nici nu te gândești, de pildă, cum ar arăta lumea fără cauciuc! Dar am putea să facem un exercițiu de imaginație:

Ora 23:59, 30 decembrie 2099. Extratereștrii invadează Pământul. Sunt peste tot. De îndată ce coboară din farfuriile lor zburătoare, mișună ca furnicile ieșite din mușuroaie. Nimeni nu știe ce caută, ce vor de la pământeni, ce intenții au. Oamenii sunt panicați. Unii țipă, alții se ascund, unii încearcă să-i atace. Dar extratereștrii sunt pașnici. Nu par a vrea un război. Culeg tot felul de lucruri pe care le cară în navele lor spațiale.

Ora 07:30, 31 decembrie 2099. Extratereștrii se îmbarcă, luând cu ei ultimele obiecte după care au scotocit tot pământul. Lumea este contrariată, încearcă să își revină din șoc și să înțeleagă ce s-a întâmplat. Mai-marii pământeni au ordonat un damage control, iar rapoartele au fost cel puțin ciudate: de pe Pământ a dispărut TOT cauciucul! Roțile de la mașini, garniturile geamurilor și instalațiilor, mingi, furtune, jucării, încălțăminte etc. Inițial, pierderile au fost considerate minore, dar odată cu trecerea orelor, apărea câte o nouă situație de criză. Ora 00:00, 1 ianuarie 2100. Se anunță un an dezastruos în toate domeniile.

Oamenii nu mai au cu ce se încălța. Ce altceva mai bun decât cauciucul ar putea să le protejeze picoarele? Să ne imaginăm gerurile grele sau canicula din ce în ce mai accentuată. Spitalele au la fel de mult de suferit. Instrumentele rămase după invazie, nu sunt suficiente pentru diferite intervenții, iar fără mănușile sterile, riscul de infecții este maxim. Transportul este afectat în proporție de 100%. Fără anvelope, fără curele de transmisie, fără piesele care asigură integritatea și securitatea unui vehicul, acesta devine inutil și nefolositor. Oamenii nu-și mai pot procura hrana sau apa, nu-și pot vizita familia, nu-și pot câștiga existența. Urgențele medicale nu pot fi rezolvate, bolnavii, bătrânii, copiii se sting în casele lor, pentru că nimeni nu poate ajunge la ei să-i ajute. Locuințele nu pot avea ferestre sau uși, așadar nu pot oferi protecție celor care se află acolo. În agricultură sau în construcții, utilajele nu mai funcționează. Oamenii sunt acum nevoiți să se întoarcă la munca manuală, iar existența devine un adevărat coșmar, oferindu-le o nouă provocare în lupta pentru supraviețuire.

Un scenariu imaginar, desigur. Dar care te pune pe gânduri, pentru că nu te-ai gândit niciodată că însăși viața ta depinde de un element atît de banal cum e cauciucul. Însă Dumnezeu ne-a făcut inventivi! Așa că, dacă lumea ar rămâne fără cauciuc, indiferent din ce motive, omul l-ar reinventa cu siguranță și asta pentru că tot El ne-a lăsat a îndemână tot ce avem nevoie pentru a supraviețui.

Cahuchu sau „copacul care plânge”.

800px-Rubbertrees_malaysia

Arborele de cauciuc este la fel de important ca o mină de aur. Omul a știut să se folosească de proprietățile lui pentru a obține cauciucul natural și apoi pentru a-l deriva din el pe cel sintetic. Vulcanizarea, separarea izoprenului și alte inovații industriale, au avut ca rezultat obținerea a tot felul de obiecte „cu cauciucul la vedere”: talpa pantofilor, cizmele de cauciuc care ne feresc de umezeală, pelerinele de ploaie, radiera pe care o folosesc copiii la școală, mingea cu care se joacă în fața blocului, curelele de orice fel, unele brățări, baloanele de la aniversările copilului, jucării, chiar și banalele prezervative. Obiecte pe care le vezi, le poți simți textura și conștientizezi că sunt prezente în viața ta.

12190288_922516207815043_1891243755_o

Cauciucul …dincolo de cortină

Ceea ce nu se vede, însă, are, poate o importanță și mai mare. Să luăm de pildă, benzile transportoare. Cine se gândește că fără ele, multe lucruri ar fi date peste cap? Cum ți-ar ajunge pâinea pe masă, dacă întreg procesul ar fi împiedicat de absența unor astfel de benzi care să transporte mai întâi grâul, apoi făina măcinată, apoi produsul final spre punctele de colectare și desfacere?

Câte ore ai sta în aeroport să-ți recuperezi bagajele, dacă nu ar exista celebra bandă de cauciuc?

E-probe-Elastimpex_SuperBlog-2015-lumea-fara-cauciuc-300x196

Cum ți-ai face mișcarea zilnică fără banda de alergare din sala de fitness, indispensabilă pentru ca tu să arăți de vis?

banda-de-alergare-Elastimpex_SuperBlog-300x200

Cât de dificil ar fi pentru industria construcțiilor dacă nu ar exista posibilitatea de a transporta ușor și repede materialele folosite?

Nu e important cine a inventat un lucru sau altul, ci e mai important cine îl pune în valoare! 

Am aflat întâmplător de Elastimpex România, firma care „îți pune viața în mișcare”. Atunci când vine vorba de producția industrială, logistică și transport, e foarte important să ai la încemână cele mai bune produse, astfel încât activitatea să aibă maximum de eficiență. Esta fascinant să vezi felul în care înțelege omul să evolueze permanent, căutând soluții optime pentru toate situațiile care s-ar putea ivi. Nu m-am gândit niciodată că pot fi atâtea variațiuni ale aceluiași produs, adaptate particularităților domeniului din care fac parte: 

benzi

Mai mult decât atât, descopăr că firma Elastimpex produce o gamă largă de benzi transportoare din cauciuc (benzi transportoare de uz general, benzi transportoare textile, benzi transportoare cu inserție metalică, benzi cauciuc cu inserție textilă), dar și plăci tehnice din cauciuc și covoare din cauciuc, oferind pentru acestea servicii complete de vulcanizare la cald și la rece, suport tehnic și asistență pe toată durata de exploatare a produsului.

Ca să poți pune în valoare un produs, trebuie să dai dovadă de profesionalism, să-ți respecți clienții și să te adaptezi nevoilor acestora, să te adaptezi și poate, să te reinventezi, la nevoie.

Un experiment imaginar, drept răspuns la o întrebare reală și pertinentă, dar și un partener de încredere atunci când vine vorba de servicii în toate domenile de activitate, de la agricultură, la industria chimică, petrolieră, extractoare, alimentară, a construcțiilor sau auto.

…………………………………………………………………………………….

Proba numărul 9, cu bătăi de cap și benzi transportoare de la Elastimpex România, pentru SuperBlog 2015.

7

Imaginile sunt preluate de pe http://www.google.com, http://www.componenteindustriale.ro/produse/Benzi-transportoare-28/ și de pe http://super-blog.eu/proba-9-cum-ar-fi-lumea-daca-n-ar-exista-cauciucul/.

Despre păr, epilare, multă ceară și șoareci

Norocos om, Spânul lui Harap-Alb! Nici tu fir de păr, nici tu dureri de chelie cap! N-are nevoie de rugăciuni fierbinți și eficiente în speranța că va răspunde cosmeticiana la telefon și, mai ales, că va reuși să facă o programare undeva mai aproape de…ziua de ieri! (Asta pentru că, evident, ai uitat de evenimentul important ce necesită rochia preferată!) Fără chin/dureri/strâns din dinți în timpul procesului. Fără depresie când descoperi firele renăscând din propria cenușă precum balaurii cu șapte capete, încă și mai viguroase și mai rezistente.

Pesemne n-ai auzit vorba ceea: că de păr şi de coate-goale nu se plânge nimene. Şi când nu sunt ochi negri, săruţi şi albaştri! (Povestea lui Harap-Alb – I. Creangă)

Da, norocos și șugubăț pe deasupra!.

Logica existenței umane ne îndreptățește să sperăm credem că atunci când vine vorba despre păr, ar trebui să existe niște proporții predefinite: o podoabă capilară mai bogată, iar în rest, piele fină și mătăsoasă. Cam așa:

4727099-chinese-crested-dog-Hairless-dog-in-front-of-a-white-background-Stock-Photo

Numai că, între timp, s-a născut Murphy, cu tot cu legile sale: părul de pe corpul tău va crește exact acolo unde nu ai nevoie de el!

Back in time

Ca toate adolescentele vremurilor acelea, mi-am cumpărat și eu ceară pentru epilat. De la standurile de profil, în cutie galbenă pe care trona un fagure imens cu miere. Nu mai știu cine îmi povestise cum se procedează și mi s-a părut floare la ureche. Ce poate fi așa de greu? Încălzești ceara la aragaz, o întinzi pe picior, aștepți puțin să se întărească și apoi smulgi cu putere. Nu-ți trebuie nici cine știe ce accesorii de epilat: cutia ca o conservă mai mare și o coadă de la o lingură de lemn. Ceva, însă, nu a funcționat cum trebuie. Ori prietenele nu mi-au spus toți pașii. Mai întâi am afumat bucătăria suficient cât să se resimtă trei zile și trei nopți. Exact ca în povești. Bucuroasă că n-a chemat nimeni pompierii, am purces la operațiunea „Defrișarea – scena 1, dubla 1”. Mai întâi, ceara era prea fierbinte. Apoi, a fost prea rece. „Reîncălzirea” -scena 2 (aka bucătăria), dubla 2. Am avut grijă să stau lângă ea, înainte să bolborosească. Pasul „Întinde-o” – scena…groazei, dubla…fără număr! Întâi mi s-a părut că e prea puțină și am pus până a devenit „prea multă”. Pe care nu o mai puteam da jos decât cu șpaclul. Peste tot în sufragerie erau dâre de ceară înnodate, semn al trecerii mele într-un picior de la un capăt la altul. Ceara invadase sufrageria! Era peste tot. Nici nu mi-am dat seama că într-o cutiuță atât de mică poate încăpea atâta ceară! Până și în păr erau vreo două urme, evident, în părul greșit! Episodul m-a marcat atât de puternic, încât o vreme am folosit metode …neconvenționale de epilat la domiciliul clientului.

La salon, ca o divă!

Când am mai crescut (și eu și părul!), mi-am făcut curaj să merg la cosmetică. Bună fată, cosmeticiana mea, dar cam sperioasă. Într-o zi, cum stăteam noi două de vorbă despre una despre alta (ca să mă distragă de la operațiune), o aud deodată țipând și, cât am putut număra până la 1, era pe masă lângă mine, strigând să mă dau la o parte. N-am avut timp să mă lămuresc dacă jucăm vreun joc cu schimbare de roluri sau dacă vreo pasiune ascunsă a năpădit-o vâzându-mă așa, despuiată, în fața ei.

Un șoarece!!!!!!

Răcnetul ei mi-a dat de înțeles două lucruri:

  1. Nu glumea! Pesemne biata vietate se săturase să-și aștepte rândul la ședința de epilare și să asculte prostiile pe care le debitasem cât am stat cocoțată pe masă.
  2. Să caut alt loc unde să-mi smulg doar părul de pe picioare, nu și cel de pe cap, fugind după/de șoareci prin încăpere.

Mai bine, mai repede, mai…definitiv (sic!)

Total_pro_beauty_superblog_proba_2015

Așa am vrea cu toatele, nu? Totuși, parcă nu sunt pregătită pentru soluții extreme!

Mă gândesc că am două variante, dacă e să mă iau după surse sigure.

a) Ceara tradițională refolosibilă. Pe sortimente: cu miere, cu aloe, cu titaniu. Pe greutate: de 1 kg, de 5 sau de 10. Pe culori: verde, galben, roz.

 

b) Ceară de unică folosință. Sau și mai bine, kituri pentru epilat: cartuse cu ceară de unică folosință, încălzitor de ceară și hârtie de epilat ± uleiuri post epilare.

kit-epilare-cu-incalzitor-de-ceara-duo-basic

Fără chin, fără să-mbrac toată casa în ceară, fără încălzire periculoasă la aragaz și, mai ales, fără șoareci!

………………………………………………………………………………………

Proba numărul 4 a SuperBlogului 2015 😀

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam.

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte