Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: imagini

Jurnal neinspirațional (10)

Astăzi m-am trezit nostalgică. Poate pentru că m-am visat undeva în trecut, înainte de toate începuturile, înainte de toate sfârșiturile. Când s-o fi inventat Timpul? Și de ce i-or fi dat aripi atât de devreme?

Am rămas îmbrăcată în imaginea de atunci… Pe vârful unui munte acoperit de nămeți, ascultând muzica albă a ecourilor noastre îmbrățișate de fiorduri… Nam învățat încă să citesc în semințele neîncolțite ale visului meu nocturn. De aceea, ca un copil naiv, am scos din buzunar firimiturile zilei de ieri și le-am presărat cu grijă pe drumul pe care-l credeam de întoarcere. Dar, vai! Nu există drum de întoarcere! Decât poate în cărțile pe care le citesc zilele astea, încercând să te regăsesc în spatele cuvintelor, în brațele vocalelor, în scheletul fiecărei virgule, condamnată pentru pauza mult prea mare dintre suflete. Și-atunci mi-am întins trupul afară din mine, încercând să-i meșteresc un vis pe măsură, ca o fotografie în care să se oglindească la soroace mai mari.

1483247_556213234464703_1778958068_n

(sursa)

În grădina gândurilor mele amestecate este furtună. Mi-am smuls copacii ca să nu le mai văd frunzele veștede. Mi-am spulberat orice urmă de vis ascuns în cotloanele inimii, ca să fac loc pustiului. Iar acum mă absoarbe ca un vârtej gata să mă coboare în Infern…Aceasta-mi va fi casa, departe de toate locurile familiare ce s-au stins unul câte unul, precum opaițele în case bătrânești la vremea nopții. Nu am decât să aștept rescrierea destinului fatidic, la fel de nedrept, la fel de parșiv, ca un ultim lucru plănuit pentru săptămâna viitoare de mâna neîndurată care scrie destine mecanic.

Aș vrea să pot fi recunoscătoare pentru darul de a visa. Dar mă gândesc că aș putea de acum să mă lipsesc de el. Oricum sunt doar vise dictate de o conștiință adormită și de o inconștiență prea trează. Iar lumea asta a devenit o sală de așteptare în care ușile se trântesc cu putere când intră sau iese câte cineva, sătul de scaunele rigide și de lipsa de perspectivă. 

În bucătărie mă așteaptă o ceașcă de ceai cald de mentă, iar printre aburi savurez citatul preferat:

Şi totuşi, dacă aş fi putut s-o iau de la capăt, eram sigur că aş fi făcut exact la fel, pentru că acela eram eu: omul care pierde totul. Nu aş fi putut fi altul, ale cărui vise frumoase să nu se mai prăbuşească. Cândva mă iluzionam că aş putea face să fiu altcineva, dar întotdeauna sfârşeam prin a mă întoarce la mine. Acesta sunt eu: aşteptând mereu o plecare.

 Haruki Murakami

D’ale oamenilor. De zăpadă.

Liniște.

O cameră (mult prea) luminată, cu o fereastră ce dădea în grădina albă. Pe un pervaz modernizat, trei străjeri își luaseră lucrurile (mult prea) în serios. Înarmați cu câte trei fire de stuf pe post de arme (albe, desigur!), cu pălăriile negre pe post de caschetă și privirea ușor încruntată, priveau neclintiți spre orice ar fi putut trece drept dubios într-o seară despre care toată lumea zicea că ar fi (mult prea) specială.

image10

 (Sursa foto: Almahane)

Primul om de zăpadă (intrigat): Trebuie să fie o chestiune a oamenilor în carne și oase pe care eu nu o înțeleg. Ce o fi cu atâta tevatură?  

Al doilea om de zăpadă (plin de importanță): E Crăciunul!

Primul om de zăpadă: Așa. Și? Ce înseamnă Crăciunul ăsta?

Al doilea om de zăpadă: Habar nu am. Dar toată lumea din casă rostește atât de apăsat treaba asta că e musai să fie important. 

Primul om de zăpadă: Spirit de turmă! Și constat că e molipsitor! Ce are a face spiritul ăsta cu noi?

Al treilea om de zăpadă (vorbește în versuri):

Când primul fulg agale curge

și se așterne nea cu pumnul,

iar Moșul gras daruri aduce,

atunci știi c-a venit Crăciunul!

Primul om de zăpadă: Frumos, n-am ce zice! Aș aplauda, dar nu am palme. Nu știu din ce motiv, oamenii de zăpadă sunt făcuți fără brațe.

Al doilea om de zăpadă: La ce ne-ar trebui brațe? Mai curând, poate, niște picioare. Așa am putea-o lua la fugă și noi!

Primul om de zăpadă: Și încotro? N-am face decât câțiva pași și ne-am topi.

Al treilea om de zăpadă: 

Norocul nu ne prea surâde,

căci viața noastră-i doar o clipă

Suntem simple efemeride

Doar că nu avem aripă…

Primul om de zăpadă (iritat): Și atunci care e rostul existenței noastre? Ne fac superficial din trei bulgări, cu un morcov pe post de nas și o tigaie drept pălărie. Dansează în jurul nostru preț de câteva minute și apoi dispar în casele lor încălzite. Uită că existăm. Mai  rău de atât, dimineața calcă în băltoaca din fața casei și nici nu se întreabă unde am dispărut. 

Al doilea om de zăpadă (zâmbind îngăduitor): Da, dar le-am adus zâmbetul preț de câteva clipe. 

Primul om de zăpadă: La naiba cu zâmbetul lor! Care este rostul să te naști om? Și încă de zăpadă!

Al treilea om de zăpadă: 

Ne-au făcut vii cu migală

din zăpadă, stând în frig

ne-au creat cu mâna goală

cu voie bună drept câștig.

Al doilea om de zăpadă: Așa e! Suntem un fel de simbol pentru ei. A iarnă! 

Primul om de zăpadă: Mă puteau lipsi de un asemenea privilegiu! 

Al treilea om de zăpadă: 

Ne-au închis și-n globulețe

cu tot cu fulgii plutitori,

ca mari și mici să se răsfețe

privindu-ne mai zâmbitori.

Primul om de zăpadă: Minunat! Mă simt muuuult mai bine! Am uitat să precizez: suntem făcuți din carton! Asta e chiar hilar: oameni de zăpadă din carton! 

Al treilea om de zăpadă: 

Chiar contează de suntem

din zăpadă sau carton,

de ne topim sau ne rupem?

Totul este să fii OM!

Toma Necredinciosul, Înțeleptul și Poetul.

Cortina se coboră, lăsând să se întrevadă așa, ca pentru suflete, ultima strofă.

Crăciun fericit tuturor! 🙂

…………………………………………………………………………………….

Provocarea a venit de la Vienela.

Poem

Am chemat razele soarelui

să-ți mângâie chipul

iar pe ochii închiși

ți-am așternut

amintiri în petale.

IMG_20140907_113815[1]

 

Am rugat iarba

să-ți sărute tălpile goale

milimetru cu milimetru

secundă cu secundă

iar vântul

să-ți legene gândul

la ceas de crepuscul.

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte