Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: magazin online

Cum au inventat oamenii fericirile

Unii spun că fericirea nu există, în vreme ce alții își construiesc utopii pe marginea ei. Iar cât timp se chinuiesc din răsputeri să o atingă, o ratează undeva pe drum. Realitatea este că nu într-un lucru măreț și unic trebuie să ne căutăm fericirile. Ci în cele mărunte, zilnice, simple, care ne fac să zâmbim, să ne bucurăm, să închidem ochii și să ne simțim precum Faust care a strigat clipei să se oprească, pentru a-și putea savura, în sfârșit, fericirea.

*

Într-o zi de vară târzie, o femeie cu mânecile suflecate și cu picioarele goale în apele reci și repezi ale râului, muncea niște cearșafuri, câteva cămăși și alte mărunțișuri. Asemeni unui ritual, scotea lucrurile din apă, le ridica spre soare, le privea uneori încruntată, și apoi iar le lăsa să le biciuiască apa rece. Le răsucea pe brațul ei, strângând cu putere pânza colorată sau albă, după aceea le desfășura printr-o mișcare fermă și sigură, scuturându-le. La final, le arunca într-un coș de nuiele, lăsând apa să se zvânte pe ele.

images
În marea lui mărinimie, „Timpul avea nesfârșită răbdare” pe atunci… Cine să știe care or fi fost gândurile femeii în acele momente? Poate la oalele cu mâncare de pe foc, poate la copiii rămași acasă singuri, poate la animalele din curte care trebuiau curând hrănite și adăpate, ori la fânul cosit care aștepta întors. Cu siguranță, una dintre fericirile acelei femei ar fi fost un ajutor de nădejde în gospodărie. O mașinărie grozavă care să facă unele lucruri pentru ea, nu din comoditate, ci din nevoia de a câștiga măcar un răgaz pentru a-și trage puțin sufletul.

*

Atunci când Timpul a început „să nu mai aibă răbdare”, omul a știut să se adapteze. Mintea lui ascuțită l-a ajutat să găsească metodele cele mai simple și eficiente pentru ca viața să devină mai ușoară. Inovațiile au fost mereu prilej de entuziasm și de fericire. Electrocasnicele au apărut ca o necesitate: o mașină de spălat, un fier de călcat, un aspirator. Deodată, omul pare să câștige teren în lupta lui permanentă cu Timpul nemilos. Când ai posibilitatea să faci mai multe lucruri deodată, răsufli ușurat și e mai ușor să-ți recâștigi zâmbetul. Treptat, ceea ce părea un miracol al tehnologiei moderne, a devenit o obișnuință, iar omul a început să se întrebe cum a putut să trăiască „înainte”. Și pentru că a învățat cât e de bine să fie ușor, a inventat mai departe, făcând ca electrocasnicele să devină o plăcere. Cum este să savurezi o cafea fierbinte dimineața, gata făcută la expresorul cel nou, în timp ce tu ți-ai făcut toaleta pentru o nouă zi de muncă? Cât e de simplu să-ți prepari sendvișul preferat la sandwich-maker-ul minune! Cât de repede se încălzește sau se prepară aproape orice la cuptorul cu microunde! Dacă arunci o privire peste umăr, ai să recunoști că toate aceste „mașinării” – ce păreau imposibile în vremea spălatului la râu- te fac fericit în fiecare zi.

Dar omul nu s-a oprit niciodată din a evolua. De aceea, a ridicat electrocasnicele profesionale la rangul de lux. De ce să nu te răsfeți până la capăt? De ce să bei un suc cumpărat de la supermarket, când ai putea să-l faci chiar tu acasă, dacă ai aparatul potrivit. Cât de fericiți îți sunt copiii când primesc paharul cu suc portocaliu, galben, roșu, verde etc. pe care îl savurează, după care fug la joacă uitând să-și steargă „mustățile”! Cât de ușor i-ar fi unei mămici să-i prepare puiului primele mâncăruri delicioase la blenderul achiziționat cu ușurință dintr-un magazin, poate chiar din magazinul MarketOnline.ro! Apoi omul a început să caute calitatea. Nu orice fel de produs, ci unul care să nu-ți pună în pericol nici sănătatea, nici calitatea vieții. Un produs marca Philips, de pildă. 

logo_marketonline_mic1Când am primit primul robot de bucătărie profesional – evident, de la Philips! – nu m-am gândit decât „Doamne, ăsta mai lipsea din casa mea!”. Eram obișnuită să fac totul „de mână”, așa cum m-au învățat mama și bunica. Am descoperit însă, că era ceea ce-mi lipsea, când consortul a exclamat: „Mamă, câte ore stai în bucătărie!!!”. Și da, atunci mi-am dat seama că este o binecuvântare! Totul se face la foc automat: repede, simplu și bine.

Nu cred să existe cineva care să nu considere că tehnologia este o cale sigură spre a atinge fericirea! Nu e vorba numai despre divertisment sau despre facilitarea comunicării între noi. Ci despre toate lucrurile din existența noastră pe care le facem zilnic cu mult mai multă ușurință decât dacă nu le-am avea. Pentru că tehnologia, cu adevărat „are puterea de a schimba lumea”! (Daniel Burrus)

…………………………………………………………………………………

Philips ne aduce tehnologia la picioare și fericirea în inimi în penultima probă a SuperBlogului 2015, alături de MarketOnline.

Ziua în care Rudia a renunțat la internet…

„Internetul este într-un fel precum alcoolul. Accentuează oricum ceea ce ai face. Dacă vrei să fii singuratic, poţi să devii mai singur. Dacă vrei să îţi faci mai multe relaţii, îţi va fi mai uşor să te anturezi.”

 Esther Dyson

Să mă conectez la real, zic! Atât de mult am navigat prin virtual, încât ochii mi-au obosit, mintea mi s-a încețoșat, buricele degetelor mi s-au tocit, timpul mi s-a scurtat, la ușă nu mai bate nimeni. Bun internetul ăsta, cine l-o fi inventat, da’ să mai luăm o pauză, Să fie așa, un fel de experiment spre relaxarea tuturor simțurilor mele amorțite de când mă preumblu virtual peste tot.

Nici prin gând nu-mi trece să neg toate avantajele tehnologiei moderne! Am trăit bine și înainte, pentru că îmi luam informațiile din cărți, pentru că mă jucam cu păpușile, pentru că aveam prieteni și vacanțe la bunici, pentru că scriam și primeam  scrisori! Nu putea să-mi lipsească un lucru despre care am aflat abia în anii studenției că există. Nu mi-am raportat toată viața la o aparatură conectată la o rețea globală. Dar când am descoperit lucrul ăsta…e clar că s-au schimbat multe. Cu tot cu urmări. Cu bune și rele. A venit acum momentul unei binemeritate pauze.

Ziua fără net!

Dar ca să fie „ca la carte” și fără să trișez, am scos din priză router-ul wireless încă de seara, l-am împachetat într-o cutie și l-am băgat la zdup dulap! Pe care l-am închis cu cheia! Pe care am băgat-o în cutia poștală, tocmai la parter. Deh! Tentația e mare!

De dimineață, în loc de ciripitul firav al vrăbiilor, m-am trezit în bătăile disperate în ușă, ale vecinei. Tanti Saveta era insistentă.

– Rudia dragă, trebuie să mă ajuți! Mă sună fata din Italia. Internetul nu pot să-l plătesc până nu vine pensia și drăcia asta de telefon nu vrea să funcționeze. I-am dat numărul tău să mă sune. Sper că nu te superi! 

Nu m-am supărat, cum să mă supăr! Era ziua mea norocoasă, când puteam să dorm, să lenevesc, să citesc…Aveam trei apeluri nepreluate din Italia. Ii dau telefonul lui tanti Saveta și îmi fac de lucru prin casă. Desigur, dacă aveam net…îi conectam laptopul la wireless-ul meu și vorbea cu fiică-sa toată ziua. Din casa ei!!! Așa…a trebuit să o suport cele două ore jumate, cât i-a povestit despre conflictul cu tanti Florica de la 5 și despre alegerile prezidențiale. Partea bună – mi-am terminat și eu treaba prin casă între timp.

Tanti Saveta s-a dus. E liniște. Să bem cafeaua și să răsfoim presa. Care presă? Decizia cu netul se pare că fusese luată în pripă și n-am luat în calcul să înlocuiesc formatul electronic cu cel de hârtie. Fir-ar! Am luat o carte. A mers, deși nu era ora cea mai potrivită pentru lectură beletristică. Se aud din nou bătăi în ușă. Niște domni în salopete:

– Știți…am venit să oprim alimentarea cu energie electrică. Se pare că nu ați plătit lumina!

Îngrozită, îmi trag o palmă – virtuală, ca nu cumva să zică oamenii că mă automutilez. Încerc să conving personalul binevoitor să lase firul acolo unde e, că rezolv problema. Și mă îndrept spre laptop, să plătesc factura, de care nu știu cum uitasem. Aș! E o capcană! Nu mă las păcălită pentru o simplă factură. Se poate rezolva și fără net!

Las’ că pot IEȘI să o plătesc. Aerul curat îmi va face bine! îmi zic.

Și da, aerul m-a făcut bine. Ce mi-a făcut rău a fost coada la care am stat după ce m-am învârtit o oră prin cartier să aflu unde naiba mai plătește lumea acum lumina. La ghișeu, surpriză: nu aveam factura la mine! Păi cum să o am? Nici nu știam că îmi trebuie! Du-te înapoi, întoarce-te cu factura, stai iar la rând. Am ieșit epuizată, dar fericită: nu am cedat ispitei!

La ieșire mă întâlnesc cu un fost coleg pe care nu-l mai văzusem de ani de zile! Era în trecere prin oraș și stabilise cu alți colegi să se vadă la un restaurant popular chiar în seara aceasta! Evident, primisem și eu o invitație PE NET! Dar nu apucasem să o văd, iar cu o seară în urmă, când se stabilise și locul, eu tocmai împachetam routerul! Mi-a părut rău, dar decizia fusese decizie! Fără net.

Dacă tot am ieșit, să trag cu ochiul la ultimele oferte pentru hard disk-uri, că am tot amânat să-mi achiziționez unul nou. Și cum magazinul e chiar la colț, am intrat. Mi-am rotit privirea până am amețit. Laptopuri, tablete, televizoare, telefoane! Nimeni nu părea disponibil să-mi dea o mână de ajutor. Și când am găsit pe cineva, am sfârșit prin a avea mai multe întrebări decât m-aș fi gândit. Domnul, galant, m-a trimis la sectorul hard disk-uri să mă decid. Nu mai bine îmi ședea mie la laptopul meu, explorând magazinul MediaDOT.ro unde găseam exact ce îmi trebuia fără prea multe bătăi de cap?

Seara eram frântă. Alergătură, nervi, emoții…Sistemul meu imunitar a decis să își dea shut down, așa că m-am trezit cu simptome de răceală. Ipohondră Precaută cum sunt, am o tonă de medicamente. Dar…cu care să încep? Ora era prea târzie să sun pe cineva și aș fi optat, sincer, pentru niște leacuri băbești. Prin urmare, a fost prea mult pentru o singură zi. Cu ultimele puteri, am coborât la cutia poștală și mi-am recuperat cheița de la dulap de unde am scos routerul. Mi-am făcut un ceai fierbinte cu lămâie și miere și mi-am deschis tacticoasă laptopul. M-au întâmpinat zeci de mailuri, unele cu răspuns urgent, astfel că m-am apucat de scris, navigat, cumpărat online. Că parcă tot așa pare mai confortabil.

Nu m-oi fi născut în era tehnologiei, dar am ajuns-o din urmă și se pare că dă dependență.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Acest articol reflectă părerea Rudiei și se duce taman în rubrica aferentă probei cu numărul 15 a SuperBlogului 2014, sponsorizată de

logo_mediadot_patrat_mic2

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte