Cum stă treaba cu înșelatu’

Rudia nu are prieteni, asta se știe deja. Dar…vine duduia să se plângă:

– M-a înșelat! Porcu’! Nenorocitu’! Numai vaca aia e de vină! Ea i-a sucit mințile!

Bun. Rudia nu judecă pe nimeni. A făcut destule la viața ei. Probabil că dacă ar exista o condică pe undeva pentru consemnarea făcutelor pe pământ, ar avea monopol pe fiecare pagină! Dar dacă tot veni vorba și dacă tot ajunse la urechile ei văicăreala, să zică ceva:

1. Dacă omu’ e bou de-adevăratelea, de ce mama naibii te plângi că ți l-a luat aia? Lasă-i-l! Cu fundiță! Să se bucure dânsa de calitățile merituosului. Dacă e slab și cade la prima clipire de geană a vreunei gâște, tot nu-i bun de nimic la casa ta. Că e slab și sensibil la pițiponcuțe, deci oricum se scaldă și în alte așternuturi cât de curând. Fă o cruce că ai scăpat și privește înainte! Cum? Nu-ți poți plăti ratele singură? Deci nici vorbă de iubire? Carevasăzică te folosești de animal? Păi atunci se aplică principiul „qui pro quo”: tu te folosești de cotă parte din venitul lui ca să trăiești în zona de confort, lasă-l să-și găsească și el confortul undeva, că e clar că lângă tine nu-i! Se cheamă compromis!

2. Dacă vrăjitoarea aia cu care l-ai prins în fapt i-a făcut farmece…E grav! Dar nu pentru el, ci pentru tine că ai ajuns să crezi asta. Înseamnă că ești în faza de negare pentru că el e minunatul tău erou care a căzut pradă balaurului. Sau ai citit prea multă ficțiune și te-a afectat la „rațiune”. Așa că în loc să te duci la babe să ți-l descânte și să-ți dea rețete cu păr de porc, fire de mătură, ghimbir, pene de găină moartă și alte nelegiuiri, vezi dacă nu cumva „vulnerabilul” te joacă pe degete ca la carte. Eventual, când îl surprinzi în timpul acțiunii, vezi dacă nu cumva farmecele alea se cheamă hormoniadă, că atunci merge alt tratament. Și dacă tot l-ai prins „red-handed”, fii deșteaptă când îi dai lovitura de grație. Indiferent ce sfat ți-au dat „prietenele”, faptul că îl prezinți așa, în fundul gol în fața tuturor, arătându-l cu degetul și râzând alături de ceilalți prieteni sau colegii lui de serviciu poate avea un efect de bumerang. Adică ori ai luat un bou și acum știe toată lumea că n-ai fost în stare să alegi cu cap, ori, dacă n-a fost bou de la început, ăilalți or să înțeleagă că nu a devenit așa, singur, de bine ce i-a fost acasă lângă tine. Deci și tu ieși puțin șifonată din propoziție. Mai bine păstrează rufele murdare în baia ta și închide ușa cu cheia. Sigur găsești vreo pedeapsă potrivită și fără sfatul „prietenelor” moraliste.

3. A! Încă îl iubești? Păi atunci nu se prea asortează titulatura „boului” cu inimioarele pe care i le-ai desenat pe felicitarea de aniversare de anul trecut! Tragi aer în piept, scoți o foaie de hârtie și dai extemporal la lecția de amor. Scotocești bine să afli cam în ce punct s-a rupt frumusețe de relație și s-a risipit minunăție de sentiment. Și mai ales, de ce naiba nu ai făcut ceva în legătură cu asta până acum. După care îl citezi la o întâlnire cu sau fără lumânări și faci același lucru și cu el. Aveți pe hârtie două variante: a ta, pe care ai să o susții probabil până-n pânzele albe, și a lui, despre care sigur ai să spui că scârțâie. Certați-vă! Cică așa trebuie uneori, pe post de exorcizare. Numai că, din când în când, mai trage cu urechea și vezi dacă nu cumva se mai strecoară și o urmă vagă de dreptate prin varianta lui. Dacă după ce urlați unul la altul nu ajungeți la un consens, căutați ajutor specializat. Mai ales dacă tu crezi că nu vei putea trece peste episodul cu înșelăciunea. S-ar putea să și meargă. Dar dacă încă nu obțineți rezultate, luați un loc și gândiți-vă – fiecare în camera lui – dacă merită să mai încercați, dacă nu cumva în adâncul vostru nu credeți că sfoara este prea roasă și că ruptura este inevitabilă. Dacă, însă, crezi că poți învăța să accepți și să mergi mai departe din punctul respectiv cu ochii larg deschiși la ceea ce faceți amândoi, o luați de la capăt. De câte ori este nevoie. Până obțineți rezultatul dorit. (De cele mai multe ori, totuși, treaba asta cu „trecutul peste”e utopică! Părerea Rudiei!)

Sursa

Treaba cu înșelatu’ e o chestiune personală și individuală. Nu merg generalizări și, cel mai important, e o boală în doi. Motivele, cauzele, soluțiile nu le vei găsi, duduie dragă, decât în cercul ăsta pe care îl formezi cu sus-numitul. Între tine și el.

Succes!