Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: leapșă

Cum ți-ai petrece timpul liber?

Timp liber?

Cred că atunci când fiecare om se rupe de perioada frumoasă și lipsită de griji, se lovește puternic de zidul responsabilităților, care îi îngrădește orice umă de libertate. Cel mai afectat pare să fie timpul liber, după care noi toți tânjim în fiecare zi și pe care, atunci când îl avem, nu prea știm să-l valorificăm. Vina ne aparține în totalitate! Pentru că se întâmplă să prioritizăm prost acțiunile pe care „trebuie” să le facem, pentru că uităm că viața este făcută ca să fie trăită și nu împovărată, pentru că ne punem pe noi înșine, adesea, pe ultimul loc, amețindu-ne cu iluzii cum ar fi aceea că vom trăi cât lumea și că…„vom avea timp”.

download (1)

Antoaneta m-a întrebat cum mi-aș planifica timpul liber.

Ți s-a întâmplat vreodată să ai timp liber și să nu știi ce să faci cu el? Să te ia prin surprindere și să nu realizezi că ai putea face ceva numai pentru tine. Dar ceasul nu iartă asemenea greșeli! El ticăie mai departe nestingherit și insensibil la regretele tale târzii. Așa că mai bine să ne adunăm gândurile într-o listă, așa…de rezervă, pentru situațiile în care se ivește vreo posibilitate să faci ce-ți place:

  1. aș sta o zi întreagă întinsă pe iarbă, să citesc sau să scriu sau să dorm sau să ascult liniștea sau toate astea la un loc;
  2. aș pleca câteva zile (2-3) singură și cu rucsacul în spinare, pe cărări de munte sau pe drumuri de sat;
  3. aș lenevi o zi întreagă! Da, asta aș face! Absolut nimic! Mi-e dor să nu fac nimic o zi întreagă!
  4. dacă e să pot combina dorințele (timp liber și bani suficienți 😀 ), aș face o zi specială de…„simțit bine” 😀 Asta ar include un masaj, o înfrumusețare, niște cumpărături (doar sunt femeie! 😀 )
  5. m-aș uita la filme o zi întreagă, ca să recuperez ce nu am mai văzut de atâta timp.

Și ar mai fi lucruri de făcut. Dar evit să fac planuri, pentru că, de multe ori, se dovedește că lucrurile neplănuite ies cel mai bine!  Așadar, timp liber să fie, că de restul…mă ocup eu! 😉

Voi? Ce ați face?

My Bucket List of 10

If you ask me about my wildest dreams, I may not stop talking about them.

Și deschide Illusion Cutia Pandorei cu cele 10 dorințe nebune ale ei . Apoi zice: „Da voi aveți?” Păi zi așa, soro, vrei să le știi au ba? Că eu am pornit numărătoarea!

Ce dorințe nebunești am eu? Am voie orice, da? Poate să fie și cu inorogi, și cu cai verzi pe pereți? Nu mă întreabă nimeni după aceea dacă am bani să fac toate astea sau dacă mi-am făcut controlul anual la mansardă?

good-night-1505195_1280.jpg

Așasar, într-o ordine total aleatorie, Rudia prezintă:

My Wildest Ten

  1. Să fac înconjurul lumii. Presupunând că până atunci n-o să ne mai temem de umbra noastră, de atacuri teroriste, de hoți, aș pleca fără „rezerve” și fără „rezervare”, doar cu câteva puncte esențiale pe globul ăsta pământesc, ușor turtit la cei doi poli. Aș vrea să mă strecor pe sub cascade, să dorm într-o pădure tropicală, să-mi spăl mâinile în vreo apă îndepărtată, să văd nemaivăzute, să mă înțeleg cu oameni prin semne.
  2. Mi-aș lua o motocicletă. E un vis mai vechi, din copilărie, anihilat tot de paranoia provocată de nebunii străzilor. Echipată corespunzător și fără aroganțe, doar cu plăcerea de a te lua la întrecere cu vântul.
  3. Aș învăța să cânt la chitară. Cred că de-a lungul timpului, mi-ar fi fost de folos o astfel de abilitate. Mi se pare unul din acele instrumente care poate să te transforme în orice: de la cântărețul boem, la cel stilat, de la folkist la rocker, de la romantic incurabil, la nebunul zgomotos.
  4. Aș înota cu un delfin. Hmmm… Să-i simt pielea alunecoasă, să-l mângâi și să mă alinte. Să nu mai simt teama de apă și să mă bucur de o „conversație” fără cuvinte cu o ființă inteligentă.
  5. I would dance like hell! Cu muzica dată la maxim, cu sentimentul acela de libertate pe care ți-l dau ochii închiși și brațele deschise ale naturii… Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că într-un moment oricare al existenței voastre, ați putea fi oricine, ați putea face orice?
  6. Aș proclama o zi regală. A Rudiei! O zi în care să mă simt femeie. Să fiu frumoasă, răsfățată, să pot îmbrăca ce nu am visat vreodată că voi îmbrăca (stai, tocmai asta fac acum!) să fiu ca un fel de fotomodel, adaptat, desigur, măsurilor și realităților inevitabile! 😉  Dacă stau bine și mă gândesc, nu prea mi-ar ajunge o singură zi…
  7. Aș scrie un roman. Cred că l-aș putea scrie și în 7 zile, dacă ar fi îndeplinite condițiile esențiale: să mă pot retrage într-un colț de lume, neapărat verde, o oază de liniște și inspirație, fără nimic care să-mi tulbure gândurile. french-672217_960_720.png
  8. Mi-aș face curaj să explorez spațiul. Mi se pare extraordinar să ai șansa să pășești pe alteva decât pământ…pământesc! Să ajung …pe Marte! Sau pe lună. Ar fi interesantă perspectiva „de dincolo” 🙂 The woman on the moon, looking for the man on earth. 🙂 
  9. Mi-aș face propria școală. Ăsta da vis! Nu după legile unui minister care a pierdut contactul cu orice realitate. Nu cu noțiuni abstracte de memorat inutil sau cu ierarhii nejustificate. Oh, dar asta e altă poveste…
  10. Ei bine, numărul 10 nu vi-l pot împărtăși. Rămâne visul meu și atât. Dar are legătură cu frumosul, cu poeticul, cu puritatea…

Leapșa spune să nominalizez pe cineva…Dar Rudiei nu-i plac constrângerile, și nici nu are atâția prieteni care să se poată prinde în horă. Dar atâția câți sunt…m-ar bucura dacă ar împărtăși dorințele nebunești!

…………………………………………………………………………

Later edit: Mă risc cu Alina, că ea nu are cum să arunce cu pietre, că e doar un înger de fată! Și cizelată!

Leapșă. Singurul blog pe care l-aș citi o viață întreagă (?)

Cum treceam pe străzile iluzorii unde soarele răsare de fiecare dată și mai aprins și mai interesant, m-am trezit cu o minunăție de provocare: „singurul blog pe care l-aș citi o viață întreagă”!

Îmi pare rău, Sarcasticule, dar după ce vin la spartul târgului, o să apar și cu fitzoșenii 😀 Adică am să încep să spun că nu, nu poți alege așa, la întâmplare sau după calcule infinite, un SINGUR blog. „De ce?” – ai să mă întrebi, probabil sau doar o să-mi imaginez eu că m-ai întreba. Pentru că:

  • ar fi nedrept să-ți limitezi orizontul la o perspectivă unică a existenței umane, oricât de mult ți-ar plăcea să citești acolo iar și iar;
  • fiecare act repetitiv duce la monotonie, ca să nu zic plictiseală, iar la un moment dat ți se face lehamite de câtă „perspectivă unică” ai înghițit;
  • trăim într-o lume pestriță, ceea ce înseamnă că este imposibil să nu găsești lucruri mărunte, detalii poate nesemnificative, la unele persoane despre care nu știi nimic. Și atât! Nu ai vrea să revii acolo, ci doar să savurezi momentul acela de genialitate care te-a făcut să zăbovești pe blogul omului;
  • lumea e într-o permanentă schimbare, inclusiv noi înșine, prin urmare, ceea ce ne place azi, s-ar putea să nu ne mai placă mâine. Sau ceea ce sunt persoanele din spatele blogului, ar putea evolua la un moment dat, lucru care ar fi de preferat, nu?
  • uneori am nevoie să râd din tot sufletul, alteori am nevoie de o informație sau o părere; sunt situații când vreau doar să citesc și să tac, așa cum citești un roman pe un fundal muzical.

Perfecțiunea nu s-a inventat! Astfel că nu știu dacă un blog ar putea satisface întru totul nevoile mele de lectură. Până la urmă eu însămi am dificultăți în a mi le defini! 🙂

Dar, de dragul lepșei, am să încerc să mă apropii de ceea ce presupune „regulamentul” 😀

Aș citi o viață întreagă un blog despre mine! 🙂 Sună prea egoist? Da, poate chiar despre mine, eu văzută prin ochii altuia. Sau poate doar un blog în ale cărui postări să mă regăsesc de cele mai multe ori. Ca într-o oglindă. De ca și cum, citind acolo, nu ai mai crede că ești singurul nebun pe o insulă pustie. Mi-ar fi plăcut să citesc mai mult aici, dar, din motive neacceptate de mine necunoscute mie, autorul s-a oprit. Poate aș fi putut să-l citesc „o viață întreagă”. 🙂

Citesc de multă vreme un blogul Cameliei, aproape cu fidelitate. Evident, mă atrage ceva mereu și la Diana, dar e o chestiune care devine personală și nu „la schimb” așa cum se practică. O fi suficient? Îndrăznesc să cred că nu! Mereu voi deschide și pagini noi și, poate le voi închide pe unele vechi.

Și apoi…ce mai este „pentru toate viața” acum?

😀

Dacă vrea cineva să preia leapșa…ar fi interesant! Anca? Cristina? Claudia?

Jurnal neinspirațional (6)

Mai ții minte răspunsul tău de acum ceva vreme? Astăzi a devenit citatul meu favorit: 

„Viața mea? […] aș vrea să se schimbe, însă ar trebui o minune. Iar minunile s-au epuizat în lumea asta cu mult înainte de a mă naște.”

Îl recitesc cu insistență ori de câte ori o mână încearcă să mă tragă înapoi, ca să pot șterge orice urmă de tremur ce ar putea să-mi clintească trupul firav și mintea șubrezită. O minune? Credeam că EU sunt minunea pe care ai așteptat-o! Pentru care să merite nopțile nedormite și nebuniile. Credeam că eu sunt tot ce te leagă de viața asta și poate și de cealaltă. Credeam…eu…

M-ai invitat în viața ta cu ceva timp în urmă, zâmbindu-mi a dragoste, dar undeva cred că unul din noi s-a pierdut pe drum, căci m-am trezit afară, fără umbrelă și fără haina mea de ploaie pe care se pare că am uitat-o la tine. Rătăcesc prin grădină și caut, involuntar urme ale pașilor tăi, lucru care mă scoate din minți, pentru că îmi arată că sunt încă îmbrăcată în amintirile reci. Și mi-e frig…

În casă nu-mi găsesc locul, oricâte cărți aș încerca să citesc zilele astea. Nu-mi iese din minte o imagine. A trădării. O mască pe care m-am încăpățânat să ți-o pun, ca scuză pentru absențele nemotivate. Iar drept răzbunare, îmi meșteresc, la rându-mi, chip cioplit, ca să-l arăt lumii la răscruce de vânturi. Voi fi lebăda cea frumoasă, etalându-și penajul sub ochii sticloși ai trecătorilor.

Gândurile-mi goale sunt muzica ce o ascult acum. Orice alt acord trezește în mine monștri și mi-e teamă că într-o zi aș putea să cer socoteală cerului cu pumnii încleștați. De aceea, mă retrag la fereastra din bucătărie, de unde, odinioară te urmăream privindu-mă, într-o trecere senină pe alee ca dintr-o lume – a ta – într-o alta – a mea. Vezi? Niciuna nu a fost, de fapt, „a noastră”!

Sunt totuși recunoscătoare și astăzi că ai trântit ușa cu atâta putere când ai plecat. Mă gândesc că orice gest al tău de blândețe ar fi fost interpretabil și poate m-aș fi întors în capcana țesută cu atâta pricepere. Iar și iar… Așa că…nu mai aștept nimic. Nici astăzi, nici mâine…Și nici nu mai am vreun lucru plănuit pentru săptămâna viitoare. 

Mi-am țintit în schimb ochii pe fotografia preferată de astăzi, pe care am găsit-o dintr-o întâmplare

already

Jurnal neinspirațional (5)

Îți răspund că nu, nu ai dreptate. Citatul favorit al zilei de astăzi și de ieri și dintotdeauna este altul:

“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să iţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.”

(Charles Dickens)

„Dăruire ÎMPOTRIVA TA însuți”. A împotrivirilor tale, a planurilor pe care le-ai croit după tangente, diagonale sau bisectoare, după teoreme mai mult sau mai puțin verificate. „ÎMPOTRIVA LUMII întregi!” Împotriva legilor, a regulilor, a convențiilor. Dăruire totală – cum îmi spunea cineva acum câteva ere – „cu trupul, cu mintea și cu sufletul.”

Mi-am oferit inima spre zdrobire cu bună știință, zâmbindu-ți în timp ce-ți înfigeai pintenii adânc, cu privirea întoarsă spre apus, ca și cum te-ar fi orbit roșul aprins țâșnind din artere. Aș fi vrut să-ți citesc în palmă căile ascunse și călătoriile la ceas de seară în inversul acelor blestemate! În schimb, aștept să-mi pice și mie cartea norocoasă și mă gândesc la ce aș putea să meșteresc între timp, ca să-mi pot cumpăra mântuirea pe care să o dau apoi la schimb pentru puțină liniște. Și sunt recunoscătoare pentru fiecare ciob căruia reușesc să-i găsesc locul în ordinea firească a lucrurilor.

Îmi spun mereu că de săptămâna viitoare va fi altfel! Că gerul de afară va îngheța totul înăuntrul meu sfârtecat. Că vremea va șterge umbrele pașilor tăi pentru totdeauna și că nu-ți voi mai simți pulsul în grădină, în casă, în suflet. Dar am învățat că atâta vreme cât sunt îmbrăcată în amintirile tale, nu-mi voi putea schimba fotografia preferată ce atârnă cu obstinație lângă orologiul oprit:

broken_by_liebe_sie

(Sursa)

În bucătărie e miros a nuci și scorțișoară…iar în aburul cald din ceașca fierbinte descifrez sensuri și semne…

Ascult acum un ropot de gânduri care-mi năvălesc neîngăduitoare…și da, aș vrea să știu unde tragem linie!

 

Jurnal neinspirațional (4)

Astăzi am realizat că oamenii de împart în victime și călăi. Dar nu, nu tu mi-ai fost călăul, ci eu însămi! Mi-am pregătit ghilotina cu minuțiozitate și am privit conștientă spre tăișul strălucitor.

Afară s-au adunat corbii în rotocoale. Flămânzi de rămășițele pe care le-ai lăsat în urmă: bucăți de suflete moarte.

În grădină au murit trandafirii. Iar petalele li s-au risipit în cele patru colțuri metamorfozând-se în fluturi.

În casă e pustiu. Doar umbrele-și fac de cap, resuscitând fragmente de gânduri.

În bucătărie, același ceas își duce povara monoton, între două răsuflări: tictac

Sunt îmbrăcată, dar hainele-mi sunt giulgiu, grăbindu-mi sufocarea.

Ascult acum 

Citesc în stele că la ceas de seară, valetul de treflă îmi va vinde vise la o întretăiere de drumuri.

Meșteresc un cerc. Să pot păși în el și să trântesc puternic ușa în urma mea.

Săptămâna viitoare nu voi mai fi eu, ce de ieri. Mi-am făcut contract nou cu destinul și i-am cerut imperios să-mi schimbe oferta cu suferințe incluse.

Am învățat să nu mai semnez în alb cereri în căsătorie!

Sunt recunoscătoare că mi-ai arătat direcția greșită!

Mă gândesc la… Nu, nu pot să-ți spun la ce mă gândesc!

Aștept, încă, semnul acela!

Citatul favorit azi

Înainte de a fi o eroare de fond, viaţa e o greşeală de gust, pe care nici moartea, şi nici chiar poezia nu ajung s-o îndrepte.

(Emil Cioran)

Fotografia preferată azi:

jose-roosevelt-surrealist-painter-02

(Sursa foto)

Jurnal neinspirațional (2)

Astăzi … totul pare atât de departe. Vreau să te aduc înapoi și mi se pare că tot universul e angajat într-un mare complot. Am obosit…

Afară e frig…Ca, de altfel, de fiecare dată când nu-ți simt brațele în jurul meu. Miroase a toamnă, a frunze moarte și a tăcere.

În grădină, copacii se dezbracă treptat, ca într-un vals lent, cu mișcări ușor lascive. 

În casă nu-mi găsesc locul. De aceea, evadez, sperând că undeva voi găsi urme ale ecoului tău. Mi-e atât de dor încât mă mulțumesc cu orice surogat.

În bucătărie mă izbesc de alte amintiri… te văd pregătind masa, tacticos, cu dragoste, căutând mereu să mă surprinzi.

Sunt îmbrăcată în urme ale parfumului tău preferat.

Ce muzică ascult acum

Ce cărți citesc zilele astea: 

0

Ce mai meșteresc euVISE! Cu fluturi, cu munți, cu ape.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare: nimic! Nu mai fac planuri pentru că nu par să iasă așa cum îmi doresc…

Am învățat că nu poți spune niciodată despre ceva că este „cel mai greu lucru”. Viața se încăpățâneze să-ți arate că mereu se poate ceva ȘI MAI GREU  de atât.

Sunt recunoscătoare că mi-ai lăsat atâtea amintiri cât să pot plânge din când în când. Mi-e teamă că te-aș fi putut uita altfel…

Mă gândesc să închid ochii. Strâns. Poate așa reușesc să te văd.

Aștept un semn. Nu al divinității care are, probabil, privirea întoarsă de la noi. Ci al faptului că nimic din toate câte s-au întâmplat nu a fost în van.

Un citat/proverb favorit: 

„Happiness is like a butterfly: the more you chase it, the more it will elude you. But if you turn your attention to other things, it will come and sit softly on your shoulder.”(Thoreau)

O fotografie preferată:

fluturi.sized_

Fluturi…

Jurnal neispirațional

Astăzi (10 septembrie 2014) îmi adun forțele să scot din sertare imagini vechi, aproape uitate, să le șterg de praf și să le mai privesc odată. Constat că sunt rupte dintr-un film mut ai cărui protagoniști acum nu mai sunt.

Afară miroase a negru în timp ce un corb rotește cu încăpățânare sperând că va prinde și el o bucată de suflet.

În grădină frunzele dansează demente ca ielele, amenințând că-mi vor lua mințile cu ele când vor pleca dincolo. 

În casă e pustiu și, de aceea, e frig.

În bucătărie dau peste ceașca ta de cafea. Goală ca sufletul meu. Încerc să-mi amintesc chipul tău printre aburii în rotocoale. Dar pare atât de demult!

Sunt îmbrăcată cu tricoul tău. E ca și cum m-ai ține încă în brațe și m-ai încălzi cu bătăile inimii tale.

Ce muzică ascult acum…mă doare!

Ce cărți citesc zilele astea: 

0

Ce mai meșteresc eu: gânduri. Pe care să le transform în roman.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare: să te văd. De departe, ca un proscris care nu îndrăznește să-și părăsească pădurea unde se simte în siguranță. Să-ți observ gesturile și să-ți văd surâsul.

Sunt recunoscătoare pentru tot ce ai fost pentru mine și, în egală măsură, pentru ceea ce nu ai fost. Pentru că mi-ai arătat stelele altfel pe un cer altfel. Pentru că m-ai iubit necondiționat. Pentru că m-ai făcut să mă simt atât de frumoasă.

Mă gândesc la prima noastră întâlnire.

Aștept să apună soarele. Mereu am impresia că-ți văd chipul încrustat în crepuscul.

Un citat/proverb favorit: 

„Te iubesc fără să știu cum sau când sau de unde. Te iubesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie; te iubesc pentru că nu știu altă cale…” – Pablo Neruda

O fotografie preferată:

06-de-egusquiza-rogelio-tristan-and-isolde

Tristan și Isolda

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte