ATENȚIE: Postare-pamflet! Rudia nu-și asumă răspunderea pentru eventualele neplăceri. Lectură nerecomandată ochilor sensibili care duc spre minți și mai sensibile și insinuante!
Vară. Soare. Munte. Trei ingrediente esențiale pentru a obține încântarea maximă. Pensiunea ne primește într-o mini-vacanță care a venit pe neașteptate și pe disperate ne-sperate!
Pătrund pe alee. Ne întâmpină un câine. De fapt, e doar jumătate de câine. Nu știu dacă a avut vreodată și cealaltă jumătate sau dacă a intrat la apă datorită ultimelor evenimente pluviale. Dar foarte prietenos. A dat din coadă, deci numai asta poate să însemne, după cât mai rețin eu din lecțiile despre câini. S-a gudurat a bun-venit și ne-a condus la la ușa gazdei cu privirea unui un valet credincios care-și așteaptă bacșișul. Iar eu ca un client înfumurat care s-a făcut că a uitat să i-l dea. Bacșișul.
Câteva ore mai târziu, la masă. Valetul Câinele și-a cerut insistent „dreptul”. Unul dintre oamenii răi și insensibili care „estem”a încercat să-l alunge, fugărindu-l cu farfuria plină în mână. Deloc înțelept! Câinele-valet a interpretat că i se oferă, în sfârșit, dreptul! Ori o fi fost corigent la limbi străine ori mesajul s-a denaturat pe parcurs. De aici dezamăgirea, astfel că a demisionat din funcție și s-a ascuns sub o bancă, sperând, probabil, că la următorii clienți va găsi mai multă îngăduință.
Alte ore după. Un străin încalcă proprietatea, îngăimând ceva nedefinit:
„- N-aveți ceva de lucru?”
Nu a apucat să pună și semnul întrebării la finalul enunțului, că jumătatea-de-câine-fost-valet s-a năpustit asupra lui. Cel mai probabil involuntar a uitat că demisionase, căci omul îi trezise instinctele cu mirosul lui sau poate culoarea pielii foarte…de la soare.
„-N-aveți ceva de lucru?” repetă ținând un lighean verde drept pavăză, total neasortat cu
- ținuta prea „dă firmă” pentru scopul vizitei
- cu tatuajul de pe umărul drept
- șapca ținută șmecherește pe-o ureche
„-Nu!” i s-a răspuns categoric.
„-A…atunci ceva pentru copilașii mei…Am trei…” (deloc credibil!!!)
Deci da, adevăratul scop al „răscoptului de atâta soare” a ieșit la iveală: scanarea teritoriului pentru „rondul de noapte”!
„-Nu!!!” i s-a răspuns și mai categoric.„ Pleacă!”
A ezitat, nevenindu-i să creadă că replica nu a prins. La nimeni! Așa că a făcut cale-ntoarsă fluturând în continuare ligheanul verde, ca un veritabil Don Quijote, pentru că fostul valet dădea să-i sfâșie pantalonii trei-sferturi de la Mall, trezindu-i-se instinctul de vajnic Charon, păzitor al zidului (de această dată) ne-chinezesc.
La nici cinci minute, pensiunea vecină a fost „atacată” de aceeași arătare. Doar că ei nu aveau câine, astfel că „dânsul” a îndrăznit să avanseze înainte! Act necugetat! Căci a ieșit Femeia!Ligheanul era de acum complet inutil și nici cea de-a doua întrebare nu a mai apucat să o adreseze.
Morala: Dacă n-ai câine, măcar…o Femeie!
_______________________________________________________________________________________
Articolul participă la concursul Moment umoristic, organizat de Cudi & Ketherius.
Blog neinspirațional 
Comentarii recente