Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive lunare: aprilie 2015

Be Quick! Be Mobile! Share it and Make a Profit!

Am ratat anul trecut un premiu garantat de la QuickMobile! Abandon prin neprezentare (la concurs!) Nu am de gând să mai pierd o șansă, așa că am citit bine cerința, am făcut puțină muncă de cercetare, m-am lămurit și m-am apucat de împrăștiat vestea:

Gama QuickMobile include peste 6000 de produse disponibile online de la circa 200 de branduri internaționale premium. Mai mult, QuickMobile oferă comisioane ce depășesc media oferită de advertiserii IT&C din rețelele de marketing afiliat, respectiv 3% pentru Telefoane și Tablete, 10% pentru produsele din categoria Gadgets, 20% pentru articolele din categoria Accesorii, 20% pentru produsele din categoria Branduri de lux.

Unde-i loc de comision, casc ochii cât cepele! Doar-doar s-o lega și de mine ceva! 😈

Be Quick!

Vrei să fii blogger. De preferat unul de succes. Vrei să scrii despre ceea ce îți place și să te simți bine în pielea ta (de blogger). Și mai de preferat ar fi să faci bani din treaba asta. Iar dacă și reușești, zi tu că nu țopăi de fericire și ești sigur că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior! 😉

Metodele sunt diverse, care mai de care mai profitabile sau nu, mai eficiente sau nu. „Promotori” ai ideilor bune există pe toate drumurile blogurile, vânzători de iluzii – cum că banii se fac ușor și cât ai clipi – de asemenea. Fă-ți timp și alege ceea ce ți se potrivește și ceea ce poate aduce cu adevărat succesul în cazul tău, individualizat.

Ideea e să fii rapid, să identifici oportunitățile reale și să profiți de ele.

Be Mobile! Quick Mobile!

Cum adică să fii…mobil? Adică flexibil. Adică să te adaptezi. Adică să prinzi ocazia și să nu o lași să-ți scape.

Ca deținător de blog sau site, poți câștiga bani în multe feluri.. Afilierile sunt la modă, dar trebuie făcut cu cap și cu parteneri de încredere. Iată o variantă: QuickMobile! Umblă vorba-n târg(ul online) cum că:

  • ar fi cel mai mare specialist în tehnologie din România
  • a devenit advertiser Profitshare
  • oferă comisioane care te provoacă
  • include peste 2.500 de produse disponibile online de la circa 200 de branduri internaționale premium
  • organizează concursuri cu premii pentru afiliați

Share it and make profit!

Promovează produsele din magazinul online QuickMobile. Unde mai pui că pe lângă faptul de a câștiga bani frumoși, mai poți prinde și premiul cel mare: Samsung Galaxy S6. Simplu, nu?

Să ne afiliem, zic!

Craiova celor șapte arte: ”De la musique avant tout chose”

Unii oameni sunt geniali! Sau, poate nu sunt, dar au momentul lor de genialitate atunci când rostesc cuvinte simple cu răsunet în mintea și sufletul celorlalți. Mi se întâmplă să mă regăsesc în cuvintele altora și atunci aproape mă roade invidia că nu mi-a venit mie ideea mai întâi!

De pildă…

„Faptul că pot să ascult muzică este una din cele mai mari bucurii ale vieţii mele. Dar eu ascult muzică şi în interiorul meu. Mie îmi cântă tot timpul ceva, îmi umblă muzica prin cap”.

Dan Grigore

Nu cred că existența mea ar fi la fel de…vie, fără muzică! Iar prin muzică, înțeleg mai mult decât ceva „care îți gâdilă în mod plăcut urechile”. Înseamnă o simbioză între cuvinte și sunete, capabilă să transmită stări, emoții, trăiri, bucurie, senzații, dorințe.

pic

Rătăcind (virtual, deocamdată) prin Craiova culturală, mi-am adunat pe un colț de hârtie și mai multe motive pentru care aș vrea să fiu acolo. Provocarea marca Tradem este, de data aceasta, o invitație dublă:

  • să descoperim un oraș reprezentativ nu numai pentru regiune, ci și pentru întreaga țară, prin ceea ce este, ceea ce promovează, ceea ce reprezintă pentru noi toți
  • să susținem proiectul Craiova Capitală Culturală Europeană 2021

Oltenii sunt obișnuiți cu evenimentele culturale promovate de Casa de Cultură Traian Demetrescu, dar pentru mine a fost o revelație să găsesc atâtea oportunități de a te simți în largul tău într-un loc unde te afli pentru prima dată.

Un concert al lui Tudor Gheorghe ți-ar bucura oricând sufletul ….

Afis-Anotimpurile-mele

Sau un concert de chitară, în acorduri catalane…

chitara-cantaret

În egală măsură poți savura un concert de muzică neconvențională sau un Festival de Muzică Electronică „În poiană la Palilula”, adică undeva departe de „jungla urbană”, în are liber.

Dacă vrei să te întorci la tradiții, poți alege Festivalul național „Ioana Radu” sau Festivalul-concurs Naţional al Interpreţilor Cântecului Popular Românesc „Maria Tănase”. 

Emblematic rămâne, Festivalul Internaţional „Craiova Muzicală”: „700 de muzicieni din 10 țări, demonstrează publicului meloman că nu există muzică ușoară sau muzică grea, există doar muzică bună.”

Craiova – la un pas  de a fi capitală culturală europeanăse deschide oamenilor ca florile de cireș care explodează primăvara.

………………………………………………………………………………………..

Imaginile sunt preluate de pe http://www.craiovaculturala.ro/

Postarea face parte din seria „Craiova și cele șapte arte”.

1. Craiova culturală

2. Craiova și pictura

Episodul XIII – „Dacă într-o zi te-ai întâlni cu Dumnezeu….”

„Dumnezeu umblă pe pământ? Sau doar acolo sus, lângă el, putem să ne așezăm în iarba norilor și să pălăvrăgim despre vieți? Și-ar murdări Dumnezeu picioarele cu urmele lăsate de oameni pe drumurile bătătorite de patimi și păcate?

Dacă te-ai întâlni într-o zi cu Dumnezeu, îmbrăcat în straiele lui vechi, albe, l-ai recunoaște? I-ai cădea la picioare sau ai continua blasfemia, negându-i cerul și apele și lumina și întunericul, mărul și șarpele? I-ai atinge mâinile strigând în gura mare că EL NU EXISTĂ, uitându-te adânc în ochii lui doar ca să te convingi că este ceva dincolo de ei? I-ai cere să despartă mări? Să transforme ape în vin? Să te învie? Să te ajute să te ridici, vindecându-ți aripile? I-ai cere toate astea cu gândul că va rata vreuna din minuni sau poate va întârzia la propria înviere și atunci ai putea să urli că ai avut dreptate?

Spune-mi, dacă într-o zi, chiar ție ți s-ar arăta Dumnezeul pe care îl negi, îl refuzi, îl blestemi, ce ai face? Ai trece mai departe nepăsător? Sau te-ai opri ca să-l iei de guler, reproșându-i toate cărările încâlcite și toate destinațiile la care ai întârziat?

Ți-ai aminti atunci de mine? Ți-ai aminti sărutul uscat și cei treizeci de arginți la cântatul cocoșilor, când te-ai lepădat de trei ori, de trupul meu, de mintea mea, de sufletul meu? L-ai ruga să te ierte pentru visul furat și pentru clipa ucisă cu voie atunci când ți-ai întors spatele? Crezi că Dumnezeu ar avea atunci timp să te audă?

Dacă într-o zi…te-ai întâlni cu Dumnezeu, în drumurile tale zbuciumate, știu sigur că EL te-ar putea ierta. Dar tu?”

Era ultima ei scrisoare. O găsise pe biroul din lemn pe care ea îl adora. Frumos împăturită, cu urma fină a parfumului ei pe hârtia albă, cu scrisul de mână impecabil. O citise detașat la început, negându-și fiecare posibilă tresăltare. Dar o regăsea în spatele fiecărui cuvânt cu litere rotunde, perfecte. Îi ghicea fiecare revoltă, fiecare reproș și fiecare strigăt de ajutor regăsit în pauzele dintre cuvinte.

O împături cu grijă mai mare decât ar fi vrut să arate și o strecură în buzunarul sacoului, fără să aibă idee ce destin îi plănuise deocamdată. Își luă cheile mașinii și ieși pe ușă ca o furtună, ca și cum încerca să scape de o negură care-i îngreuna respirația. Fugea din nou, ca să o uite. Tremura…

…………………………………………………………………………………………

Restul romanului AICI.

Craiova și cele șapte arte: Pictura

Pictura este poezie tăcută.
Plutarh

M-a fascinat mereu ideea de a realiza o hartă culturală. Să legi, astfel, oameni de locuri, poate pentru a putea înțelege mai bine atât viziunea lor despre lume, cât și ceea ce se ascunde dincolo de creațiile lor artistice, oricare ar fi ele. De fapt, am și început un proiect asemănător cu elevii mei, dar recunosc că a fost avantajată zona Moldovei 😀

De când cu campania pentru susținerea orașului Craiova în cursa pentru obținerea titlului de capitală culturală europeană, am descoperit că multe personalități își leagă numele de acest oraș. De pildă, Constantin Lecca, om de cultură și revoluționar pașoptist, primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental, a fost profesor de desen la Școala Centrală din Craiova.

Același Lecca i-a fost profesor, tot la Craiova, și celebrului Theodor Aman.

Născut și format în Craiova, Ion Țuculescu a rămas în conștiința națională drept  unul dintre marii pictori europeni ai epocii de după război: 

„Rațiunea a dirijat o pictură senină, senină ca scoarțele oltenești. Pictorul secret din mine a visat la altceva, la misterul cosmic… Nu mi-a fost dat să urc până Sus.” (Ion Țuculescu)

Aceeași Craiovă culturală a fost leagăn altui pictor celebru, Corneliu Baba, care a reînviat valorile marii tradiții a picturii, redescoperind chipul și universul țăranului român.

O impresionantă moștenire culturală care a luat naștere în orașul de pe malul stâng al Jiului. Iar tradiția trebie dusă mai departe, nu-i așa? În acest context, Muzeul de Artă – Palatul „Jean Mihail” organizează anual o expoziție colectivă a artiştilor profesionişti din Craiova, în cadrul căreia aceștia își prezintă cele mai reprezentative lucrări din domeniul artelor plastice. Pasionat de arta plastică contemporană sau poate de ceea ce înseamnă clasicul în artă, sunt câteva clipe pe care le poți petrece străbătând salonul special amenajat în fiecare an, din 2004 încoace.

Astfel de evenimente culturale, târguri sau expoziții, sunt susținute de Casa de Cultură Traian Demetrescu, pentru că miza e mare. O spune și bannerul afișat pe site-ul Craiovaculturală.ro:

Craiova Capitală Culturală Europeană 2021

Later Edit:

Aflu  de pe blogul lui Daniel că pictura craioveană merge mai departe de atât! O idee genială a liceenilor artiști face ca străzile orașului să capete…culoare!

……………………………………

Articolul face parte dintr-o serie de astfel de postări care susțin proiectul Craiova- capitală culturală europeană.

1. Craiova culturală

Imaginile sunt preluate de pe Google, iar ultimele două, chiar de pe blogul Natural, ca Aloe Vera 🙂

Everything … 4 MyCar

Are 6 ani în mai.

A venit la momentul oportun. A fost alegerea noastră. Am căutat, am așteptat și când am văzut-o în poze, ne-am înțeles amândoi din priviri: pe ea o voiam! Am îngrijit-o, am iubit-o, am plimbat-o – sau, de fapt, ea ne-a plimbat pe noi, la drept vorbind. Spre cele mai frumoase locuri, cu cele mai dragi persoane…

Și într-o zi ceva nu a mai mers. De aia am dus-o la diagnosticat.

sliderimg3

Primim „vestea” cu resemnare:

– Vă costă 1000 de lei. Piesele doar.

„Decât” 1000 de lei. Mai pui manopera 350 – că ne cunoaștem și e gata un salariu. „Famelie mare, remunerație…după buget”, vorba lu’ Ghiță Pristanda. Calculez, adun, scad, împart, dar rezultatul dă cu virgulă. Când e vorba de bani, omul este disperat să economisească oricât. Mi-am zis că poate găsesc o soluție pe net. Și tastez: Piese Auto Online. Rezultatul mă aștepta chiar pe prima pagină.

luk

Piese originale, prețuri bunicele, calitate maximă! Simplu de comandat cu formularul special de pe site, iar livrarea se face în timp util.

„Cei mai mulți oameni sunt înnebuniți după mașini. Intră in panică dacă găsesc o mică zgârietură pe capotă și vorbesc întotdeauna despre câte mile au făcut cu un galon de benzină” – J. D. Salinger

Am făcut mii de kilometri cu ea și de fiecare dată am ajuns cu bine la destinație. Nu știu alții cum sunt, dar îmi iubesc mașina și aș face …everything 4MyCar… so we can just hit the road 🙂

Provocare oltenească: Să descoperim Craiova culturală

„Foaie verde măghiran,
m-a făcut muica oltean![…]
Oltean sunt, oltean îmi zice,
oltean sunt oriun’m-oi duce.[…]

Foaie verde măghiran,
m-a făcut muica oltean!
Port condeiul de tufan,
unde scriu nu şterg un an,
că mi-s pui de craiovean.”

Care sunt primele cuvinte care îți vin în minte atunci când vine vorba de Craiova? Olteni, sud, praz, Amza, zaibăr, Jiu, câmpie, Mihai Viteazu, perfect simplu, nea Mărin, Brâncuși … Cu siguranță, dacă pui cap la cap sesiunile de brainstorming individuale, va rezulta un tablou interesant al unui loc cu rezonanțe istorice și culturale.

M-am născut moldoveancă, am trăit ardelenește o vreme, am vizitat multe orașe și sate românești, dar drumurile nu m-au adus încă spre sud. Craiova rămâne, astfel, o piesă, neidentificată, nedescoperită și neexplorată din puzzle-ul ce alcătuiește această țară minunată. Asta deocamdată! Pentru că dacă tot mi-a făcut cu ochiul provocarea lansată de Casa de Cultură Traian Demetrescu, aceea de a scrie despre evenimentele culturale promovate pe site-ul Craiova Culturală, mă gândesc să și câștig. Ne-olteancă fiind! 😈

Și pentru că documentarea este cuvântul cheie când nu ești la fața locului ca să simți pulsul…națiunii, te apucă mirarea când vezi câte lucruri NU știai despre un oraș important.

Apoi faci alte săpături și descoperi nu un simplu oraș, ci un adevărat caleidoscop cultural, cu toate șansele de a deveni o capitală culturală europeană. 

Craiova este un oraș unde s-au adunat ursitoarele spre a desena destine: poeți, pictori, muzicieni, sculptori, actori. Apoi, muzele și-au dat întâlnire tot aici și așa s-au născut adevărate capodopere, devenite apoi simbol nu numai al unei regiuni, nu numai al unei țări, ci al unei întregi nații:

Craiova este istorie, este trecut și prezent. Înseamnă literatură, înseamnă pictură, înseamnă film. Am învățat că, totodată, Craiova înseamnă, printre altele, și Festivalul Internațional Shakespeare, Festivalul Internațional Craiova Muzicală,  Festivalul Maria Tănase, Festivalul Puppets Occupy sau alte evenimente notabile și inedite care depășesc timpul și spațiul.

Va urma, pentru că am aflat prea multe lucruri interesante ca să le țin doar pentru mine! 😀 Până atunci, susține și tu Craiova Capitala Culturală Europeană 2021

Sursa foto: Google 🙂

De ce aș avea nevoie de un contabil?

„Cine economisește bani, trăiește fără griji”. (Proverb)

Contabilitatea mi s-a părut mereu o limbă străină. Am crezut o vreme că e suficient să cunoști bine matematica și gata! Ești bun de contabil. Evident, cu studiile necesare pentru patalamaua care atestă că te poate lumea angaja pe un post bunișor. Și iată o metodă de a trăi bine. Căci al doilea mit – spulberat între timp – este că ei, contabilii, trăiesc în lux., că au salarii de invidiat și că-și petrec vacanțele în cele mai exotice locuri. Nu e chiar așa! Apoi am citit tot felul de lucruri despre categorii de contabili: contabili financiari, contabili primari, contabili experți și tot așa, de nu am mai înțeles ce face fiecare și cu ce se ocupă.

Dar lucrurile care nu se află în aria ta de interes rămân în stadiul superficial, până când te lovește nevoia. Vrei să-ți pornești propria afacere și crezi că e suficient să studiezi singur despre cum se gestionează, ca această afacere să fie de succes. Numai că există riscul să te împotmolești la un moment dat. Și atunci te gândești că ar fi bine totuși să apelezi la o firmă de contabilitate care să te ajute:

  • să te țină la curent cu modificări legislative
  • să-ți explice noile politici contabile
  • să-ți prezinte exemple de tratamente contabile și soluții particulare pentru afacerea ta
  • să-ți ofere servicii de consiliere și consultanță
  • să te scutească de căutări îndelungi
  • să te scutească de neplăceri provocate de amenzi sau acte necompletate corespunzător.

Astfel, ți se ușurează munca și faci economii și financiare și de timp prețios!

808

 Sursa foto: Google

Vrei să te citesc? Dovedește-mi!

Unii au numit-o Republica Blogosferică sau Blogosferia. Nu sunt departe de adevăr. În ziua când oamenii au început să devină bloggeri, s-au mutat cu toate ideile, aranjate în forme felurite și în decoruri variate, într-un alt loc, pe care l-au numit virtual. Unii și-au luat și valorile și principiile odată cu acest pas, în timp ce alții le-au pierdut pe drum. Sau poate că nici nu le-au avut vreodată. Și așa s-a născut o comunitate nouă. Dar, ca orice comunitate umanoidă, nu a rezistat și s-a divizat. Foarte curând au început și luptele pentru valori pierdute sau pentru averi închipuite. Lupte inutile pentru întâietate, pentru supremație s-au măsurat în like-uri, vizitatori unici, pingback-uri și alte instrumente mai mult sau mai puțin relevante. Și așa, Blogosferia a devenit, de fapt, o junglă, în care puțini își păstrează integritatea și rămân la scopul inițial stabilit pentru a scrie pe un blog.

Citesc bloguri diverse. Pe unele pentru că îmi sunt dragi, pe altele pentru că m-a atras titlul, majoritatea celor asupra cărora am revenit mi-au atins sufletul. Mai sunt bloguri prietene, bloguri interesante prin abordare și foarte, foarte puține bloguri pe care le citesc din complezență. Cred că aș putea găsi, până la urmă, și un blog pe care l-aș citit toată viața!

Ce mă face să nu mai urmăresc un blog?

Nu revin când blogul pe care am intrat este sec, plin doar de informații (nici măcar noi) și plin de bannere publicitare.

Nu revin când greșelile de exprimare sau cele gramaticale îți izbesc retina și-ți zgârie creierul.

Nu revin pe blogurile obositoare ca temă, ca format și neîngrijite ca aspect.

Nu revin pe blogurile care nu îmi transmit absolut nimic, cu articole mecanice, scrise cu scopul de a atrage vizitatori și de a umple pagini.

Nu revin pe blogurile unde se promovează scandalurile, instigările sau violența verbală.

Îmi displac bloggerii care își ignoră cititorii, nerăspunzând comentariilor. Mai ales celor în care li se solicită în răspuns. E o dovadă de respect să acorzi atenție celor pentru care scrii. Nu, textul ăsta cu „scriu doar pentru mine” e o aberație! Nu ai scrie public dacă ai scrie „pentru tine”. Ai fi rămas la stadiul de jurnal sau ți-ai fi făcut blogul privat. Expunându-te aici, în virtual, vrei să te descoperi celorlalți. Da, pot să accept că o faci pentru a te elibera de gânduri, pentru a te descărca de emoții, pentru a spune, sub masca anonimatului sau nu, lucruri pe care altfel nu le-ai spune.

Dacă vrei să te citesc, fii acela care mă smulge lumii reale și mă duce de mână spre un loc unde mă simt confortabil, unde găsesc rezonanțe ale gândurilor mele, ale frământărilor mele, ale sufletului meu. Evident, tu, bloggerule, nu ai de unde să știi ce mă face pe mine să vibrez. Sau pe altul care intră să te citească. Dar e suficient să scrii adevărat, să scrii cu sufletul – adică să pui o bucată din tine, mai mult sau mai puțin voalat, fie o opinie argumentată, fie o emoție – să scrii corect și să fii sincer. Vor apărea cititori care să te „simtă” și care să-ți răspundă.

Nu încerca să mă amăgești cu poze furate, cu texte „împrumutate”, cu idei expirate. Nu revin să citesc texte plagiate!

Fii original, fii interesant, fii sincer! Și am să revin.

Citatul de duminică (11) – Despre plagiat

Plagiatorii dorm liniştiţi. Muza e femeie şi rar de tot recunoaşte cine a fost primul.

Stanislaw Jerzy Lec

Povestea asta cu plagiatul a devenit atât de comună, încât oamenii o iau ca pe un lucru firesc al cotidianului. Îi ironizează pe plagiatori, unii direct, alții insinuant, dar se pare că fenomenul nu poate fi oprit. Ba mai mult, cei în cauză, obosiți financiar și epuizați psihic de acest război al nervilor, cedează la un moment dat și renunță. De fapt, pe asta se și bazează plagiatorii! Pentru că face parte din profilul lor: oameni fără scrupule și fără talent, dornici de a parveni, chiar dacă asta înseamnă să-l învie din morți și pe Stănică Rațiu! Testează terenul, fură ce li se pare interesant – neapărat de la unii care au deja faimă, dar dacă nu se încumetă, iau de la ăștia mici, dar vizitați de muză – și apoi au grijă să devină celebri și credibili. Se bazează pe faptul că oamenilor li se face lehamite de un război dus unu la unu (cine se mai zbate să te susțină în zilele noastre?), că nu au bani de procese sau, mai rău, că se complac în starea asta cu scuza: ”înseamnă că sunt important de m-a copiat!” Cum să-i cataloghezi? Paraziți care-și duc viața simbiotic? Viermi care rod bucăți de suflete crezând că pot scoate mătase pe partea cealaltă?

Tu ce ai zice să te afli copiat? Ce ai face? Ai alege să taci? Ai lupta împotriva evidențelor? Ai lupta până la capăt să-ți protejezi creația, oricât de neînsemnată ar fi ea în ochii tăi? Ai accepta asta ca pe un dat al existenței miere în care trăim?

Facem zilnic  campanii de orice fel. Mai mult sau mai puțin serioase, umanitare, le zicem, mai mult sau mai puțin de ochii lumii, mai mult sau mai puțin implicați. Tu ai duce o campanie împotriva plagiatului?

Să lansăm un concurs de vânătoare, zic! Cine găsește cei mai mulți plagiatori? N-o să stârpim, e drept, specia asta umanoidă, dar măcar nu le ușurăm drumul spre înaltul cerului!

Eşti râsu’-ntregului Apus,
Plagiator, om de nimic,
„Te-ai înălţat atât de sus”,
Ca să vedem „cât eşti de mic!”…

epigramă de George Budoi

Până a nu sări cu gura că sunt o idealistă care se aruncă fără plasa de salvare, luați de citiți AICI și AICI și ziceți drept de nu vi se zburlește părul! Vienela și Vavaly știu de ce!

Spring SuperBlog 2015 de la 1 (pân’) la 10

Primiți cu SuperBlogu’-ntârziat?
că eu m-apuc de numărat!

11133709_745822198867932_5106393235598175248_n

Fuse și se duse! Repede ca vântul cald de primăvară. Noroc de poze și filmări, că aș fi spus că am visat. Vis colectiv. Nebunie colectivă! De acum m-am lămurit că e un loc (un grup) al dependenților de deadline și de punctaje și de clasamente și de contestații, un club unde puțină lume a mai rămas întreagă la minte. Parol!

Ce a însemnat SSB-ul de anul ăsta? În cifre, că am văzut că se poartă!

1 – Primul SSB; scurt și nedureros, cu o ascensiune fulminantă spre top. Primul meu interviu radio! Cu ușoare furnicături și tremurări de voce;

2 – Al doilea discurs în fața unui public imprevizibil, cu întrebări menite a te provoca sau a te încurca și cu râsete de ambele părți. A doua ediție SB la care particip. Și locul al doilea, temporar, ce e drept, pe la începutul competiției. 😈

3 – Trei stejari! Falnici și albi de la ninsoarea mieilor. Locație de vis, cu primire caldă și loc de destindere în voie. Bucuria copiilor! 😀

4 – Plecat-am patru din Moldova! Cu Dana de Moinești, Dana de Iași și Claudia de Iași. Numai bine cât să contrabalansăm măcar puțin cu trupa de șoc oltenească.

5 – Cinci persoane am fost în mașina RDA, de la Bacău la Brașov. 😀 Șoferul prudent și doi copii pe post de suporteri – am crezut noi, plus două superbloggerițe de soi! 🙂

6 – Șase fete cucuiete dintr-un club al cuvintelor, reunite la mijloc de țară (conform foto anexată 😀 )

10393702_803913409663173_454166841144399978_n-168x3007 – Șapte zile din săptămâna de dinainte și șapte din cea de după, m-am gândit la magicul eveniment! Plus că am și prins locul șapte la un moment dat, până am rămas fără grai farmec!

8 – În clasamentul adevărului, la finalul finalului, acolo am rămas: pe locul 8! Chiar dacă până și eu am avut dubii în legătură cu asta! 😀

9 – Rămâne numărul meu norocos: nouă! Îl pun și la loto (dacă îmi amintesc să mai joc din când în când!) Și da, am fost ș pe locul 9 cu o zi înainte de a fi pe 8! 😀

10 – Zece probe de foc! Rapide și provocatoare. Iar probele astea zece m-au adus în primii zece! Adică…aș putea fi o fată de nota zece! 😀 Gradul de modestie a crescut vizibil în ultima vreme, odată cu această distincție! 🙂

De frumos a fost frumos, așteptăm sesiunea de iarnă! Mai ales că am scăpat de oltean și acum răsuflăm (mai) ușurați. M-am întâlnit și cu Olimpiana mea, cu care aș mai fi stat vreo două nopți întregi la povești. Am revăzut oameni dragi, am cunoscut oameni frumoși, am râs, am dansat (puțin), am vorbit (mult!), am dormit bine, prin urmare, ne-am distrat.

Ce-o mai fi…om mai vedea! 🙂

Până atunci, să ne aducem aminte:

și

Și să ne fie de bine!

Leapșă. Singurul blog pe care l-aș citi o viață întreagă (?)

Cum treceam pe străzile iluzorii unde soarele răsare de fiecare dată și mai aprins și mai interesant, m-am trezit cu o minunăție de provocare: „singurul blog pe care l-aș citi o viață întreagă”!

Îmi pare rău, Sarcasticule, dar după ce vin la spartul târgului, o să apar și cu fitzoșenii 😀 Adică am să încep să spun că nu, nu poți alege așa, la întâmplare sau după calcule infinite, un SINGUR blog. „De ce?” – ai să mă întrebi, probabil sau doar o să-mi imaginez eu că m-ai întreba. Pentru că:

  • ar fi nedrept să-ți limitezi orizontul la o perspectivă unică a existenței umane, oricât de mult ți-ar plăcea să citești acolo iar și iar;
  • fiecare act repetitiv duce la monotonie, ca să nu zic plictiseală, iar la un moment dat ți se face lehamite de câtă „perspectivă unică” ai înghițit;
  • trăim într-o lume pestriță, ceea ce înseamnă că este imposibil să nu găsești lucruri mărunte, detalii poate nesemnificative, la unele persoane despre care nu știi nimic. Și atât! Nu ai vrea să revii acolo, ci doar să savurezi momentul acela de genialitate care te-a făcut să zăbovești pe blogul omului;
  • lumea e într-o permanentă schimbare, inclusiv noi înșine, prin urmare, ceea ce ne place azi, s-ar putea să nu ne mai placă mâine. Sau ceea ce sunt persoanele din spatele blogului, ar putea evolua la un moment dat, lucru care ar fi de preferat, nu?
  • uneori am nevoie să râd din tot sufletul, alteori am nevoie de o informație sau o părere; sunt situații când vreau doar să citesc și să tac, așa cum citești un roman pe un fundal muzical.

Perfecțiunea nu s-a inventat! Astfel că nu știu dacă un blog ar putea satisface întru totul nevoile mele de lectură. Până la urmă eu însămi am dificultăți în a mi le defini! 🙂

Dar, de dragul lepșei, am să încerc să mă apropii de ceea ce presupune „regulamentul” 😀

Aș citi o viață întreagă un blog despre mine! 🙂 Sună prea egoist? Da, poate chiar despre mine, eu văzută prin ochii altuia. Sau poate doar un blog în ale cărui postări să mă regăsesc de cele mai multe ori. Ca într-o oglindă. De ca și cum, citind acolo, nu ai mai crede că ești singurul nebun pe o insulă pustie. Mi-ar fi plăcut să citesc mai mult aici, dar, din motive neacceptate de mine necunoscute mie, autorul s-a oprit. Poate aș fi putut să-l citesc „o viață întreagă”. 🙂

Citesc de multă vreme un blogul Cameliei, aproape cu fidelitate. Evident, mă atrage ceva mereu și la Diana, dar e o chestiune care devine personală și nu „la schimb” așa cum se practică. O fi suficient? Îndrăznesc să cred că nu! Mereu voi deschide și pagini noi și, poate le voi închide pe unele vechi.

Și apoi…ce mai este „pentru toate viața” acum?

😀

Dacă vrea cineva să preia leapșa…ar fi interesant! Anca? Cristina? Claudia?

Dă-mi 500 de lei și mi-am înverzit balconul!

Fiecare om are locul lui.
Da’ nu despre locul lui sub soare vorbim. Asta-i pentru basme. Eu zic de lumea asta…modernă. Fiecare om are locul lui, unde se simte bine, relaxat, unde ar vrea să se refugieze din când în când ca să mai uite de calamități, ratele la bănci, serviciul suprasolicitant sau tanti Floarea de la 1, responsabilă cu semnatul condicii în bloc.
Și la noi în casă fiecare are locul lui. Copilu’ are chiar o întreagă cameră, numai a lui și e tare mândru de ea. De aceea, și-a revendicat-o foarte clar și strict:
IMG-1426856311657-V
Consortul are și el locul lui. Care include, pe lângă altele, televizorul cu telecomanda blocată pe canalele de sport preferate. Acolo e retragerea strategică întru relaxare, ceea ce presupune o oarecare stare de surzenie temporară (mai ales la văicărelile nevestei).
Eu?
Hm… Cârcotașii ar crede că pot ghici dintr-o lovitură bucată care ar fi locul meu. Dar îi las să-și dea cu presupusul, întrucât, contrar aparențelor (și gurii satului), locul meu nu e chiar în bucătărie. Să spunem că acolo ar fi punctul de întâlnire cu restul clanului. Mie mi-a rămas…balconul! Unii ar râde, alții ar comenta malițios, dar eu spun că nu e, totuși, puțin lucru. Asta poate și pentru că balconul meu este neobișnuit de mare pentru un apartament. L-am adjudecat, cu o majoritate covârșitoare – chiar unanimitate, de fapt. Așa că acum am de gând să-l transform în „locul meu”. Să mă reprezinte, adică. Să poarte amprenta personală.

Cum adică???”

Corect! „Amprenta personală” sună ușor desuet. Adică trebuie să fie:

  • simplu
  • funcțional
  • verde

Am căutat câteva idei pentru asta:


Elemente obligatorii:

  1. măsuța pentru laptop (aproximativ 135 RON)
  2. scaun confortabil (aproximativ 150 RON)
  3. un raft cu acces rapid la cărți (aproximativ 50 RON)
  4. lipsă perdele (am oroare de perdele!) (deci 0 RON!)
  5. și multe flori/plante/copăcei decorativi (probabil în jur de 160 RON)

Acum că sunt pe deplin hotărâtă asupra amenajărilor, mai rămâne o singură problemă: resursele financiare.
Tot netul e baza, dublat de reclamele de la televizor la Provident:

Se pare că nu e așa de greu să obții cel mai rapid împrumut, fără să strici relațiile cu prietenii și fără să cauți cu lupa scrisurile mărunte de pe contractele cu băncile. Mie îmi trebuie aproape 500 de RON, pe care îi pot obține extrem de simplu, dacă e să mă iau după prezentare:
providentCând va fi gata, am să scriu mândră foarte că am și eu de acum… locul meu! 😀

……………………………………………………………………………………

Imaginile sunt preluate de pe Google, prin sfântul buton de „search”, din arhiva personală și de pe site-ul celor de la Provident, în al doisprezecelea ceas! 😀

E oficial: am blog Vegeta…l

— Cum mă iubeşti tu, fata mea?
— Ca sarea în bucate, tată!

Cineva m-a învățat mai demult că și gătitul este o artă. Că nu pui orice și oricum în oală și apoi în farfurie, cu pretenția că ești numai bun de bucătar.

Cum faci că-ți iasă bucate alese?

Rețeta de succes este aceea care îți face papilele gustative să o ia razna, iar degustătorii să se întreacă în a mai cere o porție. Ingrediente pentru o rețetă de succes? Natura este mai mult decât generoasă cu noi! Alege ceea ce este sănătos, gustos și sățios. Numai că orice rețetă trebuie să aibă și micul ei secret: fie dibăcia bucătarului, fie un ingredient surpriză care să desăvârșească gustul.

„Câtă sare să pun?”

„Cât piper?”

„Ce condiment aș putea să folosesc ca să -i schimbe gustul?”

Scapi de toate întrebările astea sâcâitoare dacă altcineva, priceput, stabilește măsurile pentru tine.

wpid-img_20150325_095116

Am auzit de Vegeta de când m-am trezit în bucătăria casei părintești, observator al procesului culinar, pas cu pas. Era nelipsită din mâncărurile mamei! Îmi amintesc de atunci figura bucătarului simpatic, cu mustața lui Hercule Poirot și boneta albă.

De ce Vegeta

Pentru că este „autoritatea absoluta pe piața de adaosuri universale pentru mâncare”. Pentru că a găsit formula perfectă pentru a combina arome, intensificându-le pentru a obține cele mai delicioase mâncăruri. Pentru că a rezistat mai bine de 50 de ani pe piață, ceea ce înseamnă că a găsit cea mai bună formulă pentru supraviețuire. Succesul unui produs se contorizează în funcție de numărul clienților care îl folosesc. Vârsta venerabilă îi acordă credit prin prisma experienței pe care a dobândit-o în tot acest timp. Tocmai această experiență a generat un rebranding de fiecare dată când a cerut-o piața.

De ce ar avea nevoie Vegeta de mine și de Blogul Neinspirațional?

Ca să se vândă, orice produs trebuie să fie promovat. Ca să fie promovat, are nevoie de o poveste. Ca să fie credibile, poveștile trebuie să se țeasă în jurul unui sâmbure de adevăr. De asemenea, poveștile trebuie să atragă și să convingă. Blogging-ul este o modalitate eficientă de a duce povestea mai departe. Dar, și mai important, de a o re-crea în moduri diverse, astfel încât să o păstreze mereu vie, incitantă, provocatoare. Un zâmbet, o poezie, un articol constructiv, o părere, un testimonial… Toate acestea conturează o imagine pozitivă și veridică sau, cel puțin stârnesc curiozitatea. Prin urmare, produsul devine subiect de discuție.

De ce aș avea eu nevoie de Vegeta

Nici nu am știut că poți să fii „blogger oficial”. Dar mă gândesc că asta presupune cel puțin trei lucruri bune:

  1. asocierea imaginii blogului cu un brand cum e Vegeta
  2. implicarea în campanii, ceea ce înseamnă să cunoști oameni noi, să faci lucruri noi și diverse, să te adaptezi unor situații și să accepți provocări
  3. promovarea blogului prin articole, linkuri, concursuri și interacțiunea cu pagina oficială de Facebook Vegeta

Prin urmare, este o colaborare win-win. Cât de bine sună asta, nu? 😉

Așadar, mă înscriu! Vreau să fiu și eu blogger-ambasador! Cineva pentru? Împotrivă? 😀

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte