Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: SuperBlog2016

„Casa mea-i un cântec cu acorduri ample”

„Casa mea-i un cântec cu acorduri ample,
e o caldă melodie casa mea.
Eu sunt sufletul din ea,
ea e însăși viața mea –
viața mea cu tot ce-i bun în ea.”

Angela Similea

„Un loc al meu! Mic, dar al meu” – asta îmi tot ziceam în tinerețile mele când nu îmi doream decât să fiu „la casa mea”.

În fond, cei fericiți și împăcați nu sunt cei care au palate, case supradimensionate, spații în care nu apucă să intre decât o dată pe săptămână, ci aceia pentru care casă = acasă. Să nu îți dorești decât să deschizi ușa la ceas întârziat de amiază sau de seară și să te întâmpine izul familiar, atmosfera caldă și senzația că ești exact acolo unde trebuie. Să te bucuri de câte ori te reîntorci din preumblările tale, ca și cum ar fi însuflețită și te-ar primi cu brațele deschise. Să-i simți energiile și să te încarce pozitiv de fiecare dată când îi calci pragul.

Eu și casa mea

Încă din capul locului trebuie să menționez că eu nu sunt nici pe departe soră cu Elsa. Dacă mi te-apuci să-mi cânți „hai afară la zăpadă!” m-ai pierdut pe vecie de prietenă! Da, sunt friguroasă! Un fel de Gerilă în variantă feminină. De aceea, am o relație strânsă cu centrala de apartament, spre disperarea consortului.

După multe căutări, am decis să ne mutăm „în casă nouă”. Am avut de ales între parter si etajul 3 (din 4, cu mansardă), așa că s-a lăsat cu discuții serioase. Eu ziceam că e mai bine sus, el o ținea morțiș să rămânem jos. Cum nu le putem avea pe amândouă, nici măcar în caz de divorț, a trebuit să ajungem la un consens. A rămas parterul, prin urmare visam deja hoți, tâlhari și vârcolaci dând năvală pestre noi la ceas de noapte. În plus, mă gândeam îngrozită cum vor arăta iernile în casa noastră și făceam planuri pentru achiziția unei sobe de care să nu mă despart nicicând. Dedesubt – nicio sursă de încălzire, vecinul din dreapta nu plănuia să se mute curând, vecinul de sus nu știam dacă va locui acolo, iar de jur împrejur pereții se învecinează cu Crivățul rusesc exteriorul! Astfel, îmi imaginam restul vieții trăind sub o plapumă, înfofolită ca un eschimos la pol, cu rugăciuni puternice de alungare a iernilor geroase. Sau consumând sute de metri cubi de gaz, cu direcție sigură spre falimentul familiei.

Ce zice certificatul energetic?

Unul din avantajele unei locuințe noi este acela că ea vine la pachet cu un certificat energetic obligatoriu. Să știm și noi, cumpărătorii, care este consumul real de energie, cât urmează să irosim cheltuim la întreținere (și dacă ne mai rămâne ceva de concedii), plus ce ar mai trebui ca să aducem casa la parametri optimi.

audit-energetic

Așa că ne-am aruncat privirea pe document (a.k.a certificatul energetic original!)

„Docomentul” zice așa:

  • Eficiență energetică B – ceea ce pare în ordine, având în vedere că B este mai aproape de A, decât de G, nu? 😀
  • Notarea energetică – 97.44. Cum nu aveam idee ce înseamnă asta, caut și descopăr că nota e calculată după niște criterii bine definite și că o notă mai aproape de 100 înseamnă eficiență energetică mai ridicată.
  • Consum anual specific de energie – 149,61. Nu e rău, având în vedere că pentru Clasa A consumul cel mai scăzut de energie este de până la 125 de kWh/mp/an.
  • Consumul anual specific pentru încălzire – 60,81, adică încă în clasa A.
  • Consumul anual specific pentru iluminat artifical – 10,58, adică tot clasa A.
  • Consumul anual pentru apa caldă – 78, 22 – clasa D

Dacă tragem linie, toate datele astea înseamnă că nu stăm chiar rău la capitolul consum de energie. Mai ales că am verificat detaliile semnificative înainte să batem palma:

  • izolație la exterior cu polistiren de 15, dar și la interior
  • polistiren extrudat sub parchet
  • ferestre cu tehnologie izolantă

În plus, am închis balconul, am apelat la becuri economice și am ales varianta cu termostat pentru centrala electrică.

Încet-încet ne-am împrietenit. Cu casa, zic. Am ajuns la un consens. Ea ne oferă confort, noi o îngrijim cum ne pricepem mai bine. Ne aliniem nevoile și ne acordăm „personalitățile”, astfel încât să nu ne complicăm existențele inutil, ba dimpotrivă. Acum sunt sigură că am creat legătura aceea puternică, mai ales dacă e să ne luăm după cât de mult ne grăbim ACASĂ după câteva zile în deplasare.

Se poate obține un consum mai eficient de energie? 

Ba bine că nu! Mereu este loc de mai bine! Mai ales că nu vrei decât să diminuezi suma pe care o cheltuiești lunar  pe întrețiere. În plus, lucrurile se schimbă odată cu trecerea timpului, iar clădirile se mai deteriorează. Pentru asta merită să investești într-un audit energetic, ca să obții niște soluții viabile pentru îmbunătățirea performanțelor energetice și pentru sporirea confortului casei tale. Nu ar strica nici o termografie a locuinței sau o termoviziune în infraroșu. Uite așa ne asigurăm că nu sunt infiltrații excesive de aer sau că izolația nu are…scăpă(ră)ri.

Și apoi putem sta liniștiți. Iar pentru celelalte energii…pozitive din casa noastră fie decidem să adoptăm o pisică, fie ne cumpărăm câte un șezlong sau un fotoliu comod, în care să ne bucurăm de „liniștea colibei”. N-ar strica și o sesiune de meditație, cu miros de bețișoare parfumate!

……………………………………………

M-am lăudat cu eficiența energetică a casei mele, provocată de Enermed Impex SRL, la SuperBlog 2017.

logo_Avizez-300x251

 

 

1+1=1 – Style is the Answear!

„Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.”

N. Stănescu – Altă matematică

Vremurile moderne dau uneori peste cap toate operațiile matematice! Tu știi că o bluză + o fustă sau un pantalon + o cămașă sau o rochie de seară + un pantof = două obiecte vestimentare. Greșit! Abordarea este „nesănătoasă” pentru un om care pretinde că are un stil vestimentar! Când este vorba despre orice combinație vestimentară, 1+1 trebuie să facă obligatoriu 1! Adică o ținută. Unică, originală, cu bun-gust și care să te reprezinte.

Primul meu contact cu moda

Mai țineți minte revistele acelea celebre de modă? Era una dintre puținele pete de culoare într-o viață gri, în care accesul la ceea ce însemna Occidentul era limitat.

Nu pricepeam prea multe pe atunci, dar știu că eram fascinată de culori, în primul rând, și apoi de felul în care reușeau oamenii aceia să combine hainele, materialele, stilurile. Revistele astea îmi păreau din altă lume și am avut multă vreme senzația că nu voi reuși niciodată să îmi aleg atât de potrivit ținutele. Cu siguranță acest lucru se datora și faptului că opțiunile vestimentare mi-au fost multă vreme limitate.

Apoi eram atentă la ceea ce purta mama. Nu avea nimic ieșit din comun – mama nu a fost neapărat o femeie cochetă, apăsată de greutățile vremurilor, dar emana feminitate! Mi-aduc aminte și acum mirosul parfumului ei dintr-o sticluță minusculă îmbrăcată într-un suport cilindric din lemn. Iar imaginea asta o păstrez alături de rochia roșie cu buline albe dintr-o fotografie veche. Habar nu am de unde am dedus că era roșie, pentru că pozele de atunci sunt alb-negru, dar îmi place să cred că așa era!

Avantajul vremurilor moderne în materie de fashion

Unul dintre avantajele incontestabile ale modernismului este lipsa limitelor. Astăzi poți fi îndrăzneț, poți fi nonconformist, ba chiar ai toate șansele să lansezi un nou trend în modă, dacă ai viziune. Iar dacă se întâmplă să te împotmolești pe parcurs, totul e să deschizi ochii larg, să admiri, să-ți însușești ce ți se potrivește, să nu uiți că schimbarea înseamnă de multe ori redefinirea propriei personalități. În plus, nu trebuie să-ți fie teamă să ceri ajutorul când lucurile nu par să iasă cum te-ai fi gândit.

Un alt avantaj este acela al diversității. Poți să descoperi în fiecare zi lucruri care ți se potrivesc, deși nu te-ai fi gândit să le încerci. Și astfel ajungi să te redescoperi pe tine să-ți modelezi stilul după ceea ce aduce nou moda cu fiecare pas al evoluției ei.

Modă și modele

În general, nu caut un model în nimic din ceea ce ce fac și probabil că acest lucru ține de un orgoliu personal. Totuși, când vine vorba despre modă, trebuie să recunosc că multe dintre schimbările de perspectivă le datorez bunei mele prietene, Alina (Alinuța sau Fluturaș). Întâlnirea cu ea mi-a amintit de senzația pe care mi-au lăsat-o revistele de modă despre care vorbeam mai sus. Mereu am admirat-o pentru felul în care a știut să dea valoare hainelor pe care le poartă. Același obiect vestimentar nu arăta la fel de două ori atunci când alegea să îl poarte. Combinațiile de culori, atenția pentru felul materialului, curiozitatea de a încerca ceva nou m-au lăsat de multe ori cu gura căscată. De aceea, a devenit sfătuitorul meu principal când mă blochez în alegerea ținutelor.

Ca acum, de exemplu!

Și pentru că am mai multă încredere în „ochiul” ei vigilent, un adevărat „ochi al estetului”, am rugat-o să aleagă trei ținute reprezentative de pe Answer.ro, care să se „asorteze” cu atmosfera de Black Friday.

Ținuta numărul 1: Fustă Milan & cizme Carinii

Știu că îi plac foarte mult fustele plisate, pe care am început și eu să le îndrăgesc din nou, tocmai pentru că le-am văzut altfel prin prisma ei. Combinația cu cizmele Carinii (unul dintre modelele mele preferate!) va da un aer interesant și un suflu modern fustei Milan.

Ținuta numărul 2: Rochie Tommy Hilfiger & cizme Carinii

Trebuie să recunosc că rochia Tommy Hilfiger este absolut superbă! Un exemplu elocvent de life-style pe care ți-l însușești cu repeziciune pentru că pare atât de potrivit! Imaginea este completată de eleganța cizmelor Carinii.

Ținuta numărul 3: Sacou Mango & jeanși Diesel

La limita dintre eleganța feminină și aerul ușor masculin al mărcii consacrate, Diesel. Alina a fost mereu fan al blugilor cu fason boyfriend cu talia regulară. Iar sacourile sunt nelipsite din garderoba mea. Se pare că în cazul nostru, într-adevăr 1+1=1. Cu stil!

De îndată ce oamenilor a început să le pese de felul în care se îmbracă, vestimentația a devenit o modalitate de a contura personalitatea fiecărui individ în parte. Cum să reușești asta? Alege ce se potrivește (articole care să nu fie în contradicție privind linia aleasă, culoarea sau bunul simț), apoi alege ce ți se potrivește!

Nu te lăsa pradă trendurilor. Nu lăsa moda să pună stăpânire pe tine, decide tu ce ești, ce vrei să exprimi prin felul în care te îmbraci și cum trăiești.” Gianni Versace

……………………………………………………..

Ultima probă a sponsorului Answear.ro în competiția SuperBlog 2016 mi-a deschis apetitul pentru cumpărături de Black Friday! Aș vrea ca jurul să aibă în vedere că voucherul îl împart cu Alina, pentru că la noi ecuația 1+1=1 e pe bune!

answear-patrat

Rudia – ghid virtual pentru o vacanță specială

micul-print

Uneori mi-aș dori să fiu Micul Prinț: un explorator care să călătorească nu pe șapte planete, dar în cele patru colțuri ale globului, ca să pot cunoaște esența lumii, splendoarea ei, minunile pe care le scoate la iveală.

Nu ți s-a făcut niciodată dor de ducă? Să te desprinzi de tot ce înseamnă monotonia cotidiană și să te aventurezi fără să ai neapărat un plan? Cele mai reușite vacanțe sunt cele fără planificări minuțioase. Este suficient să știi că vrei să evadezi, că unicul scop este acela de a te relaxa și că ai alături oameni cu care să-ți și iasă treaba asta!

Eu, una, m-am cam săturat de deadline-uri, de goana nebună, de stat la calculator în creierul nopții, de emoții și dezamăgiri. Hotărât lucru, trebuie să schimb ceva!

Aveți nevoie de un ghid pentru Vacanțe speciale?

Olimpieeeee¹! Fă-ți bagajul! Plecăm! Mda, plecate suntem deja, dar mă gândisem să-ți fac o surpriză. Te duc în India! Știi ce am descoperit recent? Ashram²! Recunosc că nu am știut despre ei prea multe așa că m-am documentat și am decis: acolo e de noi două! Va fi o călătorie spirituală, că tot am început niște discuții la o gală SuperBlog…cândva: semne, interpretări, energii. Am și găsit unul dintre cele mai faimoase Ashramuri – Isha Yoga Center la poalele munților Velliangiri, în sudul Indiei. Munți, India și viața spirituală! Ce zici? Ne rugăm de cei de la CND Turism – că tot sunt cunoștințe vechi – să ne facă o ofertă specială. Ai să fii uimită cât de puține lucruri ne trebuie acolo. Imaginează-ți cum am dormi sub cerul liber și cum am mânca atât cât ne trebuie din ceea ce tot noi ne gătim acolo, după principiul „Nu risipi”. Ne luăm câteva zile pentru meditație și experimentăm, poate ne descoperim pacea interioară și…inspirația!

VacanteSpeciale.ro-Vacante-Exotice3.jpg

Un sejur pentru superbloggerițe trăsnite!

Unul din cele mai frumoase lucruri legate de SuperBlog este că adună oameni interesanți cu care începi să nu mai interacționezi doar din complezență. Găsești lucruri în comun sau măcar râzi la aceleași glume, înjuri în același stil. Și oamenii ăștia devin, la un moment dat, prieteni, cu care ai vrea să te vezi mai des, dincolo de ecranul obosit al laptopului, computerului sau tabletei. Fetelor, mi-am pus în minte să vă iau cu mine într-un sejur: Daniela, Agurița, Raluca³! Nu am avut răbdare să răspundeți în cor „Daaaa”, așa că am decis de capul meu: Croația, Insula Korcula! Vreți să știți cum am ales-o? După nume. Mi s-a părut trăsnit, așa ca voi noi! Și apoi am văzut și niște imagini care păreau decupate dintr-o lume de vis:

vacantespeciale1

Ce spuneți? Odihnă, relaxare, socializare și peisaj deosebit. Găsim o cazare mai mult decât potrivită, începând cu 30 euro camera dublă – un chilipir. Oricum, am o vagă bănuială că nu vom sta prea mult în cameră: Piața Împăcării, Turnul cel Mare al Cneazului, Piața Sf. Marcu, biserici, stăzile amplasate în forma nervurilor unei frunze! Plimbări lungi, aer curat inspirat din pădurile de pe insulă, o baie sănătoasă în apele mării Adriatice și relaxare pe plaja Medvinjak. Să nu spuneți „NU”, că am început să mă gândesc cum am bate drumurile râzând ca apucatele sau imaginându-ne vreo poveste numai bună de scris pe blog. Câteva zile – numai bune să ne încărcăm bateriile!

Un alt fel de SuperBlog 

Știu că acolo în spate deja au apărut niște ochi încruntați sau chipuri strâmbând din nas. Nu pot să nu fiu părtinitoare! Fetele mi-s dragi și mi-aș imagina în cele mai mici detalii o vacanță specială împreună.

Dar!

Pentru că simt că ar trebui un suflu nou în competiție, pentru că mi se pare că trebuie să ne redefinim mereu și să regăsim alte și alte modalități de a ne re-crea, cred că următoarea „sesiune” SuperBlog ar trebui regândită.

Pasul 1. Se lansează competiția SuperBlog 2017, cu regulamentul ușor modificat (în…punctele esențiale! 👿 )

Pasul 2. Se identifică un loc special, numai bun de stârnit creativitatea superbloggerilor. Nu departe, nu costisitor, dar cu potențial. Și pentru că tot avem ca partener cu vechime o agenție de turism cu experiență – CND – le cerem ajutorul în acest sens. Să zicem…Bucovina! Unde poți fi mai creativ decât într-un loc liniștit care te poartă înapoi spre originile și spre esența lucrurilor, pe care o căutăm cu înfrigurare?

De exemplu, Popasul Turistic Bucovina 4*, pare un loc primitor și foarte încăpător pentru echipa de superbloggeri dornici să o ia de la capăt. Cu mese incluse (sau nu, după preferințe), aflat într-o zonă care te îmbie la creativitate și su sentimentul că te afli într-un loc de vis.

Pasul 3. Se stabilesc regulile jocului. O săptămână de lucru intens. Două probe pe zi, cu cerințe clare și explicații lămuritoare. 14 probe fulger în care să primeze mai puțin informația și mai mult forma creativă pe care o poate îmbrăca, astfel încât să vezi același obiect/produs prezentat în mai multe feluri, originale și atractive. De data aceasta, articolele vor fi scrise chiar ca într-o competiție, cu participanții scriind cot la cot, în aceeași încăpere, la aceeași oră, cu aceleași materiale și resurse puse la dispoziție. Mintea dibace și mânuțele harnice tastând de zor contra cronometru. Cu Claudia, vigilentă, plimbându-se printre rânduri. Musai niște distracție între și socializare.

Am visat frumos! Dar realitatea este că dacă simți nevoia unei evadări, trebuie doar să decizi dacă ai prefera o destinație externă, poate una exotică, poate un loc unic în care nu ai visat vreodată să ajungi sau o destinație internă, pentru că niciodată nu vei reuși să vezi tot ce este de văzut în țara asta frumoasă!

………………………………………………………………….

Proba nr. 21 a SuperBlogului m-a trimis pe cărări…de munte, așa că i-a luat și pe alții după mine, îmbiată de sponsor.

images

¹Olimpia Săpunaru, superbloggeriță super-creativă care almănăhește mult și bine.

²Ashram – noua mea revelație despre viața spirituală.

³ Superbloggerițe trăsnite: Daniela Spicuitoarea, Agurița Spărgătoarea de Mobile și Raluca Fermecătoarea.

Cum să savurezi și mâncarea și momentul – Restaurantul Oliviers

Ce avem de mâncare azi?

Și mintea începe să funcționeze pe repede înainte: cartofi am mâncat ieri, ciorbița nu o mai mănâncă puștiul, de carne de pui la grătar ne-am cam săturat, timp de mâncaruri sofisticare nu avem. Dacă încerci să te inspiri de la restul familiei, sigur primești răspunsuri de genul: „Nu știu” sau, mai grav, „Eu nu vreau să mănânc!” Și uite așa, întrebarea „Ce avem de mâncare astăzi?” devine  sursă de stres și de nervi.

Ei bine, azi nu avem nimic! Azi chiar nu am chef de făcut niciun fel de mâncare! Omul are nevoie să-și ia o zi liberă din când în când, nu? Să nu se mai gândească la nimic din ceea ce TREBUIE să facă, ci să savureze ziua exact așa cum are chef. Și pentru că lucrul ăsta se întâmplă extrem de  destul de rar, este esențial să se profite.

Pentru unii, a ieși la restaurant este o obișnuință. Sunt atât de prinși în vâltoarea lucrurilor cotidiene, încât le este mai comod să ajungă undeva unde pot să mănânce bine și repede, pentru ca mai apoi să se întoarcă la treburile lor. Pentru alții, însă, restaurantul este asociat cu ocazii speciale, cu îmbrăcămintea de gală și cu mâncăruri fițoase.

Let’s eat out and enjoy it!

Dar de ce trebuie să aștepți o ocazie specială ca să ieși la un restaurant? Evident, de cele mai multe ori, ocazia specială este a altora. De ce să nu îți inventezi momentul tău în care TU ești cel special? O zi banală se poate schimba rapid într-una fabuloasă dacă știi ce să alegi ca să-ți shimbi starea de spirit.

 Un loc …altfel. Un cadru intim și cald, primitor și plin de rafinament, care să te facă să te simți special. Nu trebuie să semene a restaurant în sensul clasic al cuvântului, ci să-ți dea sentimentul unui loc familiar. Un pian plasat într-un colț al încăperii poate să schimbe definitiv atmosfera, dând senzația unei întoarceri în timp.

restaurant-oliviers-20110211155105

O mâncare…altfel, pe care să o savurezi mai întâi după mirosul fin și apetisant, apoi după aspectul absolut delicios și incitant, iar apoi să-ți satisfaci papilele gustative cu un gust deosebit, care să te surprindă în mod plăcut, prin felul în care îți depășește așteptările. Orice fel de mâncare poate să devină „madlena” lui Proust: să te poarte înapoi, în trecut, să te lege de o senzație, de o amintire, de un moment unic din viața ta. Un bucătar desăvârșit – un chef adevărat – te poate face să-ți amintești de gustul sărmăluțelor sau al ciorbiței tărănești făcute de bunica sau de pastele atât de delicioase pe care le-ai gustat într-o vacanță mediteraneană.

La fel de bine, te poate surprinde cu finețea unor feluri de mâncare deosebite, fie că este vorba despre ceva tradițional sau ceva avangardist, de un fel de mâncare autohton sau de unul mediteranean.

Unii ar putea întreba zâmbind ironic în colțul gurii: „Ce poate fi (așa) special la un restaurant? Mâncarea e tot mâncare”. Eu parcă n-aș zice. Am aflat curând despre Residence Hotels și despre cum poți să te răsfeți așa cum meriți: cazare, servicii, o masă la un restaurant bio în București.

sigla-oliviers-300x140

De ce bio? Pentru că a supraviețui pe o piață suprasaturată, trebuie să găsești o modalitate de a sparge tiparele. Iar acest lucru nu îl poți face decât dacă pledezi pentru calitate și dacă-ți respecți clienții. Pentru că este esențial să mânânci mai ales sănătos.

Dincolo de toate astea, indiferent de experiența pe care o trăiești într-un restaurant, de evenimentul pe care îl marchezi, de momentul tău special, esențial este să alegi ceea ce te reprezintă sau ceea ce te surprinde, ceea ce îți va rămâne cu siguranţă impregnat în memorie. Să fie nu numai o călătorie culinară de neuitat, ci şi o „madelenă” în căutarea timpului pierdut.

………………………………………….

O altă provocare marca SuperBlog 2016

C-așa-i moda? Nu! C-așa-mi place mie!

Moda a luat-o razna, zău! Unu la mână – lucrurile se schimbă cu o repeziciune uimitoare, că abia poți ține pasul. Azi se poartă turcoaz, mâine e la putere verdele kaki. Dacă te-ai decis că e vremea să renunți, în sfârșit, la blugii tăi clasici, asortați cu vârsta, poți să constați că în perioada imediat următoare devin un articol foarte la modă, din nou. Doi la mână, apar atâtea lucruri care te fac să te simți cool, că ai vrea să-ți petreci timpul mai des prin magazine. Doar că window shoping-ul nu prea reușește să te satisfacă, iar celălalt shoping, ăla pe bune, poate genera cataclisme (ne)naturale, divorțuri, faliment, căderi de tensiune ș.a.m.d.

Unii nu înțeleg dorința femeilor de a cumpăra mereu haine sau pantofi. Iar eu nu-i înțeleg pe cei care nu înțeleg. Pentru unele este vorba de a câștiga admirația celor din jur, de a se simți apreciate, de a se valoriza prin felul în care se îngrijesc de ținuta lor. Pe de altă parte, atunci când alegi ce pui pe tine, iei în calcul felul în care te simți TU, în primul rând, în pielea ta  hainele tale. Felul în care te îmbraci, nu trebuie să te facă să te pierzi în mulțime, ci, dimpotrivă, să te evidențiezi din prima secundă a apariției tale. Iar partea bună este că, pentru a reuși acest lucru, nici nu ai nevoie de ceva strălucitor și opulent, ci de ceva care să te reprezinte, să te descrie așa cum ești de fapt.

Și apoi mai este sfânta depresie! O, #momentulacelacând este  zi de marți continuă, când toate pisicile negre îți taie calea intenționat, când sarea se varsă singură la simpla adiere de vânt. Simți pe propria piele cum s-a scufundat Titanicul și că lumea este cu totul întoarsă împotriva ta, din nu știu ce capriciu al destinului. Ei, și atunci?

The Answear is shopping!

And shopping is the Answear.ro

Cine nu a experimentat la un moment dat bucuria de a-și cumpăra ceva, indiferent de preț sau de cât e de mic articolul cu pricina? Cam cum s-a schimbat starea de spirit și feng-shui-ul imediat ce ai încasat bonul de cumpărături și ai pus mâna pe sacoșa imprimată cu brandul respectiv? Dap, shopping seems to be the way to lift me up!

Să ne cumpărăm câte ceva, zic, măcar din când în când! Evident, nu de oriunde!

Îmi plac ținutele care nu mă încurcă. cele care mă fac să mă simt naturală, care îmi oferă confort și în ceea ce privește mișcarea, dar și un confort psihic.

Ce ținută mă ajută să mă integrez în locurile în care merg?

Desigur, gusturile nu se discută, iar ceea ce pentru toată lumea pare a fi „la modă”, mie îmi poate părea total nepotrivit. Sau invers. Nu am fost niciodată foarte „în pas cu moda”, dar am avut o singură „regulă”, aceea a bunului-simț. Ținutele ți le alegi în funcție de situație. Și pentru că multă vreme o petrecem la locul de muncă, de obicei cam la asta se raportează și felul în care ne îmbrăcăm. Am zile când prefer o ținută mai apropiată de office. Mă face să mă simt importantă, e o ținută care impune respect și ține la distanță pe cei care nu sunt eligibili pentru cercul în care îmi duc existența. În același timp, îmi dă un aer oarecum elegant, aspect esențial pentru cei care lucrează mult cu oamenii.

De multe ori, însă, prefer ceva foarte lejer, mai puțin formal, chiar dacă situația impune o atitudine profi. Nu trebuie neapărat să fii „la patru ace” ca să fii apreciat pentru munca ta. Mă face să mă simt liberă și foarte stăpână pe mine (și foaaaarte tânără! 😀 ) Acest tip de ținută este nelipsită în întâlnirile cu prietenii!

middle2_img_800547

Cu regularitate, îmi reînnoiesc ținuta sport. Sunt adepta mișcării, în orice formă avantajează pe fiecare. Aleg ceea ce îmi dă un aer atletic și mă face să mă simt mulțumită de rezultatul muncii mele:

middle2_img_835922

Când e vorba de cumpărături, fac ochii mari și afișez un zâmbet larg pe față. (Să ridice mâna cine mai face asta! 😀 ) De pildă, zilele acestea sunt în căutare de botine elegante. Am bătut magazinele în căutarea unui model…aproape universal. Să meargă și la elegant și la casual, și la pantaloni și la fustă, și la ce-mi mai trece prin cap să port la un moment dat. Și am dat peste minunăția asta de botine Carinii, de care mi s-au lipit ochi de câteva ore bune:

middle2_img_814072

Cu părere de rău, trebuie să vă las, am niște cumpărături de făcut! 😀

……………………………………………………………………………………

SuperBlogul 2016 te cam îndeamnă la visare. Am visat frumos cu Answear.ro și de data asta.

Slab sau sănătos? Sau amândouă?

Întreaga noastră existență este dominată de niște „tare” pe care fie le moștenim de la părinți, fie le dezvoltăm pe parcurs din cine știe ce frustrări mai mult sau mai puțin întemeiate. De aceea, ne comportăm adesea influențați sau marcați de ele, transformându-le la un moment dat în obsesii care pot deveni bolnăvicioase.

Ce femeie nu are dorința de a arăta extraordinar de bine? Unele pentru imaginea lor în fața celorlalți, altele pentru a se simți bine în propria piele. În timp ce o parte se consolează cu ideea că „asta este” sau că „o viață are omul” și că „trebuie să o trăiască după cum îi place”, din ce în ce mai multe se dau de ceasul morții să reglementeze situația, chiar dacă acest lucru implică niște riscuri pe care se încăpățânează să nu le ia în calcul. Foarte rar reușim să găsim un echilibru în ceea ce privește alegerile noastre în materie de stil de viață.

Bună, sunt Rudia și sunt am fost grasă grăsuță

Sunt aproape doi ani de când am decis că greutatea mea începe să o ia razna. Nu am fost niciodată grasă, dar nici nu am așteptat să ajung până în punctul critic, fără nicio șansă de a-mi reveni. Am ales o dietă care am crezut că mi se potrivește. Fără specialiști, dar cu documentare minuțioasă. Fără analize prealabile (nț, nț, nț – să nu faceți așa niciodată!), dar cu atenție la modificările apărute în organism. Mai ales că, puțin ipohondră fiind, m-am temut ca nu cumva să-mi găsesc obștescul sfârșit imediat ce ajungeam la greutatea ideală! Și a funcționat de minune, exact așa cum mi se prezisese. Ce am făcut?

  1. Am scos toate alimentele „nefaste”: pâinița, produsele de patiserie, în general cam toate cele bazate pe făină albă, zaharoasele, grăsimea, tona de carbohidrați.
  2. Am introdus tărâțele de ovăz, consumate zilnic în diferite ipostaze.
  3. Am mâncat legume, legume și iar legume (eh, și niște cărniță. De pui!)
  4. Am respectat un program destul de strict apropo de obiceiurile alimentare.
  5. Am încercat să beau  suficientă apă.
  6. Am făcut și mișcare (după cum mă știți).
  7. Am citit mult despre ce presupune dieta, ce riscuri apar dacă nu respect niște principii de bază, precum și generoasa ofertă de rețete care să facă lucrurile mai plăcute și mai ușoare.
  8. Am savurat fiecare sută de grame aruncată la intervale destul de regulate.

Cu uimire am constatat că se poate mânca bine și la dietă și că uneori poți păcăli papilele gustative, dându-le ce vrei tu în timp ce le faci să creadă că este ceea ce vor ele (=ce au fost educate până atunci) să guste! De asemenea, tot căutând ingrediente care să asigure succesul garantat, am dat peste produsele Sano Vita, care m-au scos de multe ori din încurcătură! Și pentru că nu vreau să bat câmpii fără temei, iată și dovezi că am putut găsi rețete sănătoase și aducătoare de rezultate.

E incredibil ce poți face cu tărâțele de ovăz, tărâțele de grâu și de physillium, cu amidonul din porumb, diverse tipuri de semințe, iaurt degresat și un ou! Ziceți că nu arată delicios pâinița mea dietetică¹!

Când m-a apucat pofta de dulce – că asta a fost piatra de încercare! – m-am documentat pe grupul de suport și susținere și am aflat că pot face sfințișori, un bounty de casă, celebrul „tort doboș” sau un tortuleț normal, presărat cu fructe goji. Din când în când mergea și câte o clătită americană sau o ruladă cu budincă de căpșuni! Toate pe bază de tărâțe și îndulcitor.

 

Problema cea mai mare o reprezentau gustările de peste zi. E cam dificil să e descurci cu mâncarea la serviciu când ești la dietă! Dar cine caută, descoperă! Așa că am trecut și peste tentațiile cotidiene și tragediile izvorâte din „hai să ronțăim și noi ceva”. O mână de fructe goji, rondele din orez expandat, chipsuri false din tărâțe de ovăz, o prăjitură „Brownie” cu tărâțe, îndulcitor și pudră de roșcove în loc de cacao. Ori mult-râvnita pizza, tot cu tărâțe de ovăz, legume și cărniță slabă.

Nu prea pare să fi suferit mult în dieta asta, nu-i așa? 😀 Fibre, minerale, vitamine și gust bun – sănătate curată!

citat-stil-de-viata-nu-dieta

Cam așa²! De mâncat am mâncat, de slăbit am slăbit taman cât trebuie. Ca să scap de ipohondrie, am făcut și niște analize după ce am ajuns unde am vrut și am avut surpriza plăcută să nu-mi indice nicio carență de niciun fel. Mission impossible accomplished!

Greșeli care ne afectează stilul de viață

Desigur, visăm cu toții la o dietă miraculoasă, care să schimbe peste noapte și radical situația inițială. O dietă care să facă totul în locul nostru și să ne transforme în femei ideale cu siluetă de invidiat (sau – de ce nu? – bărbați ideali cu un trup de Adonis). Este foarte adevărat că dietele pot fi prieteni sau dușmani de temut. Diferența o face atitudinea fiecăruia dintre noi. De reținut că cheia reușitei unei diete nu constă nici în miracolul produs, nici în numărul de zile în care și-a făcut efectul, nici în renumele propunătorului sau în numărul de cazuri fericite care au ținut-o. Reușita unei diete constă în transformarea ei într-un stil de viață! Orice ai decis că ți se potrivește și ai probat că îți face bine, asumă-ți, însușește-ți și transformă în obicei! Este vorba, până la urmă, de educarea voinței și de controlul pe care îl deții asupra minții tale. Stabilește-ți un „slogan” care să surprindă exact ceea ce vrei de la tine:

Mănâncă așa cum îți place să arăți!

Vrei să fii sănătos? Mănâncă sănătos! Trăiește sănătos! Gândește sănătos!

Viața de după dietă

Evident că după ce ai obținut rezultatul dorit, primul impuls este să te năpustești asupra meniului de la fastfood-ul preferat, sătul de atâta abstinență. Ei bine, asta nu este neapărat de rău, dacă după ce te-ai înfruptat fără să respiri, te-ai șters elegant la colțul gurii, ai mulțumit cerului că ai apucat să mai guști și astfel de „bunătăți” și apoi te întorci la ale tale.

Am năvălit și eu pe tărâmul interzis. Mai cu poftă, mai cu remușcare, dar după episodul de rătăcire, m-am întors la cămara mea, unde mă așteaptă provizii serioase pentru un stil de viață sănătos:

Nu este întotdeuna simplu. Nu este nici măcar credibil uneori. Dar cu voința la purtător, cu susținere serioasă – cum e cazul ingredientelor Sano Vita – și cu răbdare muuultă, poți reuși!

sanovita

……………………………………………………………………

M-am apucat de dietă cu Sano Vita și SuperBlog 2016. Să văd care dă rezultate mai bune!

¹ Rețetele au fost adaptate după sugestiile Oanei Camacho, căreia îi mulțumesc pentru sursa de inspirație de-a lungul dietei.

² Imaginea-slogan este preluată de pe blogul Ancăi Balaban, cu acordul acesteia.

Viața printre file de cărți

Dimineți. Apoi seri. (Cam prea devreme, aș spune.) Frig. Uneori, ceață. Stres. Alergătură. Lucruri de făcut. Job. Casă. Treburi. Și mai multe treburi. Ceasul care ticăie încăpățânat. Timpul care pare că se contractă, în ciudă. Nu pare nimic poetic în toată afacerea asta numită „viață”, nu-i așa?

Atât de ușor trecem peste plăcerile proprii, sacrificând clipe întregi fără să realizăm, decât foarte târziu, că nu le mai putem avea înapoi. Câte lucruri nu am vrea să facem și totuși ne suprimăm plăcerea aceasta pentru că mereu intervine altceva!

Visez să mă adun liniștită în colțul meu, cu gândurile mele, cu visele mele, să-mi învelesc picioarele cu o pătură moale, să-mi rezem spatele de o pernă confortabilă, să-mi potrivesc veioza și să savurez câteva pagini dintr-o carte, așa, pe îndelete, fără să sune telefonul, fără să mă tem că arde undeva și fără să mă întrebe nimeni nimic. spatiu-de-citit

(sursa foto)

„Unele cărţi se citesc în bucătărie, altele, în salon. O carte bună se citeşte oriunde.” (Thomas Chandler Haliburton)

Sau se recitește oricând.

De curând mi-a căzut în mână Micul Prinț, de Antoine de Saint-Exupery , de la Editura RAO. (Constat că secțiunea RAO Clasic este ca o poartă deschisă spre sectorul amintirilor…literare: de îndată ce pășești dincolo de ea, te trezești precum copiii în fața magazinului de dulciuri!)

coperta_2985_big

Ce moment mai bun să recitești o carte, decât atunci când ai posibilitatea să alături două perspective: aceea a copilului, care descoperă pentru prima dată povestea micului Prinț, și aceea a adultului în mintea căruia cuvintele vor suna altfel, iar imaginile se vor reconstitui odată cu accesul la „arhiva” propriilor experiențe.

Așa mă asigur că absolut toată familia citește!

-Mami, mi-e milă de prințul ăsta!
-De ce?
-E…foarte trist.

Da, până aici suntem de acord. Doar că, pentru el, călătoria prințului pe cele 7 planete este esența unei povești pentru copii, este spectaculosul dialogurilor aproape comice sau întâlnirea unui erou, poate chiar de vârsta lui, cu situații sau personaje ciudate. Pentru mine, însă,…Micul Prinț este de fiecare dată ocazia de a face conexiuni, de a pune realitatea sub lupă și de a despica firul în patru când este vorba despre firea umană. Mă regăsesc în pasaje întregi. Uneori sunt vanitosul care nu aude niciodată decât laudele. Alteori sunt bețivul căruia îi este rușine pentru că bea. Este imposibil să nu găsești vreo tipologie umană în care să te oglindești, fie și tangențial, căci: „Pământul nu e o planetă oarecare. Poţi număra pe el o sută unsprezece regi, şapte mii de geografi, nouă sute de mii de businessman-i, şapte milioane de betivi, trei sute unusprezece milioane de vaintoşi, adică vreo două miliarde de oameni mari”.

Clasicul nu se demodează niciodată.

Dacă tot m-am rătăcit pe cărările RAO Clasic, am dat peste amintiri prăfuite din vremea adolescenței. Am iubit verile la bunici, când cititul pe o pătură în livadă îmi aducea bucuria unei evadări într-o lume în care puteam să fiu cine voiam, cum voiam și unde voiam. S-a născut dorința de a reciti pe autorul Ciumei. De aceea, m-am oprit asupra unei colecții de scrieri ale lui Albert CamusFata si reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara.

coperta_3030_big

M-au fascinat mereu miturile. Mi se par expresia cea mai sinceră a dorinței omului de a inventa povești pentru a-și putea explica tot ce ține de cotloanele întunecate ale existenței. Dar și mai fascinante mi s-au părut scrierile culte în care mitul reînvie, se transformă, capătă valențe noi care nu-i distrug cu nimic acel „inner core”, dimpotrivă, îl fac mai savuros. Sisif al lui Camus  nu mai este un anonim care urcă un munte rostogolind o piatră, ci devine eroul absurd „atât prin pasiunile sale, cât și prin torturile sale”. Problematica sinuciderii și veșnica goană pentru a căuta fericirea par alte file desprinse din existența umană, în general. Prezentarea asta plus promisiunea că scrierile cuprinse în acest volum sunt toate înscrise într-o filosofie a absurdului sunt motive suficiente să trimită cartea direct în coșul de cumpărături!

Somebody stop me!

Sunt bolnavă după cărți! Atât de bolnavă încât atunci când le cumpăr îmi afund nările între pagini, ca să simt mirosul literelor tipărite și al paginilor încă virgine. Da, atât de bolnavă, încât țopăi de bucurie când deschid coletul și răsfoiesc cu grijă și cu un zâmbet larg pe față.

Uneori, simt nevoia să mă las surprinsă. Și atunci aleg o carte despre care nu știu absolut nimic. Nu, nu o aleg la întâmplare! Două lucuri mă atrag sau mă pot convinge să o cumpăr ori să o deschid: titlul și coperta.

coperta_2592_big.gif

Nu sunt fan thriller, deși am citit pe nerăsuflate cărți și din această categorie. Totuși titlul ăsta – Cine a ucis-o pe Nora Jones? – scris așa…misterios, cu litere decupate parcă dintr-un ziar, mi-a părut un mesaj tip „ghicitoare”, desprins din filmele polițiste. Așa că am „bătut la poartă” să întreb despre ce vorbim aici. Trimiterea direct către „zona crepusculară” a unei povești pornite de la o crimă, numele artistic al personajului și amenințarea că avem de a face cu o „irezistibilă combinaţie de suspans şi umor” m-au făcut să zăbovesc puțin asupra acestei cărți. Cu atât mai mult cu cât autorul, Eugen Ovidiu Chirovicieste român, prin urmare, mă aștept ca în această carte din secțiunea RAO Thriller să regăsesc elementele unui spațiu autohton, căci am cam devenit sătulă de clișee americănești.

Cititul nu e ceva de care te poți sătura vreodată! E un fel de never-ending-story, mai ales că sunt atâtea cărți de căpătâi la care nu am ajuns încă, și probabil că mi-ar mai trebui vreo zece vieți ca să le pot cuprinde. De aceea, e o activitate numai potrivită în așteptarea Crăciunului, alături de o cană fierbinte de ceai cu scorțișoară.

216-sigla-rao-241x300-300x158

…………………………………………………………………………..

Unii scriu pentru SuperBlog 2016, alții citesc, tot pentru SuperBlog 2016.

O poveste despre blugi și (alte) vremuri

096bcd375f1a0dd267c0a4e6834c1ebb

Hainele din denim au devenit un must have al generației moderne. Nu există dulap din care să lipsească un obiect vestimentar din acest material și, cu siguranță nu există femeie care să nu aibă o pereche de blugi la care nu se îndură să renunțe, indiferent ce vârstă au aceștia.

Anii de liceu…

Da, cam atunci am făcut și eu cunoștință cu universul albastru al blugilor. Într-o clasă în care se amestecau armonios copii din toate categoriile și clasele sociale, am început destul de timid această perioadă a vieții mele. Și, deși pe vremea aceea diferențele sociale nu erau atât de evidente, iar opulența nu caracteriza neapărat pe cei care aveau o situație materială foarte bună, puteai să-ți dai seama destul de repede cine își permitea și cine nu o pereche de blugi, de exemplu.

Clasa a IX-a a venit cu prima fotografie de grup. Pentru conformitate, ar trebui postată aici, nu? Poate ar mai scoate din superficialitate un articol banal dintre alte zeci de articole banale despre blugi.

Poza aceasta îmi este foarte dragă, dar în același timp, destul de intimă. Cui îi place să se revadă după atâția ani, cu o freză afro (căci coafura este cel mai adesea motiv de înroșire) sau cu un chip desprins, parcă, din altă lume? Trecând peste replica „Doamne, ce fețe aveam pe atunci!”, am să arunc minunata fotografie în apele rețelele învolburate ale lumii virtuale, cu mențiunea că eventualii cititori sunt provocați să ghicească personajul:

IMG_20161107_160739.jpg

Ca unic indiciu, o costumație (sic!) aproape retro, exclusiv din material denim: o geacă și o pereche de pantaloni.

Geaca mi-a fost mereu mare, motiv pentru care nu îmi era foarte dragă. Pantalonii, însă, au fost primii mei pantaloni tip jeans. Evident, nu erau noi, nici măcar nu știu dacă erau Levi’s sau altă marcă populară în anii de imediat după Revoluție. Mi-a rămas sentimentul acela stânjenitor, izvorât din faptul că erau second hand. Au avut o viață lungă și chinuită, având în vedere că erau cel mai des purtați la școală, pentru că uniformele „comuniste” fuseseră desființate. Prin urmare, la un moment dat, deși se uzaseră iremediabil, încă reprezentau o unică opțiune pentru mine, în vremea aceea. Motiv pentru care mi-era destul de rușine să ies din bancă.

Înapoi, în vremea noastră

Acum zâmbesc la amintirea acelor vremuri. Am norocul să las deoparte stânjeneala de atunci. Ca un soi de …răzbunare, probabil (sau o fi doar o chestiune…womanish?), dulapul personal geme de haine din această gamă: fuste de blugi (suficiente cât să îmbrace o echipă de fotbal feminin), o rochie de blugi (destul de veche, dar încă la modă), pantaloni de blugi conici, evazați, skinny sau boyfriend (câte o pereche pentru fiecare zi din săptămână), o vestă de blugi, o geantă de blugi.

Ce e mai ușor și mai accesibil de purtat în aproape orice situație, dacă nu ceva din foarte popularul material denim?

De pildă, ai o ieșire în familie și vrei să fii nici prea-prea, nici foarte-foarte. Așa că alegem rochia preferată de blugi:

543110_354882434607531_207154586_n

Călătorești (destul de mult, la un moment dat). Ce ținută poți alege ca să fie comodă și practică pentru orice tip de vreme, pentru orice zonă sau pentru orice scop? O pereche de panataloni de blugi, desigur:

Dar dacă ai un blogmeet drăguț în care te simți la fel de tânără ca toate bloggerițele trăznite cu care te întâlnești, ce să porți? Desigur, niște blugi, asortați cu un sacou:

13178706_1032386676857100_8608463817374867659_n.jpg

Și dacă îți revezi colegii de liceu după ceva vreme? Ce să porți semi-elegant, dar de efect?

11898927_940760572654512_8145299030608296271_n.jpg

Cert este că îmbrăcămintea de blugi nu se demodează niciodată. Esențial este să știi cum să o porți, cu ce să o asortezi și cum să o accesorizezi, ca să ieși mereu în evidență.

Dacă tot veni vorba… mai am un moft de împlinit: jeanși Vero Moda

Taman ca ăstia din imagine:

screen-shot-2016-11-07-at-22-35-36

Și apoi mă liniștesc.

Până data viitoare! 😀

……………………………………………………………………………..

Nu știu dacă e interesantă sau superficială povestea despre blugi, dar am înscris-o la SuperBlog 2016, poate impresionez vreun jurat de la Answear.ro

Sursa foto: Pinterest și arhiva personală

 

Ani de liceu… de neuitat cu PartySnap

3…2…1 Say PartySnap!

Cu gurile până la urechi, cu ochii schimonosiți și mâinile fluturând vesele în aer. Fără reguli, fără aranjamente dinainte stabilite, fără zâmbetul fals pe care îl afișăm adesea în fotografiile oficiale ce marchează evenimente importante în viața noastră. Dacă e distracție, atunci să fie 100%: fiecare cu ideile sale, cu felul său de a fi.

fotografie este reușită dacă spune o poveste. De preferat ar fi ca povestea să fie sinceră și să lase o amprentă puternică asupra protagoniștilor, căci, în fond, fotografia a devenit în zilele noastre, cea mai populară punte de legătură dintre trecut și viitor. Tocmai de aceea, evoluează spectaculos, din dorința omului de a surprinde și mai bine nu numai o imagine, ci o stare de spirit care l-a caracterizat la un moment dat.

Un nou concept de divertisment: PartySnap

1-aparat-partysnap

 

În afara fotografului oficial, angajat special pentru eveniment, un profesionist care știe ce are de făcut, oamenii vor dori mereu să aibă alte și alte fotografii în care să se regăsească alături de cei dragi, în ipostaze hazlii, de neuitat. Cu toate funcțiile sale surprinzător de inovatoare, smartphone-ul a devenit old-fashioned. Nu are întotdeauna cele mai clare imagini, uneori mâna „fotografului” neîndemânatic tremură sau poate fotografia redă doar…jumătăți de măsură. În plus, toți vor năvăli peste el să vadă cum au ieșit, dacă redau exact imaginea potrivită și vor dori să intre cât mai repede în posesia lor. Cum îi împaci? Cum poți face ca oamenii să plece de la petrecere încântați maxim și cu bateriile încărcate de voie bună? Sau cum poți anima o petrecere care dă semne că devine plictisitoare?

Se iau:

  • un display alb de dimensiuni mari și touch screen cu opțiuni multiple de editare a fotografiei
  • un aparat foto
  • o imprimantă
  • un suport specific
  • un operator
  • un grup de oameni veseli și dornici de distracție

Rezultatul?

 

Fotodivertisment pentru elevii mei

Anul acesta mai conduc o generație până la capătul unui drum destul de anevoios: sfârșitul anilor de liceu. Ca de fiecare dată, finalul impune păstrarea amintirilor frumoase de-a lungul celor patru ani în care ne-am războit, ne-am contrat, ne-am bucurat.

Sunt copii frumoși și speciali, copii dragi sufletului meu. Așa că nu terminăm liceul oricum! Trebuie să facem ca momentul să fie unic și de neuitat, cum și ei sunt unici prin felul lor de a fi. Îmi imaginez petrecerea de final: la fel de nonconformistă ca toate orele de Limba română, la fel de liberă ca toate orele de dirigenție și la fel de trăznită ca toate activitățile pe care le-am făcut mereu împreună.

O petrecere cu PartySnap!

Îi cunosc prea bine: mai întâi se vor minuna de dispozitivul alb pe care l-ar găsi amplasat în mijlocul ringului de dans: „O, nu! Un video-proiector? Facem ALTĂ activitate? Azi?” Odată ce vor înțelege la ce folosește, vor uita cu toții și de bucatele alese și de paharele cu băutură, și de telefoanele mobile performante. Se vor aduna roi în jurul ecranului, curioși să vadă ce a mai pus la cale diriga de data aceasta. Îmi imaginez schimonoselile din poza de grup făcută ca un fel de selfie la scară mai mare (vom fi sigur 35!). Plus acte de bravură ale curajoșilor clasei.

Iar când vor descoperi ce poate să facă ecranul tactil…toate celelalte elemente ale petrecerii se vor estompa! Unii iși vor alege locuri exotice, alții vor călători virtual în vreo țară străină cu decor interesant. Mulți vor uita că au trecut de multă vreme de pragul copilăriei și se vor „deghiza” în fel și chip, râzând copios de rezultatul alegerilor lor.

Vor vrea să reitereze episoade din anii de liceu, întâmplări comice ori să imite profesori cu mustață sau fără, cu păr cârlionțat sau cu chelie, cu instrumente de „tortură”. Vor găsi asemănări izbitoare ale colegilor lor în diferite ipostaze cu personaje din filme sau din desene animate. Se vor distra printând toate aceste poze și trimițându-le pe rețelele de socializare, ca să vadă și ceilalți că distracția e în toi. Vor vrea cu toții să aibă fotografii de la eveniment ca amintire și, mai ales, fotografii magnetice pe care să le aibă mereu aproape, când îi va lovi dorul de anii de școală.

Da, cu siguranță momentul acesta îi va face și mai tare să lăcrimeze la finalul petrecerii, de dorul anilor trecuți și de teama că îi așteaptă ceva nou, necunoscut. Iar mie îmi va aduce satisfacția că am reușit să-i surprind din nou cu PartySnap și să-i aduc aproape unii de alții încă o dată.

……………………………………………………………………………

O probă a competiției SuperBlog 2016 pe care mi-aș dori mult să o câștig, ca să îmi iasă planul pentru o sesiune de distracție inedită cu PartySnap!

PartySnap-300x300.png

Casa amintirilor

Fiecare îşi aminteşte casa bunicilor,
[…]acei bătrâni tăcuţi
ce veneau de departe
cu hainele bocnă de ger,
se scuturau de zăpadă la uşă
şi călcau prin casă atât de încet,
de teamă
să nu tulbure cu pasul
chipul vreunei zâne,
ce coborâse odată cu ei
din poveşti. ¹

Valeriu Armeanu

M-am apropiat timid, tremurând. Nu mi-era teamă că nu o voi recunoaște, ci că s-ar putea cutremura zidurile ei vechi la vederea mea… Fie a revoltă că nu am făcut nimic să o iau înapoi, fie de emoție că exact pentru asta m-am întors, după atâția ani.

20160729_2020251

Casa amintirilor²…

Mi-am trecut firav degetele printre inelele metalului înnodat al gardului, asemeni unui deținut apropiindu-se de poarta care-l leagă de lume, fără să-l lase înăuntru. Căci da, eu eram deținutul! Mi-am arestat amintirile și le-am închis fără milă într-o odaie întunecată, din lașitate și teamă. Le-am biciuit și apoi le-am întors spatele mult prea ocupată cu lucrurile cotidiene. Și între timp, ea, casa bunicilor mei, s-a încăpățânat să rămână în picioare ca un soldat întors dintr-o luptă nedreaptă, dar păstrându-și neatinsă demnitatea.

Am stat acolo, nemișcată, cu nasul lipit de gardul acela rece și malițios, preț de câteva minute. I-am simțit singurătatea și geamătul mut dintre ziduri. Am închis ochii, sperând să-i pot asculta povestea. A șoptit stins ceva despre anii care i-au săpat urme adânci, despre frigul care îi mușcă zăbrelele în fiecare iarnă, despre ploaia care și-a făcut culcuș în pereții ei galbeni și vechi. Doar șuierul surd al vântului i-a mai rămas tovarăș, în timp ce ușile-i scârțâie a pustietate. Mai spune că uneori strigătul morților taie întunericul și-i tulbură bruma de liniște. În podul părăsit înoată, printre foi răsfirate de cărți, amintirile-fluturi și îi e teamă să nu-i zboare-ntr-o zi, abandonând-o și ele…

M-am simțit vinovată în timp ce-mi îndreptam pașii spre locurile mele, ca și cum aș fi trădat o parte din mine. Am lăsat-o din nou singură, pradă deznădejdei, în mijlocul unor locuri prea puțin familiare și hăituită de oameni care nu-i cunosc nici povestea, nu-i înțeleg nici trecutul…

Dacă aș avea puteri…

Undeva, pe parcursul evoluției sale, omul a pierdut niște valori semnificative pentru definirea lui ca ființă! Iar banul a rămas unica „monedă de schimb” pentru aproape orice lucru din existența lui efemeră. Astfel, acest „dacă aș avea puteri” se traduce prin „dacă aș avea resursele financiare necesare”.

Aș răscumpăra-o! Nu pentru că ar avea  valoare materială! Nu pentru că aș putea să mă mut acolo mâine! Nu pentru că sufăr de vreun instinct de proprietate trezit peste noapte! Ci pentru că ea, casa bunicilor mei, reprezintă o parte din mine.

Aș lua-o pas cu pas:

  • Mai întâi i-aș mângâia zidurile gri și i-aș cere iertare, soptit, că mi-a luat atâta timp să-mi întorc fața către ea.
  • Apoi aș face o listă cu ceea ce trebuie făcut ca să o pun „pe picioare”: consolidare, reconstrucție, reparații, îmbunătățiri, păstrându-i stilul și modificând cât mai puțin din imaginea inițială, bine întipărită în mintea mea.
  • Aș cere neapărat un audit energetic ieftin și rapid. Vreau să știu caracteristicile termice și energetice ale clădirii și soluțiile de reabilitare sau de modernizare termo-energetică propuse de specialiști. După ce voi avea raportul de audit energetic, voi ști exact cât de vechi sunt instalațiile aferente clădirii, dacă trebuie să le schimb total sau mai pot fi salvate unele dintre ele.
  • Aș solicita certificatul energetic înainte de reabilitare, ca să știu de unde pornesc. Abia atunci aș putea decide ce materiale folosesc pentru izolarea pereților exteriori și/sau interiori, și grosimea acestora (care ar trebui să fie de minim 15 cm). De asemenea, aș găsi tâmplăria cea mai potrivită pentru a menține temepratura casei și pentru a economisi energie, păstrând în același timp imaginea casei care mi-a marcat primii ani ai copilăriei. I-aș reconstrui acoperișul fără să uit de podul plin de amintirile-fluturi, pe care l-aș izola folosind materiale ecologice: cânepă, lână, vată minerală bazaltică, vată minerală, pluta, celuloză, paneluri structurale termoizolante pe baza de oxid de magneziu, tencuieli fără COV³, adezivi fără COV, vopsele şi amorse fără COV.
  • I-aș cumpăra o sobă nouă, ca să păstrez mirosul de lemn ars și imaginea cenușei pe care o strângea bunicul cu vătraiul. Aș cumpăra becuri economice, dar atât cât este necesar. Uneori mi-e dor de lampa cu gaz pe care o urmăream cum se consumă treptat, în timp ce lăsa fumul negru să-i împânzească sticla.
  • Nu ar strica să apelez la serviciile de termografie în construcții.  Aș putea obține, astfel, servicii suplimentare certificatului energetic, pentru că fotografiile ar indica exact zonele cu pierderi de căldură sau cu infiltrații ridicate de aer. Iar la final, să pot face comparație: înainte și după reabilitare.

Visele devin realitate? 

Am înțeles că uneori, da!

Nu trebuie decât să-ți dorești cu adevărat ceva. Iar dacă îți dorești cu adevărat, își vei concentra forțele în direcția aceea, până când ți se va împlini visul!

Nu am renunțat la idee. Trebuie doar să găsesc mijloacele de a mă întoarce acolo, în leagănul copilăriei mele.

……………………………………………………………………………….

¹ Citat preluat de pe http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=230625

² Despre asta am scris și aici: https://experimentesiexperiente.wordpress.com/2016/07/30/cand-te-napadesc-amintirile-jurnal-de-vacanta-3/

³ COV Compuși Organici Volatili conform http://sporulcasei.ro/programul-casa-verde-plus-termoizolarea-casei-cu-materiale-ecologice-poate-fi-decontata-de-stat/

Am mai bifat o probă în competiția SuperBlog 2016. Acum aștept să mi-o…avizeze cineva!

pret-certificat-energetic

Vacanța ca un Arc de Triumf

Vacanțe ratate? Vacanțe de vis? Granița dintre ele este relativă, iar în final, totul depinde de alegerile pe care le faci.

De obicei, când planifici o vacanță, primul lucru la care te gândești este cazarea. În fond, pleci pentru că vrei să te relaxezi, să lași în urmă tot ce înseamnă stresul cotidian. Uneori  însă, pare să fie o loterie și te tot rogi să tragi lozul câștigător. De câte ori nu ai planificat totul din timp și cu cap și a ieșit dezastruos, în timp ce lucruri negândite s-au dovedit mai reușite decât s-ar fi așteptat cineva?

Trei greșeli care-ți pot strica vacanța

  1. Prețul pe primul loc. De câte ori am plecat într-o călătorie – lungă sau scurtă, departe sau aproape – când a venit vorba de cazare, inevitabil am adăugat epitetul „ieftină”. Să fie vreo reminiscență de prin vremurile apuse când strângeam bani la ciorap ca să ne bucurăm de ei la momentul T0 mult așteptat?
  2.  Perspectivă greșită. Alegerea unui hotel în care să te simți „ca acasă”. Și până la urmă de ce „ca acasă”? Nu asta era ideea: să pleci de acasă? Să cauți un loc inedit unde să uiți de monotonia cotidiană?
  3. Prejudecăți. Ce-ti trebuie mai mult de un pat? Un hotel și atât. Tot ce îți dorești este să găsești un loc unde să te odihnești, un loc liniștit și confortabil. O baie decentă, cu prosoape curate și cu servicii minime și de bun-simț, pe care să ți le poți permite. Că doar nu locuiești acolo, ci te retragi doar seara la culcare. Oare? Să fie asta tot ce îți dorești? Să te mulțumești cu puțin chiar și în vacanța planificată cu atâta speranță?

Ba bine că nu!

Rewind: să alegem înțelept!

Dar ce-ar fi să te răsfeți? Că nu e vacanță în fiecare zi. Nu mergi în fiecare zi la capitală, și, cu siguranță, nu stai în fiecare zi la un hotel. Poate că poți transforma experiența asta într-o clipă de evadare, într-un moment unic la care să visezi multă vreme după aceea.

Așadar, am schimbat abordarea. Hotelul trebuie să fie un moft! Da, domnule, un moft! Un semn clar că te respecți în primul rând pe tine. Pentru că meriți!

Când stai la un hotel înseamnă să te transpui în altă lume. Cu atât mai mult cu cât ești în vacanța pe care ai plănuit-o și pe care ai așteptat-o atât și pe care ai datoria de a o face de neuitat!

De aceea, am ales Hotel Arc de Triomphe, București.

download

Motivele sunt ale mele, ca simplu turist, aterizat din provincie, cu dorința declarată de a se simți bine și atât, de a simți pulsul capitalei și de a reînvia, poate, niște povești amorțite într-un cadru altfel, străin, numai bun pentru redescoperiri.

De ce Hotel Arc de Triomphe?

1.Hotelurile mari sunt sursă de stres. Inevitabil astepti liftul mai mult decat e cazul și, când în sfârșit ajunge, constați că e plin sau că urcă atunci când tu vrei să cobori. Un boutique hotel mi s-a părut varianta cea mai potrivită, pentru că îți oferă un grad de intimitate și confort.

2. Zona. Nu e totuna să stai la periferie sau să găsești o cazare în București într-o zonă ofertantă din punct de vedere turistic, cum este Arcul de Triumf, sau cu acees imediat la diverse facilități: fie un mijloc de transport, fie o oază de liniște pentru o plimbare relaxantă, fie un obiectiv turistic important.

3. Condiții. Da, am vrut altceva! Cazările de tipul boutique hotel își au farmecul în nota distinctivă pe care o are arhitectura, felul în care sunt decorate camerele sau mobilierul.

Am ales stil și eleganță. Am vrut să-mi încânte ochii de la prima privire atuncată la intrare, până la cele mai mici detalii ale camerei.

4. Servicii. Așteptările mele de la un hotel care se respectă au fost dintotdeauna decente. Să zâmbească, domnule, omul la recepție, ca o gazdă care-și primește oaspeții cu drag. Să te facă, astfel, să te simți cel mai important client al hotelului, să-ți dea senzația că-ți înțelege nevoile și, poate, că-ți anticipează dorințele. De fapt asta cred că este cea mai importantă calitate a celor care se ocupă de Residence Hotels: puterea de anticipație. Ce-i poate folosi omului în scurta perioada pe care o petrece aici? Un uscător de păr, papuci și prosoape de baie din bumbac 100%, perne non alergenice, cablu TV, telefon internațional direct, acces la internet, birou de lucru, AC 220V, mini-bar. Și ca să-i fie pe deplin dorința împlinită… un moment de relaxare cu saună și jacuzzi!

5. Oferte personalizate. Fără îndoială, vei trăi momente unice și vei simți că au fost create special pentru tine! Am ales pachetul SPA „Răsfăț romantic”:

*Cazare într-o cameră executive studio,
*Ciocolată și decor romantic,
*Cină romantică,
*Mic dejun în cameră,
*Late check-out, ora 16:00,
*Acces Spa (saună, jacuzzi, steam bath).

Da, eu am ales. Am ales o vacanță altfel, al cărei personaj principal am fost, o vacanță ale cărei cuvinte cheie sunt „eleganță și stil”, „intimitate”, „răsfăț”. Nu m-am simțit turist, ci mai curând oaspete.

…………………………………………………………………….

Am plecat cu SuperBlogul 2016,  turist la

residence-hotels-mic

Gâlceavă în stil office

Acțiunea se petrece într-un birou de la marginea urbei X, în zilele noastre.
Personaje:
Ștampila carte de vizită – ușor arogantă și foarte vorbăreață
Ștampila de firmă – mai în vârstă și cu un ton înțelept, care îi dă un aer de superioritate
Ștampila datieră – obsedată de date, intră foarte ușor în panică
Ștampila cifrieră – vorbește în formule și în calcule matematice
Ștampila personalizată – nonconformistă și mereu veselă

Actul I

La ceas de seară. Într-un sertar stau cam înghesuite câteva ștampile.

colop5-300x293

Se aude un click-click enervant care taie liniștea nopții.

Ștampila de firmă (ușor agasată de zgomotul enervant) : Crezi că ai putea să te oprești?Mi se împrăștie tușul numai cât te aud! Și am avut o zi din acelea…Alergătură, de la primele ore ale dimineții. Am parafat contractul de înființare a noii societăți, pentru care Colop m-a îmbrăcat în haine noi. Apoi am dat fuga la bancă, unde mi-am lăsat tușul pe un contract de garanție imobiliară – șeful tocmai a închiriat un birou nou. Trei exemplare a irosit până s-a decis care e varianta finală. Mă doare capul de la atâta apăsat!

Ștampila carte de vizită (cu ironie în glas) : A, da? Poate așa ne găsește un loc mai comod și nouă. Să nu mai stăm înghesuite aici în sertar, în bezna asta. Să mai ieșim și noi la lumină! Nu e păcat de culorile astea frumoase pe care le avem?

Ștampila de firmă (ignorând-o) : De acolo am alergat într-un suflet să bifez și contractul de leasing. Cât pe ce să mă spargă. Neglijență de serviciu! Am să cer o mărire! Sau măcar un concediu. Să-mi refac și eu imaginea! Mai ales la câte facturi am ștampilat astăzi! Noroc că s-a terminat ziua de lucru și tușiera a ieșit din tură. (Face o pauză) N-ai terminat cu click-ul ăla enervant?

Ștampila carte de vizită (revoltată) : Ți se pare puțin lucru?

Ștampila de firmă: Ce anume?

Ștampila carte de vizită: Astăzi cineva a zis: „Unde naiba sunt nenorocitele alea de ștampile?” Da de ce „nenorocite”? Până și tușiera m-a luat peste picior mâner când m-am programat să-mi facă un refill. Iar pixurile cu ștampilă își dădeau coate când au trecut la buzunarul șefului prin fața biroului. Nu merităm și noi respect? Mâine – poimâine o să ne înlocuiască pe toate cu ștampilele electronice care tocmai au fost angajate special săptămâna trecută.

Ștampila datieră (panicată) : Săptămâna trecută? Ăăăăă…adică…27-7…adică pe 20.09.2016. Da, da, atunci trebuie să fie! Oare am trecut bine pe contract? Cifra 9 e ușor instabilă. Îmi face numai probleme. Și a doua zi au uitat să mă rotească. Adică 21. Da, 21.09.2016! Atunci a fost! Vai! Ieri a fost cumplit! Da, cumplit! Un control de sus! Cică niște produse au fost găsite expirate și cineva le-a falsificat data inscripționată! Toți s-au uitat spre mine. Dar nu, eu nu! Eu m-am uitat cu atenție: 15.10.2016. Da, da, așa scria! Era tușul meu special! Nu am modificat nimic. Eu NU greșesc. Nu-mi permit. Fac asta din…stați așa…din 01.06.2010 de când m-au învestit în funcție.

Ștampila personalizată (până atunci stătuse într-o rână, zâmbind și mângâindu-și cauciucul) : Chill. Prea mult stres creează disfuncționalități grave! Ce atâta nenorocire? Doar nu e apocalipsa? Oricine mai greșește!

Ștampila datieră (iritată) : Eu, nu! Din 01.06.2010! Nu am greșit niciodată! La mine totul este exact! Și clar. Și corect. Din 01.06.2010!!

Ștampila personalizată (împăciuitoare) : Ok, ok, chill girl! Trebuie să te relaxezi.

Ștampila cifrieră: Mda, ție îți convine să vorbești. Ai un job foarte ușor. Te-am urmărit. Acum exact o oră, 30 de minute și 23 de secunde ai intrat în sertar, fără pic de sudoare, fără de urme de muncă. N-ai avut nicio personalizare azi? Eu am ștampilat 4355 de cutii din 23 de depozite. Mi-a luat exact 56 de minute și 34 de secunde. Ieri am lucrat cu 2500 de cutii albe și mari. A durat mai mult să le manevreze: o oră și 23 de secunde.

Ștampila personalizată (înțepându-și colega de sertar) : Eu fac ce-mi place! iar astăzi am marcat 300 de invitații la marea petrecere. Șefu’a fost tare mulțumit de cum au ieșit. Cică eu le-am dat nota de veselie și bună dispoziție!

screen-shot-2016-10-17-at-20-47-37

O zi din viața unei ștampile nu trebuie să treacă în zadar! Dacă nu lași în urma ta o bucurie, un zâmbet, o floare, o rază de soare…Iar eu am bucurat 300 de oameni. Plus șeful! Toate mi-au mers strună. Asta pentru că nu sunt atât de fatalistă ca voi.

Ștampila carte de vizită (dând ochii peste cap) : Sigur că da! Unii muncesc și alții se distrează! Sunt mereu pe drumuri, stau în buzunar cu orele și când mă scoate, dau cu ochii de câte unul…de-mi vine să-i ștampilez una…Am muncit mult să-mi consolidez statutul. Am concediat cărțile de vizită clasice, demonstrând că sunt mai eficientă. Și sunt! Ajungi undeva unde nici nu te gândești că ai avea nevoie să lași o carte de vizită. Ce să tot cari atâtea cartoane după tine? Mă iei pe mine! Mă scoți repede din servietă și mă aplici pe un document, pe o agendă, în fine, oriunde îi este omului mai la îndemână, să fii sigur că nu te uită!

screen-shot-2016-10-17-at-21-05-02

Actul al II-lea

Sediul firmei în discuție. Șeful caută o soluție pentru atenuarea gâlcevei. O soluție online, desigur! 

Șeful (ușor speriat) : dacă intră-n grevă, m-am ars! Nu poți face nimic fără ștampile zilele astea! Iar o zi din viața unei ștampile pare foarte obositoare. Să le fericesc, zic! Cu Colop. Ăștia au mereu soluții pentru revigorarea unei ștampile. Ba rotundă, ba pătrată, ba dreptunghiulară, mereu găsesc ceva care să o facă unică.

Screen Shot 2016-10-17 at 21.25.19.png

Am să le fac ecologice! Să se simtă importante și speciale. Sau din materiale cu protecție antibacteriană! Și am să le personalizez. Da, așa am să fac!

Comanda efectuată și…mail sent to online@colop.ro. În sertar se stârni o bucurie imensă: click, click, click în ropote. 

………………………………………………………………………………

Cu premii sau fără, Rudia s-a personalizat cu

logo

pentru proba a cincea a competiției SuperBlog 2016

screen-shot-2016-10-17-at-18-56-58

Eu traduc, tu traduci, dar ei traduc mai bine

Un lucru fascinant pe care le-am învățat în facultate este acela că limba este una dintre cele mai (sic!) geniale invenții ale omului: să găsești o combinație de sunete care să redea un sentiment, care să exprime un gând, să sintetizeze esența unui „necuvânt”:

„De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune…” (Nichita Stănescu)

Însă, când este vorba de trecerea aceea de la o limbă la alta, fără a întina câtuși de puțin înțelesul cuvintelor, consider că vorbim despre o artă! Iar cine o stăpânește, e ca și cum ar deține „iarba fiarelor” cu care poate dezlega nedezlegatele. Desigur, a face o traducere nu este deloc un lucru ușor. Pentru că nu toată lumea care cunoaște o limbă străină poate fi traducător. Deși îți este suficient pentru a comunica, pentru a înțelege și a te face înțeles într-o conversație de rutină, a traduce înseamnă mult mai mult. Înseamnă să fii stăpân al cuvintelor, să le știi descifra sensurile, să știi alege pe cel mai potrivit. A traduce presupune să ai viziune. Înseamnă să te renunți la rigiditate, să scapi de capcanele asemănărilor, să jonglezi cu sinonimele și cu expresiile idiomatice.

Dacă un text literar îți oferă o oarecare libertate, permițându-ți un troc acceptabil între frumsețea limbii din care traduci și fascinația limbii în care traduci, o traducere medicală, de pildă, necesită o cu totul altă abordare.

Traducerile medicale nu fac (o) literatură ¹

Nu este loc de metafore și interpretări, nu permit luxul de a greși vreun sens al cuvintelor sau de exprimări confuze. Tot ce ține de domenul medical este esențial, pentru că se referă cu siguranță la sănătatea și, uneori, la viața noastră.

Să luăm, de pildă, un medicament foarte important, recomandat ca tratament pentru o afecțiune gravă. Cu siguranță, medicamentul nu este produs în România, ci a fost importat. Nu sunt la îndemână foarte multe recenzii privind efectele sale benefice sau mai puțin benefice, de aceea, te raportezi la prospect. În cazul cel mai fericit, medicamentul vine la pachet cu prospectul tradus de specialiști, iar atunci parcurgi cu încredere fiecare capitol, ca să te asiguri că este exact ceea ce ai nevoie. Dar dacă nu ai norocul să faci rost de el the easy way? Apelezi la cunoștințe sau apropiați și poate reușești, cu greu, să-l procuri din străinătate. Ei, dar prospectul? Ce facem cu prospectul? Cunoștințele vagi sau chiar și cele semnificative de limba engleză nu te ajută în acest caz, ba dimpotrivă, ți-ar putea dăuna. Terminologia specifică, posibilitatea de a face confuzie, atras de nuanțele pe care le suportă exprimarea obișnuită, lipsa de informare în domeniu – iată ingredientele pentru a total failure!

O situație problematică au reprezentat-o dintotdeauna vaccinurile, mai ales când este vorba de copii. În luna aprilie a acestui an s-au stârnit discuții în jurul unui vaccin produs pentru piața din Kazahstan², care a fost aprobat pentru schema obligatorie de vaccinare pentru bebeluși, având, însă, prospectul în limba rusă. Este de înțeles reacția părinților, reticenți la administrarea unui astfel de produs, fără a avea informații clare despre componentele vaccinului, despre modul de administrare, despre eventualele reacții adverse sau atenționări speciale. Posibilitatea de a avea o traducere corectă și rapidă a acestui prospect ar fi scutit părinții de multe nopți nedormite, de stres sau de energie consumată în încercarea de a rezolva situația de criză.

Nu te lăsa tradus! 

De ce să te lupți singur cu sensurile buclucașe, cu terminologia SF cu care nu ai avut niciodată tangență sau cu acei „false friends” care au darul de a te induce în eroare? Uneori e dificil și pentru cunoscători să facă diferența:

screen-shot-2016-10-14-at-22-55-23(sursa)

Soluția o au profesioniștii! Pentru liniștea și confortul personal, apelează la o agenție de traduceri medicale din România. Cum poți să ai încredere? Aruncă o privire la portofoliul agenției. swiss-solutions

Este specializată pe traduceri în diferite domenii de activitate, inclusiv cel medical? Colaborează cu medici traducători in-house? Livrează traducerile în timp util? Dau dovadă de seriozitate? Au recenzii pozitive?

Dacă încă îți este greu să te decizi, poți să cauți agenția care ocupă locul I la nivel național privind activitățile de traduceri și interpretare. Vei descoperi Agenția de traduceri Swiss Solutions, recomandată de numeroasele distincții de-a lungul celor 12 ani de activitate:

screen-shot-2016-10-14-at-23-15-33

Echipa Swiss Solutions este formată din traducători nativi și specializați pe domenii, realizează traduceri în și din 78 de limbi, interpretări, transcrieri, DTP și consultanţă pentru proiecte de traduceri.

Cei mai buni se măsoară după felul în care respectă un „principiu” esențial al activității de traducere:

Traducerea este cea care transformă totul astfel încât nimic să nu se schimbe.” (Gunter Grass)

…………………………………………………………………………..

¹Parafrază după afirmația celebră a lui Kogălniceanu: „Traducțiile nu fac, însă, o literatură.”

² Sursa: http://www.zf.ro/companii/cum-a-ajuns-sa-fie-distribuit-in-cabinetele-pediatrilor-un-vaccin-obligatoriu-pentru-bebelusi-cu-prospect-si-ambalaj-in-rusa-adresat-pietei-din-kazahstan-15229958

Do You Speak…medical? No I don’t! I only speak SuperBlog (2016)! Îi las pe specialiști să se ocupe de asta!

It is Spring! It is Super!

Pentru o mare parte dintre blogosfericii din România, 1 martie reprezintă una dintre cele două date importante din an: începe Spring SuperBlog! Da, din nou. Oricât de multe revolte și discuții a stârnit de-a lungul timpului, competiția adună de fiecare dată peste 150 de bloggeri. Unii sunt consacrați și, așadar, iremediabil „infestați” cu virusul scrisului, alții pleacă, dar revin pentru că la un moment dat constată că le lipsesc niște lucruri cu care s-au obișnuit:

  • adrenalina
  • deadline-urile
  • discuțiile pe grupul de pe Facebook
  • premiile uneori de-a dreptul incitante
  • râsul zdravăn de dinainte, din timpul și, mai ales, de la final
  • SuperGala

În afară de aceștia, în fiecare an apare cineva nou, care fie intră repede în horă și se adaptează din mers „cerințelor” formale și, mai ales, celor non-formale, fie își fac cruce și se leapădă de tot, fugind unde văd cu ochii.

Ce înseamnă SuperBlog?

Cred că este arhicunoscut conceptul lansat de cei de la de agenția de marketing & comunicare online SwissPlan.biz. SuperBlog înseamnă:

  • una dintre cele mai populare competiții din blogosfera românească
  • creativitate și integrarea propriului stil cerințelor competiției (în speranța că acest lucru va fi înțeles de toată lumea – concurenți, jurați, sponsori)
  • un maraton printre probe de foc, cu premii interesante (unele mai potrivite, altele…după posibilități)
  • o comunitate frumoasă căreia mă bucur că m-am alăturat în 2014 (cu micile sau marile conflicte aferente, că așa-i șade bine unei comunități care se respectă)
  • posibilitatea de a învăța dos and don’ts în scrierea unor articole- advertoriale (eu, una, am învățat mai mult decât mi-aș fi putut închipui)

Ce sau cum NU este SuperBlog?

O parte dintre concurenți ajung aici cu o idee greșită despre ceea ce se întâmplă în cele câteva săptămâni de competiție. Unii pleacă descurajați înainte de vreme, alții înjură sistemul (concurenți, jurați, sponsori, organizatori) sau pleacă amenințând. Există și categoria celor care rămân, deși sunt nemulțumiți, strigând asta pe la colțuri. Dragilor, SuperBlog nu este:

  • obligatoriu – decizi singur când intri și când ieși. Dar dacă rămâi, nu ne mai tot amenința că pleci „dacă…”. Până la urmă, ne bucurăm că e un concurent mai puțin și nu te vom ruga în genunchi să revii. Grow up!
  • terenul de fotbal din spatele blocului – există niște reguli pe care le-ai citit, cu siguranță, când ai intrat în horă și cu care ai fost de acord, de vreme ce te-ai înscris.
  • în totalitate obiectiv – nu ai cum să fii obiectiv când vine vorba de creativitate! Trebuie să accepți că scrierile tale pot să placă unora și să displacă profund altora. Dacă ești nemlțumit, ai posibilitatea să te exprimi elegant și argumentat într-o contestație sau printr-un mail.
  • în totalitate corect – desigur au mai existat neînțelegeri și jurizări îndoielnice, sponsori rupți de realitățile blogosferice etc. Dacă ești singurul nemulțumit, poate o fi o problemă la tine. Dacă sunt mai mulți…deja exstă posibilitatea sugerării unor schimbări. Implică-te! Frumos și elegant.
  • piață – țigăneala (oi fi făcând discriminare acu’? că nu prea știu cum se folosește termenul coresponzător!) și scuipatul în public sunt dezaprobate. Desigur, ne rezervăm dreptul la unele mici și nevinovate ironii, dar doar unde se justifică 😀 Dacă ești „heităr”, de ce te mai obosești să arunci o privire? Tu cu ale tale, noi cu ale noastre!

Ce să mai lungesc discuția! Sper să mă pot ține de competiție și de tura asta… Dacă nu de toate probele, măcar de cele care au premii frumoase (pe care să le și câștig! 😀 ) Că de înscris, se vede treaba că tocmai am făcut-o.

header_2016.jpg

Acum că știi cu ce (nu) se mănâncă SuperBlogul, decide-te dacă ești in or out, că tocmai s-a lansat prima probă! Și nu vrei să începi cu penalizări, nu-i așa?

Succes! 😉

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte