Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: povești

O poveste despre blugi și (alte) vremuri

096bcd375f1a0dd267c0a4e6834c1ebb

Hainele din denim au devenit un must have al generației moderne. Nu există dulap din care să lipsească un obiect vestimentar din acest material și, cu siguranță nu există femeie care să nu aibă o pereche de blugi la care nu se îndură să renunțe, indiferent ce vârstă au aceștia.

Anii de liceu…

Da, cam atunci am făcut și eu cunoștință cu universul albastru al blugilor. Într-o clasă în care se amestecau armonios copii din toate categoriile și clasele sociale, am început destul de timid această perioadă a vieții mele. Și, deși pe vremea aceea diferențele sociale nu erau atât de evidente, iar opulența nu caracteriza neapărat pe cei care aveau o situație materială foarte bună, puteai să-ți dai seama destul de repede cine își permitea și cine nu o pereche de blugi, de exemplu.

Clasa a IX-a a venit cu prima fotografie de grup. Pentru conformitate, ar trebui postată aici, nu? Poate ar mai scoate din superficialitate un articol banal dintre alte zeci de articole banale despre blugi.

Poza aceasta îmi este foarte dragă, dar în același timp, destul de intimă. Cui îi place să se revadă după atâția ani, cu o freză afro (căci coafura este cel mai adesea motiv de înroșire) sau cu un chip desprins, parcă, din altă lume? Trecând peste replica „Doamne, ce fețe aveam pe atunci!”, am să arunc minunata fotografie în apele rețelele învolburate ale lumii virtuale, cu mențiunea că eventualii cititori sunt provocați să ghicească personajul:

IMG_20161107_160739.jpg

Ca unic indiciu, o costumație (sic!) aproape retro, exclusiv din material denim: o geacă și o pereche de pantaloni.

Geaca mi-a fost mereu mare, motiv pentru care nu îmi era foarte dragă. Pantalonii, însă, au fost primii mei pantaloni tip jeans. Evident, nu erau noi, nici măcar nu știu dacă erau Levi’s sau altă marcă populară în anii de imediat după Revoluție. Mi-a rămas sentimentul acela stânjenitor, izvorât din faptul că erau second hand. Au avut o viață lungă și chinuită, având în vedere că erau cel mai des purtați la școală, pentru că uniformele „comuniste” fuseseră desființate. Prin urmare, la un moment dat, deși se uzaseră iremediabil, încă reprezentau o unică opțiune pentru mine, în vremea aceea. Motiv pentru care mi-era destul de rușine să ies din bancă.

Înapoi, în vremea noastră

Acum zâmbesc la amintirea acelor vremuri. Am norocul să las deoparte stânjeneala de atunci. Ca un soi de …răzbunare, probabil (sau o fi doar o chestiune…womanish?), dulapul personal geme de haine din această gamă: fuste de blugi (suficiente cât să îmbrace o echipă de fotbal feminin), o rochie de blugi (destul de veche, dar încă la modă), pantaloni de blugi conici, evazați, skinny sau boyfriend (câte o pereche pentru fiecare zi din săptămână), o vestă de blugi, o geantă de blugi.

Ce e mai ușor și mai accesibil de purtat în aproape orice situație, dacă nu ceva din foarte popularul material denim?

De pildă, ai o ieșire în familie și vrei să fii nici prea-prea, nici foarte-foarte. Așa că alegem rochia preferată de blugi:

543110_354882434607531_207154586_n

Călătorești (destul de mult, la un moment dat). Ce ținută poți alege ca să fie comodă și practică pentru orice tip de vreme, pentru orice zonă sau pentru orice scop? O pereche de panataloni de blugi, desigur:

Dar dacă ai un blogmeet drăguț în care te simți la fel de tânără ca toate bloggerițele trăznite cu care te întâlnești, ce să porți? Desigur, niște blugi, asortați cu un sacou:

13178706_1032386676857100_8608463817374867659_n.jpg

Și dacă îți revezi colegii de liceu după ceva vreme? Ce să porți semi-elegant, dar de efect?

11898927_940760572654512_8145299030608296271_n.jpg

Cert este că îmbrăcămintea de blugi nu se demodează niciodată. Esențial este să știi cum să o porți, cu ce să o asortezi și cum să o accesorizezi, ca să ieși mereu în evidență.

Dacă tot veni vorba… mai am un moft de împlinit: jeanși Vero Moda

Taman ca ăstia din imagine:

screen-shot-2016-11-07-at-22-35-36

Și apoi mă liniștesc.

Până data viitoare! 😀

……………………………………………………………………………..

Nu știu dacă e interesantă sau superficială povestea despre blugi, dar am înscris-o la SuperBlog 2016, poate impresionez vreun jurat de la Answear.ro

Sursa foto: Pinterest și arhiva personală

 

D’ale oamenilor. De zăpadă.

Liniște.

O cameră (mult prea) luminată, cu o fereastră ce dădea în grădina albă. Pe un pervaz modernizat, trei străjeri își luaseră lucrurile (mult prea) în serios. Înarmați cu câte trei fire de stuf pe post de arme (albe, desigur!), cu pălăriile negre pe post de caschetă și privirea ușor încruntată, priveau neclintiți spre orice ar fi putut trece drept dubios într-o seară despre care toată lumea zicea că ar fi (mult prea) specială.

image10

 (Sursa foto: Almahane)

Primul om de zăpadă (intrigat): Trebuie să fie o chestiune a oamenilor în carne și oase pe care eu nu o înțeleg. Ce o fi cu atâta tevatură?  

Al doilea om de zăpadă (plin de importanță): E Crăciunul!

Primul om de zăpadă: Așa. Și? Ce înseamnă Crăciunul ăsta?

Al doilea om de zăpadă: Habar nu am. Dar toată lumea din casă rostește atât de apăsat treaba asta că e musai să fie important. 

Primul om de zăpadă: Spirit de turmă! Și constat că e molipsitor! Ce are a face spiritul ăsta cu noi?

Al treilea om de zăpadă (vorbește în versuri):

Când primul fulg agale curge

și se așterne nea cu pumnul,

iar Moșul gras daruri aduce,

atunci știi c-a venit Crăciunul!

Primul om de zăpadă: Frumos, n-am ce zice! Aș aplauda, dar nu am palme. Nu știu din ce motiv, oamenii de zăpadă sunt făcuți fără brațe.

Al doilea om de zăpadă: La ce ne-ar trebui brațe? Mai curând, poate, niște picioare. Așa am putea-o lua la fugă și noi!

Primul om de zăpadă: Și încotro? N-am face decât câțiva pași și ne-am topi.

Al treilea om de zăpadă: 

Norocul nu ne prea surâde,

căci viața noastră-i doar o clipă

Suntem simple efemeride

Doar că nu avem aripă…

Primul om de zăpadă (iritat): Și atunci care e rostul existenței noastre? Ne fac superficial din trei bulgări, cu un morcov pe post de nas și o tigaie drept pălărie. Dansează în jurul nostru preț de câteva minute și apoi dispar în casele lor încălzite. Uită că existăm. Mai  rău de atât, dimineața calcă în băltoaca din fața casei și nici nu se întreabă unde am dispărut. 

Al doilea om de zăpadă (zâmbind îngăduitor): Da, dar le-am adus zâmbetul preț de câteva clipe. 

Primul om de zăpadă: La naiba cu zâmbetul lor! Care este rostul să te naști om? Și încă de zăpadă!

Al treilea om de zăpadă: 

Ne-au făcut vii cu migală

din zăpadă, stând în frig

ne-au creat cu mâna goală

cu voie bună drept câștig.

Al doilea om de zăpadă: Așa e! Suntem un fel de simbol pentru ei. A iarnă! 

Primul om de zăpadă: Mă puteau lipsi de un asemenea privilegiu! 

Al treilea om de zăpadă: 

Ne-au închis și-n globulețe

cu tot cu fulgii plutitori,

ca mari și mici să se răsfețe

privindu-ne mai zâmbitori.

Primul om de zăpadă: Minunat! Mă simt muuuult mai bine! Am uitat să precizez: suntem făcuți din carton! Asta e chiar hilar: oameni de zăpadă din carton! 

Al treilea om de zăpadă: 

Chiar contează de suntem

din zăpadă sau carton,

de ne topim sau ne rupem?

Totul este să fii OM!

Toma Necredinciosul, Înțeleptul și Poetul.

Cortina se coboră, lăsând să se întrevadă așa, ca pentru suflete, ultima strofă.

Crăciun fericit tuturor! 🙂

…………………………………………………………………………………….

Provocarea a venit de la Vienela.

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte