Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: poveste

Poveste cu iz de trandafiri (Episodul XIV)

And I wanna lay you down in a bed of roses…

Bon Jovi

Rătăcea pe străzile îngălbenite, simțind cum umezeala îi rodea trupul la fel de sfârșit ca frunzele moarte pe care călca apăsat. Nu avea nicio țintă. Poate și pentru că viitorul nu fusese deloc îngăduitor cu ea, spulberându-i orice vis cu viteza ireparabilă a timpului prea grăbit să-și mai aștepte secundele. Evada adesea pentru a rămâne singură cu gândurile ei și, mai ales, pentru a da pe repede înapoi clipele strălucite ale existenței sale. Adesea, își făcea loc și el în aceste gânduri, dincolo de cortina pe care o trăsese inexplicabil chiar atunci când ei i-ar fi fost mai bine să-l aibă aproape.

I-a atras privirea un coș cu trandafiri, într-o vitrină…O reclamă pentru o florărie online din București, convingătoare prin aranjamentul cu bun gust, prin roșul atât de viu al trandafirilor, dar mai ales prin felul în care le-au găsit florilor menirea:

Noi nu livrăm flori, ci zâmbete!

cos-cu-15-trandafiri-rosii-si-albi-FYyLY

Și atunci amintirile au năvălit ca ielele. S-au prins într-o horă în jurul ei, amețind-o și trăgând-o înapoi, în trecut. Era ca o dulce cădere, o întoarcere spre o lume care acum îi părea atât de îndepărtată și de ireală. Nu mai știa cu exactitate când se întâlniseră prima oară. Dar îi revenea în minte imaginea stânjenită a bărbatului înalt primind-o cu un buchet de trandafiri roșii ce ascundeau un zâmbet încurcat. Atunci ea se încruntase. Nu voia să se lase impresionată de un gest pe care îl credea prea măreț pentru ceea ce aveau ei. Ar fi fost suficientă doar o floare. Sau chiar niciuna. În fond, era bucuroasă doar să îl vadă și să-l știe acolo, lângă ea. Acum abia înțelegea cât greșise! Pentru că-i umbrise bucuria revederii, cu acea sprânceană încruntată, în loc de „Mulțumesc, dragul meu drag”. Se scutură ca după o amintire care îi trezea dureri adormite.

Mai târziu, el nu a contenit cu semnele ce trebuiau să-i arate că promisiunea lui nu fusese o vorbă în vânt:

Am să te iubesc într-o mie de feluri, în fiecare zi!

Și așa a și iubit-o o vreme. Cu flori, cu lacrimi și cu scrisori lungi, trimise de la celălalt capăt al lumii. Atunci a știut că nimeni nu va mai irosi vreodată atâtea clipe ca să-i amintească de ce viața este atât de frumoasă! Și cu toate acestea, adesea, repingea aproape cu răutate fiecare încercare a lui de a se apropia. De ce? Poate de teama că distanța dintre ei se va transforma în prăpastie sau poate pentru că nu vedea nici atunci cum ar putea complota destinul ca să-i aducă împreună.

Aveți un colet, îi spusese o voce necunoscută la telefon. Vă găsim acasă?

Era acasă. Nu plănuise nimic special de ziua ei. Și nici nu se aștepta să primească, astfel, vreun dar. De aceea, a rămas fără cuvinte când a zărit un buchet de flori răsărit din spatele ușii. Nici nu apucase să întrebe curierul de la cine sunt, de parcă ar mai fi avut nevoie de vreo confirmare. Felicitarea micuță, ascunsă între flori, îi smulse o lacrimă de bucurie:

Te iubesc, draga mea dragă! La mulți ani!

Unul din lucrurile pe care le-a apreciat mereu la el a fost felul în care se pricepea să facă surprize. Cum o fi găsit o florărie online care să-i aducă la ușă, în momentul potrivit, un semn că există, deși e încă departe, și că o poartă mereu în gânduri! Își imagina și cum a sunat, tacticos, cu cardul în față, pregătit să plaseze comanda cu livrare gratuită, abia stăpânindu-și un zâmbet a încântare. Și da, îl simțise atunci aproape, lângă ea, spunându-i cuvintele acelea răsărite dintre trandafirii roșii.

Apoi și-amintea cum au sărit, cu altă ocazie, colegele de birou, curioase din cale afară de admiratorul misterios care-i trimisese flori tocmai ei. Aceiași trandafiri roșii, aprinși ca dragostea pe care i-o purta.

De la cine sunt, dragă?

A inventat o poveste cu un client mulțumit. Fetele au părut ușor dezamăgite că au fost private de un episod siropos. Dar ea simțea o bucurie imensă care izvora din adâncul sufletului ei: nu o uitase! Și încă o mai suprindea cu un alt mod de a-i arăta cât de mult o iubește.

Pe strada pustie îngropată de frunzele moarte, vântul începu să sufle cu putere, ca și cum ar fi vrut să-i șteargă amintirile una câte una. Cu ochii larg deschiși, ea încerca să se smulgă din brațele trecutului. Și asta pentru că știa că această ultimă amintire, a petalelor de trandafiri care-i îmbrăcaseră trupul ultima dată când fuseseră împreună, avea să o sfâșie, celulă cu celulă. Dacă se străduia suficient, simțea și acum parfumul așternuturilor pline de petale și îmbrățișarea caldă, de adio. A intrat în prima florărie și și-a luat un singur trandafir. Roșu. Să și-l aprindă candelă amintirilor reci, la ceas de seară.

………………………………………………………………………….

Un nou episod din „Tentativa de roman”, provocat de Buchetetrandafiri.ro, la SuperBlog 2015.

BucheteTrandafiri-300x209

Adam – Poet de ocazie cu licență de Vânzător de vise

„Toţi oamenii visează, dar nu la fel. Cei care visează noaptea în cotloanele prăfuite ale gândurilor se trezesc şi îşi dau seama că totul a fost închipuire; dar cei care visează ziua sunt periculoşi, pentru că aceştia şi-ar putea trăi visele cu ochii deschişi, punându-le în practică.” 

T.E. Lawrence în Cei şapte stâlpi ai Înţelepciunii

Cititorii să nu spere la vreo poveste de iubire! Adam este un visător cu ochii deschiși, dar nu este perechea lui Scarlet! Este bărbatul care, animat de iubire, mută munții din loc. Atenție! Nu vă lăsați păcăliți: Adam este și el tot o utopie! Este foarte diferit de Scarlet, de aceea, unii ar putea interpreta greșit simbolistica Yin/Yang în cazul celor doi. Ei nu au fost făcuți să fie împreună, în ciuda unor înșelătoare aparențe, lucru care nici nu se va întâmpla în acest roman.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Se afla va volanul mașinii sale, gonind ca de obicei pe străzi. Era modalitatea lui de a forța timpul și spațiul să se comprime, ca și cum cele două dimensiuni ar fi fost singurele impedimente în viața lui. Plecase spre Scarlet cu câteva ore în urmă și se simțea animat de gândul că o va revedea după atâta timp. Orașele lor erau la peste 500 de km distanță. Dar de când o întâlnise, nu voia să accepte că această distanță ar putea să îl împiedice.

Adam este un bărbat înalt cu trăsături aspre la fel ca viața pe care a avut-o și care l-a pus la nenumărate încercări. Are 44 de ani și o infinită răbdare. Era căsătorit de o viață cu femeia pe care a iubit-o nebunește încă din adolescență până la un moment dat – nici el nu poate repera exact pe axa temporală a zbuciumatei sale vieți când s-au îndepărtat. Ceva s-a rupt, dar nu-i făcea deloc plăcere să se întoarcă în timp ca să înțeleagă ce se întâmplase exact. Dintr-un simț al datoriei morale, nu a plecat de lângă ea. Îi era aproape, o sprijinea de câte ori era nevoie, o ajutase să-și construiască o carieră.  I-a promis că nu o va părăsi niciodată, mai mult ca să îi liniștească firea prăpăstioasă ce o făcea să pară atât de vulnerabilă.

Pe Scarlet a cunoscut-o la o conferință în afara granițelor țării. Ea urma să înregistreze evenimentul pentru a-l consemna la ziar, iar el reprezenta compania al cărei manager era. Conversația lor a curs firesc din prima clipă, în ciuda firilor diferite. Sau poate tocmai de aceea? S-a îndrăgostit iremediabil de Scarlet încă din seara aceea, conștient de toate imposibilitățile apărute la orizont odată cu focurile de artificii de la finalul conferinței. De atunci, se străduiește să construiască punți ca să ajungă la sufletul ei și ca să spargă zidul de gheață ce o înconjoară. Va face mereu tot ce poate să-i arate că o iubește „în o mie de feluri”, chiar dacă în mintea lui nu există un plan bine conturat pentru o viață împreună. Cei 500 de km, căsătoria lui și promisiunea făcută, diferențele uriașe dintre el și ea ar fi făcut pe oricine altcineva să renunțe. Dar nu era în firea lui să renunțe! Îi suporta toanele, cuvintele grele, ironiile, mofturile și-i dădea de fiecare dată timp să se liniștească atunci când lua foc, pentru a reveni și mai hotărât. Vorbeau în fiecare zi la telefon, uneori își scriau, dar erau zile întregi când se așternea liniștea între ei și niciunul nu îndrăznea să o tulbure.

Spre deosebire de Scarlet,  Adam este bun și blând, fără, însă, ca acest lucru să-l înfățișeze drept un om slab, ba dimpotrivă. În ciuda numelui care ar vrea să fie o generalizare a speciei bărbătești, el nu este deloc un bărbat comun. Are o sensibilitate aparte pe care nu se străduiește să o mascheze pentru a părea…„mai masculin”. Uneori scrie. Este un gest conștient pentru a o cuceri, dar nu face uz de asta foarte des. Are avantajul unui corp bine construit ce nu trădează deloc vârsta. Scarlet nu va recunoaște niciodată că se simte atrasă de el! Îi place să glumească mult și este foarte optimist când lucrurile par să ajungă într-un punct mort. Adam este o fire întreprinzătoare și găsește adesea soluții uimitoare unor probleme inimaginabile. Nu renunță niciodată, dacă și-a pus ceva în minte, iar lucrul acesta era ceea ce o enerva și o atrăgea deopotrivă pe Scarlet la el. Îl acuza adesea că vinde vise, dar se simțea în siguranță de fiecare dată când îl suna să-i ceară ajutorul – e drept, nu foarte des!

Existențele lor paralele se intersectează destul de des în împrejurări ciudate sau firești, iar reacțiile lor vor varia în funcție de circumstanțe.

Episodul III. Un ultim vis: vacanța portugheză

Era în stare să facă orice pentru ea. Ea râdea, însă, de câte ori el îi repeta asta.

Nu poți muta munții din loc!

Pentru tine, pot să o fac și pe asta!

Da? îl întreba zâmbind. Atunci…fă-mă bine! Și apoi râdea în hohote, repezindu-se să-l îmbrățișeze.

El lăsa ochii în jos. Îi era ciudă că ea avea mereu dreptate când o lua razna cu imaginația. Și îi era ciudă că nu-i cerea mai des să facă ceva pentru ea! Își dorea atât de mult să se simtă important! Ar fi vrut să o audă cerându-i lucruri mărunte sau lucruri imposibile pentru ca el să se zbată, să caute, să se dea peste cap și să o facă fericită. Ar fi vrut să-i ceară să mute muntele ăla nenorocit  din loc! Dar faptul că, în schimb, ea îi amintea că e OM și că există limitări îl scotea din sărite. Și atunci se înverșuna și mai tare.

Știi ce regret cel mai mult?

?!

Că nu voi apuca să văd Portugalia!

Oooo, ba o vei vedea, draga mea dragă!

Ea îl privi cu neîncredere, puțin indignată.

– Iar promiți lucruri fără acoperire! Nu e o glumă! Și se întoarse pe partea cealaltă în patul care nu mai păstra de mult mirosul pielii ei, ci împrumutase din mirosul medicamentelor și al ceaiurilor pe care era nevoită să le înghită zilnic. O auzea cum plânge. Ar fi făcut orice să nu o mai vadă plângând. Se apropie de ea și o sărută pe creștet apoi ieși din cameră. Era hotărât: trebuia să o ducă în Portugalia vara aceea! Nu știa cum, când sau de unde va face rost de bani, dar pentru el acestea erau simple detalii.

Întâi a căutat ofertele last minute pentru Portugalia. A pierdut ore întregi pe net, pe site-uri, a întrebat prieteni, colegi. Cunoștea o mulțime de oameni și dacă, într-o vreme nu i se părea important acest lucru, acum se felicita pentru asta. Era un maestru al ofertelor, al reducerilor, al discount-urilor și știa că dacă va avea răbdare, va găsi ceea ce caută. Răbdare…Asta i s-a cerut toată viața…

Bingo! Sări de pe scaun nebun de fericire.

Bătu la ușa camerei ei, nu pentru că așa se cădea, dar îi plăcea mereu să o surprindă și să o facă curioasă. Băgă capul pe ușă zâmbind.

Pot să intru?

Sigur că poți.

Mai …ești supărată pe mine?

Nu pot fi supărată pe tine mult timp, zâmbi și ea, în sfârșit. Și apoi…nici nu am timp pentru asta, nu-i așa?

El intră, cu o frezie albă în mână. I-o așeză pe pernă și o sărută pe frunte.

Mulțumesc, răspunse ea întorcând capul să o miroase. Îi plăceau enorm freziile!

Dacă ai avea de unde să împrumuți o sumă importantă de bani, ce dorințe sau vise ți-ai îndeplini?

Bani? Știi cât urăsc cuvântul ăsta!

– Lasă asta acum. Răspunde-mi la întrebare!

Făcu o pauză. Apoi închise ochii și îi descrise din nou peisajul acela crepuscular pe o plajă sălbatică, fredonând un Fado

thumb(Sursa foto)

Am un cadou pentru tine!

Nu așteptă să-l întrebe și-i întinse două bilete de avion, legate cu o fundă roșie.

Portugalia? strigă ea, sărind în picioare să-l îmbrățișeze. Aproape se prăbuși de durere, dar lacrimile erau de bucurie. Te iubesc, știi asta, nu?

Câteva minute au stat așa, îmbrățișați, plângând amândoi.

Cum ai făcut?

El nu putea niciodată să țină un secret și îi plăcea să se laude puțin cu felul în care a descoperit soluția perfectă.

A fost…floare la ureche, exageră el. Am căutat, cum mă știi, peste tot până am găsit cele mai ieftine bilete. Evident, doar sunt zgârcit! Exagera și aici. Cu ea nu a fost niciodată zgârcit, dimpotrivă. Apoi, continuă el, am descoperit și modul de a le plăti: firma de brokeraj AVBS CreditI-am contactat și le-am spus că am nevoie de un credit pentru vacanță. Apoi a fost din ce în ce mai simplu!logo-avbs-credit-300x170web

Bine, dar…când ai avut timp să rezolvi totul?

Știi că sunt un as al tehnologiei! Și că ador aplicațiile pentru „device”-uri pentru că îți fac viața mult mai ușoară. Am aflat că AVBS Credit are o astfel de aplicație. Aplicația AVSB Credit, disponibilă numai pe smartphone-urile Android sau iOS. Am instalat-o rapid și am aplicat pentru un credit direct de pe telefonul mobil. Am descărcat-o GRATUIT, am introdus codul unic 0001 și gata creditul! Simplu, nu?

Îi povestea arătându-i în același timp pe telefonul lui. Îi plăcea să se laude, mai ales când descoperea ceva nou și când îi ieșea un lucru pe care și-l dorea extrem de mult.

Acum trebuie doar să ne facem bagajele. E un „last minute”.

Ea zâmbi ușor. Entuziasmul îi slăbise din nou puterile și acum trebuia să se refacă puțin. El se așeză în pat lângă ea și o strânse în brațe zâmbind.

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte