Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: jurnalul Rudiei

Jurnal neinspirațional (8)

Astăzi am dat frâu liber slăbiciunilor mele. M-am plimbat prin casă încoace și încolo, încercând să scap de un gând. De fapt, încercam să te scot pe tine cu totul din gând. Sau din mine. Încercam să mă eliberez ca să-mi pot duce existența mizeră mai departe, așa cum mi-a sugerat tăcerea ta că ar trebui să fac.

Am ieșit în grădină. Speram că aerul de afară îmi va pișca obrazul și mă va ajuta să mă trezesc la realitatea imediată. Am uitat că sunt îmbrăcată prea sumar pentru o plimbare prin ploaia tăioasă și nici nu mi-am dat seama că timpul s-a jucat cu mine de-a prinselea, trișând. Așa că am intrat udă până la piele, cu lacrimi de ploaie pe obraz și m-am refugiat în bucătărie. Acum ascult neîncetat o muzică a simțurilor, în încercarea de a regăsi drumul spre mine:

 Cărțile pe care le citesc zilele astea îmi aduc aminte de tine. Și de mine, dându-ți cu sfială pumnalul ca un soi de ritual străvechi pentru a săvârși un act suprem… Te-am invitat să curmi un blestem și ai făcut-o fără ezitare. Am ales un citat care să-mi amintească mereu că există o Vale a Plângerii în care am călcat cu nesăbuință:

„My dear,
Find what you love and let it kill you.
Let it drain you of your all. Let it cling onto your back and weigh you down into eventual nothingness.
Let it kill you and let it devour your remains.
For all things will kill you, both slowly and fastly, but it’s much better to be killed by something you love.
Falsely yours” (Charles Bukowski)

Nu-mi mai meșteresc vise. Am învățat că sunt asemeni baloanelor de săpun: se sparg odată cu ivirea zorilor. În schimb, mi-am plănuit un lucru pentru săptămâna viitoare: să uit! Să mă afund într-un somn adânc din care niciun sărut să nu mă poate aduce înapoi vreodată.

Mă gândesc că deja „s-a făcut târziu în mine” și aștept al doisprezecelea ceas. Sunt recunoscătoare că mi s-a dat șansa de a le trăi pe celelalte unsprezece.

Fotografia mea preferată astăzi:

Without_a_Dreamer_by_DusterAmaranth

(sursa)

Jurnal neinspirațional (6)

Mai ții minte răspunsul tău de acum ceva vreme? Astăzi a devenit citatul meu favorit: 

„Viața mea? […] aș vrea să se schimbe, însă ar trebui o minune. Iar minunile s-au epuizat în lumea asta cu mult înainte de a mă naște.”

Îl recitesc cu insistență ori de câte ori o mână încearcă să mă tragă înapoi, ca să pot șterge orice urmă de tremur ce ar putea să-mi clintească trupul firav și mintea șubrezită. O minune? Credeam că EU sunt minunea pe care ai așteptat-o! Pentru care să merite nopțile nedormite și nebuniile. Credeam că eu sunt tot ce te leagă de viața asta și poate și de cealaltă. Credeam…eu…

M-ai invitat în viața ta cu ceva timp în urmă, zâmbindu-mi a dragoste, dar undeva cred că unul din noi s-a pierdut pe drum, căci m-am trezit afară, fără umbrelă și fără haina mea de ploaie pe care se pare că am uitat-o la tine. Rătăcesc prin grădină și caut, involuntar urme ale pașilor tăi, lucru care mă scoate din minți, pentru că îmi arată că sunt încă îmbrăcată în amintirile reci. Și mi-e frig…

În casă nu-mi găsesc locul, oricâte cărți aș încerca să citesc zilele astea. Nu-mi iese din minte o imagine. A trădării. O mască pe care m-am încăpățânat să ți-o pun, ca scuză pentru absențele nemotivate. Iar drept răzbunare, îmi meșteresc, la rându-mi, chip cioplit, ca să-l arăt lumii la răscruce de vânturi. Voi fi lebăda cea frumoasă, etalându-și penajul sub ochii sticloși ai trecătorilor.

Gândurile-mi goale sunt muzica ce o ascult acum. Orice alt acord trezește în mine monștri și mi-e teamă că într-o zi aș putea să cer socoteală cerului cu pumnii încleștați. De aceea, mă retrag la fereastra din bucătărie, de unde, odinioară te urmăream privindu-mă, într-o trecere senină pe alee ca dintr-o lume – a ta – într-o alta – a mea. Vezi? Niciuna nu a fost, de fapt, „a noastră”!

Sunt totuși recunoscătoare și astăzi că ai trântit ușa cu atâta putere când ai plecat. Mă gândesc că orice gest al tău de blândețe ar fi fost interpretabil și poate m-aș fi întors în capcana țesută cu atâta pricepere. Iar și iar… Așa că…nu mai aștept nimic. Nici astăzi, nici mâine…Și nici nu mai am vreun lucru plănuit pentru săptămâna viitoare. 

Mi-am țintit în schimb ochii pe fotografia preferată de astăzi, pe care am găsit-o dintr-o întâmplare

already

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte