Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: www.avizez.ro

Casa amintirilor

Fiecare îşi aminteşte casa bunicilor,
[…]acei bătrâni tăcuţi
ce veneau de departe
cu hainele bocnă de ger,
se scuturau de zăpadă la uşă
şi călcau prin casă atât de încet,
de teamă
să nu tulbure cu pasul
chipul vreunei zâne,
ce coborâse odată cu ei
din poveşti. ¹

Valeriu Armeanu

M-am apropiat timid, tremurând. Nu mi-era teamă că nu o voi recunoaște, ci că s-ar putea cutremura zidurile ei vechi la vederea mea… Fie a revoltă că nu am făcut nimic să o iau înapoi, fie de emoție că exact pentru asta m-am întors, după atâția ani.

20160729_2020251

Casa amintirilor²…

Mi-am trecut firav degetele printre inelele metalului înnodat al gardului, asemeni unui deținut apropiindu-se de poarta care-l leagă de lume, fără să-l lase înăuntru. Căci da, eu eram deținutul! Mi-am arestat amintirile și le-am închis fără milă într-o odaie întunecată, din lașitate și teamă. Le-am biciuit și apoi le-am întors spatele mult prea ocupată cu lucrurile cotidiene. Și între timp, ea, casa bunicilor mei, s-a încăpățânat să rămână în picioare ca un soldat întors dintr-o luptă nedreaptă, dar păstrându-și neatinsă demnitatea.

Am stat acolo, nemișcată, cu nasul lipit de gardul acela rece și malițios, preț de câteva minute. I-am simțit singurătatea și geamătul mut dintre ziduri. Am închis ochii, sperând să-i pot asculta povestea. A șoptit stins ceva despre anii care i-au săpat urme adânci, despre frigul care îi mușcă zăbrelele în fiecare iarnă, despre ploaia care și-a făcut culcuș în pereții ei galbeni și vechi. Doar șuierul surd al vântului i-a mai rămas tovarăș, în timp ce ușile-i scârțâie a pustietate. Mai spune că uneori strigătul morților taie întunericul și-i tulbură bruma de liniște. În podul părăsit înoată, printre foi răsfirate de cărți, amintirile-fluturi și îi e teamă să nu-i zboare-ntr-o zi, abandonând-o și ele…

M-am simțit vinovată în timp ce-mi îndreptam pașii spre locurile mele, ca și cum aș fi trădat o parte din mine. Am lăsat-o din nou singură, pradă deznădejdei, în mijlocul unor locuri prea puțin familiare și hăituită de oameni care nu-i cunosc nici povestea, nu-i înțeleg nici trecutul…

Dacă aș avea puteri…

Undeva, pe parcursul evoluției sale, omul a pierdut niște valori semnificative pentru definirea lui ca ființă! Iar banul a rămas unica „monedă de schimb” pentru aproape orice lucru din existența lui efemeră. Astfel, acest „dacă aș avea puteri” se traduce prin „dacă aș avea resursele financiare necesare”.

Aș răscumpăra-o! Nu pentru că ar avea  valoare materială! Nu pentru că aș putea să mă mut acolo mâine! Nu pentru că sufăr de vreun instinct de proprietate trezit peste noapte! Ci pentru că ea, casa bunicilor mei, reprezintă o parte din mine.

Aș lua-o pas cu pas:

  • Mai întâi i-aș mângâia zidurile gri și i-aș cere iertare, soptit, că mi-a luat atâta timp să-mi întorc fața către ea.
  • Apoi aș face o listă cu ceea ce trebuie făcut ca să o pun „pe picioare”: consolidare, reconstrucție, reparații, îmbunătățiri, păstrându-i stilul și modificând cât mai puțin din imaginea inițială, bine întipărită în mintea mea.
  • Aș cere neapărat un audit energetic ieftin și rapid. Vreau să știu caracteristicile termice și energetice ale clădirii și soluțiile de reabilitare sau de modernizare termo-energetică propuse de specialiști. După ce voi avea raportul de audit energetic, voi ști exact cât de vechi sunt instalațiile aferente clădirii, dacă trebuie să le schimb total sau mai pot fi salvate unele dintre ele.
  • Aș solicita certificatul energetic înainte de reabilitare, ca să știu de unde pornesc. Abia atunci aș putea decide ce materiale folosesc pentru izolarea pereților exteriori și/sau interiori, și grosimea acestora (care ar trebui să fie de minim 15 cm). De asemenea, aș găsi tâmplăria cea mai potrivită pentru a menține temepratura casei și pentru a economisi energie, păstrând în același timp imaginea casei care mi-a marcat primii ani ai copilăriei. I-aș reconstrui acoperișul fără să uit de podul plin de amintirile-fluturi, pe care l-aș izola folosind materiale ecologice: cânepă, lână, vată minerală bazaltică, vată minerală, pluta, celuloză, paneluri structurale termoizolante pe baza de oxid de magneziu, tencuieli fără COV³, adezivi fără COV, vopsele şi amorse fără COV.
  • I-aș cumpăra o sobă nouă, ca să păstrez mirosul de lemn ars și imaginea cenușei pe care o strângea bunicul cu vătraiul. Aș cumpăra becuri economice, dar atât cât este necesar. Uneori mi-e dor de lampa cu gaz pe care o urmăream cum se consumă treptat, în timp ce lăsa fumul negru să-i împânzească sticla.
  • Nu ar strica să apelez la serviciile de termografie în construcții.  Aș putea obține, astfel, servicii suplimentare certificatului energetic, pentru că fotografiile ar indica exact zonele cu pierderi de căldură sau cu infiltrații ridicate de aer. Iar la final, să pot face comparație: înainte și după reabilitare.

Visele devin realitate? 

Am înțeles că uneori, da!

Nu trebuie decât să-ți dorești cu adevărat ceva. Iar dacă îți dorești cu adevărat, își vei concentra forțele în direcția aceea, până când ți se va împlini visul!

Nu am renunțat la idee. Trebuie doar să găsesc mijloacele de a mă întoarce acolo, în leagănul copilăriei mele.

……………………………………………………………………………….

¹ Citat preluat de pe http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=230625

² Despre asta am scris și aici: https://experimentesiexperiente.wordpress.com/2016/07/30/cand-te-napadesc-amintirile-jurnal-de-vacanta-3/

³ COV Compuși Organici Volatili conform http://sporulcasei.ro/programul-casa-verde-plus-termoizolarea-casei-cu-materiale-ecologice-poate-fi-decontata-de-stat/

Am mai bifat o probă în competiția SuperBlog 2016. Acum aștept să mi-o…avizeze cineva!

pret-certificat-energetic

Gică – antreprenorul sau Cum să ai o afacere de succes

Ai auzit, tu?
-?
-Gică a lui Olaru s-a întors din Italia!
-De tot?
-De tot, tu!
-Și ce-or face ei acu’ în țara asta?

Om muncitor și strângător, Gică și-a făcut rostul prin străinătățuri. A strâns bani albi pentru zile negre. Să-i fie bine la bătrânețe. A plecat acum zece ani cu nevasta, Rodica, și cu ăla micu’, în etate de opt anișori. Acum, ăla micu’ e deja ăla mare. Mai are puțin și e major. Nu i-a plăcut cartea așa de mult cât să vrea să continue școala, dar a stat mult pe lângă taica-său și a învățat meserie.
În țară, lucrurile nu merg mai bine decât acum zece ani, așa că, atunci când vine vorba, la o adică, de un loc de muncă, nu știi niciodată dacă o fi cu noroc au ba. De aceea, Gică vrea să fie antreprenor! Adică, să nu mai fie la cheremul altora: să muncească el și ai lui, pentru sine și ai lui. Nu mai vrea să audă de șefi, i-au ajuns ăia de i-a avut în Italia. Și să o facă și pe Rodica o doamnă, că prea s-a chinuit având grija altora străini. În plus, și ăla mare trebuie să aibă unde munci. Tot e obișnuit cu treaba grea de mic. Dac-o vrea să mai facă și carte, bine, dacă nu, să-și poată câștiga o pâine cinstit!

Pasul 1. Planul de bătaie afaceri

Gică nu are școală prea multă. A absolvit profesionala. Atât au putut ai lui să-l ajute. Apoi a plecat în lume să-și caute un rost. Se pricepe al naibii de bine la două lucruri: la oameni și la bani. Rodica, în schimb, a făcut liceul economic, la seral. I-au plăcut cifrele atât de mult, încât le-a făcut mereu să se adune după vrerea ei. Așa că Gică a decretat:

-Deschidem un service auto! 

Rodica va ține contabilitatea și va descâlci hârtiile, el va repara, va schimba cauciucuri și va vinde piese de schimb. Ăla mare va avea grijă de spălătorie.

Pasul 2. Să ne așezăm la casa noastră spațiul nostru

Când i-a vândut pontul un prieten, a zis că e semn divin! Unul nu și-a mai putut plăti datoriile și a vândut toată afacerea. Locație potrivită – vadul bun. Clădirea – în picioare, necesita niscaiva reparații. S-a uitat Gică atent peste certificatul energetic: clasa de performanță energetică C. C nu e A, desigur, dar prețul plătit era mai bun decât dacă ar fi ridicat ei de la zero întreaga hardughie. Și s-au apucat de muncă. Au văruit, au spălat, au reparat, au cumpărat scule, aparate și mașinării. Jos – spălătoria și atelierul, deasupra, biroul. Afacerea mergea strună, clienții nu mai conteneau să apară. Numai Rodica era cam îmbufnată. Cifrele nu prea arătau bine.

-Nu-i a bună, Gicule! Facturile astea nu-mi fac viața mai frumoasă!

Gică era de acord: curentul electric și gazul cam tăiau din profit și se ducea naibii sporul casei!

Pasul 3. Dacă nu ai un prieten, fă-ți! 

I-a spus lui cineva că sigur clădirea nu e bine izolată și că de aia consumă atâta în lunile de iarnă , așa că l-a trimis la un expert în termografie. Cât a umblat el, Gică, prin lume, nu știa ce înseamnă termografie sau termoviziune.

Bloc nereabilitat – termografieBloc reabilitat – termografie

Omul a venit la fața locului, a făcut nu știu ce măsurători și a dat verdictul:

  • izoația termică nu există, prin urmare sunt zone întinse cu pierderi de căldură
  • fisurile au permis infiltrații excesive de aer
  • condensul și mucegaiul erau la ele acasă
  • niște conducte vrechi erau înfundate

Pentru început, soluția expertului a fost să schimbe toată tâmplăria și să izoleze suplimentar pereții. Apoi i-a sugerat să mai investească puțin în alte câteva schimbări.

– Or să coste, e drept, dar se vor amortiza foarte repede și nu vei avea decât de câștigat.

Așa că Gică a schimbat centrala clasică cu una termică în condensație, cu randament mai ridicat și consum redus de combustibil. A pus becuri cu led în birou și aparat de aer condiționat cu inverter, care să reducă timpul de răcire și să păstreze temperatura constantă mai mult timp.

În loc de concluzie

Gică antreprenorul are o afacere de succes! A stârnit și multe invidii, e drept, dar asta, pentru el, însemna că s-a așezat la biroul casa lui și că i-a ieșit planul de afaceri!

………………………………………………………………………………………………………….

Cu sau fără lumină electrică în apartament, am dus la bun sfârșit și proba a șasea a SuperBlogului 2015, propusă de www.avizez.ro.

pret-certificat-energetic-avizez-proba-superblog

Căldură mare [să fie], monșer!

Undeva prin anii ’80. Iarnă. Îmi amintesc mirosul de apă fiartă și aburi. Tot apartamentul se umezea de la atâtea oale de apă încălzite la foc automat ca să ne facă baie. Dar după ce se risipea toată căldura aceea, mi se părea că locuiesc într-o peșteră. Aveam cele mai groase pijamale din lume, o căciulă pe cap, un „capot” lung și extrem de gros. Și șosete! Băgată sub plapumă și lipită de soră-mea, ca să ne încălzim reciproc. Și tremuram așa, până adormeam. De atunci urăsc iarna cu tot sufletul meu! Ca și cum ar fi un blestem aruncat de vreo vrăjitoare, o dată pe an. Pentru că atunci frigul îmi intră în sânge și circulă așa în voie prin toate arterele, făcându-mi în ciudă. Mi-amintesc și cum mă lipeam de calorifer când trebuia să învăț, seara târziu, să trag toată căldura aia, și așa puțină, ca să-mi fac rezerve pentru toată noaptea. Caloriferul acela a rămas încă acolo, ca semn că unele vremuri au fost chiar nedrepte pentru mine, copil fiind.

images

Mi-am promis atunci că niciodată nu voi suferi de frig când voi fi mare! 🙂 (Ciudate dorințe mai au copiii atunci când se visează mari, nu? 😀 ) Așa că oriunde am mers, m-am asigurat că este îndeplinită condiția esențială pentru confortul meu: să fie cald. Cu ocazia asta era să provoc un omor din culpă, la un revelion. Plecasem la munte, iar cabana avea o sobă imensă. Am profitat de faptul că proprietarul „ne-a dat liber” la lemnele din curte. Așa că am rugat consortul să aibă în vedere că pentru a avea o femeie fericită lângă el, trebuia să pună câte un lemn pe foc la fiecare oră. Nu te pui cu femeia căreia i s-a fixat o idee în minte! Și omul m-a ascultat (nu că ar fi avut alternativă la ora aceea!). Eu am adormit atât de fericită, încât cred că am și râs în somn. Dar bietul consort s-a trezit în creierul nopții și a deschis larg fereastra, să tragă aer în piept! Îl luase cu amețeli de la atâta căldură și era cât pe ce să-l pierd. La propriu!

Când a venit vremea să mă mut la casa mea adevărată (lăsăm deoparte anii în care am stat în casele altora), am fost foarte atentă la tot ce ar putea afecta performanța energetică a imobilului, proprietate personală. De aceea, am căutat săptămâni bune locuința perfectă! Degeaba ai centrală performantă și funcțională, dacă nu te ajută și alte detalii importante! Am eliminat din start apartamentele cu pereții pe colț, pe cele care nu aveau izolare termică sau pe cele a căror tâmplărie nu părea să împiedice frigul să năvălească peste mine. Apartamentele vechi erau mai ieftine, dar când se punea problema unui certificat energetic, fie nu-l aveau, fie era prea departe de clasa A. Soluția ar fi fost să solicităm un audit energetic, ca să identificăm soluțiile cele mai potrivite pentru reabilitare termică a clădirii. Alți bani, altă distracție! Mai întâi analiza minuțioasă a condițiilor, apoi analiza soluțiilor pentru reducerea cheltuielilor, urmată de analiza situației financiare care să poată susține soluția. Auditul în sine este ieftin, dar ceea ce urma ne-a cam speriat. Așa că am ales un apartament nou-nouț. Mai mulți bani, e drept, dar a venit cu tot ce-i trebuie la pachet. Nu a mai trebuit să ne batem capul cu toată nebunia asta…energetică, pentru că dezvoltatorul a fost obligat prin lege să vândă apartamentele cu certificatul pus la punct.

audit-energetic1-300x263

Prin urmare, în casa mea e căldură mare, monșer!

…………………………………………………………………………………………..

Proba a cincea a competiției Spring SuperBlog 2015 e sponsorizată de Enermed Impex SRL București.

Sursa foto: http://www.jurnal.md/ro/social/2015/2/4/chisinau-familiile-cu-venituri-mici-mai-pot-solicita-compensatii-la-caldura/ și http://www.avizez.ro

 

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte