Ia-ți, mireasă, (adio de la) ziua bună!

Spune lumea că o nuntă trebuie să fie un moment unic pentru cei doi, că trebuie să se bucure de cea mai frumoasă zi sau noapte din viața lor, pentru că reprezintă primul pas împreună. Desigur, nunțile zilelor noastre au devenit o chestiune mai mult sau mai puțin comercială. Trebuie să fii atent pe cine inviți și, mai ales, pe cine NU inviți, cum îi așezi și lângă cine, cât de mult le zâmbești și îi întrebi dacă se simt bine (de parcă e problema ta dacă nu s-ar simți!) ș.a.m.d. „Zău că-ți vine să lași baltă/toate interesele!”¹

La sfârșitul săptămânii trecute, am fost invitată la o nuntă. Mireasa, drăguță, o mai veche cunoștință, dar nu atât de apropiată cît să apar la petrecere. Dincolo de rațiunile financiare, nu aș fi avut cu cine schimba o vorbă, lucru cam neplăcut la o nuntă. Pentru că nu era cazul să mă afișez, am ales să urez mirilor toate cele bune la ceremonia religioasă. M-a bucurat bucuria ei când m-a zărit intrând pe poartă, dar m-am mirat că nu foarte multă lume alesese să o însoțească la acest moment important. Adică…„noi venim direct la petrecere” e o atitudine ușor lipsită de respect, mă gândesc…Dar mă opresc cu insinuările, căci nu fac obiectul prezentei postări.

• N-apuc să schimb două vorbe cu prea-fericita, că apar gaițele:
• Vai! Rochia, ridic-o, o murdărești! (Zău? Și n-o s-o mai poată purta după aceea? Să o țină pe umeraș, într-o cameră, zic, și să ia altceva pe dânsa, să n-o strice!) Asta mi-a adus aminte de ceva similar la propria nuntă.
• Ai luat cozonac și vin? Ai zis că se ocupă ăia de la ornat. Acum n-ai! A cerut preotul! (Hmmm din moment de faptul e consumat, consider că un stres în plus pentru mireasă este inutil! Colea peste drum este ditamai magazinul cu de toate. Se poate duce un nuntaș cât ai zice pește!)
• Unde-s verighetele? Cum??? Le-ai uitat??? Să se ducă mirele repede după ele! Doamne! (Chiar că „doamne”! Mă gândeam foarte serios dacă oamenii erau puși pe scandal intenționat. O fi vreun nou ritual de nuntă? Sau o pregătesc pentru viața de după? )
• Hai, ne cheamă preotul! Unde-i mirele? (După verighete! Nu acolo l-ai trimis??)

Mă uitam la biata fată și mă rugam să n-o apuce amocul și să fugă în lume, că era păcat de toată pregăteala! I-am șoptit cât am strâns-o de mână a compasiune să ignore tot și să se bucure de ziua asta!

Pe de altă parte…se putea și mai rău, dacă stai să te gândești…Tocmai citisem o cronică pe bune despre nunți în general, despre ritualuri obositoare și inepții… „tradiționale”.

Dar mai rău de atât… dansul mirilor de mai jos:

………………………………………………………………….

¹ Parafrazare după celebra poezie a lui Topârceanu- Primăvara