Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: SuperBlog 2017

I am, je suis, io sono…

Studiu de caz

Lucrurile merg bine la multinațională. Salariul – mulțumitor, programul – în limitele bunului simț, colegii – de treabă, șeful …e șeful. Nu te gândești că ți-ar putea amenința cineva poziția, căci rezultatele tale te recomandă. Ești ambițios, tragi din răsputeri, adică te încadrezi profilului ocupațional. Dar iată că liniștea-ți e tulburată de un anunț spinos venit cu taman două zile înainte de concediu:

Azi avem oaspeți. Partenerul din străinătate vrea să vadă cum merg lucrurile pe aici.

Înghiți în sec. Străinătate = cel puțin engleză, iar tu nu îți amintești decât vreo trei cuvinte în limba rusă, pe care le-ai învățat din greșeală când erai în școală: „a-deen”, „dva” „tree”, „chyetirye”. Prin minte ți se perindă câteva soluții de avarie: un concediu medical, cu riscul unui picior rupt, un cataclism natural care să împiedice sosirea partenerului din străinătate, o rugăciune puternică și cu efect imediat spre iertarea păcatelor și alungarea duhurilor rele din firmă. Ma non ce nessun soluzione! Nu rămâne decât să dai piept cu uraganul!

Faci o recapitulare rapidă a celor trei cuvinte pe care le-ai auzit la aia mică repetând după „doamna” de la grădi: „My name is...”. Bun, de aici trebuie să fie simplu, că doar ai două nume simple. Ești și Ion, ești și Mihai.

Ușa se deschide, dușmanul e în prag. Te avânți furtunos primul, ca să scapi repede:

Hello! My name is John Michael! Și te retragi victorios, mulțumit de cele 5 cuvinte perfect englezești de care ai fost capabil.

Desigur,  se putea și mai rău!

Cursuri de limbi străine pentru firme

Scenariul de mai sus este plauzibil. Lucrurile s-au schimbat mult în ultimii douăzeci de ani, iar unul dintre ele este faptul că Europa (și nu numai) a devenit un spațiu deschis. Astfel, multă lume se regăsește în contact direct cu ceea ce presupune acest context multinațional. Dacă la început cunoașterea unei limbi străine reprezenta un avantaj pentru angajare, acum această abilitate este chiar o cerință obligatorie și eliminatorie. Adevăratul avantaj constă în a te descurca impecabil la cel puțin încă o limbă de circulație internațională.

Dar ce te faci când viața nu a fost atât de generoasă cu tine, iar abilitățile lingvistice au avut de suferit? Cum nimic nu este pierdut, ai trei soluții viabile:

  1. Să înveți de unul singur. Really? Chiar autodidact fiind, nu e chiar ușor să te apuci de capul tău. De unde începi? Cum știi că faci bine? Cine să-ți ofere un feedback?
  2. Să iei lecții în particular cu un profesor. Oh la la! Sună ușor stânjenitor. O întâlnire tête-à-tête semănă cu meditațiile pe care le făceai pentru examene.
  3. Să participi la cursuri de limbi străine pentru firme, organizate de profesioniști pentru profesioniști. Asta sună bine nu? Perfecționarea continuă și preocuparea pentru propria dezvoltare personală – bile albe la bilanțul de sfârșit de an.

Ai și aici o reticență: dacă te faci de râs? Dacă nu ții pasul? Dacă evaluarea se dovedește mult prea dificilă?

Dar de ce să nu vedem jumătatea plină a paharului: oamenii formați în domeniile lor specifice sunt mereu un plus pentru orice companie care se respectă. Ca manager, să ai la îndemână specialistul propriu îți oferă acces direct și rapid la proiecte noi și valoroase. De ce să cauți un intermediar, rupt de ralitățile și nevoile firmei și total neimplicat, când poți investi în dezvoltarea profesională și personală a propriilor angajați? Și aici nu e vorba doar de traduceri specializate, așa cum oferă agenția de traduceri Swiss Solutions. Ci de a forma propriii angajați astfel încât să fie capabili a găsi o soluție rapidă și pertinentă oricăror aspecte importante ivite în companie.

logo_swiss_solutions-patrat

Cum arată un curs ideal de limbi străine

Problema principală a celor care nu mai sunt de mult la vremea anilor de școală este neîncrederea în sine. De cele mai multe ori au senzația că vârsta este un impediment și că încercarea se va solda cu un eșec total. De aici, blocajele care transformă potențialii învățăcei în persoane reticente și refractare.

De ce au nevoie oamenii ca să nu aibă sentimentul că a învăța o limbă străină e un must-have, ci să găsească în asta la plaisir d’apprendre?

  1. Mediul. Nimeni nu vrea să se simtă „la școală” și nici într-un mediu rece și ostil. Atmosfera trebuie să fie caldă și incitantă. Cu cât medul este mai bine marcat vizual cu atât mai bine se va stimula și învățarea pasivă.
  2. Timpul. Oamenii sunt mereu contra timp. Sunt atrași de reclame „propovăduitoare” din mediul online: „Învață engleza în 2 săptămâni”. De aceea, nu înțeleg de ce ție îți trebuie vreo 5 module ca să-i scoți din impas. Ei trebuie „cuceriți” treptat și iremediabil, astfel încât să simtă că timpul zboară.
  3. Hands-on-practice. Toți agreează situațiile reale. Sunt cele mai usșor de asimilat. Jocuril de rol, situații conversaționale, legătura directă cu domeniul lor de activitate.
  4. Make it funny. Indiferent de vârstă, omul simte nevoia să se destindă, să se simtă relaxat. Așa va fi mai stăpân pe sine și va absorbi mai ușor informația.
  5. Out of the comfort zone. Uneori este esențial să te arunci în valuri ca să înveți să înoți. Activitățile interactive îi va ajuta să de se desprindă de prejudecăți, de teamă și să se prindă „în horă”.
  6.  Profesorul. Oricât de priceput ar fi, nu e suficient. Profesorul trebuie să devină acea meravigliosa creatura care să-i încânte pe oameni și să creeze conexiunile esențiale pentru bunul mers al întregului proces. Astfel, nu mai pare totul atât de bello e impossibile!

A ști o limbă străină înseamnă a avea acces la o treaptă superioară a existenței. Nu este vorba numai de un loc câștigat în societate, ci, mai ales, despre transformarea propriului eu, despre evoluție, despre dezvoltare.

……………………………………………………………………

Pentru proba a VII- a a SuperBlogului 2017, Swiss Solutions m-a făcut să-mi amintesc de ce îmi place ceea ce fac.

Anunțuri

Vacanță în stil Royal

Ador muntele! E singurul loc din lume unde te simți, la propriu, cu capul în nori și picioarele pe pământ. Să-ți iei rucsacul în spinare și să freamăți cu bocancii grei covorul verde sub care doarme, amorțită, stânca. Să nu auzi decât cântecul păsărilor și foșnetul frunzelor. Să rupi orice legătură cu lumea „din afară” și să te bucuri de liniștea și de binecuvântarea naturii.

În plus, ideea de a porni într-o călătorie este ca și cum ți-ai permite să scoți capul dintr-o cutie pe pereții căreia stau scrijelite cuvinte cheie ale existenței tale: SERVICIU – CASĂ – COPII – ȘI (MEREU) ALTELE. Ca să nu o iei razna, e bine să pornești într-o direcție. Nu neapărat pentru a ajunge undeva anume, ci pentru a te relaxa, pentru a te smulge din brațele periculoasei rutine. Ca să fie o călătorie reușită, cheia este să o transformi într-o aventură, chiar dacă ai mai fost sau nu pe meleagurile cu pricina.

Poiana Brasov

Când te desprinzi de lumea obositoare a orașului destrămat de atâta zgomot, praf, mizerie, nu-ți dorești decât să găsești o oază în care să te pierzi pentru câteva zile. Ți-ar aminti că mai sunt locuri pe lumea asta unde natura încă mai este stăpân desăvârșit.

Poiana Brașov pare să fi pus stăpânire pe inima munților. Fiind străjuită de cele patru masive muntoase, o vacanță acolo ar arăta ca o călătorie spre centrul pământului.

„Ce să faci în Poiana Brașov?”

Să te relaxezi! Să te prefaci că te-ai teleportat într-un loc unde poți să alegi să te simți nemaipomenit. Să faci tot ce îți trece prin cap, tot ce altfel „nu ai timp” sau „nu-ți permiți” sau „nu credeai că vrei” să faci.

O vacanță…„Royală”

Trei lucruri urăsc la vacanțe

  1. Când mergi undeva când știi că toată lumea merge în același loc, în același timp. 
  2. Când te simți în vacanță „ca acasă”.
  3. Când decid alții cum trebuie să-ți petreci vacanța.

Să cauți disperat o cazare bună? Să te calci pe picioare la recepție, să stai la cozi imense la diferite facilități de prin jurul hotelului? Să nu ai intimitate când explorezi muntele și să dai peste turiști petrecăreți pentru care ideea de vacanță înseamnă că și-au cumpărat tot muntele, prin urmare pot să-și lase urmele peste tot? Nu!

Nu vreau decât să ajung liniștită la hotelul la care mi-am făcut rezervare din timp, să las mașina în siguranță într-o parcare privată și să uit de ea acolo. Nu prea îmi folosește la munte, nu?

hotel royal

Apoi să arunc valiza în camera dublă sau triplă și să plec hai-hui. După Pietrele lui Solomon, la Peștera de Lapte, să simt mirosul muntelui semeț și să mă scald în lumina strecurată printre crengi. Pot să mă împrietenesc cu minunații cai de la Centrul de echitatie ”Spiritul Cailor“ din Poiană. Dacă vreau să simt spiritul de aventură „văratecă”, pot să încerc cartul de munte, direct pe pârtiile de schi. Evident, iarna aș putea să-mi fac și eu curaj și să testez schiurile pe una din cele 12 pârtii din zonă. Cu remediul potrivit, aș putea chiar să fac o plimbare cu telecabina, să văd lumea…„de sus”.

De ce aș vrea să mă simt „ca acasă”? Noi am plecat în altă parte, ca să ni se facă dor de „acasă”! Nimic nu trebuie să fie familiar, nimic nu trebuie să fie ușor sau la îndemână. Doar de neuitat! Nu vreau să mă simt „ca acasă”! Vreau să mă simt tratată regește! În stil Royal! Să mă aștepte o cadă SPA sau o cadă cu vibromasaj după ce m-am luptat cu muntele! Să mă bucur de o seară între prieteni „la gura șemineului” sau jucând biliard ori darts, alături de o cană cu vin fiert.

Dacă e vară, de ce să nu mă bucur de o oră de relaxare într-un hamac, în mult-râvnita liniște?

hamac 2

Dacă e iarnă, de ce să nu mă bucur de albul zăpezii și de zbuciumul fulgilor aruncați spre pământ prin cine știe din ce joc al zeilor?

Mi-aș petrece diminețile savurând o cafea „regească”, iar serile friguroase, scriind vreo poveste inspirată de călătoriile de peste zi. Apoi s-o „arunc” în spațiul virtual, spre delectarea celorlalți.

Vacanța mea trebuie să însemne libertate. Să nu-mi îngrădească nimeni dreptul de a mă relaxa și de a mă simți bine în felul meu. Fără presiune, fără programe fixe, fără lucruri pe care TREBUIE să le vezi sau să le faci.

………………………………………….

M-am trezit că visez la vacanță cu Hotelul Royal Poiana Brașov, la proba cu numărul 6 a SuperBlogului 2017.

Royal-300x300

Fără coșuri, plină de Farmec!

În tinerețe (cu precădere) vânăm frumusețea supremă! Instinctiv, omul caută să depășească standardele și să ajungă nu doar „foarte”, ci „cel mai” sau „cea mai”. Ne aranjăm, reparăm imperfecțiuni sau le ascundem, pur și simplu, totul ca să ne creăm o imagine de care să fim, în primul rând noi înșine, mulțumiți. Câtă lume se poate lăuda că nu a trebuit să lupte cu nesuferita acnee? De multe ori părea să-și fi făcut domiciliu stabil pe pielea lor. Ai fi dat oricât pe produse eficiente care să-ți redea acea piele frumoasă și zâmbetul de mulțumire!

Ei, când mai treci de vârsta minunată, răsufli ușurat. Măcar de coșurile de la pubertate ai scăpat! (Sssst! De fapt, le-ai dat la schimb cu un set de riduri „de expresie”, nou-nouțe și dornice de afirmare!) Dar rămâne aceeași dorință de a arăta impecabil (sau măcar bine!), mai ales când e vorba despre o întâlnire de zile mari.

Întâlnirea de 20 de ani

Cât aștepți momentul! Dai telefoane, te agiți, cauți colegi, vorbești cu profesori. Te gândești la colega de bancă, la iubitul din liceu, la profa aia nenorocită care ți-a pus doi într-o zi nefastă, la colegul care făcea veșnic mișto de freza ta și de coșurile de pe frunte, la nesuferita aia care lua cele mai mari note și apoi se întorcea spre tine cu un „sâc!” a mare satisfacție. Ce i-ai mai fi pus la punct dacă aveai mintea de acum! Dar abia aștepți să-i revezi pe toți și, cine știe, poate e rost de vreo revanșă, fie ea și o vorbă aruncată cu înțelepciunea (?!) pe care ți-au dat-o anii trecuți peste tine.

În sfârșit, ideea se materializează! Întâlnirea e tocmai azi! Îți tremură picioarele și parcă ai un nod în gât. Nu te-ai fi așteptat să mai ai emoții că mergi la școală, tocmai la vârsta pe care o ai! Ținuta e pregătită, speech-ul e bine conturat în mintea ta, totul pare perfect! Asta până când te regăsești în fața oglinzii:

Ce e pata aia roșiatică de pe vârful nasului???

Nici Cruela în cele mai urâte episoade nu arăta astfel! Dar nu te (mai) panichezi pentru un coș! Mai ales când ai trecut de multă vreme de vârsta pubertății. Ai mereu un fond de ten care acoperă bine orice imperfecțiune a pielii. Și pui. Mai pui. Mai arunci o privire și pui din nou, având grijă să nu arăți ca și cum ți-ai scăpat peste nas jumătate din borcănelul cu fond de ten.

Întâlnirea decurge ca la carte, oamenii glumesc, râd, cele rele s-au spălat de mult, acum sau adunat doar cele frumoase. Moment potrivit pentru fotografii, căci, nu-i așa, ele rămân de neuitat peste vremuri.

Gata de selfie????

Gata! Rânjim cu toții satisfăcuți, împingând cu umărul pe câte unul care s-a băgat mai în față.

Apoi se reiau discuțiile. Se apropie timid iubitul din liceu. Parcă te ia cu fiori. Oare ce o fi vrând să-ți spună? Te gândești la o eventuală stânjeneală într-o discuție cu el pe cine știe ce teme. Se apropie zâmbind:

-Ai un coș pe nas!

Tunete și fulgere! Un amestec de jenă față de situația neplăcută, cu nedumerire cu privire la cantitatea de fond de ten pe care ai crezut-o suficientă și cu revoltă că stimatul nu a văzut mai curând frumusețea rochiei sau buclele aurii! Te scuzi că mergi să-ți pudrezi năsucul și dispari ca o silfidă la toaleta doamnelor, întrebându-te câți dintre cei prezenți or mai fi văzut minunăția!

Dacă ai da timpul înapoi…

Ei da, o astfel de situație poate să-ți strice nu numai feng-shui-ul, ci și reputația pe care ai crezut-o câștigată definitiv! Dar dacă ai fi făcut altfel?

Dacă ai fi respectat legile frumuseții pe care le cunoaște orice femeie preocupată să arate bine? Să fi respectat cu strictețe pașii esențiali când vine vorba de o piele sănătoasă. Mai întâi să cureți frumos tenul cu un Gel spumant purifiant, apoi să-l tratezi cu o Cremă Ultra-activă, iar la final să poți masca minunăția de coșuleț cu o Cremă CC matifiantă.

crema-cc-gerovital-stopacnee-1024x1024.png

E drept, poate ai fi întârziat puțin la întâlnire. Dar cu siguranță ai fi salvat ziua!

Rămâne curiozitatea: ce ar fi spus iubitul din liceu, dacă nu și-ar fi proptit ochii în frumusețea de coș de pe vârful nasului meu?

……………………………………………………………….

*Această postare este un pamflet. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare!

**M-am străduit să scriu un text plin de Farmec pentru a patra probă a SuperBlogului 2017.

Logo-compania-FARMEC_1504099339-300x300

Dacă aș avea o casă….

Visez adesea la casa cu pridvor a străbunicilor. Ciudat cum visele astea păstrează mireasma timpurilor trecute. A mere și pere coapte așezate cu grijă în tindă, a flori de tei puse la uscat sau a „odaia de oaspeți” de care nu îndrăzneam să ne apropiem. Și verdele era altfel atunci, și cireșele mai dulci, și râsul nostru purta culorile curcubeului.

„Pe când eram copil, locuiam într-o casă veche, care ascundea o comoară. Fireşte că nimeni n-a dat de ea, sau poate nici nu s-a hărăzit nimeni să o caute. În schimb, toată casa era pătrunsă de vraja ei. Casa mea ascundea în sânul ei o taină… ”

Antoine de Saint-Exupery

Caut casă

Poate, inconștient, e casa AIA care mi-a dat de atâtea ori sentimentul de liniște, de apartenență, de fericire. Căci caut casa cu miros de scorțișoară și mere verzi. Cufundată în tenebrele trecutului, cu lumina palidă de dincolo de perdelele albe. Casa căreia să-i simt taina învăluindu-mă într-un sentiment de complicitate, de familiaritate.
Să îmi fie casa, casă. Sau, mai curând, să-mi fie ACASĂ. Ar purta între pereții ei, propria-mi rețetă a fericirii, pe care m-aș pricepe să o îmbunătățesc cu fiecare lecție de înțelepciune învățată.

Cred că omul își alege casa după propria personalitate. Asta atunci când nu o vede ca pe un spațiu pasager, un semn al unei treceri impersonale, un simplu adăpost sau un act al dorinței de afirmare.

Casa visurilor mele reprezintă structura mea sufletească. Este oaza de liniște, spațiul meu protector, un loc al confortului emoțional. Este ceea ce simt, ceea ce sunt, ceea ce îmi doresc.

Simplitate

Un proiect de casă cu mansardă, la limita dintre tradițional și modern. Să-mi aducă aminte de tainele ascunse în casa copilăriei mele, dar să poată satisface și capriciile timpului modern. Urăsc gardurile! Mi-amintesc de dorința nestăvilită a omului de a poseda bunuri sau de teama incomensurabilă de tâlhari și venetici. Un spațiu deschis și prietenos, ca semn al libertății, care să-și primească mereu oaspeții cu căldură. Aleea îngustă, cu flori de o parte și de altă, ar fi ca o invitație nerostită:

„Bun venit în casa mea. Intră de bunăvoie, pleacă precum ţi-o fi voia şi lasă aici puţin din fericirea ce-o aduci.”

-Bram Stoker

O terasă la intare, cu un șezlong sau un balansoar primitor, numai bun de savurat cafeaua într-o dimineață de toamnă târzie sau de ascultat șoaptele nopții la ceasuri înaintate. Împresurată cu flori, un amestec de verde, roșu, galben, violet – o fărâmă de curcubeu rupt dintr-un colț de cer.

Acoperișul în două ape, ferestre duble la mansardă, tencuiala decorativă, toate aranjate cu bun-gust, fără extravaganță și fără opulență.

Înăuntru, un living generos și primitor. Unii ar spune că șemineul este ceva desuet. Alții cred că este un „must-have” al vremurilor moderne. Indiferent de părerea lor, șemineul meu ar fi unul din cărămidă, în care să trosnească vreascurile aprinse în serile friguroase și lângă care am desface nerăbdători cadouri de Crăciun. Livingul s-ar învecina cu o bucătărioară cochetă în partea stângă și o baie de serviciu în partea dreaptă. În capăt, oaza de liniște: o cameră- bibliotecă sau un birou. Cu pereții îmbrăcați în cărți, cu o fereastră largă, lângă care să-ți poți odihni gândurile sau să poți coborî din când în când în lumea celorlalte taine, ascunse între file îngălbenite.

Am visat mereu să am o casă cu etaj. De fapt, dorința mea se referea mai întâi la ideea de scară interioară. Trebuie să fie negreșit din lemn lăcuit, în spirală, cu flori pe alocuri și tablouri de familie agățate în pereții albi, ca un „reminder” zilnic al lucrurilor frumoase și al oamenilor dragi. Etajul, așa cum îl percepeam atunci, trebuia să fie un loc misterios. Cred că mintea noastră de copii îl asocia cu podul casei bunicilor, pe care ni l-am dorit mereu amenajat pentru joaca noastră zilnică. Acum, etajul nu mi se pare potrivit. E ca și cum aș alege să locuiesc la bloc. În schimb, mansarda are o atmosferă aparte, mai întâi prin felul în care este construită imediat sub acoperiș, apoi prin faptul că te poți bucura de fereastra de deasupra! În serile văratice, poți savura jocurile stelelor stând în patul tău, cu mâinile sub cap și încercând să prinzi vreo stea căzătoare. Două dormitoare și o baie, apoi spații de depozitare, gândite ca un element funcțional al locuinței.

Legătura mea cu natura

aia 2

Casa aia a mea nu poate fi decât un lucru firesc, încadrat perfect într-un colț de natură, departe de orice zgomot al orașului. Și asta nu pentru că aș urî orașul, ci pentru că locul pe care îl numesc acasă trebuie să fie, în același timp, și o evadare din aglomerația de oameni și de gânduri.

Casa mea are și o grădină. Suficient de mare cât să lase loc copacilor să-și întindă ramurile verzi a răcoare. Și din când în când, să mă primească la umbra lor, tolănită într-un hamac, cu o carte în mână, adormind, poate, mângâiată de vânt. Mi-ar surâde o apă la marginea grădinii. Poate fi un susur de izvor sau un lac liniștit pe care să se așeze din când în când rațe sălbatice.

Nu e nevoie de mult ca să fii fericit! Iar uneori simplitatea e ceea ce face un lucru deosebit.

O casă valoroasă…

Azi pare mai simplu să fii om la casa ta. Sunt atâtea idei de proiecte case, încât e imposibil să nu exclami la un moment dat: „AIA e casa mea!” Cea pe care ai visat-o, cea care ți se potrivește cel mai bine. Dincolo de rapoartele de evaluare imobiliară pe care ți le poate oferi orice evaluator ANEVAR la nevoie, casa ta are valoare prin ceea ce investești în ea și prin felul în care îți construiești amintirile. Cu grijă, ca pe un castel pe care îl vrei trainic și prețios.

Casa mea e valoroasă pentru că ar purta semne ale celei care sunt. Ar fi veselă și primitoare, ar fi ca o plăsmuire a viselor și dorințelor mele împlinite. Casele frumoase fac oamenii fericiți. Sau oamenii fericiți fac case frumoase.

sigla-AIA-2016-300x153

…………………………………………………………………..

Proba a treia a competiției SuperBlog2017 dă liber la visare cu AIA Proiect.

 

HUROM – Campanie națională pentru sănătate

Ce ai făcut în ultimul timp pentru sănătatea ta? 

Ai să spui că ești cu analizele la zi, că ești, poate, la o dietă sau că mergi pe jos jumătate de oră pe zi. Ca la carte, nu? Ești sigur că e suficient și că ți-ai asigurat biletul pentru o viață lungă și sănătoasă. Numai că, adesea, pe la jumatea drumului, te cam plictisești de regimul ăsta de „viață sănătoasă” și revii la vechile obiceiuri. Că e mai comod, că e mai la îndemână, că „doar-o-viață-avem-și-să-ne-bucurăm-de-ea”.

Institutul de Statistică din România zice că „peste trei sferturi din populaţia rezidentă consideră că au o stare de sănătate bună sau foarte bună”. Și de ce să nu considere? Dacă nu te doare nimic, înseamnă că ești sănătos, nu? Dacă nu ai niciun simptom, înseamnă că ai scăpat! Realitatea, însă, este alta!

Screen Shot 2017-10-04 at 21.13.06

Sănătatea se obține greu și se pierde repede, dacă ignori, chiar și pentru un timp scurt, câteva principii legate de:

  1. felul în care respiri
  2. cât de bine îți hidratezi organismul
  3. ceea ce alegi să mănânci și cât alegi să mănânci
  4. consumul de fructe și legume proaspete
  5. mișcarea zilnică

Schimbă statisticile!

Alergăm cu toții spre schimbare, de orice natură ar fi ea: socială, economică, politică. Și de unde începem? În mod sigur nu din curtea vecinului, ci cu noi înșine. Până a face ordine în jurul nostru, trebuie să ne asigurăm că propria noastră viață este in ordine!

Statisticile arată că 81% dintre adulți nu consumă suficiente fructe și legume. Nu îngroșa rândul acestor statistici! Decât dacă este să faci parte din rândul celor care aleg mereu tot ceea ce este 100% natural

măr

arhiva @Blog neinspirațional

Un măr fruct la fiecare masă alungă doctorul din casă!” nu mai e de multă vreme doar o vorbă. Este demonstrat faptul că un consum ridicat de fructe și legume este rețeta cea mai eficientă pentru bolile de inimă, pentru cancer, pentru a te lupta cu tensiunea arterială sau cu nivelul colesterolului. Ca să-ți fie mai ușor, mergi pe mâna specialiștilor: Hurom HZ Alpha îți demonstrează că sănătatea are gust! Uneori pare mai la îndemână să consumi fructele și legumele sub formă de suc sau de smoothie. Fie că ești la micul dejun și-l savurezi lângă un pahar de suc proaspăt, fie că ai nevoie de ceva răcoritor după ore de muncă ori poate ai nevoie de ajutor ca să prepari mâncarea puiului tău. Stoarce-ți fructele de sănătate, până la ultima picătură!

hurom-hz-1

Campanie pentru viața ta

Hurom România și Blog neinspirațional lansează astăzi, 04.10.2017, o campanie de informare națională pentru schimbarea stilului de viață al românilor, sub sloganul:

„Schimbă-ți stilul de viață. Alege să trăiești sănătos”

Campania va avea drept logo imaginea Hurom, având în vedere că este emblematică pentru ideea de stil de viață sănătos.

logo-hurom_1504190816-300x300

În campanie vor fi abordate o serie de teme care urmăresc:

  1. informarea populației despre importanța adoptării un stil de viață sănătos
  2. conștientizarea rolului pe care îl are consumul de fructe și legume
  3. aplicarea principiilor de viață sănătoasă

Evenimentele campaniei

Campania va derula o serie de evenimente la nivel național, în încercarea de a acoperi o paletă cât mai largă de consumatori.

Screen Shot 2017-10-04 at 21.52.28

  1. Festivalul toamnei. Un târg al fructelor și legumelor de toamnă, gândit ca un prilej de a convinge producătorii și consumatorii că producția locală trebuie să ajungă la oameni cât mai puțin prelucrată. În acest sens, la târg se vor folosi patru storcătoare Hurom pentru a obține sucuri naturale delicioase și sănătoase din fructe și legume prin presare la rece. Cei prezenți vor putea testa texturi și combinații de sucuri sau smoothie, iar apoi vor putea nota feebback-ul pe panourile imense amplasate în incintă. (Luna octombrie)
  2. Parteneriate cu multinaționalele din diverse părți ale țării, privind înlocuirea consacratei cafele cu un suc proaspăt. Companiile vor putea beneficia de substanțiale  reduceri la storcătoare Hurom  pentru a le achiziționa și folosi în situațiile care necesită protocol. (Lunile octombrie – noiembrie)
  3. Educație pentru sănătate în grădinițe și școli. Sub forma unei competiții, elevii vor pune în scenă piese de teatru cu tematică legată de consumul de fructe și legume și de promovarea unui stil de viață sănătos. Câștigătorii vor primi un storcător de fructe Hurom și toți participanții vor primi premii sănătoase. (Luna Noiembrie)
  4. Natural pentru mămici și pitici sănătoși – activitate în colaborare cu grupuri non-formale ale mamelor preocupate de aspectul diversificării. Un seminar de informare cu specialiști în nutriție va fi dublat de aspecte practice. Astfel, mămicile și piticii vor testa meniuri variate bazate pe fructe și legume, cu ajutorul storcătoarelor Hurom, realizate din inox de calitate, care nu alterează calitatea alimentelor. Se va insista pe felul în care pot fi combinate, de pildă, fructele, fie folosite la înghețate făcut în casă, fie în iaurturi sănătoase, fără zahăr sau conservanți. (Luna noiembrie)
  5. Sesiuni de testare a storcătoarelor Hurom cu realizarea unor vloguri de către persoane din mediul virtual, a căror activitate are un impact foarte puternic asupra populației. (Luna decembrie).
  6. Sesiuni de testare a sucurilor și smoothie-urilor în incinta marilor supermarketuri. Se va observa, astfel, impactul imediat asupra consumatorilor. (Luna decembrie)

În loc de concluzii

Campania este o provocare. Îndrăznim să credem că putem schimba statisticile și că putem convinge oamenii că nu trebuie să facă eforturi colosale pentru a se menține sănătoși. Este, în esență, o trezire a conștiinței individuale și colective. Susține campania, schimbă statscticile!

…………………………………………………………………………………………….

Campanie demnă de provocarea cu numărul 2 a concursului SuperBlog 2017

Citatul de duminică (65) – Încercarea moarte n-are

De câte ori nu ai ezitat când a trebuit să iei o decizie mai mult sau mai puțin importantă? Ai tot cântărit, probabil, ai stat pe gânduri o vreme și apoi a decis: „Încercarea moarte n-are!” Cum se traduce asta, de fapt?

Că ai vrea mult să te arunci în valurile înspumate, dar nu ai curaj,
sau
Că ești curios de mori, dar nu vrei să te faci de râs,
sau
Că ți-ai mai luat-o în freză, dar te faci că ai uitat, de dragul unei noi tentative, poate-poate,
sau
Că te-ai gândit bine și nu ai nimic de pierdut.

Oricare ar fi „traducerea”, decizi că DA, mergi pe calea asta și vezi tu pe urmă unde duce.

Acum, dacă e o chestiune extrem de serioasă, poate ar fi cazul să reanalizezi toate coordonatele și să reevaluezi potențialele riscuri. Dacă, însă este vorba de participarea la SUPERBLOG, poți alege oricare dintre variantele de traducere liberă de mai sus și te lansezi pe orbit…elea!

Da, înțelegem, ne mai cramponăm noi de replici celebre, de genul :

„Oh, nu prea am timp!”

„Vai, mă simt nedreptățită de stimatul juriu!”

„Mda, oricum nu câștig nimic, mai bine mă opresc!”

„Câh! Ai văzut ce text are ăla/aia și ce punctaj baban a primit?”

Dar, în fond, dacă tot te-ai băgat în horă, îți asumi riscurile, joci până-ți tocești pingelele tastele și taci. La final, tragem linie și vedem dacă a meritat sau nu. Că până la urmă….„încercarea moarte n-are”!

particip

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera