Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: programul work and travel

Cu Work&Travel și Vacanțe Speciale spre Visul American

Se numește Valde. Este unul dintre foștii mei elevi și mi-a rămas în minte și în suflet prin felul lui de a fi în anii de școală. Am norocul de a fi avut „pe mână” copii buni, într-un liceu căruia mulți nu îi dau credit, orbiți fiind de prejudecăți. E un lucru nedrept pentru cei care sunt elevi acolo și care se străduiesc să-și croiască un drum.

Știam că anul acesta este plecat din nou cu programul Work and Travel și am vrut să văd cum îi merge. Obișnuiesc să mai trag cu ochiul din când în când pe paginile rețelelor de socializare ale foștilor mei elevi și să mă bucur văzându-i că devin, treptat, CINEVA.

Cum să meargă, doamna dirigintă? Ați spus să învăț ca să ajung departe. Și am ajuns în America!

Am zâmbit. A muncit foarte mult să ajungă acolo. S-a ambiționat să depășească și dificultățile legate de limba engleză. De-a lungul celor trei ani de când tot aplică pentru acest program, și-a făcut acolo o mulțime de prieteni, a avut câteva locuri de muncă bune și a lăsat o impresie bună celor care l-au angajat. Nu a uitat nici să-și trăiască viața printre puținele pauze dintre joburi.

valde2

sursa foto: https://www.facebook.com/profile.php?id=100002479459548

Visul american cu CND Vacanțe Speciale

Atunci când ne trezim într-o lume extrem (și uneori nedrept) de reală, încercăm să găsim soluții pentru a avea o viață frumoasă și lipsită de griji. Tineri fiind, ne gândim că avem toată viața înainte, uităm că există timp și ne făurim planuri. Unele „mai” realizabile decât altele. Suntem reiterări moderne ale căutătorilor de aur, care au visat că America, țara tuturor posibilităților, va fi un fel de tărâm promis și că îi va scoate din sărăcie sau le va împlini viețile.

Oamenii au înțeles visul american ca oportunitatea de a deveni orice îți dorești, indiferent care îți sunt originile. Și de atunci îl tot vânează, încercând să ajungă pe pământurile unde totul pare promițător. Una din variantele cele mai la îndemână, mai ales pentru tinerii de astăzi, este programul Work and Travel pentru studenți, oferit de CND Vacanțe Speciale.

Work_and_Travel_Vacante_Speciale_05-768x482

Cum ar fi fost dacă…

Mă gândesc cum ar fi arătat viața mea, dacă aș și putut avea acces la Work and Travel Vacante Speciale, studentă fiind. Să-mi petrec vacanțele de vară într-un schimb cultural internațional, în Statele Unite ale Americii. Un fel de experiență „2 în 1”: să mergi într-o vacanță specială în locuri de vis și să poți câștiga niște bănuți având un job work and travel.

Am ales să fac o facultate la celălalt capăt al țării și știu că am ales bine. Era epoca în care telefoanele mobile abia începuseră să câștige teren, iar internetul se manifesta timid în fazele lui incipiente. America? Era un fel de „one thing I would never be able to accomplish in this life”. Abia îndrăzneam să visez la a păși dincolo de granițe, oricare ar fi fost ele, doar pentru a simți cum este să fii pe altfel de pământ decât cel românesc. Să simt mirajul străinătății din postura de turist, fără să-mi doresc neapărat a trăi acolo pentru totdeauna.

Am avut trei pasiuni mari în anii de școală: literatura, limba engleză și sportul. Dovadă că și acum, peste atât de mulți ani trecuți peste mine, încă mai culeg „beneficii” de pe urma lor. Dar dacă aș fi avut șansa să-mi îmbunătățesc abilitățile, să dezvolt deprinderi într-un spațiu cultural diferit?

O vacanță cu work and travel ar fi fost o șansă enormă pentru studenta Rudia. Mi-ar fi fost mult mai ușor să mă formez, atât personal, cât și profesional. Aș fi înțeles mult mai repede că o limbă străină e de fapt o mentalitate nouă și aș fi știut cum să-mi croiesc drum spre esența ei, ca să mi-o însușesc de la vorbitorii nativi.

Aș fi explorat o lume nouă. Și nu pentru că ar lipsi ceva aici ce numai acolo găsești. Ci pentru că te poți îmbogăți vizual, spiritual, mental intrând în contact cu locuri istorice sau „de film”. Mi-ar fi plăcut să vizitez Parcul National Yosemite cu masive stâncoase impunătoare din granit, cu ape limpezi și cascade, cu arbori sequoia și o faună inedită. Mi-am dorit întotdeauna să văd cu ochii mei Muntele Rushmore, cu cei patru președinți importanți ai SUA, ale căror chipuri se întrevăd semețe, sculptate în piatra muntelui. Să ajung în celebrul Las Vegas, oraș al luminilor, al luxului și simbol al vieții trăite la cea mai mare intensitate.

De fapt, este mai mult decât șansa de a vedea niște locuri. Este șansa de a înțelege că imaginile alea pe care le găsești pe internet sau le vezi în filme, sunt desprinse din locuri reale, tangibile, care astăzi nu mai sunt atât de imposibile.

Dacă ar fi fost să aleg un job anume, aici aș fi fost în dificultate. Cu siguranță, ca student, ești fericit să poți lucra undeva, decent, cât să câștigi mai mult decât pentru a-ți asigura simpla existență. Să fii recepționeră sau cameristă într-un hotel sau motel undeva la poalele muntelui, înseamnă să ai ocazia de a simți pulsul naturii americane în starea ei cea mai pură.

Screen Shot 2017-11-10 at 22.06.31.pngAjutor de bucătar? Cu siguranță nu e chiar floare la ureche Dar câte aș fi avut de învățat despre bucătăria americană! Și apoi, șansa de a vedea Minneapolis și de a trăi acolo în jur de patru luni, de a-ți face prieteni – de neprețuit!

Cine nu a visat la marele parcuri de distracții din filmele americane? Să ai șansa de a primi un job acolo, în mijlocul acțiunii, unde se amestecă oameni de felurite vârste sau culturi, culori și sunete, cu o atmosferă de bună dispoziție, ar fi o altă lecție despre ceea ce înseamnă o parte din visul american!

Screen Shot 2017-11-10 at 22.05.52

Deși pe atunci visam să pun bani deoparte pentru mai târziu, știu sigur că aș fi știut să profit la maximum de experiența americană. Aș fi ales destinații speciale sufletului meu ca să simt din plin spiritul țării, să-mi însușesc ceea ce poate fi însușit și să adaptez această experiență nevoilor mele de mai târziu. Știu sigur că aș fi fost un profesor mai bun de limba engleză tocmai pentru că aș fi avut la îndemână ingredientul lipsă: contactul direct cu o cultură, cu oameni noi, cu locuri mirifice.

Work_and_Travel_Vacante_Speciale_04.jpg

America este încă un vis pe care nu-mi rămâne, acum, să-l împlinesc decât cu ajutorul CND Vacanțe Speciale, poate, într-o zi.

……………………………………..

Am călătorit cu gândul la CND Vacanțe Speciale, pentru proba cu numărul 18 a SuperBlogului 2017.

CND-turism-250x250

Anunțuri

Tot Ce Ne Dorim trebuie să devină realitate!

You don’t need magic to disappear. All you need is a destination.

(Citate)

Nu se mai văzuseră de zece ani… De la ultima ușă trântită, ultimul cuvânt greu aruncat, ultima privire a ură. Timpul a avut răbdare și i-a crescut frumos și i-a îndrumat pe cărări luminate și le-a oferit bucurii și întristări deopotrivă. Zece ani! Cu toate acestea, când s-au revăzut nu mai păreau atât de mulți. Poate câteva riduri apărute cât să dea chipului nota de seriozitate specifică vârstei. Dar dincolo se măștile pe care se străduiau să le afișeze amândoi, se aflau aceleași suflete. Dintre toate spusele și nespusele serii aceleia, au înțeles că mai rămăsese un lucru neterminat. Un vis neîmplinit. O fantezie netrezită.

Pe vremuri, râdeau adesea de gândul acesta ușor obraznic pe care el i-l spunea în glumă, observând-o cum roșește. Apoi o tachina, exagerând cu imaginile vizuale și cu poveștile despre trupurile lor goale scăldate în lumina lunii și a apelor calde. Avantajul faptului că erau foarte tineri se regăsea în lipsa limitelor de orice fel. Puteau visa, puteau râde, puteau face planuri.

Mai ții minte? îi spuse el zâmbind.

Era ca și cum cineva ar fi înghețat partea aceea din ea, iar acum, stând de vorbă cu el, reveneau gânduri, vorbe, poate și câteva sentimente.

punto-cana

Despre Caraibe? Izbucniră în râs. Nu se putea să se fi reîntâlnit întâmplător! Cu siguranță nu fusese scris ultimul capitol din aventura lor împreună. Da, erau alții acum. Departe de cei doi copii care credeau, cu mult timp în urmă, că pot stabili cursul iubirii, că pot controla pasiuni sau că totul este făcut ca să dureze o veșnicie. Totuși, rămăsese o promisiune făcută la vârsta primelor iubiri. O vacanță specială, o vacanță exotică acolo unde fuseseră doar cu gândul până acum. Dar o vacanță nonconformistă, așa cum erau acum amândoi.

Căutaseră ofertele cele mai avantajoase și singurii care se dovediseră a fi compatibili cu dorințele lor erau cei de la CND Turism, cu oferte speciale pentru destinații externe sau interne, cu recomandări, pachete, reduceri.

Cât de bine ne-ar fi prins programul Work and Travel atunci! Ce șansă pentru noi să ne fi trăit visul atunci, când încă era viu. 

– Totuși, îi răspunse el zâmbind, mi s-a spus că nu există limită de vârstă pentru împlinirea viselor!

Au decis să plece. Fără prea multe detalii cunoscuților cărora le ceruseră bani împrumut. Era „acum ori niciodată!”. Era șansa lor. S-au întâlnit la aeroport. Totul era aranjat de agenție, așa că nu au avut nicio emoție cu privire la detaliile călătoriei. Iar orele petrecute în avion sau între zboruri au fost prilej să-și povestească, să afle cine sunt acum cei doi adolescenți deveniți ca peste noapte oameni serioși.

Punta Cana, în vestita mare a Caraibelor! Arhitectura de lux contrasta cu sălbăticia exotică pe care nu speraseră să o mai vadă vreodată. Palmierii foarte înalți cu frunzele scurte, care îmbrăcau acoperișurile caselor sau chiar pe cel al aeroportului. Nisipul fin, aproape auriu, apa clară și incredibil de albastră, foarte sărată, iahturi, catamarane.

Ziua o petreceau cu excursii. Voiau să vadă cât mai mult, să cunoască oameni și locuri, să trăiască o experiență unică. Saona, Canto de la Playa, Bayahibe…Tablouri de vis, plaje superbe, culori pastelate, valuri, corali, pești, pădurile de mangrove, căsuțe de lemn, lecția de istorie, aventuri în speedboats, oameni calzi dornici să le smulgă un zâmbet turiștilor.

Serile le petreceau în doi. Povestind lângă mare, cu un pahar de vin, depănând amintiri, râzând.

Couple Enjoying Late Meal In Outdoor Restaurant

Ea își scălda tălpile goale în apele blânde, iar el se apropia mângâindu-i-le cu tandrețea pe care nu și-o pierduse. Îi plăcea să o privească în lumina asfințitului, cu părul despletit și șuvița jucându-i pe obraji.

Nu era nevoie de prea multe vorbe. Nu voiau să forțeze destinul, ci doar să se bucure de aventura vieții lor. Nu știau ce avea să-i aștepte la întoarcere. Nu-și făceau niciun fel de plan.

Multe lucruri trebuie să rămână acolo unde au fost lăsate, întâmplător sau nu. Să nu se tulbure ordinea firească. Dar, la fel  de adevărat este că alte lucruri, promisiuni, dorințe sunt făcute cu gândul îndeplinirii lor, oricât de târziu s-ar întâmpla acest lucru, oricât de stranii ar fi împrejurările, oricâte ar spune lumea.

Ai avut vreodată un vis? Ai crezut cu adevărat în el? Ai făcut tot ce ai crezut că e posibil să devină realitate?

 

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Postarea este o dublă provocare: SuperBlog 2014 și…un foarte vechi prieten… 🙂

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera