Redu, refolosește, reciclează!

Blamăm mereu vremurile trecute. Cu motive întemeiate, desigur! Doar că, așa cum se întâmplă de fiecare dată, suntem atât de adânc preocupați de a „arunca la gunoi” TOT, inclusiv aminitirile, încât devenim nedrepți. Nu știu dacă nu cumva ștergem din memorie și lucruri pe care ar fi fost bine să le păstrăm, totuși. Ridiculizăm spiritul civic („cetățenesc”), spiritul de muncă, conștiinciozitatea sau alte „cutume” ale vieții din perioada ceaușistă. Ne dezicem de tot ce s-a trăit atunci, cu scuza rănilor adânci pe care le-a lăsat, neîndoielnic această perioadă. Totuși…

În Căsuța Oliviei am găsit o provocare și de obicei accept provocările, mai ales dacă ele aprind un fel de scânteie care s-ar traduce cu „am și eu ceva de scris/spus pe tema asta”.

Povestea (Varianta proprie)

A fost odată…

Au fost niște vremuri în care se găseau în casa noastră tot felul de nimicuri: capace, șuruburi, mecanisme diverse, piese etc. Nu se arunca mai nimic. Lucrurile, chiar stricate, se păstrau căci „nu  se știe când ai nevoie!” Exista cutia cu scule, cutia cu piulițe, raftul cu ceasuri stricate, raftul cu instrumente de reparat și tot așa. Beciul era un loc în care numai tata știa care pe unde erau puse. Și avea o pasiune să repare lucruri stricate. Era un fel de orgoliu al bărbatului care este capabil să facă lucruri imposibile. Copil fiind, îl urmăream adesea seara târziu, cu lupa înfiptă între pleoapele ochilor, meșterind la câte vreun ceasornic. E drept, nu se găseau prea multe pe vremea aceea, iar ai mei nu și-ar fi permis oricum să cumpere și dacă ar fi existat.

În casa bunicilor exista un dulăpior pentru pungi. De plastic, de hârtie, de cârpă. Uneori acesta devenea neîncăpător. Dar nu mergeam niciodată să cumpărăm pâinea (pe bază de cartelă) fără să avem sacoșa la noi! Nu ne dădea nimeni la magazin celebra pungă de plastic pe care să o aruncăm mai apoi prin vreun dos, în vreo râpă sau în vreo apă curgătoare.

Dar sticlele de lapte? Celebrele sticle cu gâtul mai larg pe care le refoloseam la nesfârșit? Sticlele de Pepsi-Cola pe care trebuia să le returnezi? Dar concursurile de reciclat hârtie între clase? Tone de maculatură aduse la școală și trimise la centrul special? Mândria pionierilor care reușeau să își facă norma? Or fi fost astea niște obiceiuri proaste? O fi fost comunismul atât de nociv și din punctul ăsta de vedere?

 

 

 

 

 

(sursa foto: Google)

De ce NU reciclăm?

Dacă te uiți puțin în urmă, pare că am regresat din punctul acesta de vedere. Astăzi nu ni se mai pare important să facem economie, să reciclăm. Trăim într-o societate a consumului. S-a rupt șoseta? O aruncăm! Cine mai stă să o coase? Între două joburi și un copil de crescut sau între două alergături la piață. Undeva am pierdut pe drum esența ideii și ne lăsăm duși de val. Deși subiectul este profund mediatizat și se aud voci răzlețe care „instigă” la obiceiuri sănătoase pentru toată planeta, deși se popularizează ideea containerelor de colectare selectivă pe care scrie mare: HÂRTIE, PLASTIC, STICLĂ etc, lumea încă mai aruncă gunoaiele la întâmplare.

sursa foto: Google

Motive?

1. Lasă că merge și așa. Nu stau acum să selectez eu ce gunoaie am în casă!
2. Dacă alții nu fac, eu oi fi mai prost?
3. Degeaba reciclez eu, că sunt singur și nu are niciun rost. 
4. Lasă-mă cu prostiile astea! Nu am timp!

Motive nu se găsesc? Ba bine că nu!

Vorbim de norme europene. Dar înainte de asta, ce ar fi să vorbim despre norme ale bunului simț! Se presupune că acestea ar fi inerente. Că în sânul familiei se inoculează valori și să formează deprinderi. Doar se presupune. Realitatea este alta: încă se mai aruncă petul pe geamul mașinii în mers. Încă se „scapă” ambalajele și posesorul (se face că) nu observă.

De ce e necesar să reciclăm?

Voi invoca tot vremurile „acelea”. Când, copil fiind, urmăream un serial celebru: „Captain Planet”.

Nu ratam niciun episod. Și chiar copil fiind, fiecare problemă ivită în film avea un ecou în mintea noastră. Munți de gunoaie care amenință planeta, oameni răi care otrăvesc apele, industria care omoară sub pretextul că salvează vieți. Poate ne-ar trebui un reminder. Un „captain Planet” care să ne tragă de mânecă din când în când, cu vreo imagine înfricoșătoare din viitor. Cu pământul secat, fără verdeață, înconjurați de propriile gunoaie ce vor fi devenit coșmarul viitoarei generații.

Pe principiul „Dacă nu vezi, nu crezi”, oamenii nu conștientizează că devin dăunătorii principali și își pun în pericol propriul viitor. Să fim serioși: cine stă să caute gaura din stratul de ozon? Cine înțelege că efectele pe care le au faptele noastre nu sunt imediate, dar sunt sigure!

De ce trebuie să reciclăm? Poate pentru că astfel mai „cumpărăm” niște timp planetei ăsteia, în loc să o distrugem. Și pentru că iubim verdele ierbii și albastrul cerului. Cum ar fi să nu mai fie?

Nu vede mai nimeni avantajele pe termen lung. Și asta pentru că nu ne facem timp să privim în perspectivă:

• Unde se duc toate plasticele alea când se duc?
• Unde am mai putea depozita atâtea gunoaie? Ai calculat cât arunci tu zilnic la tomberoane?
• Cum poți să ai legume sănătoase dintr-un pământ bolnav?
• De unde vin toate bolile astea?
• Cum se curăță toate apele de lucrurile pe care le aruncăm în ele zilnic?

Tips and Tricks

Poate ar fi momentul să fim mai atenți la ceea ce facem și, mai ales, la ceea ce nu facem. Nu e ca și cum, dacă se împute treaba, luăm prima rachetă și ne mutăm pe altă planetă!

Ce poți să faci?

1. Nu mai lăsa gunoiul LÂNGĂ toberoane, ca să cotrobăie prin el cei fără adăpost și câinii. Dacă tu l-ai aruncat, înseamnă că nici lor nu le trebuie. Nu vor face decât să-l împrăștie.
2. Caută soluții pentru mediul care te înconjoară ca și cum ar fi pentru casa ta. Tu nu îți lași gunoiul în sufragerie, nu?
3. Dacă ești o persoană „cu voce”, ia inițiativa! Susține proiecte realiste și utile.

4. Dacă ești un om obișnuit, gândește-te bine dacă lucrul pe are vrei să îl arunci nu își poate găsi o altă utilitate. Sau dacă nu poate fi transformat. Dacă totuși decizi că trebuie aruncat, fă-o în mod responsabil.

5.Învață-i pe alții să recicleze. Poate descoperă că e chiar distractiv să faci asta!

Cât e de ușor să reciclezi? FOARTE! Doar să-ți schimbi felul de a gândi și de a vedea lumea și restul vine de la sine.