Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: marketonline.ro

Rohnson AquaTech R144 – Curățenie de-ți merg…particulele!

SuperBlogul de primăvară începe cu magazinul MarketOnline.ro, care sparge gheața, ca de obicei cu un premiu inedit. Sunt cu ochii pe ei de ceva vreme, pentru că vânez un anumit produs – prietenii știu despre ce vorbesc! – și tot sper să se schimbe cifrele alea multe la vreo promoție, ca să-mi fac o bucurie. Zic să vedem ce pune la bătaie de data asta și când intru, ce-mi văd ochii: aspirator Rohnson Aquatech R144!!!

the-mask-tongue

La ce-ți trebuie (alt) aspirator, femeie?

Desigur, pentru ochii nepricepuților, aspiratorul este un..aspirator și pace, folosit, îndeosebi să tragă ușor și repede toate drăcoveniile nefolositoare de pe covoare. O aparatură de dimensiuni cât mai mici, ușor de manevrat și depozitat, foarte utilă la fiecare sfârșit de săptămână. Ce atâtea mărci, caracteristici, culori, chițibușării? Ei, aș! Istoricul ne demonstrează că, DA, contează enorm cu ce te înhami la curățenie.

Să luăm de exemplu vremurile de multișor apuse ale copilăriei. Mama ne educa în spiritul legilor morale ale vremii, iar curățenia săptămânală făcea parte integrantă din acest ritual de educare a tinerelor spirite. Apucam „sfânta mătură” de coadă și ne luam la lupte, pe rând, să dăm gata gunoaiele care populau, fără acord prealabil, spațiul strâmt al locuinței natale. Adesea devenea instrument de luptă, căci uitam scopul primar al minunăției desprinse din basmele cu vrăjitoare. Iar rezultatul era dezastruos: pe lângă bucățile de paie care zăceau în agonie, frânte, prin toată camera, praful adunat în urma meticuloasei operațiuni era de grosimea covorului însuși. Câte cuvinte și expresii neaoșe și-a înghițit biata mamă care spera inutil să o fi scăpat noi de corvoada „datului cu mătura”!

Mai târziu, am primit primul aspirator. Era unul „de căpătat”, cu o experiență îndelungată în curățarea covoarelor fostului proprietar. Bun și ăla! Îl vedeam ca pe o mană cerească, cu menirea nedeclarată de a ne scuti de exercițiul antebrațului drept și spatele cocoșat. Fatalitate! Aspiratorul era ieșit de multă vreme la pensie și atunci am învățat că nimeni nu renunță la un obiect care i-ar mai putea fi de folos! Ca să ne păstrăm optimismul, i-am găsit o utilitate – având în vedere că nu putea să tragă nici măcar o bucată amărâtă de hârtie:

20160307_191524-1

Am dat cele mai reușite concerte rock la „microfonul” improvizat, fără să ne mai pese de resturile ce zăceau nestingherite pe covor.

Niciunul dintre aspiratoarele pe care le-am avut după aceea nu au oferit satisfacție deplină! Ba l-am luat că era ieftin, ba că era lăudat, ba că promitea să tragă și covorul cu totul nu numai mizeria de pe el, ba că era roșu, ba că era cu filtru nu știu de care. Când ne era lumea mai dragă se terminau sacii sau se înnegrea filtrul sau tușea aspiratorul. Mi-am dorit mereu unul cu apă! N-am știut ce face el cu apa lui, dar mi s-a părut că e un remediu eficient împotriva particulelor de praf care se încăpățânează să danseze prin aer de câte ori fac curățenie, făcându-mi în ciudă ca în refrenul lui M.C. Hammer: „You can’t touch this!”

Aspirator să fie, dar cu apă! 

Când au dat și alergiile peste noi, mi-am pus ochelarii și am căutat mai multe despre cât e de bine să ai o așa bijuterie la casa omului:

  • le vii de hac particulelor neobrăzate de praf care nu mai pot dănțui în voie și nici ieși pe altă parte când încerci să le prinzi. Ele se adună și fac o băiță bună care le capturează definitiv și le aruncă unde le e locul;
  • adio saci jegoși și cu tone de praf, pe care să te chinuiești să-i arunci la gunoi înainte să-i împrăștii la loc;
  • filtrul HEPA zice că reține 99,99% din particulele mai mari de 0.3 microni (acum..nu știu cât înseamnă micronii ăia, dar dacă le reține pe alea mai mari, bucuria mea!)
  • nu mai strănuți în timpul procesului și încă jumătate de oră după;
  • respiri aer proaspăt și ai sentimentul că ai făcut cu adevărat curățenie.

Aspirator să fie, da Rohnson AquaTech R144!

  1. pentru că pare lucru serios.
  2. pentru că arată ca un roboțel și poate îl păcălesc să aspire singur, măcar după o vreme
  3. pentru că îmi place portocaliul ăla
  4. pentru că ador să câștig un premiu la o probă SB! 😉
  5. și pentru că vreau să fac curățenie like (a) Queen!

Și dacă nu mi-l dau mie, mi-l cumpăr singură, că la ce preț i-au pus în piept de mărțișor, e o investiție care merită! Poftiți de aruncați un ochi la promotii aspiratoare! O să vă vină cheful de cântat/când v-apucați de aspirat! 😉

logo_marketonline_mic1

………………………………………………………………….

Iaca am luat-o de la capăt cu proba numărul 1 din competiția SprigSuperBlog 2016!

Cum au inventat oamenii fericirile

Unii spun că fericirea nu există, în vreme ce alții își construiesc utopii pe marginea ei. Iar cât timp se chinuiesc din răsputeri să o atingă, o ratează undeva pe drum. Realitatea este că nu într-un lucru măreț și unic trebuie să ne căutăm fericirile. Ci în cele mărunte, zilnice, simple, care ne fac să zâmbim, să ne bucurăm, să închidem ochii și să ne simțim precum Faust care a strigat clipei să se oprească, pentru a-și putea savura, în sfârșit, fericirea.

*

Într-o zi de vară târzie, o femeie cu mânecile suflecate și cu picioarele goale în apele reci și repezi ale râului, muncea niște cearșafuri, câteva cămăși și alte mărunțișuri. Asemeni unui ritual, scotea lucrurile din apă, le ridica spre soare, le privea uneori încruntată, și apoi iar le lăsa să le biciuiască apa rece. Le răsucea pe brațul ei, strângând cu putere pânza colorată sau albă, după aceea le desfășura printr-o mișcare fermă și sigură, scuturându-le. La final, le arunca într-un coș de nuiele, lăsând apa să se zvânte pe ele.

images
În marea lui mărinimie, „Timpul avea nesfârșită răbdare” pe atunci… Cine să știe care or fi fost gândurile femeii în acele momente? Poate la oalele cu mâncare de pe foc, poate la copiii rămași acasă singuri, poate la animalele din curte care trebuiau curând hrănite și adăpate, ori la fânul cosit care aștepta întors. Cu siguranță, una dintre fericirile acelei femei ar fi fost un ajutor de nădejde în gospodărie. O mașinărie grozavă care să facă unele lucruri pentru ea, nu din comoditate, ci din nevoia de a câștiga măcar un răgaz pentru a-și trage puțin sufletul.

*

Atunci când Timpul a început „să nu mai aibă răbdare”, omul a știut să se adapteze. Mintea lui ascuțită l-a ajutat să găsească metodele cele mai simple și eficiente pentru ca viața să devină mai ușoară. Inovațiile au fost mereu prilej de entuziasm și de fericire. Electrocasnicele au apărut ca o necesitate: o mașină de spălat, un fier de călcat, un aspirator. Deodată, omul pare să câștige teren în lupta lui permanentă cu Timpul nemilos. Când ai posibilitatea să faci mai multe lucruri deodată, răsufli ușurat și e mai ușor să-ți recâștigi zâmbetul. Treptat, ceea ce părea un miracol al tehnologiei moderne, a devenit o obișnuință, iar omul a început să se întrebe cum a putut să trăiască „înainte”. Și pentru că a învățat cât e de bine să fie ușor, a inventat mai departe, făcând ca electrocasnicele să devină o plăcere. Cum este să savurezi o cafea fierbinte dimineața, gata făcută la expresorul cel nou, în timp ce tu ți-ai făcut toaleta pentru o nouă zi de muncă? Cât e de simplu să-ți prepari sendvișul preferat la sandwich-maker-ul minune! Cât de repede se încălzește sau se prepară aproape orice la cuptorul cu microunde! Dacă arunci o privire peste umăr, ai să recunoști că toate aceste „mașinării” – ce păreau imposibile în vremea spălatului la râu- te fac fericit în fiecare zi.

Dar omul nu s-a oprit niciodată din a evolua. De aceea, a ridicat electrocasnicele profesionale la rangul de lux. De ce să nu te răsfeți până la capăt? De ce să bei un suc cumpărat de la supermarket, când ai putea să-l faci chiar tu acasă, dacă ai aparatul potrivit. Cât de fericiți îți sunt copiii când primesc paharul cu suc portocaliu, galben, roșu, verde etc. pe care îl savurează, după care fug la joacă uitând să-și steargă „mustățile”! Cât de ușor i-ar fi unei mămici să-i prepare puiului primele mâncăruri delicioase la blenderul achiziționat cu ușurință dintr-un magazin, poate chiar din magazinul MarketOnline.ro! Apoi omul a început să caute calitatea. Nu orice fel de produs, ci unul care să nu-ți pună în pericol nici sănătatea, nici calitatea vieții. Un produs marca Philips, de pildă. 

logo_marketonline_mic1Când am primit primul robot de bucătărie profesional – evident, de la Philips! – nu m-am gândit decât „Doamne, ăsta mai lipsea din casa mea!”. Eram obișnuită să fac totul „de mână”, așa cum m-au învățat mama și bunica. Am descoperit însă, că era ceea ce-mi lipsea, când consortul a exclamat: „Mamă, câte ore stai în bucătărie!!!”. Și da, atunci mi-am dat seama că este o binecuvântare! Totul se face la foc automat: repede, simplu și bine.

Nu cred să existe cineva care să nu considere că tehnologia este o cale sigură spre a atinge fericirea! Nu e vorba numai despre divertisment sau despre facilitarea comunicării între noi. Ci despre toate lucrurile din existența noastră pe care le facem zilnic cu mult mai multă ușurință decât dacă nu le-am avea. Pentru că tehnologia, cu adevărat „are puterea de a schimba lumea”! (Daniel Burrus)

…………………………………………………………………………………

Philips ne aduce tehnologia la picioare și fericirea în inimi în penultima probă a SuperBlogului 2015, alături de MarketOnline.

Jurnal de bord: cu televizorul la remaiat… amintiri

Decembrie 1984

O seară târzie și rece de decembrie.

Ora 19.00: Abia a venit lumina în cartier și la câteva ferestre se văd culori albăstrii, semn că lumea și-a deschis televizoarele. Diamant! Nu am înțeles niciodată de ce le-au dat numele ăsta pentru că nu au nimic strălucitor, decât poate punctul din centrul ecranului la închidere.

televizor-alb-negru-diaman-bibelouri

Sursa foto

Ora 19.30: Înzorzonate cu mileul croșetat cu minuțiozitate de bunica drept zestre, cu nelipsitul pește din sticlă și balerina din porțelan alături, minunatele obiecte, devenite „de cult”, tronează în sufragerie. Așteptăm mereu nerăbdători seara pentru că aduce cu ea un eveniment important: vizionarea celor două ore de program TV! Momentul e ca o zi de duminică, pentru care te pregătești în straie de sărbătoare. Asta dacă avem noroc și nu se ia din nou curentul. Programul nu ne poate surprinde cu nimic, după cum am citit la gazetă:

1987-11-10a-marti-tv

Sursa foto

Mama dă drumul la televizor. Îi trebuie vreo jumătate de oră tubului să se încălzească!

Ora 19.45: Stau nemișcat în fotoliu, să nu cumva să vină altcineva să-mi ocupe locul. Am înțeles că dacă sunt cuminte, îmi fac temele și mă rog la Doamne-Doamne, El o să mă asculte. Nu-mi doresc decât să prind în seara asta un episod de desene animate! Lolek și Bolek. Sau poate Mihaela și Azorel! Ori dacă nu, poate potrivește tata antena aia „de la ruși” și mă amuz cu „Nu zayetz, nu pogodi!”. Sau vine tanti Ludmila cu Mieunel, Trăncănel și Azorel pentru povestea de seară. Ce bine ar fiiii!!!

Ora 20.00: Începe Telejurnalul. Nu înțeleg nimic. Iar mama și tata vorbesc ceva în șoaptă aruncând câte o privire la domnul în costum care vorbește liniar. Țin degetele încrucișate și sper să se termine mai repede. Mă uit îngrijorat la ceas…

Ora 20.20: Sunt dezamăgit! Din nou! Doamna anunță că va vorbi tovarășul…Ceva despre un congres. (Ce-o mai fi însemnând și ăla?) O mulțime de oameni aplaudă când tovarășul dă dintr-o mână. Sacadat, parcă ar fi dirijor la operă. Nu înțeleg nimic, doar îmi doresc să se termine odată, că se duce timpul! Data trecută a fost un film. Se pare că nu pentru copii, dar m-am uitat din curiozitate. Acum două seri am văzut niște oameni cântând. Oare pentru copii când vor da ceva? O lume în alb și negru.

Mami, da’ de ce la televizor florile nu au culoare?”

Ora 21.50: Telejurnal??? Din nou? Îmi dau lacrimile, dar nu plec din fața televizorului, sperând că unul dintre cele cinci butoane să facă vreo minune.  Nu face! Sau poate a făcut, că pe mine m-a luat un sooomn! Așa că mama mă ia în brațe și mă duce în patul meu, la căldură. Apuc să mai aud sunetul care anunță închiderea programului:

 

Decembrie 2014

O seară târzie și rece de decembrie…

Ora 19.00: S-a făcut de mult întuneric și stăm în casă la căldură. Temele sunt gata, mami a pregătit ceva bun de mâncare și savurăm cu toții. Urmează să dăm drumul la televizor.  Ne-am adunat în living și ne minunăm de noua achiziție din magazinul MarketOnline.ro

toshiba-32p1300dgÎmi amintesc de anii din urmă…Nu are nimic în comun cu Diamantul! Avantajele unui televizor inteligent sunt incontestabile! Nu mai durează jumătate de oră să se deschidă, are un design atât de delicat, încât te minunezi cum poate un obiect atât de subțire să suporte toate funcțiile astea sofisticate. Am scăpat de mult de mileurile bunicii. Nu s-ar fi asortat și nici nu am fi avut unde să le plasăm.

Ora 19.30: Programul este ofertant; singura problemă este că nu ne putem hotărî cine să mânuiască telecomanda! După o luptă „corp la corp”, câștigă mami! Așa că ea decide la ce ne uităm. Mă uit la copil. E bosumflat că nu poate vedea serialul preferat: „Avatar”. Privirile ni se întâlnesc și izbucnim în râs: „cine ajunge primul dincolo, e stăpânul telecomenzii!”

Dincolo înseamnă camera lui. Pentru că a fost mereu ascultător, i-am îndeplinit dorința: să aibă și el un televizor în cameră. Și cum am prins atâtea promoții, totul a fost floare la ureche. Se cuibărește în brațele ursului preferat și se uită fericit la serial.

Ora 19.45: Stau nemișcat în fotoliu, să nu cumva să vină motanul să-mi ocupe locul. Aștept să înceapă meciul din seara asta. Mă gândesc dacă acum treizeci de ani aș fi îndrăznit măcar să visez la acest televizor! Cât de mult s-a colorat alb-negrul din viața mea în tot acest timp! Sunetul e mai limpede, imaginea mai clară! Îmi pot alege dimensiunea, culoarea, tipul, funcțiile! Nu pot să mă plâng nici de preț. Asta înseamnă să evoluezi…inteligent! Să fii SMART!

Ora 20.00: Fiecare membru al familiei are momentul de divertisment pe care l-a așteptat după o zi lungă și istovitoare. Stingerea se amână deocamdată pentru o oră comunicată ulterior de mami care ține în frâu bunul mers al lucrurilor și programul sănătos pentru fiecare.

monline_1

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Această postare participă la SuperBlog 2014 și se bazează pe amintiri reale!

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte