Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: router wireless

Rudia – specialist în conectică și rețelistică

Da, hotărât lucru, mă re-specializez! Felul în care evoluează toate treburile în vremurile astea m-a învățat că este obligatoriu să te adaptezi. Nu oricum, ci din mers și, dacă se poate, cu viteza luminii. Constat că din ce în ce mai des trebuie să devenim Lungilă sau Lățilă, dacă nevoia o cere. Cât de lung și cât de lat…asta depinde după facultăți de împrejurări. De pildă, ți se pare puțin lucru să cumperi un router wireless. Cât poate să fie de greu să te duci la un magazin specializat și să ceri: „Un router, vă rog!” Ei, vezi? Nu! Nu așa se face! Experiența (de după ce l-ai cumpărat, de obicei!) te învață că nu ceri nimic până nu te informezi în legătură cu:

  • Standardele wireless B, G, N, și AC – pare chineză? Este! Citește mai departe, că eu asta am făcut. Cică un router wireless-N e cel mai potrivit dacă vrei să ții pasul cu revoluțiile tehnologice, dacă vrei să mărești raza de acoperire sau viteza.
  • Numărul de dispozitive conectate – mai ales dacă ai o familie mare și distanța între camere necesită comunicarea pe whatsapp! ca să împaci pe toată lumea din casă.
  • Viteza și raza de acoperire – ca să nu înjuri în timp ce te chinui să te conectezi la platforma SB când ești la bucătărie, printre îndatoririle caznice.
  • Brandul – aici musai să întrebi specialistul, că doar nu te învârți toată ziua printre branduri de routere wireless!

Din cele mai vechi timpuri…

Una din lecțiile de viață predate de tata de-a lungul copilăriei mele a fost că e „musai să te pricepi la toate”. Și când spunea „toate” nu excludea nici treburile catalogate drept „specific bărbătești”. La împotrivirile noastre, apărea și motivația, cutremurător de categorică: „Nu se știe când ai nevoie”..

O fi fost tata pocit, citise vreo carte despre nevoile vieții sau pur și simplu a bănuit că vremurile vor deveni din ce în ce mai…. cert este că atunci când era ceva nou de învățat, trebuia să căscăm ochii și urechile și să ne așteptăm la întrebări de verificare la un moment dat. Și uite că tehnologia a luat-o la galop, lăsându-ne, uneori, cu muuult în urmă. Citești, te documentezi, dar parcă la un moment dat ți se face lehamite și…suni un prieten.

Cu toții avem prietenul acela…

La care apelăm mereu când dăm de greu.

Și l-am sunat: „Nu se potrivește cablul de date pentru imprimantă!„. „Nu pot instala programul cutare”. Ultima găselniță:

– Nu pot să conectez laptopul la televizor!
-Da’ cablu HDMI ai?
-??? Hai Dă-o-n Mama Internetului!!!
-Hmmm…De fapt este High Definition Multimedia Interface
Say what???
-Exact. Da’ de care ai? Cabluri mini HDMI, cabluri HDMI A, cabluri HDMI C, cabluri HDMI D, cabluri HDMI cu conectori auriti, cabluri HDMI Delock.

Ferească sfântul! Pe prietenul ăsta trebuie să-l păstrăm la categoria „doar urgențe”! Nu trebuie să epuizăm creditul, că riscăm să rămânem dând din buze. Pentru treburi ne-urgente ne scărpinăm în creștetul capului și ne amintim de vorbele tatei: „musai să te oricepi la toate”. Ai, n-ai chef, te apuci de studiu aprofundat întru înțelegerea fenomenului numit „conectică și rețelistică”.

La notebook nou, belele noi

Cum sunt înconjurată de prieteni, unul dintre ei îmi zice: „Iote notebook Mac! Bun rău! Face aia și ailaltă, tu cum scrii mult…numai bun! Prețul? Un chilipir!” N-am ce face și cad în capcana omului. Văd produsul, cad amorezată (je tombe amoureuse rapidement) și decid că e piesa lipsă din arsenalul dedicat scrisului. Lăsați notebook-ul să vină la Rudia! O dată, de două ori, adjudecat!

Mno, notebook am! Da Mac…aici m-am pierdut iremediabil! Mașinăria a ținut neapărat să-mi arate că e mai deșteaptă ca mine. Ne-a trebuit puțin timp să ne acomodăm împreună, să ne cunoaștem, să ne-mprietenim. Mai întâi, a trebuit să-i dam o haină nouă. L-am făcut „El capitan”. Cum cine? Doar nu eu! E bine să cunoști un prieten care are un prieten care știe să vorbească dialectul Mac! Odată istoria asta rezolvată, mă așez plină de speranță la taste. Dau să salvez una, alta. Când colo…ce să vezi! ‘Mnealui îmi arăta numele și prenumele fostului apropritar! Pe cine nu deranjeză prezența fostului în ochi, în fiecare zi? O filosofie de viață! Cum să scapi de fantome? Creditul la prietenul cu pricina tocmai expirase. Rușinoasă din fire (cum mă știți) n-am mai îndrăznit. Cine-a inventat internetul cu toate motoarele lui cu tot, să trăiască mult și bine. În toate viețile următoare! Dăm search, rezolvăm problema. Dar cum un om nu poate fi niciodată prea fericit prea mult timp…Mă apucă să scot la imprimantă un docoment de o valoare inestimabilă. Scot cablul, introduc în slot, conectez imprimanta la notebook. Apăs butonul „Print” și aștept nerăbdătoare. Primesc un mesaj: imprimanta (conectată, de altfel) nu poate (sau nu vrea??) citi documentul! Ptiu, drace! O iau de la capăt. Și iar și iar, până mi-au obosit degetele de scos și băgat cablul, de șters și repornit programul. Tot sfântul Google fu salvarea! Întocmai ca pentru începători, pas cu pas, toată operațiunea! Dezinstalez, reinstalez, conectez, butonez și…surpriză! A funcționat!

„Iată-mă-s isprăvniceasă”!

Adică de ispravă! Adică, arată-mi o problemă și îi fac debug imediat! De fapt…nu chiar orice problemă… De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, ar fi cam multe probleme la care numai un prieten te poate scoate din boale. Unul cu experiență. Și am găsit: www. conectica.ro. Taman bine, magazinul împlinește anul acesta 10 ani de existență. Citesc pe net că „pentru a serba această ocazie specială, în perioada 15-30 octombrie organizăm Săptămânile Rețelisticii”!

images

Numai bine. Să mă conectez non-stop la tehnologie! Și să-mi dezvolt rețelistica de prieteni! 😀 Nu se știe niciodată! 😀

…………………………………………………………

M-am conectat la rețea pentru proba numărul 7 a competiției SuperBlog 2016.

Ziua în care Rudia a renunțat la internet…

„Internetul este într-un fel precum alcoolul. Accentuează oricum ceea ce ai face. Dacă vrei să fii singuratic, poţi să devii mai singur. Dacă vrei să îţi faci mai multe relaţii, îţi va fi mai uşor să te anturezi.”

 Esther Dyson

Să mă conectez la real, zic! Atât de mult am navigat prin virtual, încât ochii mi-au obosit, mintea mi s-a încețoșat, buricele degetelor mi s-au tocit, timpul mi s-a scurtat, la ușă nu mai bate nimeni. Bun internetul ăsta, cine l-o fi inventat, da’ să mai luăm o pauză, Să fie așa, un fel de experiment spre relaxarea tuturor simțurilor mele amorțite de când mă preumblu virtual peste tot.

Nici prin gând nu-mi trece să neg toate avantajele tehnologiei moderne! Am trăit bine și înainte, pentru că îmi luam informațiile din cărți, pentru că mă jucam cu păpușile, pentru că aveam prieteni și vacanțe la bunici, pentru că scriam și primeam  scrisori! Nu putea să-mi lipsească un lucru despre care am aflat abia în anii studenției că există. Nu mi-am raportat toată viața la o aparatură conectată la o rețea globală. Dar când am descoperit lucrul ăsta…e clar că s-au schimbat multe. Cu tot cu urmări. Cu bune și rele. A venit acum momentul unei binemeritate pauze.

Ziua fără net!

Dar ca să fie „ca la carte” și fără să trișez, am scos din priză router-ul wireless încă de seara, l-am împachetat într-o cutie și l-am băgat la zdup dulap! Pe care l-am închis cu cheia! Pe care am băgat-o în cutia poștală, tocmai la parter. Deh! Tentația e mare!

De dimineață, în loc de ciripitul firav al vrăbiilor, m-am trezit în bătăile disperate în ușă, ale vecinei. Tanti Saveta era insistentă.

– Rudia dragă, trebuie să mă ajuți! Mă sună fata din Italia. Internetul nu pot să-l plătesc până nu vine pensia și drăcia asta de telefon nu vrea să funcționeze. I-am dat numărul tău să mă sune. Sper că nu te superi! 

Nu m-am supărat, cum să mă supăr! Era ziua mea norocoasă, când puteam să dorm, să lenevesc, să citesc…Aveam trei apeluri nepreluate din Italia. Ii dau telefonul lui tanti Saveta și îmi fac de lucru prin casă. Desigur, dacă aveam net…îi conectam laptopul la wireless-ul meu și vorbea cu fiică-sa toată ziua. Din casa ei!!! Așa…a trebuit să o suport cele două ore jumate, cât i-a povestit despre conflictul cu tanti Florica de la 5 și despre alegerile prezidențiale. Partea bună – mi-am terminat și eu treaba prin casă între timp.

Tanti Saveta s-a dus. E liniște. Să bem cafeaua și să răsfoim presa. Care presă? Decizia cu netul se pare că fusese luată în pripă și n-am luat în calcul să înlocuiesc formatul electronic cu cel de hârtie. Fir-ar! Am luat o carte. A mers, deși nu era ora cea mai potrivită pentru lectură beletristică. Se aud din nou bătăi în ușă. Niște domni în salopete:

– Știți…am venit să oprim alimentarea cu energie electrică. Se pare că nu ați plătit lumina!

Îngrozită, îmi trag o palmă – virtuală, ca nu cumva să zică oamenii că mă automutilez. Încerc să conving personalul binevoitor să lase firul acolo unde e, că rezolv problema. Și mă îndrept spre laptop, să plătesc factura, de care nu știu cum uitasem. Aș! E o capcană! Nu mă las păcălită pentru o simplă factură. Se poate rezolva și fără net!

Las’ că pot IEȘI să o plătesc. Aerul curat îmi va face bine! îmi zic.

Și da, aerul m-a făcut bine. Ce mi-a făcut rău a fost coada la care am stat după ce m-am învârtit o oră prin cartier să aflu unde naiba mai plătește lumea acum lumina. La ghișeu, surpriză: nu aveam factura la mine! Păi cum să o am? Nici nu știam că îmi trebuie! Du-te înapoi, întoarce-te cu factura, stai iar la rând. Am ieșit epuizată, dar fericită: nu am cedat ispitei!

La ieșire mă întâlnesc cu un fost coleg pe care nu-l mai văzusem de ani de zile! Era în trecere prin oraș și stabilise cu alți colegi să se vadă la un restaurant popular chiar în seara aceasta! Evident, primisem și eu o invitație PE NET! Dar nu apucasem să o văd, iar cu o seară în urmă, când se stabilise și locul, eu tocmai împachetam routerul! Mi-a părut rău, dar decizia fusese decizie! Fără net.

Dacă tot am ieșit, să trag cu ochiul la ultimele oferte pentru hard disk-uri, că am tot amânat să-mi achiziționez unul nou. Și cum magazinul e chiar la colț, am intrat. Mi-am rotit privirea până am amețit. Laptopuri, tablete, televizoare, telefoane! Nimeni nu părea disponibil să-mi dea o mână de ajutor. Și când am găsit pe cineva, am sfârșit prin a avea mai multe întrebări decât m-aș fi gândit. Domnul, galant, m-a trimis la sectorul hard disk-uri să mă decid. Nu mai bine îmi ședea mie la laptopul meu, explorând magazinul MediaDOT.ro unde găseam exact ce îmi trebuia fără prea multe bătăi de cap?

Seara eram frântă. Alergătură, nervi, emoții…Sistemul meu imunitar a decis să își dea shut down, așa că m-am trezit cu simptome de răceală. Ipohondră Precaută cum sunt, am o tonă de medicamente. Dar…cu care să încep? Ora era prea târzie să sun pe cineva și aș fi optat, sincer, pentru niște leacuri băbești. Prin urmare, a fost prea mult pentru o singură zi. Cu ultimele puteri, am coborât la cutia poștală și mi-am recuperat cheița de la dulap de unde am scos routerul. Mi-am făcut un ceai fierbinte cu lămâie și miere și mi-am deschis tacticoasă laptopul. M-au întâmpinat zeci de mailuri, unele cu răspuns urgent, astfel că m-am apucat de scris, navigat, cumpărat online. Că parcă tot așa pare mai confortabil.

Nu m-oi fi născut în era tehnologiei, dar am ajuns-o din urmă și se pare că dă dependență.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Acest articol reflectă părerea Rudiei și se duce taman în rubrica aferentă probei cu numărul 15 a SuperBlogului 2014, sponsorizată de

logo_mediadot_patrat_mic2

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte