Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: părere

Vine sfârșitul lumii?

La intervale – regulate, aș spune – de timp, omenirea ține să-și amintească sieși că Dumnezeu s-a cam zgârcit când a fost vorba de creier. Pardon, să fiu corectă: de înțelepciune. Creier se pare că avem.

De secole de tot temem de clarvăzători și de înfricoșătoarele lor preziceri: vine sfârșitul, vine molima, ne arde focul, se deschide pământul să ne înghită, năvălesc extratereștrii, vin apele, se cutremură globul pământesc etc. Copil fiind, în priveam pe Nostradamus ca pe un fel de „ochi al lui Dumnezeu” și mă întrebam dacă el o fi fost ALES de le știe pe toate așa bine. Nu prea înțelegeam eu bine cum stau lucrurile: cum le știe, de ce nu le spune clar, să pricepem cu toții, de ce nu s-a ferit de lucrurile de are s-ar fi putut feri și tot așa.

Înțeleg că există o listă cu astfel de clarvăzători:

Screenshot 2016-07-16 13.44.09

(sursa)

Fundamental greșit, my dear Watson!

Cu toată forța lor „clarvăzătoare”, niciunul dintre ei nu cred că a putut anticipa repeziciunea cu care ne ducem la vale și nici inimagiabilele atrocități care se produc în fiecare minut al existenței în diferite colțuri ale Terrei. Tot ceea ce ni se întâmplă, este o consecință firească a lucrurilor pe care le facem sau, dimpotrivă, pe care NU le facem!

∗Nu ne mai ajunge pământul și ne luptăm el. Eu aș zice că e prea mult! Sau, mă rog, suficient pentru fiecare, dacă am păstra proporțiile în limita decenței.

∗Nu ne mai respectăm Dumnezeii! Nici pe ai noștri, nici pe ai altora.

∗Nu ne mai iubim semenii. Se pare că nici pe noi însine, măcar.

∗Nu ne mai pasă de ceea ce e în jurul nostru și nici nu mai mișcăm un pai să îndreptăm ceva, pe motiv că suntem prea mici ca să schimbăm de capul nostru.

Număram dimineață atentatele – pe cele mai mediatizate, că sunt mult mai multe de atât, mai ales în zonele înnegrite pa hartă de atâtea conflicte! (Sursa: Agerpres.ro)

  1. 11 martie 2004Spania: Zece bombe au explodat la Madrid și în suburbiile sale la bordul a patru trenuri, provocând moartea a 191 de persoane și rănirea peste 2.000.
  2. 7 iulie 2005Marea Britanie: Patru atentate sinucigașe comise simultan în trei rame de metrou și într-un autobuz din Londra s-au soldat cu 56 de morți și 700 de răniți.
  3. 18 iulie 2012Bulgaria: Cinci turiști israelieni au fost asasinați la aeroportul din Burgas, în urma exploziei unei bombe plasate într-un autocar.
  4. 7 ianuarie 2015Franța: Un atac terorist a avut loc la sediul publicației franceze de satiră Charlie Hebdo din Paris, Franța, fiind cel mai sângeros din Franța din ultimii peste 40 de ani. Douăsprezece persoane au murit și alte zece au fost rănite
  5. 13 noiembrie 2015Franța: Bărbați înarmați și atacatori sinucigași au comis un val de atentate la Paris, soldate cu 130 de morți și sute de răniți
  6. 22 martie 2016 — Belgia: 35 persoane au murit și 340 au fost rănite în atentatele teroriste care au avut loc la Bruxelles, în Belgia, pe aeroportul internațional Zaventem și în stația de metrou Malbeek aflată la câțiva zeci de metri de instituțiile europene.
  7. 14 iulie 2016Franța: Un terorist a intrat cu camionul în mulțimea care sărbătorea Ziua Franței, omorând 84 de persoane (plus alte 50 care încă se zbat între viață și moarte).
  8. 16 iulie 2016 Turcia: tentativă de lovitură de stat: 250 de morți și 1500 de răniți.

Cum mai poate ține pământul atâția morți? Veniți toți deodată, prea devreme!

Sfârșitul lumii? Este aici deja! Și nu l-a ordonat nimeni, nici măcar Dumnezeu, care și-a pus mâinile la ochi de atâta răutate și suferință.

Oare până unde vom merge? Până la…capătul lumii?

Cum stă treaba cu înșelatu’

Rudia nu are prieteni, asta se știe deja. Dar…vine duduia să se plângă:

M-a înșelat! Porcu’! Nenorocitu’! Numai vaca aia e de vină! Ea i-a sucit mințile!

Bun. Rudia nu judecă pe nimeni. A făcut destule la viața ei. Probabil că dacă ar exista o condică pe undeva pentru consemnarea făcutelor pe pământ, ar avea monopol pe fiecare pagină! Dar dacă tot veni vorba și dacă tot ajunse la urechile ei văicăreala, să zică ceva:

1. Dacă omu’ e bou de-adevăratelea, de ce mama naibii te plângi că ți l-a luat aia? Lasă-i-l! Cu fundiță! Să se bucure dânsa de calitățile merituosului. Dacă e slab și cade la prima clipire de geană a vreunei gâște, tot nu-i bun de nimic la casa ta. Că e slab și sensibil la pițiponcuțe, deci oricum se scaldă și în alte așternuturi cât de curând. Fă o cruce că ai scăpat și privește înainte! Cum? Nu-ți poți plăti ratele singură? Deci nici vorbă de iubire? Carevasăzică te folosești de animal? Păi atunci se aplică principiul „qui pro quo”: tu te folosești de cotă parte din venitul lui ca să trăiești în zona de confort, lasă-l să-și găsească și el confortul undeva, că e clar că lângă tine nu-i! Se cheamă compromis!

2. Dacă vrăjitoarea aia cu care l-ai prins în fapt i-a făcut farmece…E grav! Dar nu pentru el, ci pentru tine că ai ajuns să crezi asta. Înseamnă că ești în faza de negare pentru că el e minunatul tău erou care a căzut pradă balaurului. Sau ai citit prea multă ficțiune și te-a afectat la „rațiune”. Așa că în loc să te duci la babe să ți-l descânte și să-ți dea rețete cu păr de porc, fire de mătură, ghimbir, pene de găină moartă și alte nelegiuiri, vezi dacă nu cumva „vulnerabilul” te joacă pe degete ca la carte. Eventual, când îl surprinzi în timpul acțiunii, vezi dacă nu cumva farmecele alea se cheamă hormoniadă, că atunci merge alt tratament. Și dacă tot l-ai prins „red-handed”, fii deșteaptă când îi dai lovitura de grație. Indiferent ce sfat ți-au dat „prietenele”, faptul că îl prezinți așa, în fundul gol în fața tuturor, arătându-l cu degetul și râzând alături de ceilalți prieteni sau colegii lui de serviciu poate avea un efect de bumerang. Adică ori ai luat un bou și acum știe toată lumea că n-ai fost în stare să alegi cu cap, ori, dacă n-a fost bou de la început, ăilalți or să înțeleagă că nu a devenit așa, singur, de bine ce i-a fost acasă lângă tine. Deci și tu ieși puțin șifonată din propoziție. Mai bine păstrează rufele murdare în baia ta și închide ușa cu cheia. Sigur găsești vreo pedeapsă potrivită și fără sfatul „prietenelor” moraliste.

3. A! Încă îl iubești? Păi atunci nu se prea asortează titulatura „boului” cu inimioarele pe care i le-ai desenat pe felicitarea de aniversare de anul trecut! Tragi aer în piept, scoți o foaie de hârtie și dai extemporal la lecția de amor. Scotocești bine să afli cam în ce punct s-a rupt frumusețe de relație și s-a risipit minunăție de sentiment. Și mai ales, de ce naiba nu ai făcut ceva în legătură cu asta până acum. După care îl citezi la o întâlnire cu sau fără lumânări și faci același lucru și cu el. Aveți pe hârtie două variante: a ta, pe care ai să o susții probabil până-n pânzele albe, și a lui, despre care sigur ai să spui că scârțâie. Certați-vă! Cică așa trebuie uneori, pe post de exorcizare. Numai că, din când în când, mai trage cu urechea și vezi dacă nu cumva se mai strecoară și o urmă vagă de dreptate prin varianta lui. Dacă după ce urlați unul la altul nu ajungeți la un consens, căutați ajutor specializat. Mai ales dacă tu crezi că nu vei putea trece peste episodul cu înșelăciunea. S-ar putea să și meargă. Dar dacă încă nu obțineți rezultate, luați un loc și gândiți-vă – fiecare în camera lui – dacă merită să mai încercați, dacă nu cumva în adâncul vostru nu credeți că sfoara este prea roasă și că ruptura este inevitabilă. Dacă, însă, crezi că poți învăța să accepți și să mergi mai departe din punctul respectiv cu ochii larg deschiși la ceea ce faceți amândoi, o luați de la capăt. De câte ori este nevoie. Până obțineți rezultatul dorit. (De cele mai multe ori, totuși, treaba asta cu „trecutul peste”e utopică! Părerea Rudiei!)

207992_413151962078348_2068651439_n

Sursa

Treaba cu înșelatu’ e o chestiune personală și individuală. Nu merg generalizări și, cel mai important, e o boală în doi. Motivele, cauzele, soluțiile nu le vei găsi, duduie dragă, decât în cercul ăsta pe care îl formezi cu sus-numitul. Între tine și el.

Succes!

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte