Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: super blog

De la mama la… Hotmama

O femeie însărcinată este o femeie frumoasă. Doar că și ea trebuie să conștientizeze acest lucru. Perioada aceasta este un slalom permanent printre transformările spectaculoase ale propriului corp, bucuriile și emoțiile premergătoare celei mai importante întâlniri din viața ei și, deopotrivă, temerile care apar, inerent, la fiecare pas.

În egală măsură, perioada de imediat după naștere este la fel de provocatoare și solicitantă. Până își revine corpul la forma inițială, până te obișnuiești cu noul statut și până reușești adaptarea la noua situație, ai nevoie de timp, răbdare și suport.

Care sunt nevoile unei femei gravide?

1.Să se simtă confortabil. Nu e ușor să lupți cu toată ceata de hormoni care îți invadează viața, corpul și mințile. Nici să vezi cum nu te mai încap hainele preferate și că, pe zi ce trece, în oglindă apare altă persoană decât cea cu care te-ai obișnuit până acum. Blugii par să intre la apă, bluzele nu-ți mai evidențiază silueta care până atunci fusese de invidiat. Nu te mai recunoști, nu pari să te mai simți bine în pielea ta.

2. Să fie înțeleasă. Dincolo de micile (sau marile) capricii ale unei femei însărcinate, ea are, cu siguranță nevoie nevoie de compasiune. Să știi că te înțelege cineva și că face un pas înainte spre a-ți întâlni nevoile.

3. Să râdă. Râsul face mereu bine. Și ar trebui să devină un stil de viață, o modalitate de a te lupta cu tot ce vine nou peste tine rostogolindu-se și punându-ți răbdarea la încercare.

Pur și simplu mama sau… Hotmama?

Uneori, când vine vorba despre femei însărcinate, haina face pe om! Astfel trebuie văzută utilitatea unui magazin online cu haine pentru gravide și haine pentru alăptare. Mai întâi, pentru că pune la dispoziție articole care să te ajute să te simți confortabil și să nu-ți pierzi (de tot) senzualitatea.

hot mama

În același timp, te ajută să îți recapeți încrederea în tine. Indiferent de încurajări, foarte multe viitoare mămici se opesc la ceea ce văd în oglindă: o burtă care crește și transformă silueta grațioasă în ceva ce nu mai păstrează nimic din vechea persoană. Și atunci, o fustă cu talie ajustabilă pentru o zi obișnuită, o rochie de seară potrivită pentru un eveniment deosebit sau o pereche de pantaloni office pentru perioada cât încă mai mergi la serviciu pot schimba mult starea de spirit a unei femei însărcinate.

De aceea, este nevoie de mai mult decât un simplu magazin online. Trebuie să fie un concept, care să întâlnească toate nevoile, enumerate mai sus, ale unei femei care se pregătește să nască sau care a devenit recent mamă. 

Cum ar arăta o campanie HOT(Mama)

Avantajul lumii moderne constă în faptul că magazinele online sunt acum la îndemâna oricui. Nu mai trebuie să te plimbi dintr-un loc în altul, încercând să probezi produse diferite când ele pot veni acasă la tine, unde le poți încerca în tihnă și în propriul ritm. Eviți aglomerația și toate pregătirile necesare pentru a ieși din casă, atunci când nu te mai miști cu atâta ușurință. În același timp, poate fi și un dezavantaj. Din multitudinea de astfel de magazine online, cum faci alegerea potrivită? Cum știi care este de încredere prin calitatea produselor și a serviciilor?

De aici nevoia unei promovări sincere și serioase.

  1. Ce mesaj transmite magazinul online Hotmama?

Că maternitatea este un motiv de bucurie și că îți oferă o strălucire aparte. Dar când ai și o haină potrivită, care să te avantajeze și să te înveselească, atunci poți simți că toată lumea e a ta. Îți dă o stare de bine, energie cât să treci peste toate lucrurile mai puțin plăcute și sentimentul că poți fi, în continuare, HOT. Mai mult decât atât, produsele sunt 90% bumbac și 10% fibre elastice. Tehnologiei de realizare a țesăturilor le face potrivite și pentru perioada alăptării.

  1. Cum faci credibil acest mesaj?

Oamenii cred ceea ce văd cu ochii lor. O campanie sub forma unor spoturi care să poată fi difuzate la televizor (poate chiar la TVR2!). Scurte interviuri cu mămici în devenire sau cu cele care deja au născut, în care să poată fi sondate nevoile reale ale lor. Ce le creează discomfort? Ce le-ar face să se simtă mai bine? Pe baza răspunsurilor lor, pot fi invitate să aibă o experiență Hotmama. Să testeze produsele, să simtă diferența, să beneficieze de confort. Diversitate, calitate, preț. La final, să-și poată exprima părerea despre această experiență și să recomande, din proprie perspectivă, produsele testate.

  1. Cum duci vorba mai departe?

Poți apela la comunitatea Chic-Elite. Cum aceasta pune în prim plan valorizarea femeii ca imagine, ca potențial, va fi un sprijin real în transmiterea mesajului exact în rândul celor care pot beneficia cel mai bine de produsele Hotmama. Conținutul variat al platformei include tematică legată de viață, sănătate, carieră, stil de viață. Astfel că viitoarele sau proaspetele mămici vor intra într-o lume nouă, vor putea comunica cu persoane care au nevoi sau interese comune, vor putea înțelege mai ușor schimbările din viața lor. Ele însele vor putea împărtăși din experiența proprie, scriind pe platformă la secțiunea care li se potrivește. Se vor simți utile, vor căpăta încredere în ele și se vor simți confortabil în propria piele.

Promovarea prin blogging a devenit în ultima vreme o modalitate perfectă de a răspândi o informație importantă. Experiența unor bloggeri care devin voci puternice ale unei comunități, poate fi punct de referintă. Este exemplul Cristinei Lincu, autoare a unei cărți care a devenit rapid foarte populară: Mamă de 3, femeie de 10! Sau invers?. Scrierile de pe blogurile ei sunt despre nevoi, despre probleme, despre gânduri. Prezentate într-o manieră atractivă, ele vor descreți frunțile celor mai temătoare (viitoare) mămici, le va ajuta să găsească acea compasiune și să înțeleagă că ceea ce li se întâmplă este universal.

În esență, orice produs se vinde prin autenticitatea poveștii care îl reprezintă, iar această poveste trebuie să izvorască din experiențe de viață sincere. Doar astfel mesajul se propagă și devine ușor de asimilat. Căci un magazin bun nu vinde numai un produs, ci și un mesaj bun care poate să îți schimbe viața.

……………………………

Ultimul deadline, ultima probă SuperBlog2017, sponsorizată de Hotmama.ro

logo-hotmama-300x300.jpg

 

Anunțuri

Aniversare de suflet la Hotel Royal

„Cum se numeau […] ceilalţi doi, bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început nu arau aşa bătrâni?

Iona, Marin Sorescu

60. Îi număr o dată și încă o dată cu nedumerire. Mi se pare că sunt nedrept de mulți și au trecut nepermis de repede. Cu toate acestea, imaginea ei este, în mintea mea, aceeași: femeia subțirică și foarte iute, trebăluind mereu, alergând încoace și încolo să fie toate lucrurile făcute la timp și bine.

mama.jpg

Mama mea împlinește curând 60 de ani! Este în același timp o exclamație, o mirare, o întrebare aproape retorică. Mama mea este un om minunat! Cu o inocență greu de înțeles uneori și cu un suflet extrem de mare, este omul care merită tot ce este mai bun și mai frumos. Și pentru că este o zi specială, pentru un om special, nu poate să treacă așa, ca o simplă aniversare.

Cadoul meu pentru mama 

Vreau să o rup de truda cotidiană, să uite că a mai rămas ceva de spălat sau ceva de gătit ori de făcut prin casă. Nu a mai ieșit de mult „în lume”, pentru că mereu intervin alte lucruri cu „prioritate”. Știu că i-ar plăcea tare mult la Poiana Brașov, mai ales că nu și-a mai văzut de ceva vreme prieteni vechi care locuiesc în zonă. Aniversarea ei este un eveniment important, așa că am căutat o variantă potrivită pentru organizarea de evenimente în Brașov

hotel

Hotel Royal este aproape de civilizație – doar 6 km de Brașov – dar locul în care este amplasat păstrează ceva din intimitatea munților. Voi alege o cameră mare și luminoasă cu vedere spre verdele pădurii, o priveliște care pare ruptă din locurile copilăriei ei. Știu că i-ar plăcea să-și savureze cafeaua la răsăritul soarelui în balcon, cu ochii pierduți printre ramurile care îmbracă versantul. Aș vrea să simtă fericire și să se bucure de mirosul pământului reavăn și liniștea dimineții. Fără niciun alt gând în afară de acela că se află acolo doar ca să se relaxeze.

cafea

Mamei îi place să se înconjoare de oameni dragi și frumoși. Cu siguranță este o genă moștenită de la bunicul, ale cărui aniversări sunt și astăzi „de pomină”. Surori, nepoți, prieteni foarte dragi. Pentru că îi cunosc foarte bine, știu că ar răspunde cu inima deschisă propunerii de a-i face mamei o petrecere surpriză: o seară de neuitat într-un altfel de salon de evenimente în Poiana Brașov

Îmi imaginez că ar fi un loc plăcut de toată lumea. Înăuntru, atmosfera caldă pe care o dau, de obicei, sufletele frumoase, cu aranjamente florale și cu un meniu special, cu muzică și, mai ales, cu voie bună. Cei mai în vârstă vor dori să stea la masă, în virtutea unui tradiționalism pe care-l leagă de o anumită etichetă. Cei mai tineri vor aprecia un bufet suedez, ca să le rămână spațiu suficient pentru ringul de dans.

Nu va avea nimeni grija copiilor, căci fie se vor bucura de locul e joacă, fie se vor întrece în competiții de biliard sau darts până când vor fi doborâți de oboseală. Ori până când vor descoperi rețeaua WI-FI la liber și se vor arunca peste tablete și telefoane, profitând de faptul că părinții sunt ocupați cu a se simți bine.

Afară, pe terasă, s-ar lega discuții lungi despre trecut, despre amintirile care îi leagă pe oameni, despre planuri de viitor. Asta până când momentul tortului va solicita prezența tuturor înauntru. Și atunci ne vom întrece cu toții în urări, o vom îmbrățișa și-i vom întinde cadouri de suflet, acceptându-i fiecare lacrimă apărută în colțul ochiului, în semn de fericire și împlinire. Apoi o vom lua de la capăt cu distracția și voia bună, până când zorii ne vor amenința că ar trebui să ne retragem în camerele noastre.

A doua zi, după un somn prea scurt și un mic dejun delicios și variat, mașinile vor rămâne în parcarea privată a hotelului, iar noi ne vom desfăta cu frumusețile locului. O plimbare lungă care va face bine și trupului și sufletului. La finalul zilei, o saună e mai mult decât binevenită, cât să ajute protagonista să se relaxeze după un sfârșit de săptămână atât de încărcat.

Ar fi rețeta clasică pentru buna dispoziție. Doar că voi avea în vedere ingredientul secret care să facă momentul cu adevărat special. Căci mama merită un răsfăț pe măsura importanței ei în viața noastră.

………………………………………

O aniversare, deocamdată virtuală, pentru mama Rudiei, la SuperBlog, cu Hotel Royal.

Royal-300x300

 

Rudia, la modă. Între ieri și astăzi

answear.roMă mai apucă nostalgiile din când în când. Și atunci iau la răsfoit albumele cu poze din cele mai îndepărtate decenii. Dau câte o filă, mai curge câte o lacrimă, un zâmbet mi se mai desenează în colțul gurii. Însă uneori, râd cu lacrimi! Fotografiile sunt atât de…sincere și generoase! Te arată exact așa cum te găseai la marginea cealaltă de secol și păstrează cu fidelitate detalii despre care uitaseși între timp.

Mi-am amintit de anii de facultate. Deh! „Renumerație după buget, coane Fănică!”. Venea bursa, luam cărți! Hainele nu făceau parte din priorități! Așa că, pe bună dreptate, mă minunez de ținutele improvizate în acele vremuri străvechi! Fusta de vâscoză, petrecută după mijloc, total neasortată cu bluza albă, dantelată, iar în picioare, celebrele platforme la modă! Nu vă vine să credeți, nu?

poza eu

Nici mie! Zâmbesc și trec mai departe. Traversez rapid albumele, urmărind evoluția mea în materie de fashion și mă gândesc: „Slavă Domnului că s-au schimbat vremurile!”

Fotografiile de la absolvire sunt neprețuite! A fost un moment drag mie, dar cel mai bine îmi amintesc de povestea rochiei de banchet! Cumpărat material. Roz. Nu întrebați motivul, că nu mi-l mai amintesc! Căutat croitoreasă. Găsit. Cu greu(tate). Căutat model de rochie. Fără succes! Am improvizat: asimetriile erau în vogă. Făcut probe. Nenumărate! Ridicat rochie de la croitorie. Constatat că este mai transparentă decât prevede legea. Căutat soluție. Găsit soluție. Îmbrăcat frumos și elegant. Văzut colege cu rochii de bal, veritabile Cenușărese. M-am simțit ușor modestă, dar asta nu m-a împiedicat să savurez momentul!

poza bal

Imaginile de mai sus sunt un fel de Rudia’s Secrets! Evident, am lăsat deoparte ceea ce nu mi-a picat tocmai bine, ca să nu transform postarea într-o veritabilă comedie în care aș fi avut rolul principal.

Când clipa te ia prin surprindere

Unele persoane (mai ales femei) sunt mereu pregătite să facă față oricărei situații de criză. Mai o bluziță de schimb că „dacă verși cafeaua?”, mai un make-up kit ca să-și împrospăteze machiajul la nevoie, mai un pantof în pungă pentru când tocurile îți ucid picioarele și tot așa. Cu Rudia lucrurile stau altfel. Dulapul e plin de tot ceea ce este comod, la îndemână și nepretențios! Un profesor atipic, care preferă blugii și cămașa, iar în picioare ceva mai mult decât comod.

Numai că uneori, Rudia uită. Cum a uitat, de pildă, acum ceva ani, că promoția de atunci o invitase la o poză de grup, pentru posteritate! Toată lumea dichisită, aranjată, în timp ce Rudia căuta ieșiea de urgență! Nu era loc să te fofilezi, căci elevii insistau să aibă o amintire cu profa! Faină amintire, zic! Sau nu!

poza scoala

Se presupune că o astfel de întâmplare se lasă cu „învățătură de minte”. Ba bine că nu! Altă dată am uitat de ditamai Gala la care se presupune că invitații de seamă reprezentau instituția. Uita-m-ar relele! Nu mi-a rămas decât să mă așez într-un colț și să spun cu năduf:

Cri-cri-cri,
Gală, cri!
Nu credeam c-o să mai vii!
Că puteam și eu să-mi pun
o botină și o rochiță
sau mergeam să mă-mprumut
la vecina fără fiță!

Poză nu arăt, că încă nu am trecut peste rușinea momentului!

Here is the Answear!

Pesemne că tot am învățat ceva până la urmă: să profit la maximum de fashion ecommerce!

weekend-discounts-768x402

Cea mai bună idee este să-ți cumperi ceva când NU ești în fibrilație, când NU esti stresat de evenimentul care se apropie și te găsește cu dulapul …dezgolit. Pe principiul „iarna-car și vara – sanie”. Te abonezi, de pildă, pe Answear.ro. Dimineața devreme, vine mailul cu noutăți:

Screen Shot 2017-11-15 at 23.18.21.png

Ce bucurie mai mare decât să navighezi printre reduceri! Găsești și ce nu gândeai că-ți trebuie! Faci o listă, bagi în coș și aștepți fericită coletul cu bucurii! Ai produse originale de la branduri de top, care ajung la tine până apuci să le povestești prietenelor ce minunății ai mai găsit pe site.

Cum ar fi fost banchetul acela, să fi avut atunci acces la Answear? Să-mi fi putut clăti ochii cu atâtea rochii elegante, iar singura problemă să fi fost pe care să o aleg!

Dar cum aș fi arătat eu în poza de absolvire a tinerilor mei, cu un sacou de la Mango și niște botine Gino Rossi?

Iar Gala aceea ar fi rămas memorabilă cu o pereche de cizme Tommy Hilfiger sau Caprice și o fustă elegantă Answear!

Timpul înapoi nu îl mai putem da. Mai ales că el este mereu pe repede înainte. Dar lecțiile le putem învăța chiar și privind fotografiile vechi, din care îți face cu ochiul „the old you”. În final, „moda este ceva care vine din interiorul tău”. – Ralph Lauren

………………………………….

Am fost „la modă” cu Answear la SuperBlog2017.

answear

Tânăr antreprenor, găsit franciză!

„Cu certitudine, franciza este povestea de succes a deceniului al XX-lea.”

(sursa: antreprenor.su)

francize

Te trezești dimineața devreme, te pregătești de mers la serviciu cu ochii crăpați și cu gândul la cât de dulce era somnul înainte să-ți urle alarma în urechi. Înjuri sistemul, dar nu ai încotro. Te îmbraci după etichetă, îți iei aerul de om serios și pornești spre birou. Acolo mormăi un bună dimineața, arunci haina pe un cuier și te afunzi între hârtiile care te așteaptă de când ai plecat cu o zi înainte. Dacă ai noroc, ai timp de o cafea, dacă nu, speri să reușești să o bei (nu am zis „savurezi”!) la prima pauză. Evident, pauza se lasă așteptată, căci abilitățile pe care le-ai evidențiat în CV și la interviu te recomandă pentru cele mai serioase sarcini de lucru. Mereu. Nu ai timp nici măcar să înjuri, căci se duce ziua și vine ora închiderii programului. Cel puțin așa crezi tu! În realitate, apare mereu ceva ce „nu suferă amânare”, astfel că rămâi peste program. Dar când arunci o privire pe fluturașul de salariu, nu pare să reiasă de undeva că ți-ai petrecut mai bine de jumătate din existență acolo, la birou.

E un scenariu cunoscut? Nu e așa că ai vrea să-ți iei viața în mâini și să încerci o afacere pe cont propriu?

Portret profesional

Sunt un om cu nenumărate calități. Este posibil să-mi lipsească modestia, desigur, dar în afară de asta, cred cu tărie că sunt în stare să mă adaptez nevoilor sau cerințelor vieții ăsteia tumultoase. Am un loc de muncă relativ stabil (raportat la alte tipuri de joburi) și fac ceea ce îmi place (încă). Dar niciodată nu trebuie să te culci pe o ureche când e vorba de propriul viitor! Dacă e să iau în calcul multitudinea și rapiditatea schimbărilor din societatea modernă, starea de instabilitate și apariția unor perspective din ce în ce mai sumbre, e suficent semn că nu trebuie să stau cu mâinile în sân, așteptând pensia.

De aceea, concomitent cu jobul cel de toate zilele, am încercat variante alternative sau complementare de completare a veniturilor sau chiar de schimbare a direcției profesionale. Dar mi-a trecut prin minte că aș putea să încep și eu o afacere pe cont propriu? De ce să nu fiu și eu antreprenor?

Înainte de toate, este important să știi ce alegi. Iar asta se definește după trei criterii foarte importante:

  1. Ce știi să faci?
  2. Ce îți place să faci?
  3. Ce se caută?

Norocoși cei care găsesc același răspuns la toate trei întrebările! (Printre ei mă număr și eu!) Am verificat încă o dată CV ul impresionant. Am ajuns la concluzia că am suficiente opțiuni (a se citi „idei de afaceri”), cât să-mi reconfigurez traseul dacă se impune la un moment, dat. Dar de ce să aștept ca acest lucru să se întâmple din cauze exterioare? Nu mai bine iau eu taurul de coarne înainte ca situația să mă constrângă?

Așadar, ce știu să fac? Pintre altele, am avut mereu calități atletice. Nu numai că mi-a plăcut sportul, am făcut mișcare aproape mereu. De la un anumit moment, mișcarea a devenit o necesitate, nu numai o plăcere, căci odată cu succesiunea rapidă a anotimpurilor, constați că mișcarea e o condiție esențială ca să te menții în formă. Din fericire, acest lucru este universal valabil, ceea ce îmi dă curaj să merg mai departe cu planul de viitor. Ce ar fi să facem fitness la nivel inalt? Să transform, adică, pasiunea, în ceva practic și aducător de venituri?

sos5

Afacerea mea în franciză

Răsfoiesc catalogul francizelor din România și dau peste franciza Limitless. Nu se putea găsi nimic mai potrivit!

De ce aleg o franciză drept oportunitate de afaceri?

Cred că pentru un tânăr antreprenor, este o variantă mult mai comodă de a face primul pas în domeniu. În fond, nu faci decât să cumperi o „afacere la cheie”. Pornești de la ceva deja consacrat (un brand) și poți fi sigur că funcționează. În plus, ai un ajutor real în lupta „cu morile de vânt”, căci, practic, nu te simți singur pe lume. Cumpărând franciza, cumperi și sesiuni de training și consultanță, mentoring și monitorizare. Ai parte de suport permanent privind strategiile de marketing, planul de dezvoltare și ai la îndemână elementul esențial: know-how-ul.

În cazul conceptului Limitless, cifrele dovedesc un real succes la nivel național:

  • are un impact puternic
  • se adresează unui grup țintă larg
  • propune un program revoluționar
  • abordarea este personalizată și pluriperspectivistă
  • rezultatele sunt vizibile și măsurabile

Cu un astfel de portofoliu, opțiunea Limitless în franciză este, cu siguranță, „de viitor”.

Care sunt pașii pentru a-ți începe afacerea în franciză

Oricât de frumos sună și de promițător, nu-ți poți permite să te arunci „în gura leilor”, fără să te asiguri că ai luat în calcul riscurile și modalități de a le minimaliza.

1.Prospectare:

  • Există conceptul în zonă?
  • Cum se descurcă în acest moment concurența?
  • Aș avea clienți? Nu numai la început, ci mai ales în perpectivă?

2. Informare:

  • Ce înseamnă să fii antreprenor?
  • Ce înseamnă franciza?
  • Ce înseamnă Limitless?
  • Ce oportunități și riscuri oferă o afacere în franciză?
  • Ce capital este necesar pentru a porni afacerea?

Sigur, îndrăzneala de a porni la drum se bazează pe două aspecte importante. Mai întâi sunt cursurile legate de antreprenoriat: SOS for Entrepreneurship și Capitalist în Capitala Tineretului.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Pe de altă parte, am luat legătura cu un instructor calificat de fitness. Nu poți să faci lucrul ăsta decât ca un specialist!

fitness 4.jpg

3 Analiza și evaluarea riscului.

Înainte de a te gândi la propria afacere, studiază-ți atent profilul și răspunde cu sinceritate la câteva întrebări:

  • Ești dispus să riști? Cât?
  • Ești conștient de impactul profesional și personal al acestor riscuri?
  • Ai capital suficient pentru a poni?
  • Cât ești dispus să muncești pentru a avea succes?
  • Ai încredere în capacitatea ta de a lua decizii?
  • Ești pregătit să începi pe cont propriu?

În concluzie, un tânăr antreprenor trebuie să conștientizeze că „oportunitatile de afaceri sunt ca autobuzele. Întotdeauna vine câte una”. (Richard Branson) Totul este în care autobuz să urci. Pentru asta este absolut necesar să cunoști destinația, timpul de parcurs, eventualele riscuri și cât costă biletul!

…………………………………………….

Provocare SuperBlog2017 și Francize.ro

Ginny Moon – O călătorie altfel

„Because the brain is in the head. It is a dark, dark place where no one can see a thing except me.”

Ginny Moon – Benjamin Ludwig

ginny moon

Plânsul ăsta de bebeluș nu vrea să se oprească. Pur și simplu nu se oprește! Iar asta mă scoate din minți! Părinții mei adoptivi mi-au luat o păpușă de plastic electrică. Se presupune că seamănă cu un bebeluș real. Dar nu e! Nu e real deloc! Și plânge încontinuu! Poate dacă aș pune-o în valiză, între multe pături și aș îndesa-o sub pat? 

Ah! Mă gândesc iar la Baby Doll. Am abandonat-o! Am lăsat-o acolo, în valiza aceea, când poliția m-a luat cu forța de lângă mama mea, Gloria. Baby Doll, unde ești? Baby Doll, am să vin să te iau. Ne vom găsi o lume a noastră, unde nu va trebui să dăm socoteală despre cine suntem. Nu avem nevoie de părinți! Mama nu va putea ajunge acolo să mă lovească. Gata! Fără părinți adoptivi! Brian și Maura nu vor ști unde să ne caute. Vom avea exact nouă bobițe de struguri la micul dejun. Nici mai multe, nici mai puține. Eu am să cânt la flaut, iar tu ai să asculți cuminte pe scaun. Apoi o să cititm din Robert Frost și o să ascultăm Michael Jackson. Baby Doll, mă auzi? Baby Doll, am să vin să te iau. 

Imediat ce voi găsi Marele Plan al Evadării, voi ajunge la tine. Nu contează că trebuie să scotocesc toată Canada! Te voi găsi, Baby Doll! Vom fi din nou împreună.

♥♥♥

Elizabeth-Kostova-Colectionarul-de-istorie

Am găsit-o pe masă…Colecționarul de istorie, de Elizabeth Kostova. Nu știu dacă a fost o întâmplare sau dacă doamna Winkleman a pus-o aici, doar ca să dau peste ea. Am să aflu aici Marele Plan al Evadării? 

Helen are 16 ani, eu, 14. Am putea fi prietene. Și ea este într-o misiune de căutare. E un fel de „moștenire” pe care o primește de la tatăl său, într-un plic cu scrisori îngălbenite de vreme și care îi pune în mișcare mecanismele minții pentru a dezlega misterele trecutului. Da, e singură și ea, căci mama i-a murit de multă vreme, iar tatăl a dispărut la fel de misterios, fără să apuce a-i răspunde la întrebări. Dar asta nu a oprit-o! Semănăm în privința asta, prin hotărârea cu care am ales să mergem fiecare până dincolo de limite. 

 Ar putea să mă învețe cum să-mi înfrunt propriul demon, fără să mă scufund. Cum să descifrez misterele lumii mele întunecate și cum să înfrunt pericolele, având mereu în minte scopul suprem al vieții mele. Căci fiecare dintre noi trăim într-o lume periculoasă. A ei este una despre vampiri, despre istorie, despre răul străvechi și nemuritor. A mea…este doar lumea minții mele, întunecată și singură, în care singurul pericol sunt eu însămi, tocmai pentru că nu reușesc să mă sustrag adesea.

Și poate, dacă străbat alături de ea țările lumii până în România, Ungaria sau Bulgaria și orașe importante, de la Amsterdam la Paris sau Istanbul, am să descopăr, în sfârșit, Marele Plan al Evadării, care mă va aduce până la tine, Baby Doll. Poate că un contact direct cu thrillerul ei istoric, cu iureșul evenimentelor, va estompa treptat „thrillerul” vieții mele: alergătura între perechile de părinți adoptivi, strădaniile mele de a mă întoarce la Gloria pentru a te scoate pe tine, Baby Doll, din valiza în care cu siguranță te sufoci. 

♥♥♥

În fond, suntem două personaje ale unor romane incitante. Suntem îndrăznețe și știm să ne asumăm riscuri. Suntem deopotrivă misterioase și pline de revelații. 

Suces în călătoria ta, Helen! A mea tocmai s-a încheiat. Mi-am învățat lecția! Locul meu este aici, cu Brian și Maura – Forever Dad and Forever Mom. 

……………………………………………………

Incitantă provocarea Editurii Rao pentru proba cu numărul 16 a SuperBlogului 2017 , în care personajul meu preferat a devenit cititor al cărților RAO! 🙂

sigla-rao-jpg.jpg

„Casa mea-i un cântec cu acorduri ample”

„Casa mea-i un cântec cu acorduri ample,
e o caldă melodie casa mea.
Eu sunt sufletul din ea,
ea e însăși viața mea –
viața mea cu tot ce-i bun în ea.”

Angela Similea

„Un loc al meu! Mic, dar al meu” – asta îmi tot ziceam în tinerețile mele când nu îmi doream decât să fiu „la casa mea”.

În fond, cei fericiți și împăcați nu sunt cei care au palate, case supradimensionate, spații în care nu apucă să intre decât o dată pe săptămână, ci aceia pentru care casă = acasă. Să nu îți dorești decât să deschizi ușa la ceas întârziat de amiază sau de seară și să te întâmpine izul familiar, atmosfera caldă și senzația că ești exact acolo unde trebuie. Să te bucuri de câte ori te reîntorci din preumblările tale, ca și cum ar fi însuflețită și te-ar primi cu brațele deschise. Să-i simți energiile și să te încarce pozitiv de fiecare dată când îi calci pragul.

Eu și casa mea

Încă din capul locului trebuie să menționez că eu nu sunt nici pe departe soră cu Elsa. Dacă mi te-apuci să-mi cânți „hai afară la zăpadă!” m-ai pierdut pe vecie de prietenă! Da, sunt friguroasă! Un fel de Gerilă în variantă feminină. De aceea, am o relație strânsă cu centrala de apartament, spre disperarea consortului.

După multe căutări, am decis să ne mutăm „în casă nouă”. Am avut de ales între parter si etajul 3 (din 4, cu mansardă), așa că s-a lăsat cu discuții serioase. Eu ziceam că e mai bine sus, el o ținea morțiș să rămânem jos. Cum nu le putem avea pe amândouă, nici măcar în caz de divorț, a trebuit să ajungem la un consens. A rămas parterul, prin urmare visam deja hoți, tâlhari și vârcolaci dând năvală pestre noi la ceas de noapte. În plus, mă gândeam îngrozită cum vor arăta iernile în casa noastră și făceam planuri pentru achiziția unei sobe de care să nu mă despart nicicând. Dedesubt – nicio sursă de încălzire, vecinul din dreapta nu plănuia să se mute curând, vecinul de sus nu știam dacă va locui acolo, iar de jur împrejur pereții se învecinează cu Crivățul rusesc exteriorul! Astfel, îmi imaginam restul vieții trăind sub o plapumă, înfofolită ca un eschimos la pol, cu rugăciuni puternice de alungare a iernilor geroase. Sau consumând sute de metri cubi de gaz, cu direcție sigură spre falimentul familiei.

Ce zice certificatul energetic?

Unul din avantajele unei locuințe noi este acela că ea vine la pachet cu un certificat energetic obligatoriu. Să știm și noi, cumpărătorii, care este consumul real de energie, cât urmează să irosim cheltuim la întreținere (și dacă ne mai rămâne ceva de concedii), plus ce ar mai trebui ca să aducem casa la parametri optimi.

audit-energetic

Așa că ne-am aruncat privirea pe document (a.k.a certificatul energetic original!)

„Docomentul” zice așa:

  • Eficiență energetică B – ceea ce pare în ordine, având în vedere că B este mai aproape de A, decât de G, nu? 😀
  • Notarea energetică – 97.44. Cum nu aveam idee ce înseamnă asta, caut și descopăr că nota e calculată după niște criterii bine definite și că o notă mai aproape de 100 înseamnă eficiență energetică mai ridicată.
  • Consum anual specific de energie – 149,61. Nu e rău, având în vedere că pentru Clasa A consumul cel mai scăzut de energie este de până la 125 de kWh/mp/an.
  • Consumul anual specific pentru încălzire – 60,81, adică încă în clasa A.
  • Consumul anual specific pentru iluminat artifical – 10,58, adică tot clasa A.
  • Consumul anual pentru apa caldă – 78, 22 – clasa D

Dacă tragem linie, toate datele astea înseamnă că nu stăm chiar rău la capitolul consum de energie. Mai ales că am verificat detaliile semnificative înainte să batem palma:

  • izolație la exterior cu polistiren de 15, dar și la interior
  • polistiren extrudat sub parchet
  • ferestre cu tehnologie izolantă

În plus, am închis balconul, am apelat la becuri economice și am ales varianta cu termostat pentru centrala electrică.

Încet-încet ne-am împrietenit. Cu casa, zic. Am ajuns la un consens. Ea ne oferă confort, noi o îngrijim cum ne pricepem mai bine. Ne aliniem nevoile și ne acordăm „personalitățile”, astfel încât să nu ne complicăm existențele inutil, ba dimpotrivă. Acum sunt sigură că am creat legătura aceea puternică, mai ales dacă e să ne luăm după cât de mult ne grăbim ACASĂ după câteva zile în deplasare.

Se poate obține un consum mai eficient de energie? 

Ba bine că nu! Mereu este loc de mai bine! Mai ales că nu vrei decât să diminuezi suma pe care o cheltuiești lunar  pe întrețiere. În plus, lucrurile se schimbă odată cu trecerea timpului, iar clădirile se mai deteriorează. Pentru asta merită să investești într-un audit energetic, ca să obții niște soluții viabile pentru îmbunătățirea performanțelor energetice și pentru sporirea confortului casei tale. Nu ar strica nici o termografie a locuinței sau o termoviziune în infraroșu. Uite așa ne asigurăm că nu sunt infiltrații excesive de aer sau că izolația nu are…scăpă(ră)ri.

Și apoi putem sta liniștiți. Iar pentru celelalte energii…pozitive din casa noastră fie decidem să adoptăm o pisică, fie ne cumpărăm câte un șezlong sau un fotoliu comod, în care să ne bucurăm de „liniștea colibei”. N-ar strica și o sesiune de meditație, cu miros de bețișoare parfumate!

……………………………………………

M-am lăudat cu eficiența energetică a casei mele, provocată de Enermed Impex SRL, la SuperBlog 2017.

logo_Avizez-300x251

 

 

I am, je suis, io sono…

Studiu de caz

Lucrurile merg bine la multinațională. Salariul – mulțumitor, programul – în limitele bunului simț, colegii – de treabă, șeful …e șeful. Nu te gândești că ți-ar putea amenința cineva poziția, căci rezultatele tale te recomandă. Ești ambițios, tragi din răsputeri, adică te încadrezi profilului ocupațional. Dar iată că liniștea-ți e tulburată de un anunț spinos venit cu taman două zile înainte de concediu:

Azi avem oaspeți. Partenerul din străinătate vrea să vadă cum merg lucrurile pe aici.

Înghiți în sec. Străinătate = cel puțin engleză, iar tu nu îți amintești decât vreo trei cuvinte în limba rusă, pe care le-ai învățat din greșeală când erai în școală: „a-deen”, „dva” „tree”, „chyetirye”. Prin minte ți se perindă câteva soluții de avarie: un concediu medical, cu riscul unui picior rupt, un cataclism natural care să împiedice sosirea partenerului din străinătate, o rugăciune puternică și cu efect imediat spre iertarea păcatelor și alungarea duhurilor rele din firmă. Ma non ce nessun soluzione! Nu rămâne decât să dai piept cu uraganul!

Faci o recapitulare rapidă a celor trei cuvinte pe care le-ai auzit la aia mică repetând după „doamna” de la grădi: „My name is...”. Bun, de aici trebuie să fie simplu, că doar ai două nume simple. Ești și Ion, ești și Mihai.

Ușa se deschide, dușmanul e în prag. Te avânți furtunos primul, ca să scapi repede:

Hello! My name is John Michael! Și te retragi victorios, mulțumit de cele 5 cuvinte perfect englezești de care ai fost capabil.

Desigur,  se putea și mai rău!

Cursuri de limbi străine pentru firme

Scenariul de mai sus este plauzibil. Lucrurile s-au schimbat mult în ultimii douăzeci de ani, iar unul dintre ele este faptul că Europa (și nu numai) a devenit un spațiu deschis. Astfel, multă lume se regăsește în contact direct cu ceea ce presupune acest context multinațional. Dacă la început cunoașterea unei limbi străine reprezenta un avantaj pentru angajare, acum această abilitate este chiar o cerință obligatorie și eliminatorie. Adevăratul avantaj constă în a te descurca impecabil la cel puțin încă o limbă de circulație internațională.

Dar ce te faci când viața nu a fost atât de generoasă cu tine, iar abilitățile lingvistice au avut de suferit? Cum nimic nu este pierdut, ai trei soluții viabile:

  1. Să înveți de unul singur. Really? Chiar autodidact fiind, nu e chiar ușor să te apuci de capul tău. De unde începi? Cum știi că faci bine? Cine să-ți ofere un feedback?
  2. Să iei lecții în particular cu un profesor. Oh la la! Sună ușor stânjenitor. O întâlnire tête-à-tête semănă cu meditațiile pe care le făceai pentru examene.
  3. Să participi la cursuri de limbi străine pentru firme, organizate de profesioniști pentru profesioniști. Asta sună bine nu? Perfecționarea continuă și preocuparea pentru propria dezvoltare personală – bile albe la bilanțul de sfârșit de an.

Ai și aici o reticență: dacă te faci de râs? Dacă nu ții pasul? Dacă evaluarea se dovedește mult prea dificilă?

Dar de ce să nu vedem jumătatea plină a paharului: oamenii formați în domeniile lor specifice sunt mereu un plus pentru orice companie care se respectă. Ca manager, să ai la îndemână specialistul propriu îți oferă acces direct și rapid la proiecte noi și valoroase. De ce să cauți un intermediar, rupt de ralitățile și nevoile firmei și total neimplicat, când poți investi în dezvoltarea profesională și personală a propriilor angajați? Și aici nu e vorba doar de traduceri specializate, așa cum oferă agenția de traduceri Swiss Solutions. Ci de a forma propriii angajați astfel încât să fie capabili a găsi o soluție rapidă și pertinentă oricăror aspecte importante ivite în companie.

logo_swiss_solutions-patrat

Cum arată un curs ideal de limbi străine

Problema principală a celor care nu mai sunt de mult la vremea anilor de școală este neîncrederea în sine. De cele mai multe ori au senzația că vârsta este un impediment și că încercarea se va solda cu un eșec total. De aici, blocajele care transformă potențialii învățăcei în persoane reticente și refractare.

De ce au nevoie oamenii ca să nu aibă sentimentul că a învăța o limbă străină e un must-have, ci să găsească în asta la plaisir d’apprendre?

  1. Mediul. Nimeni nu vrea să se simtă „la școală” și nici într-un mediu rece și ostil. Atmosfera trebuie să fie caldă și incitantă. Cu cât medul este mai bine marcat vizual cu atât mai bine se va stimula și învățarea pasivă.
  2. Timpul. Oamenii sunt mereu contra timp. Sunt atrași de reclame „propovăduitoare” din mediul online: „Învață engleza în 2 săptămâni”. De aceea, nu înțeleg de ce ție îți trebuie vreo 5 module ca să-i scoți din impas. Ei trebuie „cuceriți” treptat și iremediabil, astfel încât să simtă că timpul zboară.
  3. Hands-on-practice. Toți agreează situațiile reale. Sunt cele mai usșor de asimilat. Jocuril de rol, situații conversaționale, legătura directă cu domeniul lor de activitate.
  4. Make it funny. Indiferent de vârstă, omul simte nevoia să se destindă, să se simtă relaxat. Așa va fi mai stăpân pe sine și va absorbi mai ușor informația.
  5. Out of the comfort zone. Uneori este esențial să te arunci în valuri ca să înveți să înoți. Activitățile interactive îi va ajuta să de se desprindă de prejudecăți, de teamă și să se prindă „în horă”.
  6.  Profesorul. Oricât de priceput ar fi, nu e suficient. Profesorul trebuie să devină acea meravigliosa creatura care să-i încânte pe oameni și să creeze conexiunile esențiale pentru bunul mers al întregului proces. Astfel, nu mai pare totul atât de bello e impossibile!

A ști o limbă străină înseamnă a avea acces la o treaptă superioară a existenței. Nu este vorba numai de un loc câștigat în societate, ci, mai ales, despre transformarea propriului eu, despre evoluție, despre dezvoltare.

……………………………………………………………………

Pentru proba a VII- a a SuperBlogului 2017, Swiss Solutions m-a făcut să-mi amintesc de ce îmi place ceea ce fac.

Vacanță în stil Royal

Ador muntele! E singurul loc din lume unde te simți, la propriu, cu capul în nori și picioarele pe pământ. Să-ți iei rucsacul în spinare și să freamăți cu bocancii grei covorul verde sub care doarme, amorțită, stânca. Să nu auzi decât cântecul păsărilor și foșnetul frunzelor. Să rupi orice legătură cu lumea „din afară” și să te bucuri de liniștea și de binecuvântarea naturii.

În plus, ideea de a porni într-o călătorie este ca și cum ți-ai permite să scoți capul dintr-o cutie pe pereții căreia stau scrijelite cuvinte cheie ale existenței tale: SERVICIU – CASĂ – COPII – ȘI (MEREU) ALTELE. Ca să nu o iei razna, e bine să pornești într-o direcție. Nu neapărat pentru a ajunge undeva anume, ci pentru a te relaxa, pentru a te smulge din brațele periculoasei rutine. Ca să fie o călătorie reușită, cheia este să o transformi într-o aventură, chiar dacă ai mai fost sau nu pe meleagurile cu pricina.

Poiana Brasov

Când te desprinzi de lumea obositoare a orașului destrămat de atâta zgomot, praf, mizerie, nu-ți dorești decât să găsești o oază în care să te pierzi pentru câteva zile. Ți-ar aminti că mai sunt locuri pe lumea asta unde natura încă mai este stăpân desăvârșit.

Poiana Brașov pare să fi pus stăpânire pe inima munților. Fiind străjuită de cele patru masive muntoase, o vacanță acolo ar arăta ca o călătorie spre centrul pământului.

„Ce să faci în Poiana Brașov?”

Să te relaxezi! Să te prefaci că te-ai teleportat într-un loc unde poți să alegi să te simți nemaipomenit. Să faci tot ce îți trece prin cap, tot ce altfel „nu ai timp” sau „nu-ți permiți” sau „nu credeai că vrei” să faci.

O vacanță…„Royală”

Trei lucruri urăsc la vacanțe

  1. Când mergi undeva când știi că toată lumea merge în același loc, în același timp. 
  2. Când te simți în vacanță „ca acasă”.
  3. Când decid alții cum trebuie să-ți petreci vacanța.

Să cauți disperat o cazare bună? Să te calci pe picioare la recepție, să stai la cozi imense la diferite facilități de prin jurul hotelului? Să nu ai intimitate când explorezi muntele și să dai peste turiști petrecăreți pentru care ideea de vacanță înseamnă că și-au cumpărat tot muntele, prin urmare pot să-și lase urmele peste tot? Nu!

Nu vreau decât să ajung liniștită la hotelul la care mi-am făcut rezervare din timp, să las mașina în siguranță într-o parcare privată și să uit de ea acolo. Nu prea îmi folosește la munte, nu?

hotel royal

Apoi să arunc valiza în camera dublă sau triplă și să plec hai-hui. După Pietrele lui Solomon, la Peștera de Lapte, să simt mirosul muntelui semeț și să mă scald în lumina strecurată printre crengi. Pot să mă împrietenesc cu minunații cai de la Centrul de echitatie ”Spiritul Cailor“ din Poiană. Dacă vreau să simt spiritul de aventură „văratecă”, pot să încerc cartul de munte, direct pe pârtiile de schi. Evident, iarna aș putea să-mi fac și eu curaj și să testez schiurile pe una din cele 12 pârtii din zonă. Cu remediul potrivit, aș putea chiar să fac o plimbare cu telecabina, să văd lumea…„de sus”.

De ce aș vrea să mă simt „ca acasă”? Noi am plecat în altă parte, ca să ni se facă dor de „acasă”! Nimic nu trebuie să fie familiar, nimic nu trebuie să fie ușor sau la îndemână. Doar de neuitat! Nu vreau să mă simt „ca acasă”! Vreau să mă simt tratată regește! În stil Royal! Să mă aștepte o cadă SPA sau o cadă cu vibromasaj după ce m-am luptat cu muntele! Să mă bucur de o seară între prieteni „la gura șemineului” sau jucând biliard ori darts, alături de o cană cu vin fiert.

Dacă e vară, de ce să nu mă bucur de o oră de relaxare într-un hamac, în mult-râvnita liniște?

hamac 2

Dacă e iarnă, de ce să nu mă bucur de albul zăpezii și de zbuciumul fulgilor aruncați spre pământ prin cine știe din ce joc al zeilor?

Mi-aș petrece diminețile savurând o cafea „regească”, iar serile friguroase, scriind vreo poveste inspirată de călătoriile de peste zi. Apoi s-o „arunc” în spațiul virtual, spre delectarea celorlalți.

Vacanța mea trebuie să însemne libertate. Să nu-mi îngrădească nimeni dreptul de a mă relaxa și de a mă simți bine în felul meu. Fără presiune, fără programe fixe, fără lucruri pe care TREBUIE să le vezi sau să le faci.

………………………………………….

M-am trezit că visez la vacanță cu Hotelul Royal Poiana Brașov, la proba cu numărul 6 a SuperBlogului 2017.

Royal-300x300

Fără coșuri, plină de Farmec!

În tinerețe (cu precădere) vânăm frumusețea supremă! Instinctiv, omul caută să depășească standardele și să ajungă nu doar „foarte”, ci „cel mai” sau „cea mai”. Ne aranjăm, reparăm imperfecțiuni sau le ascundem, pur și simplu, totul ca să ne creăm o imagine de care să fim, în primul rând noi înșine, mulțumiți. Câtă lume se poate lăuda că nu a trebuit să lupte cu nesuferita acnee? De multe ori părea să-și fi făcut domiciliu stabil pe pielea lor. Ai fi dat oricât pe produse eficiente care să-ți redea acea piele frumoasă și zâmbetul de mulțumire!

Ei, când mai treci de vârsta minunată, răsufli ușurat. Măcar de coșurile de la pubertate ai scăpat! (Sssst! De fapt, le-ai dat la schimb cu un set de riduri „de expresie”, nou-nouțe și dornice de afirmare!) Dar rămâne aceeași dorință de a arăta impecabil (sau măcar bine!), mai ales când e vorba despre o întâlnire de zile mari.

Întâlnirea de 20 de ani

Cât aștepți momentul! Dai telefoane, te agiți, cauți colegi, vorbești cu profesori. Te gândești la colega de bancă, la iubitul din liceu, la profa aia nenorocită care ți-a pus doi într-o zi nefastă, la colegul care făcea veșnic mișto de freza ta și de coșurile de pe frunte, la nesuferita aia care lua cele mai mari note și apoi se întorcea spre tine cu un „sâc!” a mare satisfacție. Ce i-ai mai fi pus la punct dacă aveai mintea de acum! Dar abia aștepți să-i revezi pe toți și, cine știe, poate e rost de vreo revanșă, fie ea și o vorbă aruncată cu înțelepciunea (?!) pe care ți-au dat-o anii trecuți peste tine.

În sfârșit, ideea se materializează! Întâlnirea e tocmai azi! Îți tremură picioarele și parcă ai un nod în gât. Nu te-ai fi așteptat să mai ai emoții că mergi la școală, tocmai la vârsta pe care o ai! Ținuta e pregătită, speech-ul e bine conturat în mintea ta, totul pare perfect! Asta până când te regăsești în fața oglinzii:

Ce e pata aia roșiatică de pe vârful nasului???

Nici Cruela în cele mai urâte episoade nu arăta astfel! Dar nu te (mai) panichezi pentru un coș! Mai ales când ai trecut de multă vreme de vârsta pubertății. Ai mereu un fond de ten care acoperă bine orice imperfecțiune a pielii. Și pui. Mai pui. Mai arunci o privire și pui din nou, având grijă să nu arăți ca și cum ți-ai scăpat peste nas jumătate din borcănelul cu fond de ten.

Întâlnirea decurge ca la carte, oamenii glumesc, râd, cele rele s-au spălat de mult, acum sau adunat doar cele frumoase. Moment potrivit pentru fotografii, căci, nu-i așa, ele rămân de neuitat peste vremuri.

Gata de selfie????

Gata! Rânjim cu toții satisfăcuți, împingând cu umărul pe câte unul care s-a băgat mai în față.

Apoi se reiau discuțiile. Se apropie timid iubitul din liceu. Parcă te ia cu fiori. Oare ce o fi vrând să-ți spună? Te gândești la o eventuală stânjeneală într-o discuție cu el pe cine știe ce teme. Se apropie zâmbind:

-Ai un coș pe nas!

Tunete și fulgere! Un amestec de jenă față de situația neplăcută, cu nedumerire cu privire la cantitatea de fond de ten pe care ai crezut-o suficientă și cu revoltă că stimatul nu a văzut mai curând frumusețea rochiei sau buclele aurii! Te scuzi că mergi să-ți pudrezi năsucul și dispari ca o silfidă la toaleta doamnelor, întrebându-te câți dintre cei prezenți or mai fi văzut minunăția!

Dacă ai da timpul înapoi…

Ei da, o astfel de situație poate să-ți strice nu numai feng-shui-ul, ci și reputația pe care ai crezut-o câștigată definitiv! Dar dacă ai fi făcut altfel?

Dacă ai fi respectat legile frumuseții pe care le cunoaște orice femeie preocupată să arate bine? Să fi respectat cu strictețe pașii esențiali când vine vorba de o piele sănătoasă. Mai întâi să cureți frumos tenul cu un Gel spumant purifiant, apoi să-l tratezi cu o Cremă Ultra-activă, iar la final să poți masca minunăția de coșuleț cu o Cremă CC matifiantă.

crema-cc-gerovital-stopacnee-1024x1024.png

E drept, poate ai fi întârziat puțin la întâlnire. Dar cu siguranță ai fi salvat ziua!

Rămâne curiozitatea: ce ar fi spus iubitul din liceu, dacă nu și-ar fi proptit ochii în frumusețea de coș de pe vârful nasului meu?

……………………………………………………………….

*Această postare este un pamflet. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare!

**M-am străduit să scriu un text plin de Farmec pentru a patra probă a SuperBlogului 2017.

Logo-compania-FARMEC_1504099339-300x300

Dacă aș avea o casă….

Visez adesea la casa cu pridvor a străbunicilor. Ciudat cum visele astea păstrează mireasma timpurilor trecute. A mere și pere coapte așezate cu grijă în tindă, a flori de tei puse la uscat sau a „odaia de oaspeți” de care nu îndrăzneam să ne apropiem. Și verdele era altfel atunci, și cireșele mai dulci, și râsul nostru purta culorile curcubeului.

„Pe când eram copil, locuiam într-o casă veche, care ascundea o comoară. Fireşte că nimeni n-a dat de ea, sau poate nici nu s-a hărăzit nimeni să o caute. În schimb, toată casa era pătrunsă de vraja ei. Casa mea ascundea în sânul ei o taină… ”

Antoine de Saint-Exupery

Caut casă

Poate, inconștient, e casa AIA care mi-a dat de atâtea ori sentimentul de liniște, de apartenență, de fericire. Căci caut casa cu miros de scorțișoară și mere verzi. Cufundată în tenebrele trecutului, cu lumina palidă de dincolo de perdelele albe. Casa căreia să-i simt taina învăluindu-mă într-un sentiment de complicitate, de familiaritate.
Să îmi fie casa, casă. Sau, mai curând, să-mi fie ACASĂ. Ar purta între pereții ei, propria-mi rețetă a fericirii, pe care m-aș pricepe să o îmbunătățesc cu fiecare lecție de înțelepciune învățată.

Cred că omul își alege casa după propria personalitate. Asta atunci când nu o vede ca pe un spațiu pasager, un semn al unei treceri impersonale, un simplu adăpost sau un act al dorinței de afirmare.

Casa visurilor mele reprezintă structura mea sufletească. Este oaza de liniște, spațiul meu protector, un loc al confortului emoțional. Este ceea ce simt, ceea ce sunt, ceea ce îmi doresc.

Simplitate

Un proiect de casă cu mansardă, la limita dintre tradițional și modern. Să-mi aducă aminte de tainele ascunse în casa copilăriei mele, dar să poată satisface și capriciile timpului modern. Urăsc gardurile! Mi-amintesc de dorința nestăvilită a omului de a poseda bunuri sau de teama incomensurabilă de tâlhari și venetici. Un spațiu deschis și prietenos, ca semn al libertății, care să-și primească mereu oaspeții cu căldură. Aleea îngustă, cu flori de o parte și de altă, ar fi ca o invitație nerostită:

„Bun venit în casa mea. Intră de bunăvoie, pleacă precum ţi-o fi voia şi lasă aici puţin din fericirea ce-o aduci.”

-Bram Stoker

O terasă la intare, cu un șezlong sau un balansoar primitor, numai bun de savurat cafeaua într-o dimineață de toamnă târzie sau de ascultat șoaptele nopții la ceasuri înaintate. Împresurată cu flori, un amestec de verde, roșu, galben, violet – o fărâmă de curcubeu rupt dintr-un colț de cer.

Acoperișul în două ape, ferestre duble la mansardă, tencuiala decorativă, toate aranjate cu bun-gust, fără extravaganță și fără opulență.

Înăuntru, un living generos și primitor. Unii ar spune că șemineul este ceva desuet. Alții cred că este un „must-have” al vremurilor moderne. Indiferent de părerea lor, șemineul meu ar fi unul din cărămidă, în care să trosnească vreascurile aprinse în serile friguroase și lângă care am desface nerăbdători cadouri de Crăciun. Livingul s-ar învecina cu o bucătărioară cochetă în partea stângă și o baie de serviciu în partea dreaptă. În capăt, oaza de liniște: o cameră- bibliotecă sau un birou. Cu pereții îmbrăcați în cărți, cu o fereastră largă, lângă care să-ți poți odihni gândurile sau să poți coborî din când în când în lumea celorlalte taine, ascunse între file îngălbenite.

Am visat mereu să am o casă cu etaj. De fapt, dorința mea se referea mai întâi la ideea de scară interioară. Trebuie să fie negreșit din lemn lăcuit, în spirală, cu flori pe alocuri și tablouri de familie agățate în pereții albi, ca un „reminder” zilnic al lucrurilor frumoase și al oamenilor dragi. Etajul, așa cum îl percepeam atunci, trebuia să fie un loc misterios. Cred că mintea noastră de copii îl asocia cu podul casei bunicilor, pe care ni l-am dorit mereu amenajat pentru joaca noastră zilnică. Acum, etajul nu mi se pare potrivit. E ca și cum aș alege să locuiesc la bloc. În schimb, mansarda are o atmosferă aparte, mai întâi prin felul în care este construită imediat sub acoperiș, apoi prin faptul că te poți bucura de fereastra de deasupra! În serile văratice, poți savura jocurile stelelor stând în patul tău, cu mâinile sub cap și încercând să prinzi vreo stea căzătoare. Două dormitoare și o baie, apoi spații de depozitare, gândite ca un element funcțional al locuinței.

Legătura mea cu natura

aia 2

Casa aia a mea nu poate fi decât un lucru firesc, încadrat perfect într-un colț de natură, departe de orice zgomot al orașului. Și asta nu pentru că aș urî orașul, ci pentru că locul pe care îl numesc acasă trebuie să fie, în același timp, și o evadare din aglomerația de oameni și de gânduri.

Casa mea are și o grădină. Suficient de mare cât să lase loc copacilor să-și întindă ramurile verzi a răcoare. Și din când în când, să mă primească la umbra lor, tolănită într-un hamac, cu o carte în mână, adormind, poate, mângâiată de vânt. Mi-ar surâde o apă la marginea grădinii. Poate fi un susur de izvor sau un lac liniștit pe care să se așeze din când în când rațe sălbatice.

Nu e nevoie de mult ca să fii fericit! Iar uneori simplitatea e ceea ce face un lucru deosebit.

O casă valoroasă…

Azi pare mai simplu să fii om la casa ta. Sunt atâtea idei de proiecte case, încât e imposibil să nu exclami la un moment dat: „AIA e casa mea!” Cea pe care ai visat-o, cea care ți se potrivește cel mai bine. Dincolo de rapoartele de evaluare imobiliară pe care ți le poate oferi orice evaluator ANEVAR la nevoie, casa ta are valoare prin ceea ce investești în ea și prin felul în care îți construiești amintirile. Cu grijă, ca pe un castel pe care îl vrei trainic și prețios.

Casa mea e valoroasă pentru că ar purta semne ale celei care sunt. Ar fi veselă și primitoare, ar fi ca o plăsmuire a viselor și dorințelor mele împlinite. Casele frumoase fac oamenii fericiți. Sau oamenii fericiți fac case frumoase.

sigla-AIA-2016-300x153

…………………………………………………………………..

Proba a treia a competiției SuperBlog2017 dă liber la visare cu AIA Proiect.

 

HUROM – Campanie națională pentru sănătate

Ce ai făcut în ultimul timp pentru sănătatea ta? 

Ai să spui că ești cu analizele la zi, că ești, poate, la o dietă sau că mergi pe jos jumătate de oră pe zi. Ca la carte, nu? Ești sigur că e suficient și că ți-ai asigurat biletul pentru o viață lungă și sănătoasă. Numai că, adesea, pe la jumatea drumului, te cam plictisești de regimul ăsta de „viață sănătoasă” și revii la vechile obiceiuri. Că e mai comod, că e mai la îndemână, că „doar-o-viață-avem-și-să-ne-bucurăm-de-ea”.

Institutul de Statistică din România zice că „peste trei sferturi din populaţia rezidentă consideră că au o stare de sănătate bună sau foarte bună”. Și de ce să nu considere? Dacă nu te doare nimic, înseamnă că ești sănătos, nu? Dacă nu ai niciun simptom, înseamnă că ai scăpat! Realitatea, însă, este alta!

Screen Shot 2017-10-04 at 21.13.06

Sănătatea se obține greu și se pierde repede, dacă ignori, chiar și pentru un timp scurt, câteva principii legate de:

  1. felul în care respiri
  2. cât de bine îți hidratezi organismul
  3. ceea ce alegi să mănânci și cât alegi să mănânci
  4. consumul de fructe și legume proaspete
  5. mișcarea zilnică

Schimbă statisticile!

Alergăm cu toții spre schimbare, de orice natură ar fi ea: socială, economică, politică. Și de unde începem? În mod sigur nu din curtea vecinului, ci cu noi înșine. Până a face ordine în jurul nostru, trebuie să ne asigurăm că propria noastră viață este in ordine!

Statisticile arată că 81% dintre adulți nu consumă suficiente fructe și legume. Nu îngroșa rândul acestor statistici! Decât dacă este să faci parte din rândul celor care aleg mereu tot ceea ce este 100% natural

măr

arhiva @Blog neinspirațional

Un măr fruct la fiecare masă alungă doctorul din casă!” nu mai e de multă vreme doar o vorbă. Este demonstrat faptul că un consum ridicat de fructe și legume este rețeta cea mai eficientă pentru bolile de inimă, pentru cancer, pentru a te lupta cu tensiunea arterială sau cu nivelul colesterolului. Ca să-ți fie mai ușor, mergi pe mâna specialiștilor: Hurom HZ Alpha îți demonstrează că sănătatea are gust! Uneori pare mai la îndemână să consumi fructele și legumele sub formă de suc sau de smoothie. Fie că ești la micul dejun și-l savurezi lângă un pahar de suc proaspăt, fie că ai nevoie de ceva răcoritor după ore de muncă ori poate ai nevoie de ajutor ca să prepari mâncarea puiului tău. Stoarce-ți fructele de sănătate, până la ultima picătură!

hurom-hz-1

Campanie pentru viața ta

Hurom România și Blog neinspirațional lansează astăzi, 04.10.2017, o campanie de informare națională pentru schimbarea stilului de viață al românilor, sub sloganul:

„Schimbă-ți stilul de viață. Alege să trăiești sănătos”

Campania va avea drept logo imaginea Hurom, având în vedere că este emblematică pentru ideea de stil de viață sănătos.

logo-hurom_1504190816-300x300

În campanie vor fi abordate o serie de teme care urmăresc:

  1. informarea populației despre importanța adoptării un stil de viață sănătos
  2. conștientizarea rolului pe care îl are consumul de fructe și legume
  3. aplicarea principiilor de viață sănătoasă

Evenimentele campaniei

Campania va derula o serie de evenimente la nivel național, în încercarea de a acoperi o paletă cât mai largă de consumatori.

Screen Shot 2017-10-04 at 21.52.28

  1. Festivalul toamnei. Un târg al fructelor și legumelor de toamnă, gândit ca un prilej de a convinge producătorii și consumatorii că producția locală trebuie să ajungă la oameni cât mai puțin prelucrată. În acest sens, la târg se vor folosi patru storcătoare Hurom pentru a obține sucuri naturale delicioase și sănătoase din fructe și legume prin presare la rece. Cei prezenți vor putea testa texturi și combinații de sucuri sau smoothie, iar apoi vor putea nota feebback-ul pe panourile imense amplasate în incintă. (Luna octombrie)
  2. Parteneriate cu multinaționalele din diverse părți ale țării, privind înlocuirea consacratei cafele cu un suc proaspăt. Companiile vor putea beneficia de substanțiale  reduceri la storcătoare Hurom  pentru a le achiziționa și folosi în situațiile care necesită protocol. (Lunile octombrie – noiembrie)
  3. Educație pentru sănătate în grădinițe și școli. Sub forma unei competiții, elevii vor pune în scenă piese de teatru cu tematică legată de consumul de fructe și legume și de promovarea unui stil de viață sănătos. Câștigătorii vor primi un storcător de fructe Hurom și toți participanții vor primi premii sănătoase. (Luna Noiembrie)
  4. Natural pentru mămici și pitici sănătoși – activitate în colaborare cu grupuri non-formale ale mamelor preocupate de aspectul diversificării. Un seminar de informare cu specialiști în nutriție va fi dublat de aspecte practice. Astfel, mămicile și piticii vor testa meniuri variate bazate pe fructe și legume, cu ajutorul storcătoarelor Hurom, realizate din inox de calitate, care nu alterează calitatea alimentelor. Se va insista pe felul în care pot fi combinate, de pildă, fructele, fie folosite la înghețate făcut în casă, fie în iaurturi sănătoase, fără zahăr sau conservanți. (Luna noiembrie)
  5. Sesiuni de testare a storcătoarelor Hurom cu realizarea unor vloguri de către persoane din mediul virtual, a căror activitate are un impact foarte puternic asupra populației. (Luna decembrie).
  6. Sesiuni de testare a sucurilor și smoothie-urilor în incinta marilor supermarketuri. Se va observa, astfel, impactul imediat asupra consumatorilor. (Luna decembrie)

În loc de concluzii

Campania este o provocare. Îndrăznim să credem că putem schimba statisticile și că putem convinge oamenii că nu trebuie să facă eforturi colosale pentru a se menține sănătoși. Este, în esență, o trezire a conștiinței individuale și colective. Susține campania, schimbă statscticile!

…………………………………………………………………………………………….

Campanie demnă de provocarea cu numărul 2 a concursului SuperBlog 2017

Dacă mi-ai fi toamnă…

Dacă mi-ai fi toamnă,
te-aș îmbrăca în arămiul copacilor
asortat cu verdele încă viu al firului de iarbă.

Ți-aș colora visele
în plumburiul mustului dulce
și în roșeața apusului trist.
Te-aș îmbăta cu miresme de scorțișoară
și ți-aș șopti în urechi
cântec stins de greiere.

Dacă mi-ai fi mie, toamnă,
te-aș adora sărutându-ți piciorul desculț
și ți-aș acoperi inima
cu inima mea.

toamna-femeie

sursa foto: catchy.ro

„Draga mea dragă,

Se scutură frunze, în adieri pierdute de vânt.

Aș vrea să-ți miros părul și să mă afund în gândurile tale, pierdut, uitat, resemnat. Să schimb tristețea nopților goale cu minutul binecuvântat în care să-ți simt buzele înviorându-mi obrazul.

Dacă mi-ai fi toamnă, te-aș înfășura în galbenul frunzelor veștede. Să-mi amintească de soarele palid și de zumzetul vesel al verii. Ți-aș face palton din arămiul copacilor și ți-aș dărui ghete de piele moi, smulse din mușchiul ce doarme la umbra lor.

De fapt, ți-aș coase paltoane de damă elegante din fiecare nuanță a frunzelor oglindite în seninul tremurând al lacului pustiu. Să le schimbi de fiecare dată când norii grei ar amenința seninul frunții tale. Să-și fie galben, să-ți fie verde, să-ți fie roșu aprins sau brun.

Dimineața, devreme, ți-aș țese din raze de soare sărutate de rouă, veșmânt alb. Să-i simți mângâierile calde alintându-ți pielea fină, cu gândul la florile de cireș. Și la mine. Las nopți nenuntite să se aștearnă peste visuri amorțite. Spre seară, ți-aș dărui negrul cerului învolburat, pregătit de ploi dese și reci. Așezat peste linia fină a umerilor tăi goi, să-ți fie veșmânt elegant în mireasma pământului reavăn.

Mi te imaginez pășind apăsat printre miriștile goale.  Luând după tine în iureș verdele ierbii și corola florilor-minuni, apăsând cu ghetele iarba tocită de vânturi. Și strig după tine cu-atâta nesaț, în timp ce privirea mea vrea să te fure:

Fată verde, cu părul pădure! Fată verde, cu părul pădure”!

Iar când frigul m-ar cuprinde, mi-aș scoate geaca de piele și ți-aș înveli umerii și brațele. I-aș desena un trandafir aprins, să-l iei cu tine acolo unde-ți porți pașii, ca să te strige în surdină, repetându-ți numele iarăși și iarăși…

answear 43

Să nu pleci! Și, mai ales, te rog, „lasă-mi, toamnă, pomii verzi”! Să caut printre ramuri povești vechi de vară-ntârziată și să culeg visurile roșii la ceas târziu de seară întristată. Vreau să-mi fii, toamnă! Să-mi fii!”

…………………………………………………………………………….

Answear.ro strigă Toamna, pentru prima probă a SuperBlogului 2017. Fotografiile sunt preluate de pe site-ul sponsorului.

answear

Cum să (re)faci o grădină cu mâna ta

Motto:
De-aș avea grădina mea
scule noi mi-aș cumpăra.
Eu n-ascult de orbi și surzi,
ci m-aș duce la GTools!

Cine nu visează la o casă minunată, la oaza de liniște în mijlocul naturii, la o grădină fermecată cu mult verde! Visăm, e drept, doar că dacă stăm așa cu ochii la soare visând „în gol”, tot ce e posibil să treacă visul pe lână noi. Sau noi pe lângă vis.
Da, și eu mi-am dorit, la un moment dat, o casă. Mi-am imaginat-o în cele mai mici detalii, de la aleea care unește poarta cu intrarea casei, pavată cu pietriș și flancată de flori, până la gardul viu din jurul casei, la gazonul impecabil sau la foișorul care tronează în spatele curții. N-a fost să fie (încă!). Ne-am mutat tot la bloc, doar că am reușit să evităm asfaltul înfierbântat al marelui oraș. Pe vârful dealului e ca la țară. Aer curat, verdeață cât cuprinde și spațiu cât să simți libertatea. Ca să fie norocul complet, hop și oameni inimoși cu dorința de a face locul să arate de să-ți fie mai mare dragul!
Tata spune mereu că dacă vrei să iasă un lucru ca lumea, trebuie musai să-l faci cu mâna ta! Ca să fie sigur că nu uităm sfatul, a ținut mult să ne insufle faptul că trebuie să știm a face de toate. Ei, acum..chiar de toate??? Nu m-am văzut nicicând amenajând spațiul verde din fața blocului. Eu nu, dar consortul da! Și cum s-au găsit repede susținători ai ideii, după principiul „vecini din (aproape) toate scările, uniți-vă!”, iată atmosfera de lucru:
20151005_174815

Om cu om, și mic și mare
au pus de-o amenajare!

Întâi au pus mână de la mână, de și-au cumpărat tot felul de scule electrice. Asta după ce vreo două veri au făcut cu rândul la cositul ierbii, prin metoda tradițională: cu coasa lui nea Iordache! Până le-au tremurat genunchii și au rămas cu legănatul ca gest reflex. Suficient motiv să se reorganizeze și să cumpere o coasă cu motor.
EM2651UH-570x310

În rate, firește, că e mai rentabil. Și așa am scăpat, mai întâi de bălăriile care împânziseră tot spațiul verde de jur împrejurul celor trei blocuri. Și pentru că le-a plăcut cum a ieșit, nu s-au oprit aici. Au făcut rost de o drujbă, numai bună de retezat un trunchi vechi de copac, să facă loc de șezătoare sub celebrul, de acum, nuc.

Partea a doua: locul de joacă. Au adus pământ și nisip și au copertat tot terenul, după care l-au udat și au semănat gazon nou. L-au păzit de cai rătăciți, de copii zburdalnici și de ciori enervante care se repezeau la mâncat semințele, gratis. Pe margine, au plantat 88 de arbori de tuia. Frumoși și eleganți. Au recondiționat băncile și foișorul și au format câteva alei noi betonate. Iar acum, fața blocului arată așa:

20151031_084920

Firele de gazon cresc timid, dar trag nădejde că dacă nu le-au răpus ciorile, până la primăvară s-or îndesi.

Băieții veseli nu s-au liniștit încă! O grădină, chiar și la comun, trebuie îngrijită permanent. Prin urmare, s-a întrunit „Sfatul popular” și s-a decis: mai trebuie făcute câteva achiziții…electrice. Evident, muierile au exclamat ironice:

Gee! Tools? Again?

De fapt, n-au zis chiar rău! GTools e o sugestie numai bună. E drept că nu rentează să mergi chiar până la București, chiar dacă showroom-ul lor ar fi o șansă bună pentru băieți să evalueze „tactil” produsele. S-ar pierde pe acolo, cu siguranță, și în loc să vină acasă doar cu mașina electrică de tuns iarba sau gazonul, ne-am trezi și cu alte accesorii, scule sau mașini electrice. De fapt, și așa au dezvoltat o pasiune, se pare, pentru astfel de accesorii! Și cum site-ul are o ofertă mai mult decât variată, e foarte posibil ca spațiul de depozitare al cartierului să devină neîncăpător.

Una peste alta, toată lumea (chiar și cârcotașii) e mulțumită de ceea ce a ieșit. Ceea ce însemnă că e adevărat:

download

………………………………………………………………………………………………………

Provocare posibilă cu puțin „ajutor”, totuși, de la GTools.ro, pentru a trece cu bine de proba meșterului priceput, din concursul SuperBlog 2015.

Gtools_mic-300x240

O mie și una!

Se simțea sufocat. Deshisese deja fereastra și își slăbise nasturele cămășii. Sufocarea aceea, însă, venea de altundeva: dinlăuntrul lui. Da, o pierduse! Era pentru prima dată când își ducea acest gând până la capăt. Și acum îl repeta, chiar cu voce tare, ca și cum ar fi încercat să se convingă pe sine.
– Pierdută…este pierdută. Sunt o mie și una de nopți de atunci!
Undeva dincolo de limita propriei existențe, Bilal își imagina că va ajunge cândva să o atingă din nou, să-i simtă respirația și să o sărute cu patos ca în ultima seară, înainte să-i așeze aripi pe umeri. Dar când? Oare când va veni vremea aceea?
Deschise dulăpiorul de lângă fereastră. Un miros de cafea îi invadă nările. Nu mai băuse de când Arzum…de când ea plecase pentru totdeauna. I se făcu dor de gustul puternic și aromat al cafelei turcești pe care ea o prepara dimineața în ibricul vechi. Doar apă și cafea. Suficient cât să le facă amândurora dimineața frumoasă. Era sigur că nu va regăsi nicăieri gustul acela, pentru că se gândea că Arzum trebuie să fi avut o formulă magică pentru a o prepara. Încercase de multe ori să-i surprindă buzele rostind vreo incantație. Dar ea doar îi zâmbea ștrengărește și îl făcea să se simtă ca un copil prins în timp ce făcea vreo năzbâtie.
O mie și una de boabe de cafea! Nici măcar una în plus, nici măcar una în minus! Ăsta e secretul! Și apoi se întorcea râzând spre ibricul de pe foc.
După ce ea nu a mai fost, și-a cumpărat o cafetieră profesională de la magazinul MarketOnline.ro.
logo_marketonline_micȘi-amintea acum că îl încântase funcția de auto-curățare. Putea să savureze liniștit cafeaua preferată, ca atunci când fuseseră în Turcia amândoi.
Cafetiera zăcea într-un colț al bucătăriei de ceva vreme, așa că se hotărî să-și facă, în sfârșit, o cafea. O cafea turcească. Apucase să soarbă din ceașca aburindă și închise ochii, murmurând:
– „ArzumArzum Okka…”
Îi era dor! Iar dorul devenise durere. Iar durerea îi amorțea trupul care părea să nu-l mai asculte. Doar de undeva de departe se auzea un glas încânat cu o melodie veche, dragă lui. Bilal încercă să deschidă ochii. Lumânarea era arsă jumătate, iar fumul umpluse toată odaia. I se păru ciudat că acum căpăta contur. Un contur de femeie, chiar în fața lui, pe scaunul tapițat, roșu.
Nu ți-ai băut cafeaua, auzi el o voce. Nu te grăbi. Am să-ți spun o poveste. Ah, ba nu! Am să-ți spui o mie și una de povești! Dar să ții lumânarea aprinsă!
Bilal nu credea nici în stafii, nici în fenomene paranormale. Cu toate acestea, ochii – singurii pe care și-i putea mișca acum – erau lipiți de arătarea aceea, de conturul femeii așezate pe scaunul roșu.
E povestea unui tânăr. Îndrăgostit fără șanse de vindecare, și-a înfruntat familia, refuzând să-și aleagă alte trei soții, după legea turcească. O iubea pe prima și nici prin gând nu i-a trecut să o înlocuiască vreodată.
Și umbra a povestit despre pedeapsa pe care a primit-o tânărul, silit să-și vadă soția schingiuită, înainte de a-și pierde el însuși capul.
Bilal simți imediat gustul sângelui, în timp ce inima-i bătea cu putere, ca și cum fusese acolo, acum sute de ani.
Lumânarea! îi spuse umbra. Să nu se stingă. Și mai toarnă-ți cafea. Noaptea e lungă.
Bilal se sili să se ridice și aprinse la timp altă lumânare. Umbra îi povesti de data aceasta despre o bătălie. Conducătorul își învățase oamenii să fie curajoși și era aproape de victorie. Își urmărea dușmanul ca să-l răpună dintr-o lovitură a sabiei. Dar când îl izbi de pe cal, înlăturându-i armura, rămase împietrit: sub ea, se ascundea o femeie. Cea care i se arătase în vis timp de o mie și una de nopți. Iar aceasta, cu ultima sforțare, îi înfipse sabia în inimă. Și acum, Bilal simțea tăișul sabiei și durerea din piept, de ca și cum totul s-ar fi întâmplat chiar atunci.
Cu fiecare lumânare aprinsă, umbra îi spunea altă poveste. De fiecare dată Bilal își regăsea o rană mai veche, un vis, un semn din naștere, o amintire…După terminarea poveștii, îl izbea o sete nemaipomenită, iar umbra îl îndemna să bea cafea.
O mie și una de lumânări au ars. O mie și una de cești de cafea. O mie și una de ore s-au scurs…Când au intrat să vadă de ce nu răspunde de atâta timp, oamenii au găsit cafetierea bolborosind, o grămadă de lumânări arse și hainele lui Bilal pe scaun, ca și cum trupul i s-ar fi evaporat…

…………………………………………………………………………………..

Am îndrăznit…la prima probă SuperBlog2015. Dacă tot e cu poveste…

Imaginile au fost preluate de pe http://recyclenation.com/2014/04/recycle-candles și http://www.modernism.ro/2014/11/08/stefano-bonazzis-smoke-portraits-of-people-mysteriously-vanishing-into-velvety-wisps/

Suuuuper!

Toamnă! Vânt. Frunze moarte. Ceruri goale. Gălăgia din curte a tăcut. Copiii sunt triști că s-a dus vara. Triști și cu mâinile negre de la nuci. Și cu genunchii juliți de la „prinselea”, „cățăratelea” sau alte jocuri ale copilăriei.

Mda…Asta nu e chiar așa de Suuuuper! Dar, în general, trebuie să faci tot posibilul „to make the best of it”. Adică, așa cum ar spune românul optimist, să vezi jumătatea plină a paharului. Eu am încercat, zău! M-am îndopat cu câte două kile de struguri/zi – total nepermis pentru siluetă! – și apoi mi-am îndesat căștile în urechi cu muzica la maxim – total nesănătos pentru urechi!. Dar cum toamna-i lungă și după ea mai vine un anotimp imposibil de lung și de enervant, trebuie ceva…suuuuper puternic. Ceva…suuuuper distractiv, suuuper nebunesc, suuuper provocator! Ca să uit de ploi, de ceață, de nopțile lungi.

Blog! SuperBlog! Varianta 2015!

logo_SB2015-250x250

Ultima dată nu am plecat cu premii acasă. Doar cu o surpriză frumoasă de la organizatori, cu burta zgâlțâindu-se de atâta râs cu un grup de oameni bloggeri nesănătoși și cu o durere de cap de la gălăgia făcută de copil în incinta pensiunii gazdă. Cred că s-au lecuit și ei! Gazdele, zic.

descărcare

(sursa foto: Texte comice)

Ar fi suuuper dacă aș prinde un premiu (e ca la buchetul miresei!). Ar fi și mai (sic!) suuuper dacă aș reuși să scriu la toate probele (se anunță o toamnă aglomerată). Evident, cel mai foarte suuuper ar fi să mă trezesc la gală, în formula completă. Pentru asta, pasul 1: în-scrierea!

Până una-alta, să vedem ce face Rudia ca să aibă un Super Blog! O magie??? Supercalifragilisticexpialidocious!

Secretul. Sau cum să-ți găsești Farmec(ul)

Era o întâlnire de afaceri. Evident, pentru Adam aceasta era o nouă șansă de a o vedea, de a o auzi vorbind și de a-i observa sprâncenele încruntându-se de fiecare dată când nu-i convenea ceva. Noul produs trebuia promovat și nu cunoștea pe nimeni mai potrivit pentru asta în afară de Dl. Mogdan. Altfel, îi era indiferentă prezența lui acolo, de aceea, adesea uita că sunt trei la masă, mai ales că Dl. Agent-de-Vânzări era mereu cu nasul în hârtii, mormăind câte ceva în timp ce mima absența.

Asta e strategia pe care o propun, spuse Adam, iar discuția a luat o direcție profesională, trădată doar de strălucirea din privirea lui la orice gest sau vorbă a ei. Dl. Mogdan îi privea pe furiș, pe sub ochelarii grosolani cu dioptrii imposibile. Îl ura pe Adam! Dar cu tot atâta înverșunare stătea lipit de el din două motive: era sursa afacerilor lui profitabile și voia să-i cunoască fiecare pas și să-l copieze în detaliu pentru ca într-o bună zi să-i ia locul. La companie și în viața lui Scarlet. De aceea, îi analiza gesturile, îi înregistra vorbele, îi inventaria toate ideile. Devenise vânător și singurul scop în viața lui era să-și ia trofeul! Nu făcea gesturi pripite, culegea informații și se pregătea pentru momentul oportun, pe care nu-l grăbea tocmai pentru că-l voia perfect!

În jungla urbană, instinctul de vânător e esențial!” își spunea. Și mai știa că un vânător priceput nu trebuie să alerge după vânat, ci trebuie să lase vânatul să se apropie. Treptat. Cu pricepere. Și cu infinită răbdare! Cu compania era mai greu deocamdată. Adam era prea departe de el și nu-i putea analiza toate mișcările privindu-l de după umăr. Dar trebuia să o facă pe EA să-l dorească. Ea era căprioara mult râvnită. Frumoasă și zveltă, cu trăsături fine și ochi negri. Solitară, fragilă, deși nu o arăta niciodată, femeia aparent rece și fără sentimente pe care nu o iubea, dar lângă care ar fi dat mereu bine. Iar el era un comis-voiajor foarte priceput, tocmai pe el însuși să nu se poată „oferi” în ambalajul cel mai potrivit și mai atrăgător?

În timp ce discuția devenise aprinsă cu privire la strategiile de marketing, Dl. Mogdan îl analiza pe Adam, notându-și în carnețelul lui jerpelit tot ce credea că-i poate fi de folos. Părul îi era mereu îngrijit, strălucitor și fără niciun defect. Unghiile – curate. Cămașa – impecabilă, costumul – la dungă. Și mereu mirosea bine. A prospețime. Toate acestea îi dădeau un aer masculin și cu cât Dl. Mogdan înțelegea mai mult asta, cu atât devenea mai înverșunat împotriva lui.

Nu! Adam nu o va avea niciodată pe Scarlet!”

Se autoinvitase în camera lui de hotel într-o seară. Să discute niște afaceri importante care nu suportau amânare. De fapt, murea de curiozitate să-i violeze intimitatea! Se scuză umil și dispăru la baie, unde începu să scotocească prin dulapuri.

 „Gerovital H3 Men”, silabisi în lumina obscură. „Asta trebuie să fie”!

Peste trei zile își primi coletul de la Farmec: un set complet cu șampon, gel de păr, gel de duș, antiperspirant, spumă și balsam după ras. Primul pas fusese făcut.

Print

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Această postare este inspirată din episoade reale și participă la prima probă a concursului Super Blog 2014, sponsorizată de Farmec.

farmec2-300x300

Scarlet – O piesă dintr-un puzzle dificil de rezolvat

„Alter ego-ul meu este pe scenă.
Însă nu este prea departe de adevăratul meu eu.
Nu este ca un personaj pe care l-am inventat ca să-l urc pe scenă.
Nu sunt eu, dar este o parte din mine”.

Nikka Costa

Scarlet este rolul perfect pentru Rudia, pe care ea însăși îl va juca natural, cu o plăcere aproape sadică. Este un fel de alter ego de care îi place să se folosească, în spatele căruia îi place să se ascundă. Este primul personaj dintr-un roman utopic care nu are niciun plan, nicio idee, ci se va scrie singur în funcție de anumite circumstanțe, fără pretenții, fără iluzii, fără ținte.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Scarlet își bea cafeaua lângă fereastră, ca de obicei. Era o oră nepotrivită pentru acest moft, dar nu-i păsa. Era momentul ei de liniște, când nimeni nu-i întina gândurile și nici nu-i putea viola intimitățile. Scarlet trece drept o femeie rece, care preferă să țină la distanță pe toată lumea decât să se nimerească vreo portiță deschisă ce ar putea să-i dezvăluie vulnerabilitatea! Adesea are accese de răutate care o transformă, pentru că vin dintr-o încercare de a se apăra de tot ce ce vine din afară cu potențial malefic pentru ea. Lumea este, în opinia ei, o sursă a nebuniei, a deșertăciunilor și suferinței. Nimic nu poate să fie bun, dacă vine din afară! Nu poate să iubească, dar acesta este un lucru autoimpus, de când o dezamăgise el, pentru că renunțase prea devreme la tot ce trebuia să fie viața lor împreună. De atunci, oricine îndrăznește să pretindă în fața ei că iubirea există, este săgetat mai întâi cu o privire disprețuitoare, apoi lovit cu biciul aspru al cuvintelor ei. Pentru că doar ideea unei astfel de declarații îi provoca repulsie pentru că era un semn de slăbiciune, o boală incurabilă și patetică.

Este posibil ca Scarlet să aibă vagi sentimente, reminiscențe ale unei ființe încă umane, dar și le reprimă cu atâta pricepere, încât nimeni nu ar putea ghici vreodată ce se ascunde în spatele acelei frumuseți aspre. Aerul de superioritate îi conferă aroganță și astfel, orice cale de comunicare este tăiată fără nicio ezitare.

Sorbind din cafeaua fierbinte, Scarlet se întoarce în timp, pe vremea când încerca să înțeleagă ce înseamnă numele ei. Nu putea să creadă că  fost ales la întâmplare. Dacă nu a fost o acțiune conștientă a unuia dintre părinți, cu siguranță este o urmare a unui plan universal. Citise atunci într-un dicționar că Scarlet înseamnăa bright shade or red, most associated with courage, force, passion, heat, and joy”. Da! I se potrivea ca o mănușă descrierea asta! În plus, îi plăcea să disece cuvintele, așa că a înțeles că numele ei nu putea să nu vină de la „scar”(cicatrice). Întreg sufletul ei era o cicatrice! De când se născuse sub singura stea nenorocoasă din univers și până acum, când ștersese cuvântul „fericire” din dicționarul ei personal.

Scarlet este singură. Soțul ei a murit la câteva luni după ce se căsătoriseră, într-un accident cumplit de mașină, chiar în fața ochilor ei. Nu a simțit nimic atunci. Era ca o piatră din care, oricât te-ai strădui, nu iese apă! Undeva în adâncul sufletului ei, considera că fusese o răsplată a suferințelor îndurate alături de el în scurtul timp cât au stat împreună. Încă în floarea vârstei, este redactor al unui ziar local. Articolele ei critică acid tot ceea ce nu respectă valori, principii, adevăruri. Uneori are tendința de a exagera. dar asta nu o împiedică să continue și se complace în starea aceasta pentru că îi dă sentimentul că se află deasupra multora. Este o femeie inteligentă, dar uneori devine agresivă cu cei care vor să o sensibilizeze, de aceea, îi alungă definitiv.

Sunt ceea ce sunt și asta îmi este suficient!

Utopia Rudiei

Când Rudia a început să scrie aici, a avut în minte posibilitatea de a contura un roman. Încă nu pentru public. Rudia este încă prea discretă și ascunsă. Dar a conturat personajele ușor și simplu, aruncând o privire. Către ea însăși sau către alții. Și povestea va curge, mai bine sau mai prost, mai stângaci sau mai nepotrivit. Mai comercial sau mai …artistic. Rudia nu știe încă ce se va întâmpla cu cei doi, nici dacă va da vreo șansă iubirii lor. Poate pentru că Rudia nu poate să iubească…

Cu planul acesta în minte, Rudia a fost provocată la scrierea unui roman utopic. Iar Rudiei îi plac utopiile! Se hrănește cu ele, le caută, iar dacă nu se ivește niciuna la orizont, le creează. Unii chiar i-au spus că prea visează la cai verzi pe pereți. Și ei nici măcar nu-i place verdele! Așa că a profitat de ocazie să lase loc elucubrațiilor de orice fel, necenzurate, necontrolate, neinspirate și să intre în joc. Pentru asta, a găsit trei personaje principale care vor da viață ideilor sau temelor de lucru, însă a și păstrat asul din mânecă, un personaj episodic, poate două sau trei, care vor intra și voi ieși din scenă în funcție de cerințe. Probabil că va lipsi râsul din romanul utopic al Rudiei. Cel mult ironii amare, autoironii sau răutăți.

Rudia nu așteaptă aplauze. Dar speră să-i dispară „neinspirația” și să smulgă măcar câteva aprecieri, însă neapărat sincere. Eventualele critici constructive trebuie formulate blând, iar dacă vor fi pertinente, va ține cont de ele cu siguranță. Încă nici nu-i este foarte clar ce fel de destin le va pregăti personajelor, dar îi place la nebunie să se joace de-a Dumnezeu! Să le facă să sufere, să smulgă lacrimi sau să le împingă spre necugetări. Cu certitudine va fi un drum sinuos. Urcușuri și coborâșuri, episoade previzibile, dar și neașteptate. Rudia se va lega de ceilalți participanți la „joc” atunci când regulile acestuia îi vor permite.

Dislcaimer: Nimeni nu trebuie să încerce a lega personajele utopice de realitatea imediată! Cine o va face, totuși, își va asuma răspunderea și va suporta consecințele fără a putea da vina pe autoare.

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera