Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Circulație liberă și trafic intens pe Strada Ficțiunii

Pentru că am fost
Atât de des
Pe strada ta,
N-ar fi exclus
Să ai surpriza
Ca strada ta,
Măcar atâta, ea,
Să-mi poarte numele
Cândva.

(Adrian Păunescu)

O stradă pustie…Liniște, câteva lumini palide de felinare plictisite, un lătrat surd de câine și niciun trecător, deși ora nu e încă atât de târzie. O stradă adormită într-o lume în care încă nu se întâmplă nimic.

Poetul nebun își ducea pașii alene cu privirea în pământ, pesemne căutând vreo rimă sau, dacă nu, chiar muza următoarei sale creații. Singur, doar cu gândurile lui, acompaniat de sunetul pasului apăsat și de cântecul surd al unui greiere rătăcit, probabil la fel de nebun în încăpățânarea lui de a emite note valoroase dintr-o scrijelire de arcuș.

La prima răscruce, poetul nebun își ridică privirea încercând să descifreze semnul ca să-și citească direcția. Dar literele se amestecară, iar el primi (sau cel puțin așa înțelesese, că semnul este pentru el) următorul mesaj: „Clasicii nu mor niciodată”.

– Da, gândi el. Am să fiu clasic! Voi avea stil și dinamism! și păși cu încredere pe străduța indicată.

Pe măsură ce înainta, i se dezvăluia poarta spre Orașele invizibile, descrise cu atâta dăruire de Marco Polo, singurul care l-a putut face să asculte şi să viseze pe ursuzul stăpân Kubilai Han. La un colț se ciocni cu  Cei șapte nebuni ai lui Roberto Arlt. Revoltat, Remo Erdosain îl privi cu înverșunare în timp ce rostea apăsat crezul său socio-politic, moștenit de la scriitor: „Să ne creăm propria literatură, dar nu conversând la nesfârșit despre literatură, ci scriind într-o orgolioasă singurătate cărți care vor închide în ele violența unui cros în mandibulă!” Poetul se dădu un pas înapoi. Era nebun, fără îndoială, dar se ferea de ideologii periculoase, pe care prefera să le admire de departe. Și-ar fi dorit să fie Omul invizibil acum, chiar dacă acest lucru ar fi însemnat să se ascundă nu numai de ceilalți, ci chiar de el însuși într-o slujbă măruntă, într-un oraș șters. Gândurile i se risipiră când un tânăr îl lovi în goană:

Crezi că e simplu să cheltuiești un milion de dolari într-un singur an?? Moșul e nebun! Și tânărul își continuă goana, lăsându-l pe poet în nedumerire.

Nu-l băga în seamă, auzi o voce în spatele lui. Toată strada știe de Milioanele lui Brewster și de dilema lui: să se mulțumească cu unul singur sau să spere că le poată obține pe celelalte șapte? Hai mai bine să-ți spun un secret. Numele meu este Pin. Vrei să știi despre locul magic, ascuns, în care păianjenii îşi fac cuib? Astfel, poetul nebun își făcu un prieten, iar acesta îl însoți pe Cărarea cuiburilor de păianjen până la capăt, unde îl aștepta o altă răscruce.

– „Spre con-tem-po-ra-ne-i-ta-te”, silabisi el și, într-o fracțiune, decise că aceasta e calea de urmat.

Dar de cum intră pe stradă, îi șuieră la urechi Glasul morților. Un asasinat multiplu plus o sinucidere adunaseră oameni în jurul detectivului David Ossa care spera să dezlege misterul. Un fior îi trecu pe șira spinării și dădu să se întoarcă.

Nici tu nu știi cine sunt? îl întâmpină un glas neobișnuit de subțire. Sunt Wolfgang! Totul e nou pentru mine aici: trăsurile fără cai și muzica fără orchestră, cluburile de jazz, magazinele universale. Dumnezeu m-a trimis. Mi-a dat o misiune: trebuie să termin Recviemul! Abia apoi mă voi trezi… Dar poetul nu avea timp să vadă cum Mozart se trezește. Avea el însuși o misiune și de aceea rătăcea pe Strada Ficțiunii. Trecu aproape în fugă pe lângă Cele șapte biserici, evitând în ultima clipă să calce pe o carte ce zăcea în mijlocul drumului: „Dacă citești asta înseamnă că am murit”. Răsfoi curios povestea lui Otto Witte și se trezi râzând cu gura până la urechi. „Alt nebun” își zise, băgând cartea în buzunarul jiletcii.

– „Strada Ficțiunii: secțiunea Crime”, citi cu voce tare cel de-al treilea semn ca să capete încredere. Uite, asta o destinație interesantă! Nu avea de gând să irosească niciun minut din noaptea asta prețioasă în care își propusese să se piardă printre poveștile de pe Strada Ficțiunii. Trecu pe lângă Diavolul în rochie albastră, care îi zâmbi ispititor întorcându-și capul după poet.

Hei! Te invit la o partidă de Poker cu rechinul! La miezul nopții. Să apari negreșit. Am ceva să îți spun. Apoi se risipi ca un vis.

Ținta poetului era acum alta. Voia să afle mai multe de la Christian Jacq despre o crimă înfiorătoare și stranie, Crima MumieiÎl fascinau misterele, minciunile, ambiția și trădările și credea că inspectorul Higgins îi va putea satisface setea asta necontrolată. Timpul nu-i era prieten, însă, și se trezi din nou în mijlocul drumului, în fața unui nou semn: „Spre cei mai buni dintre cei mai buni”. În partea dreaptă, departe de „jungla urbană”, îl întâmpină o Vedere spre paradis. Îi lipsea doar  telescopul cu care să poată spiona „viața celorlalți” de dincolo de perdele. Se trezi După șapte ani, prins într-o altă aventură care avea să-i aducă revelația celui mai mare secret al Vechiului Testament, ascuns cu sfințenie de Paznicii legământului.

Rătăcind pe străzile întortochiate și misterioase, poetul nebun tocmai avusese Întâlnire cu viața care îi oferise o lecție despre drumuri lungi și complicate, despre măști, despre adevăruri și minciună. Acum se simțea pregătit. Își luă carnețelul vechi și notă în el rezumatul unei plimbări nocturne pe o stradă a luminilor:

Rezumat în imagini

Poetul nebun poate fi oricare dintre noi. Căutăm un sens al existenței, iar cărțile sunt chiar felul existenței de a ne arăta căile. Și în încercarea noastră de a ne construi propria lume, de a ne scrie propria existență, trebuie să avem un punct de pornire și o destinație aleasă. Vrei să ajungi la cea mai importantă destinație a vieții tale? Atunci fă bine și nu rătăci strada!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Atenție! Scrisă pentru proba a 12-a a SuperBlogului 2014, postarea este una fictivă inspirată de titlurile extrem de incitante ale Editurii All și de imaginea poetului nebun împrumutat pentru această specială ocazie din romanul utopic al Matildei.

Banner-Strada-Fictiunii-Crime

Anunțuri

4 răspunsuri la „Circulație liberă și trafic intens pe Strada Ficțiunii

  1. Fairytale Noiembrie 2, 2014 la 6:03 pm

    Frumoasa aventura, sa tot ai parte de astfel de intalniri pe strada fictiunii!

    Apreciază

  2. cristinalincu Noiembrie 2, 2014 la 6:34 pm

    interesanta prezentarea din prezi!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de atfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Normalul? E plictisitor.

Am încercat o dată să fiu normală. Cele mai rele 2 minute din viața mea.

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

%d blogeri au apreciat asta: