Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: Spring SuperBlog 2015

A Bad Hair Day? Dă-i cu Farmec!

A fost odată ca niciodată!

A fost odată o fată. Nu de împărat, că fuseseră maziliți deja pe vremea aceea, iar averea li se retrocedase. O fată simplă. Și ca toate fetele, visa la un moment dat să devină Cosânzeană. Cum să fii Cosânzeană, dacă nu ai cosițe? Degeaba mituiseră ursitoarele și măsluiseră baghete magice. Fata noastră s-a pricopsit încă de la naștere cu…

1 par

Blondele cosițe erau doar un moț. I s-a spus să nu se îngrijoreze, că va veni și vremea când se va putea lăuda cu un păr mătăsos, de aur, moale, numai bun de muză pentru poeți. Dar vremurile acelea s-au lăsat mult așteptate. Așa că fata și-a luat inima-n dinți și pieptănul în mână și s-a apucat de treabă, doar doar grăbește procesul de… Cosânzire.

5 par

Nici vorbă de succes! Toate tehnicile păreau să dea greș. Părul nu-și găsea forma lui de Cosânzeană și pace! Așadar, fata noastră a apelat la experți în…bad hair day..

Rezultatul???

2 par

Da! A venit cu tot cu globuri, beteală și artificii! Cât a mai plâns biata fată! Și cât s-a mai rugat de Moș Crăciun să se îndure măcar el de părul ei! Fără succes și de această dată!

Ei, vedeți voi, pe vremurile acelea nu exista Gerovital Tratament Expert, și de aceea, lucrurile, insclusiv părul, nu aveau Farmec! Dacă ar fi fost fată de împărat, altfel ar fi stat lucrurile! Cu siguranță pețitorii s-ar fi întrecut care să-i aducă cel mai eficient șampon regenerant, cele mai bune măști de păr sau măcar un ser termoprotector, un balsam, un ulei nutritiv. Dacă ar fi fost fată de împărat, îl chema pe Merlin, vrăjitorul, și cu o poțiune magică, puff! Cosițe aurii, strălucitoare și farmec-ătoare! Dar nu, aici nu vorbim de fete de împărat! Ci de o fată simplă, cu un pieptăn și cam atât.

Aceasta este o poveste. Orice asemănare cu realitatea este…posibilă și total întâmplătoare. Nu vă uitați nici la asemănarea izbitoare cu personajul, căci aparențele înșală din când în când. 😈

În ceea ce mă privește, prefer să folosesc produse românești de calitate, probabil dintr-o mândrie românească. Și pentru că au la bază ingrediente de origine vegetală și minerală. Și pentru că din 8 sub-game și 22 de produse, ai de unde să alegi ce ți se potrivește. Cosițele… nu mai sunt blonde, dar nu se mai poartă oricum, culoarea asta. În schimb, arată a păr frumos și sănătos. Ca în reclamă!

probe_farmec_superblog

Așa că, mi-e milă de fata din poveste, dar eu…I love my hair!

Grea treabă asta cu părul! Mai ales dacă ești femeie! Cochetă.

Tu? Care e povestea ta de Cosânzeană?

……………………………………………………………………

Proba numărul doi a provocării SuperBlog 2015. Să fie cu muuult Farmec! 😉

Ah! Imaginile sunt…din arhiva de aur! 🙂

Să aibă și Partenerul o zi a lui!

Oamenii vor să aibă parteneri la suferinţă, şi admiratori, la succes.

Octav Bibere

Introducere

Omul este o ființă socială! Dintre toate viețuitoarele create de Dumnezeu, omul este cu siguranță cel mai vulnerabil și cel mai neajutorat. Indiferent cât de bine se descurcă în general, vine un moment în viața lui când nu poate duce la bun sfârșit un lucru de unul singur. Așa a apărut Partenerul! Cineva cu care să împartă bunele, dar mai ales belelele relele, cineva care să facă măcar jumătate din muncă, cineva care să-i asigure un backup suficient de solid într-o împrejurare catalogată drept „de criză”.

Cum să poți organiza o competiție importantă fără parteneri? Asta ar fi ca tortul fără cireașă! Cine să (te) susțină? Cine să (te) promoveze? Cine să popularizeze? Pe umărul cui să plângi sau…pe cine să-ți verși năduful? Desigur, pe bietul partener!

Dacă ai curiozitatea să dai „căutare” despre rolul partenerului, găsești câteva chestiuni foarte relevante. Dar ca să le descifrezi mai ușor sau mai bine, ai nevoie de tătuca Chomsky, pentru că orice text are un substrat și orice suprafață are…adâncimea ei. Așadar, zice la carte că:

  • partenerul deține o vastă și relevantă  experiență (structura de adâncime zice de fapt: ce bine că e cineva care știe ce trebuie făcut!)
  • partenerul se va implica în activitatea de vizibilitate (traducere: trebuie să mă ridice cineva pe umeri, ca să mă văd mai bine în poză!)
  • partenerul se va implica în activitatea de informare (din gama: dacă nu știu ceva, sun un prieten)
  • partenerul se va implica în activitatea de publicitate (practic, cineva trebuie să țină camera de luat vederi și microfonul când am ceva de zis)

De ce?

Ar fi nedrept să-l lași uitării când te cuprinde febra succesului! De aceea, este esențial să faci ceva pentru partener! De ce să nu-i organizezi o zi specială? Există „Ziua Mondială pentru Orice”! De ce să nu aibă și Partenerul una? Evident, nu orice partener, ci Partenerul SuperBlog. Mai ales că la ultima ediție, stimabilul Hitler SuperBlog a ieșit cam șifonat la final, vărsându-și nervii pe toată lumea:

Când?

Obligatoriu de două ori pe an! Adică exact atunci când nevoia memoria ne trage de mânecă, la final de competiție, ca să cinstim și parteneriatul, fără de care socoteala din târg s-ar alinia cu greu celei de acasă! 😀 Fotor0324211326 Așadar, Ziua Partenerului SuperBlog – de primăvară și Ziua Partenerului SuperBlog – de iarnă. Îi cinstim semestrial, ca să întărim relațiile cu partenerii! De bloguială, zic! Să fie și pentru cei care iubesc iarna și pentru cei care caută căldura. Prima să fie pe 4 aprilie, ca de început de sezon mai cald, la sfârșit de Spring SuperBlog. Cea de a doua pe 13 decembrie, ca să alunge toate vorbele grele duhurile rele adunate după un șir interminabil de probe.

Cum?

Cu cântec și voie bună, cum altfel? Cu surle și cu trâmbițe! Cu mâncare și băutură! Cu oameni buni și vrednici! Zilele astea mondiale trebuie să aibă o cauză nobilă. Iar Partenerul SuperBlog susține una dintre cele mai nobile cauze:

Să se scrie corect!

Să se scrie bine!

Să se scrie creativ!

Să fie ziua lor, zic, dar dacă tot sunt parteneri, să contribuie! Că dacă i-ai lăsa pe margine pe partenerii media și pe bloggerii parteneri, s-ar simți dați deoparte, așadar, implicare, după ceea ce știe și poate să facă fiecare!

Partenerul 1. Să dea de veste în țară/ că-i rost de Ziua Mondială!

Partenerul 2. Să publice la catastif/tot ce-i nou și inovativ!

Partenerul 3. Să creeze repede ecou/prin unda de la radio!

Partenerul 4. Să facă o fotografie/ca să rămână ziua vie! 10407764_10205360252906538_3180449776789336155_n Partenerul 5. Să ne vedem mai repejor/cu toții la televizor!

Motiv de petrecere avem, organizarea merge strună, așteptăm prima aniversare: 4 aprilie! 🙂

Disclaimer:

Această postare este un pamflet! Rugăm tratarea ca atare. În esență, știm foarte bine că partenerii sunt importanți indiferent de domeniu:

A partner’s different perspective is valuable, but the very fact that it is different means that it will require work, humility, time, and resources to incorporate that perspective. At times, this will require checking one’s pride at the door.”

― Ron Garan

…………………………………………………………….

Astfel, am încheiat timid competiția Spring SuperBlog 2015. 🙂

Fericirea …e pe chipul meu!

La propriu!

Tocmai ce mi-am aplicat o mască. Nu, nu e din alea venețiene, că azi Cenușăreasa nu mai merge la bal.

tablouri_abstracte_moderne_marcel_seralio_masca_venetiana_cu_inima_pasionala

Iar cremoșenia albă cu iaurt și felii de castravete am evitat-o…

masca castravete

…mai întâi că am folosit ingredientele la salată și apoi că aș dori să nu dea famelia în boli cardiace!

Prin urmare, am dat-o pe…natur(al)iste!

434-2

Zău că răcorește! Și după o zi de marți cu toate ceasurile rele în regulă, nu-mi doream decât să zac fericită într-o cadă cu apă fierbinte, cu un pahar de vin alături. Așa că e musai să nu-mi mai ardă fața de la atâtea aberații câte am auzit peste zi sau de la atâta praf cât mi-a aruncat vântul între ochi în timp ce mă întorceam acasă de la serviciu. De aceea, îmi trebuia ceva

  1. care hidratează, ca să-mi pot reface chipul angelic până dimineață când o iau de la capăt
  2. care răcorește, ca să mă pot relaxa după o zi… din acelea…
  3. care protejează, că la vârsta mea (aproape fragedă!), musai niște antioxidanți
  4. care să fie pentru toate tipurile de ten, pentru că tenul meu e…special.
  5. care să nu aibă parabeni, că nu-mi plac chestiunile chimice a căror formulă nu am priceput-o nici când eram în școală
  6. care să se încadreze în buget, că…deh!
  7. care să miroase frumos rău, ca să mă ajute să mă relaxez, dar parfum hipoalergenic, pentru tenul meu special.

Așadar, am ales zmeură – pentru ten normal! Singura grijă a fost să evit buzele, pentru că, deși are atâtea avantaje, mă îndoiesc că s-ar potrivi și sistemului digestiv! Și cum am fost la dietă o vreme, cu restricție la fructe, nu știu zău cât mă pot abține! Vrei să mă pedepsești vreodată? Ia-mi fructele! Pot trăi bine și fără carnea de porc, și fără cartofii prăjiți, dar fără fructe…dezvolt o anxietate aproape…agresivă. De aceea, mărul nu lipsește din geantă! Îl savurez într-o pauză de masă, ca să mă curăț de demoni între două „ședințe-sesiuni de comunicare”. Asta până vine vremea pepenilor roșii! Atunci chiar că nu-mi mai trebuie nici mâncare! Iar toamna, când apar strugurii, sunt în stare să merg la furat precum Nică a lui Ștefan a Petrei!

Ca să revenim, fericirea e pe chipul meu! Și la propriu…și la figurat! Căci dacă m-am relaxat, am gura până la urechi și mă cuprinde așa un fel de bună dispoziție! Până la urmă, „fericirea stă în lucruri mărunte”, ca acesta pe care tocmai l-am descris! În momentele minunate pe care le savurezi la final de zi, când constați că viața chiar are farmec! Și că oricât de greu ți-ar fi fost în ziua aceea, gândul că, la final, poți să te retragi într-un colț și să savurezi micile plăceri, te ajută să treci mai ușor peste.

M-am trezit fredonând o melodie veche…

 

”Fericirea are chipul tău
Luminat de dragoste mereu
Ochii mi-au dăruit
Cerul lor infinit
Pentru inima mea.

Am vrea să fim adeseori
Preafericiți, nemuritori
Și veșnicia chiar în dar s-o primim..”

………………………………………………………………………………………..

Postarea este rezultatul unei schimbări radicale de direcție, pentru a evita un plagiat al minunatei Pisici Negre! 🙂  Și e o provocare marca Spring SuperBlog 2015, care vine de la Farmec!

farmec2-300x300

Prima imagine aparține lui Marcel Seralio, celelalte sunt preluate de pe http://www.google.com și site-ul http://www.farmec.ro

Cum să naști afaceri din idei strălucite

where-there-is-a-will-there-is-a-way

De la începutul vremurilor ducem o luptă inutilă pentru întâietate: este o lume a bărbaților sau o lume a femeilor? Fundamental greșit! Este o lume a banilor! Indiferent de subiect – educație, sănătate, politică, distracție, viață, chiar moarte – totul se rezumă, în final, la bani. Oricât de mult ar vrea Rudia să pretindă că este (încă) una dintre aceia care nu pun preț pe aspectul material al existenței, nu ar reuși decât să pară o mironosiță fandosită. Banul a devenit „partenerul simbiotic” fără de care nu am izbuti să mergem mai departe. [Evident, asta nu înseamnă că banul justifică dezumanizarea personajelor! n.a.]

Contrar părerii cârcotașilor blogosferici, Rudia are și job – care îi asigură un trai decent – are și viață! Atât personală, cât și socială. Dar mereu ne dorim mai mult, nu? Face parte din permanenta devenire a individului care nu poate să rămână blocat într-un stadiu al existenței sale, ambetat de aparentul succes, care nu e decât o chestiune „perisabilă”. Ai atins un scop, ți-ai împlinit un vis, găsește-ți altul! În felul ăsta se definește cu adevărat verbul „a trăi”. Sau mă înșel?

Cele două ipoteze de mai sus au trimis-o pe Rudia direct în Italia, la un curs de antreprenoriat social. Scopul? Nu strică niciodată să știi ce pași trebuie să faci pentru a naște și a dezvolta o idee de afaceri, astfel încât să-ți iasă cât mai aproape de ceea ce ai plănuit.

Experiența cu pricina a generat două concluzii:

  1. ideile există – trebuie doar elaborate eficient pentru a forma un plan de afaceri
  2. soluțiile există – atâta vreme cât știi ce vrei și ești dispus să încerci să treci oceanul înot

Pentru că prejudecățile au câștigat și ele un loc important în viața noastră, Rudia era cât pe ce să rateze o Idee cu potențialFranciza AVBS Credit. 

La prima privire aruncată peste provocare, a golit paharul pe jumătate și a grăit (pentru sine) uitându-se la el: „O franciză în domeniul financiar bancar? No way!” Și a găsit repede și suport motivațional pentru asta:

  1. Mai întâi pentru că nu am niciun fel de experiență în acest sens. Și nici nu mă pricep la nimic din ceea ce înseamnă credit bancar (credit cu dobândă fixă, credit cu garanție, credit fără garanție, credit în lei, credit în valută, credit nevoi personale, credit ipotecar!), companie de brokeraj, strategii de marketing, francizare etc.
  2. Pentru că nu am stofă să vând ceva, cu atât mai puțin credite!
  3. Apoi pentru că există riscuri.
  4. Apoi pentru că nu am suficienți bani să încep o astfel de afacere.

După o plimbare scurtă și câteva frământări profunde, Rudia a reanalizat Ideea cu potențial:

Dacă Ideea asta e un tren care a oprit (întâmplător sau nu) în gara din imediata ta apropiere? Dacă nu îl iei – e posibil să nu știi cum ar fi fost dacă, însă cu siguranță ai să te tot întrebi asta o vreme. Dar dacă îl iei? Dacă e oportunitatea (poate unică și irepetabilă) de a deveni propriul șef și de a-ți asigura, în sfârșit, independența financiară? Nu ești așa entuziasmat? Ideea de a lua o franciză nu pare chiar ideea ta de afacere? Cu atât mai bine. Să transformăm temerea asta într-un avantaj: înseamnă că ești mult mai lucid decât atunci când visezi cu ochii deschiși, așadar ești mai atent la riscuri și la amenințări. Ești cu ochii în patru tocmai pentru că nu ai încredere totală că e o idee ce ar putea să funcționeze.

Așadar, Rudia a reluat punctele de mai sus, constatând că există și soluții:

  1. Experiența. Hmmm… Corect, nu există. Dar nici nu poți începe o afacere de unul singur! Găsim un partener, o persoană potrivită și de încredere, care să fi lucrat într-o instituție de brokeraj bancar. Apoi, lipsa de experiență este suplinită de alte ingrediente esențiale pentru a reuși în propria afacere: motivație puternică, abilități de organizare și comunicare, plus măiestrie în a lucra cu oamenii.
  2. Vânzarea de servicii este diferită față de vânzarea de produse. Francizarea, însă, are o serie de avantaje incontestabile. Nu pornești de la zero! Fundația este deja construită, direcțiile sunt bine trasate, tu nu trebuie decât să continui munca în aceleași standarde. Sau…să le depășești! 😀 În plus, franciza vine cu tot cu faimă, cu mărcile comerciale, dreptul de autor sau mici secrete extrem de utile în activitate. Francizorul are tot interesul să ai succes, așa că te va împinge de la spate să-ți dea elanul. Asta presupune și pregătire inițială a personalului, dar și consultanță și asistență, plus un instrument important: aplicația AVBS Credit. Ai un smartphone sau un IOS, descarci gratuit aplicația, tastezi codul unic 1234 și calculezi creditul. ATT_1424264727752_Screenshot_2015-02-18-14-38-35-180x300
  3. Riscuri! Tot ceea ce facem zilnic presupune riscuri. Întreaga existență pare uneori o adevărată loterie. Totuși, statisticile și rezultatele arată că „de-a lungul timpului, AVBS Credit a demonstrat că rata de succes a unei francize sub tutela sa este de 95%”. Ce argumente mai bune, decât cele 50 de francize deschise toată țara! Parcă mai dispar din demoni, nu? E clar că echipa de la AVBS este preocupată de îmbunătățirea performanțelor pe care îi ia „sub tutelă”.
  4. Banii…Ei, bine, treaba cu banii este delicată. De fapt, de aici ai și pornit, nu? De aceea ai ales să începi alături de o echipă! Contribuția fiecăruia reprezintă piesele minunate ale unui puzzle pe care tot împreună îl veți rezolva. Iar contribuție înseamnă resurse financiare, temporale, emoționale și tot așa. Pe de altă parte, însă, investești și ești interesat în mod direct să ai grijă de investiția ta. Ești independent financiar de compania mamă. Dar principalul avantaj oferit de o franciză AVBS este acela că nu se percepe taxa obișnuită de acordare a acesteia. Așadar, dacă e gratis…o bilă albă!

Așa a descoperit Rudia că Ideea cu potențial poate fi transformată într-o oportunitate!

credite-nevoi-personale_Fotor-300x240

Aceasta NU este o postare despre o afacere de succes! Nu am ajuns încă acolo. Este, în schimb, o postare despre cum pot apărea oportunități în viața noastră. Ideea este să le recunoaștem și să le dăm o șansă, lăsând la o parte prejudecăți, temeri sau milioanele de „dar dacă…”. Pentru că dacă le lăsăm să treacă pe lângă noi, se vor stinge fără să știm dacă ar fi putut deveni Visul după care am alergat mereu.

…………………………………………………………………………………………………….

Postarea participă la a doua probă a competiției Spring SuperBlog 2015, sponsorizată de AVBS.

logo-avbs-credit-300x170web
 Imaginile sunt preluate de pe jeffersonsantos.com, de pe AVBS.ro și din arhiva personală.

Code Name: SSB

„E super-tare!”

„Da, da, e beton!”

„Ce super-oameni! Claudia e super-simpatică!”

„Da pe Daniel îl știi? Super-dansator!”

„Am văzut că e una mică, dar înfiptă. Dependentă de ciocolată! Cea mai mare dependentă de ciocolată! Da’ scrie bine!”

Evident, apar și cârcotași, precum minunatele ciuperci după o ploaie binecuvântată:

„E unul – Emil – zici că le știe pe toate. Și e plin dom’le. De el!”

„Aaaa! O porcărie! Niște mediocri care n-au viață socială și nici serviciu și aleargă după chilipiruri și stele inscripționate pe bulevard!”

„Ce premii, domnule? E făcătură! N-ai văzut cum scrie?”

„Doamne! Ce o face Aguritza cu atâta brânză?”

„Cine e Nina Docea asta? De unde a mai apărut?”

Dacă te potrivești tuturor, te ia cu dureri de cap.

participSSB2015-200x200

Rudia s-a înscris de curiozitate la primul SuperBlog. Nu că nu ar fi avut ocupație, faimă sau alt blog. Dar dacă tot se ivește câte o provocare…cu cât mai imposibilă (sic!), cu atât mai bine! :-D. A durat puțin până s-a lămurit cum stă treaba, ce se cere, ce se vinde, ce nu se cumpără și, mai ales, ce naiba vrea ea însăși de la minunata competiție. A plecat acasă cu un premiu care prinde extrem de bine, mai ales când o apucă vreo treabă…culinară sau creativ-artistică.

Umblă vorba-n sat blogosferă că lumea se adună iar! Ar putea Rudia să nu-și bage nasul? Ar putea. Teoretic. Problema e că o apucă fibrilațiile când aude de provocări, deși stă prost cu deadline-urile. Dar peste astea, cea mai mare teamă ar fi că e foarte posibil să nu mai atingă ultima performanță în domeniu. Ceea ce ar fi cam…neplăcut.

Cum scria mai sus, dacă te potrivești tuturor, te ia cu dureri de cap. Gândurile prea multe strică, așa că mergem direct pe butonul de „ACTION”. Vedem pe parcurs ce și cum.  I’m in, cum s-ar zice!

Disclaimer: Declar sus și tare că respect personajele citate în postarea de față și că am folosit numele lor just to make a point. În caz de supărăciune, Rudia își asumă pietrele aruncate, iar în urma unei solicitări simple și fără număr de înregistrare, șterge rapid contextele neadecvate!

Spor la scris! 🙂

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte