Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: marketonline

Rohnson AquaTech R144 – Curățenie de-ți merg…particulele!

SuperBlogul de primăvară începe cu magazinul MarketOnline.ro, care sparge gheața, ca de obicei cu un premiu inedit. Sunt cu ochii pe ei de ceva vreme, pentru că vânez un anumit produs – prietenii știu despre ce vorbesc! – și tot sper să se schimbe cifrele alea multe la vreo promoție, ca să-mi fac o bucurie. Zic să vedem ce pune la bătaie de data asta și când intru, ce-mi văd ochii: aspirator Rohnson Aquatech R144!!!

the-mask-tongue

La ce-ți trebuie (alt) aspirator, femeie?

Desigur, pentru ochii nepricepuților, aspiratorul este un..aspirator și pace, folosit, îndeosebi să tragă ușor și repede toate drăcoveniile nefolositoare de pe covoare. O aparatură de dimensiuni cât mai mici, ușor de manevrat și depozitat, foarte utilă la fiecare sfârșit de săptămână. Ce atâtea mărci, caracteristici, culori, chițibușării? Ei, aș! Istoricul ne demonstrează că, DA, contează enorm cu ce te înhami la curățenie.

Să luăm de exemplu vremurile de multișor apuse ale copilăriei. Mama ne educa în spiritul legilor morale ale vremii, iar curățenia săptămânală făcea parte integrantă din acest ritual de educare a tinerelor spirite. Apucam „sfânta mătură” de coadă și ne luam la lupte, pe rând, să dăm gata gunoaiele care populau, fără acord prealabil, spațiul strâmt al locuinței natale. Adesea devenea instrument de luptă, căci uitam scopul primar al minunăției desprinse din basmele cu vrăjitoare. Iar rezultatul era dezastruos: pe lângă bucățile de paie care zăceau în agonie, frânte, prin toată camera, praful adunat în urma meticuloasei operațiuni era de grosimea covorului însuși. Câte cuvinte și expresii neaoșe și-a înghițit biata mamă care spera inutil să o fi scăpat noi de corvoada „datului cu mătura”!

Mai târziu, am primit primul aspirator. Era unul „de căpătat”, cu o experiență îndelungată în curățarea covoarelor fostului proprietar. Bun și ăla! Îl vedeam ca pe o mană cerească, cu menirea nedeclarată de a ne scuti de exercițiul antebrațului drept și spatele cocoșat. Fatalitate! Aspiratorul era ieșit de multă vreme la pensie și atunci am învățat că nimeni nu renunță la un obiect care i-ar mai putea fi de folos! Ca să ne păstrăm optimismul, i-am găsit o utilitate – având în vedere că nu putea să tragă nici măcar o bucată amărâtă de hârtie:

20160307_191524-1

Am dat cele mai reușite concerte rock la „microfonul” improvizat, fără să ne mai pese de resturile ce zăceau nestingherite pe covor.

Niciunul dintre aspiratoarele pe care le-am avut după aceea nu au oferit satisfacție deplină! Ba l-am luat că era ieftin, ba că era lăudat, ba că promitea să tragă și covorul cu totul nu numai mizeria de pe el, ba că era roșu, ba că era cu filtru nu știu de care. Când ne era lumea mai dragă se terminau sacii sau se înnegrea filtrul sau tușea aspiratorul. Mi-am dorit mereu unul cu apă! N-am știut ce face el cu apa lui, dar mi s-a părut că e un remediu eficient împotriva particulelor de praf care se încăpățânează să danseze prin aer de câte ori fac curățenie, făcându-mi în ciudă ca în refrenul lui M.C. Hammer: „You can’t touch this!”

Aspirator să fie, dar cu apă! 

Când au dat și alergiile peste noi, mi-am pus ochelarii și am căutat mai multe despre cât e de bine să ai o așa bijuterie la casa omului:

  • le vii de hac particulelor neobrăzate de praf care nu mai pot dănțui în voie și nici ieși pe altă parte când încerci să le prinzi. Ele se adună și fac o băiță bună care le capturează definitiv și le aruncă unde le e locul;
  • adio saci jegoși și cu tone de praf, pe care să te chinuiești să-i arunci la gunoi înainte să-i împrăștii la loc;
  • filtrul HEPA zice că reține 99,99% din particulele mai mari de 0.3 microni (acum..nu știu cât înseamnă micronii ăia, dar dacă le reține pe alea mai mari, bucuria mea!)
  • nu mai strănuți în timpul procesului și încă jumătate de oră după;
  • respiri aer proaspăt și ai sentimentul că ai făcut cu adevărat curățenie.

Aspirator să fie, da Rohnson AquaTech R144!

  1. pentru că pare lucru serios.
  2. pentru că arată ca un roboțel și poate îl păcălesc să aspire singur, măcar după o vreme
  3. pentru că îmi place portocaliul ăla
  4. pentru că ador să câștig un premiu la o probă SB! 😉
  5. și pentru că vreau să fac curățenie like (a) Queen!

Și dacă nu mi-l dau mie, mi-l cumpăr singură, că la ce preț i-au pus în piept de mărțișor, e o investiție care merită! Poftiți de aruncați un ochi la promotii aspiratoare! O să vă vină cheful de cântat/când v-apucați de aspirat! 😉

logo_marketonline_mic1

………………………………………………………………….

Iaca am luat-o de la capăt cu proba numărul 1 din competiția SprigSuperBlog 2016!

Sursa bună…trece primejdia rea!

Tragicomedie (aproape de dramă!) în trei acte

Decorul: O carcasă obișnuită, în zilele noastre
Personajele:
Procesorul
Placa de bază
Hard disk-ul
Placa video
Ventilatorul
În afara carcasei:
Tastatura
Monitorul

Stăpânul

Actul I:

Procesorul (cu disperare în glas): S-a ars!
Monitorul (contrariat): Cine?
Procesorul: Cine, necine, vorba e: s-a ars!
Monitorul: Cine, frate?
Procesorul: Ce tot întrebi? Ia verifică puțin: poți deschide un ochi?
Monitorul (încercând neîncrezător): Auch! Nu! (se panichează): Da’ cum? Ce? Unde? Când?
Procesorul: Asta-ți spun! (Apoi rostește apăsat): s-a ARS! Azi-noapte târziu.
Monitorul: De…tot?
Procesorul: Foarte… de tot!
Monitorul: Pfui, maică creatoare de componente PC!
Memoria: Dacă s-a ars…ne ducem cu toții! (Intră în panică): Aoleu, sări-mi-ar ramii! Să-mi fac testamentul! Cui îi las eu atâta memorie?
Procesorul: Nu te mai agita! Memoria nu e niciodată afectată. Poate doar eu dacă o să crăp…
Hard Disk-ul: Și dacă luăm foc?? Cu toții! O să ne carbonizăm ca șobolanii în carcasa asta! (începe să plângă)
Procesorul: Mai taci, smiorcăilă, că ne arzi circuitele!
Placa de Bază (plină de importanță): Să angajăm o sursă nouă! Am înțeles că sunt surse FSP care merg brici! Eu nu pot lucra în condițiile astea. Sunt o Placă de Bază!

fsp-logo_mic

Memoria: Da’ bine că te-ai găsit! Domnișoara Aroganță! Pun pariu că tu i-ai făcut felul! Că de atâtea ori te-am auzit cerând: „Curent! Dă mai mult curent! Mai am un joc de terminat!”. Nu ți-a dat, și ai pocnit-o!
Placa de Bază (întoarce capul ignorând cele spuse și mormăind ca pentru sine): Amatori!
Memoria: Am auzit asta! Și dacă vrei să știi…
Procesorul: Destul! Nu pot procesa nimic dacă tot bogogăniți aici. Un lucru e clar: ne trebuie sursă nouă!
Ventilatorul: Oricum era…ușor expirată. O chinezărie. Nu-și făcea treaba cum trebuie. Ba mai și dădea rateuri câteodată. Era de așteptat să cedeze…
Hard disk-ul (revoltat): Nu cumva era treaba ta să o ții funcțională? Nu trebuia să asiguri fluxul de aer în carcasă și să eviți supraîncălzirea? Pe unde-ai umblat?
Procesorul (îi întrerupe nervos): Liniște am zis! Puțin respect pentru decedată! Dacă ne-ar auzi…ne-ar ridica puțin voltajul și amperajul cât să ne piște de obraz! Era mică… nu ne făcea față. Componente multe, toate cu pretenții la energie… Șefu’ ăl mare a uitat să o schimbe la timp…Au mai fost și penele astea de curent. Sigur au dat-o peste cap cu totul.
Un moment de liniște.

Hard disk-ul (ușor îngrijorat): Ei, și-acu’? Ce-i de făcut?
Procesorul: O să facem o petiție!
Placa de Bază (arogantă): Zău? Unde? La zeul componentelor PC?
Memoria (enervată la culme): Mai taci, piază rea ce ești!
Procesorul: După îndelungi procesări, iată ce idee mi-a venit:
Îi adună pe toți în jurul său și le explică.
Procesorul: Vom folosi sursa de rezervă. Și ne vor ajuta și vecinii noștri de dincolo de carcasă. (Apoi dă ordin): Tastatură, vei tasta mesajul nostru, iar Monitorul îl va afișa pe ecran. Mai-Marele trebuie să știe dorințele noastre!

Actul II

Tânărul posesor de computer-cu-sursa-arsă intră în încăperea unde se afla carcasa și găsește un mesaj scris mare, aproape revoluționar, pe monitor:

*Vrem  sursă nouă!
*Vrem să ne protejeze și pe noi cineva!
*Să ni se dea și nouă curent de calitate! Să ne alimenteze!
*Nu mai vrem vechituri, chinezării, ieftinituri!
*Vrem calitate!
*Vrem o inimă nouă pentru PC-il nostru!
*Vrem Fortron!
Stăpânul (scărpinându-și ușor creștetul capului a nedumerire): Ce mama…
Pe monitor apare un alt mesaj:

Du-te repede la magazinul MarketOnline.ro! Ai să găsești acolo oferte componente. Să ne iei numaidecât o sursă Fortron performantă!

logo_marketonline_mic1

Da’ să nu ne iei o sursă de putere mică, de 300W. Că suntem mai multe componente aici care trebuie alimentate cu simț de răspundere! Să fie de…să zicem, 600W!Și cu cât mai mulți conectori. Cu ventilator mare, de 120mm, cu protecție și cu garanție 60 de luni!

Semnat: componentele PC

Actul III

Memoria (plină de încântare): Ah! Ce bine e! Îmi funcționează bine toți ramii!
Hard disk -ul (relaxat): Simt așa…un fel de energie, la voltajul care trebuie!
Procesorul: Așa da! Nu mă mai gâdilă curentul când trece. 220V devine brusc 12Vcc sau 12V sau 5V sau 3,3 V..
Placa de bază: Jocurile mele preferate! Nu mă mai doare capul de acum, pot să stau cât vreau! Am o sursă de calitate! Asta înseamnă fi-a-bi-li-ta-te!

Epilog:

Componentele PC sunt acum liniștite. Nimeni nu mai ia foc, nimeni nu mai rămâne fără energie, nimeni nu mai este în pericol. Au acum sursă nouă!

………………………………………………………………………………………………………………………..

 Am… re-surs-citat PC-ul, cu ocazia probei cu numărul 14 propusă de MarketOnline și FSP-Fortron la SuperBlog2015.

Sursa foto: MarketOnline.ro

O mie și una!

Se simțea sufocat. Deshisese deja fereastra și își slăbise nasturele cămășii. Sufocarea aceea, însă, venea de altundeva: dinlăuntrul lui. Da, o pierduse! Era pentru prima dată când își ducea acest gând până la capăt. Și acum îl repeta, chiar cu voce tare, ca și cum ar fi încercat să se convingă pe sine.
– Pierdută…este pierdută. Sunt o mie și una de nopți de atunci!
Undeva dincolo de limita propriei existențe, Bilal își imagina că va ajunge cândva să o atingă din nou, să-i simtă respirația și să o sărute cu patos ca în ultima seară, înainte să-i așeze aripi pe umeri. Dar când? Oare când va veni vremea aceea?
Deschise dulăpiorul de lângă fereastră. Un miros de cafea îi invadă nările. Nu mai băuse de când Arzum…de când ea plecase pentru totdeauna. I se făcu dor de gustul puternic și aromat al cafelei turcești pe care ea o prepara dimineața în ibricul vechi. Doar apă și cafea. Suficient cât să le facă amândurora dimineața frumoasă. Era sigur că nu va regăsi nicăieri gustul acela, pentru că se gândea că Arzum trebuie să fi avut o formulă magică pentru a o prepara. Încercase de multe ori să-i surprindă buzele rostind vreo incantație. Dar ea doar îi zâmbea ștrengărește și îl făcea să se simtă ca un copil prins în timp ce făcea vreo năzbâtie.
O mie și una de boabe de cafea! Nici măcar una în plus, nici măcar una în minus! Ăsta e secretul! Și apoi se întorcea râzând spre ibricul de pe foc.
După ce ea nu a mai fost, și-a cumpărat o cafetieră profesională de la magazinul MarketOnline.ro.
logo_marketonline_micȘi-amintea acum că îl încântase funcția de auto-curățare. Putea să savureze liniștit cafeaua preferată, ca atunci când fuseseră în Turcia amândoi.
Cafetiera zăcea într-un colț al bucătăriei de ceva vreme, așa că se hotărî să-și facă, în sfârșit, o cafea. O cafea turcească. Apucase să soarbă din ceașca aburindă și închise ochii, murmurând:
– „ArzumArzum Okka…”
Îi era dor! Iar dorul devenise durere. Iar durerea îi amorțea trupul care părea să nu-l mai asculte. Doar de undeva de departe se auzea un glas încânat cu o melodie veche, dragă lui. Bilal încercă să deschidă ochii. Lumânarea era arsă jumătate, iar fumul umpluse toată odaia. I se păru ciudat că acum căpăta contur. Un contur de femeie, chiar în fața lui, pe scaunul tapițat, roșu.
Nu ți-ai băut cafeaua, auzi el o voce. Nu te grăbi. Am să-ți spun o poveste. Ah, ba nu! Am să-ți spui o mie și una de povești! Dar să ții lumânarea aprinsă!
Bilal nu credea nici în stafii, nici în fenomene paranormale. Cu toate acestea, ochii – singurii pe care și-i putea mișca acum – erau lipiți de arătarea aceea, de conturul femeii așezate pe scaunul roșu.
E povestea unui tânăr. Îndrăgostit fără șanse de vindecare, și-a înfruntat familia, refuzând să-și aleagă alte trei soții, după legea turcească. O iubea pe prima și nici prin gând nu i-a trecut să o înlocuiască vreodată.
Și umbra a povestit despre pedeapsa pe care a primit-o tânărul, silit să-și vadă soția schingiuită, înainte de a-și pierde el însuși capul.
Bilal simți imediat gustul sângelui, în timp ce inima-i bătea cu putere, ca și cum fusese acolo, acum sute de ani.
Lumânarea! îi spuse umbra. Să nu se stingă. Și mai toarnă-ți cafea. Noaptea e lungă.
Bilal se sili să se ridice și aprinse la timp altă lumânare. Umbra îi povesti de data aceasta despre o bătălie. Conducătorul își învățase oamenii să fie curajoși și era aproape de victorie. Își urmărea dușmanul ca să-l răpună dintr-o lovitură a sabiei. Dar când îl izbi de pe cal, înlăturându-i armura, rămase împietrit: sub ea, se ascundea o femeie. Cea care i se arătase în vis timp de o mie și una de nopți. Iar aceasta, cu ultima sforțare, îi înfipse sabia în inimă. Și acum, Bilal simțea tăișul sabiei și durerea din piept, de ca și cum totul s-ar fi întâmplat chiar atunci.
Cu fiecare lumânare aprinsă, umbra îi spunea altă poveste. De fiecare dată Bilal își regăsea o rană mai veche, un vis, un semn din naștere, o amintire…După terminarea poveștii, îl izbea o sete nemaipomenită, iar umbra îl îndemna să bea cafea.
O mie și una de lumânări au ars. O mie și una de cești de cafea. O mie și una de ore s-au scurs…Când au intrat să vadă de ce nu răspunde de atâta timp, oamenii au găsit cafetierea bolborosind, o grămadă de lumânări arse și hainele lui Bilal pe scaun, ca și cum trupul i s-ar fi evaporat…

…………………………………………………………………………………..

Am îndrăznit…la prima probă SuperBlog2015. Dacă tot e cu poveste…

Imaginile au fost preluate de pe http://recyclenation.com/2014/04/recycle-candles și http://www.modernism.ro/2014/11/08/stefano-bonazzis-smoke-portraits-of-people-mysteriously-vanishing-into-velvety-wisps/

O mașină de cusut, câteva amintiri și un vis

„Țac-țac-țac-țac…”

Cu un ritm mai alert, apoi mai lent și, eventual, o pauză. Apoi o lua de la capăt.  Pitite după ușă, o priveam stând pe scaun, cu ochelarii pe nas, potrivind bucata de material sub ac.

„Țac-țac-țac-țac…”

Ne apropiam de ea, în cele din urmă, numai ca să observăm minunăția de mașinărie care transforma o cârpă într-un obiect de îmbrăcăminte. Totul părea atât de ușor, iar mâinile ei păreau atât de sigure.

1

Când nu era în casă, ne așezam pe rând – asta după ce ne băteam, desigur! – pe scaun și încercam să imităm și noi „jocul de-a cusutul la mașină”. Nu funcționa niciodată! Apăsam pe pedala aia și învârteam de roata din capăt, așa cum văzusem că făcea mamaia, dar nenorocita o lua MEREU înapoi. Probabil că undeva exista o presetare  – un soi de tehnologie arhaică inserată în mecanismul mașinii – care spunea clar că nu putea fi mânuită decât de ea. Mamaia era stăpâna absolută! Pe noi nu ne asculta, ba chiar aveam impresia că-și râde de nepriceperea noastră. Dacă, printr-un miracol, reușeam să o facem să meargă în direcția bună, cusătura ieșea cu siguranță strâmbă sau dublă sau deloc.

– Tu, băietelor, da’ ce faceți acolo??

O zbugheam repede și stăteam tare cuminți după aceea. Nu pentru că ne-ar fi pedepsit în vreun fel, ci de rușine că am încălcat intimitatea bunei noastre.

Iar v-ați jucat la mașina aia? O să rupeți acul ăla într-o zi!

Nu l-am rupt. Dar sigur i-am încurcat ițele în vreun fel!

6 martie… Astăzi ar fi fost ziua ei.

Mamaia a rămas în mintea mea așa cum o știam în zilele ei bune. Veselă, plină de poante, făcându-ne gogoși sau …stând pe scaunul mașinii de cusut, potrivind un tiv, scurtând vreun pantalon sau făcând vreo fustă.

„Țac-țac-țac-țac…” – mai întâi mai alert, apoi mai lent… Sunetul ăsta s-a pierdut în negura vremurilor. Îngropat și el ca într-un cufăr plin de alte amintiri ale copilăriei mele fericite.

Sunt momente în viața noastră când am vrea să înghețăm clipe. Să le ținem undeva într-un dispozitiv asemănător celor de criogenare și să le mai scoatem din când în când, ca și cum am vrea să continuăm exact de acolo de unde s-a rupt, la un moment dat, firul. Iar eu aș scoate clipele astea de acolo astăzi, de ziua ei. Și îmi place să-mi imaginez că ar sta din nou pe scaun, cu ochelarii pe nas, la mașina de cusut, aruncând câte o glumă spre noi sau cântând câte un cântecel haios.

Nu am reușit niciodată să mă împrietenesc cu mașina de cusut. Cu excepția clasei a șasea când mi-am făcut o fustă „în clini” la orele de lucru manual. A fost o relație, mai curând, de compromis. Și extrem de lungă. După ce am chinuit-o zdravăn câteva ore din trimestru, timp în care ea s-a încăpățânat să meargă tot înapoi, a cedat. Epuizată, probabil de lipsa de îndemânare a fetiței cu uniformă și coroniță. S-a îmblânzit și m-a lăsat să termin și eu un proiect început cam de multă vreme. Am fost tare mândră de fusta aceea și am purtat-o cu drag.

În anii care au trecut, m-am gândit de multe ori ce bine mi-ar fi prins să o am o mașină de cusut. Un fermoar de schimbat, un tiv desfăcut, o pereche de pantaloni prea lungi… Poate pentru că nu am fost„ prietene” de la început, gândul ăsta a rămas răzleț și nu a prins niciodată contur. Acum, însă, mă gândesc că „îmblânzirea scorpiei” e mult mai simplu de făcut! 😀 Dacă arunci o privire asupra modelelor nou-apărute în diferite oferte electrocasnice, e evident faptul că nimic nu a fost vreodată mai ușor. O apăsare de buton și s-au făcut reglajele. O altă apăsare de buton și selectezi tipul de cusătură, lățimea sau pasul. Acum nu mai e pedala și nici rotița de care să învârți ca să o pornești. Acum totul se face cu butoane: buton de reglare a tensiunii firului, buton pentru pornire/oprire rapida, buton pentru poziția acului sus/jos, buton pentru controlul vitezei de coasere, buton pentru coasere înapoi, buton pentru anularea transportului. Și uite așa, nu mai am nicio șansă să dau înapoi când ar trebui să merg înainte! 🙂

Mi-am aruncat privirea aici și mi-a rămas gândul la Brother Innov-is 55. Mașina de cusut computerizată e atât de departe de imaginea copilăriei mele!

cusut2

135 de tipuri de cusături? Nici nu am știut că sunt atâtea! Nu numai cusături obișnuite, ci și ornamentale. Iar gândul meu s-a dus direct spre unul din visele multe pentru viața asta: să-mi cos o ie! Da! O ie îmi doresc! Ca la carte. Deosebită. Și să fie a mea, că de împrumutat…m-am cam săturat!

ie

O ie albă, cu mâneci lungi, ușor în formă de con. Cusăturile vor fi flori roșii și negre, cu motive specifice, cât mai aproape de originalul moldovenesc. Mânecile ar fi pline, iar pe piept, câteva rânduri de astfel de motive florale. Undeva, aș insera o monogramă. Simplă și sesizabilă doar pentru cei care caută dincolo de prima imagine. Nu mă pot hotărî încă dacă la baza gâtului va fi un șnur – ca în fotografie –  sau dacă va fi tip tunică. Spatele ar rămâne alb. Nu îmi plac lucrurile prea încărcate.

Sunt din ce în ce mai sigură că aș putea fi creativă și astfel! 🙂 Și că modelul cu care aș porni în minte, ar suferi extrem de multe modificări, mai ales că de acum „scorpia îmblânzită” mi se va supune. Sunt la fel de sigură că la final aș obține exact rezultatul dorit și că voi avea și eu, în sfârșit, ia mea, făcută de mine! 

Nu aș putea fi niciodată designer vestimentar. Consider că pentru asta trebuie să ai o anumită aplecare. Cu toate acestea, vremurile m-au învățat că nu e important ceea ce NU știi să faci, ci este esențial să găsești instrumentele care să-ți ușureze munca într-atât, încât orice vis ai avea, să se poată materializa în cele din urmă.

…………………………………………………………………………………………

Postarea este dedicată bunicii mele dragi, căreia astăzi nu-i mai pot cânta la mulți ani…

Și s-a potrivit primei provocări a competiției Spring SuperBlog 2015, sponsorizată de logo_marketonline_mic

Prima imagine este preluată de pe http://www.antic-shop.ro/antichitate/masini-de-cusut/masina-cusut-ileana.

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte