Fericirea …e pe chipul meu!

La propriu!

Tocmai ce mi-am aplicat o mască. Nu, nu e din alea venețiene, că azi Cenușăreasa nu mai merge la bal.

Iar cremoșenia albă cu iaurt și felii de castravete am evitat-o…

…mai întâi că am folosit ingredientele la salată și apoi că aș dori să nu dea famelia în boli cardiace!

Prin urmare, am dat-o pe…natur(al)iste!

Zău că răcorește! Și după o zi de marți cu toate ceasurile rele în regulă, nu-mi doream decât să zac fericită într-o cadă cu apă fierbinte, cu un pahar de vin alături. Așa că e musai să nu-mi mai ardă fața de la atâtea aberații câte am auzit peste zi sau de la atâta praf cât mi-a aruncat vântul între ochi în timp ce mă întorceam acasă de la serviciu. De aceea, îmi trebuia ceva

1. care hidratează, ca să-mi pot reface chipul angelic până dimineață când o iau de la capăt
2. care răcorește, ca să mă pot relaxa după o zi… din acelea…
3. care protejează, că la vârsta mea (aproape fragedă!), musai niște antioxidanți
4. care să fie pentru toate tipurile de ten, pentru că tenul meu e…special.
5. care să nu aibă parabeni, că nu-mi plac chestiunile chimice a căror formulă nu am priceput-o nici când eram în școală
6. care să se încadreze în buget, că…deh!
7. care să miroase frumos rău, ca să mă ajute să mă relaxez, dar parfum hipoalergenic, pentru tenul meu special.

Așadar, am ales zmeură – pentru ten normal! Singura grijă a fost să evit buzele, pentru că, deși are atâtea avantaje, mă îndoiesc că s-ar potrivi și sistemului digestiv! Și cum am fost la dietă o vreme, cu restricție la fructe, nu știu zău cât mă pot abține! Vrei să mă pedepsești vreodată? Ia-mi fructele! Pot trăi bine și fără carnea de porc, și fără cartofii prăjiți, dar fără fructe…dezvolt o anxietate aproape…agresivă. De aceea, mărul nu lipsește din geantă! Îl savurez într-o pauză de masă, ca să mă curăț de demoni între două „ședințe-sesiuni de comunicare”. Asta până vine vremea pepenilor roșii! Atunci chiar că nu-mi mai trebuie nici mâncare! Iar toamna, când apar strugurii, sunt în stare să merg la furat precum Nică a lui Ștefan a Petrei!

Ca să revenim, fericirea e pe chipul meu! Și la propriu…și la figurat! Căci dacă m-am relaxat, am gura până la urechi și mă cuprinde așa un fel de bună dispoziție! Până la urmă, „fericirea stă în lucruri mărunte”, ca acesta pe care tocmai l-am descris! În momentele minunate pe care le savurezi la final de zi, când constați că viața chiar are farmec! Și că oricât de greu ți-ar fi fost în ziua aceea, gândul că, la final, poți să te retragi într-un colț și să savurezi micile plăceri, te ajută să treci mai ușor peste.

M-am trezit fredonând o melodie veche…

 

”Fericirea are chipul tău
Luminat de dragoste mereu
Ochii mi-au dăruit
Cerul lor infinit
Pentru inima mea.

Am vrea să fim adeseori
Preafericiți, nemuritori
Și veșnicia chiar în dar s-o primim..”

………………………………………………………………………………………..

Postarea este rezultatul unei schimbări radicale de direcție, pentru a evita un plagiat al minunatei Pisici Negre! 🙂  Și e o provocare marca Spring SuperBlog 2015, care vine de la Farmec!

Prima imagine aparține lui Marcel Seralio, celelalte sunt preluate de pe http://www.google.com și site-ul http://www.farmec.ro