Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: gânduri

Jurnal neinspirațional (9)

Astăzi citesc și recitesc scrisori. Mi-ar fi plăcut să fie scrise pe foi îngălbenite și să poarte amprenta personală a scrisului de mână. Ca și cum o parte din tine ar călători odată cu scrisoarea aceea, către mine. Apoi o parte din mine ar tremura dezlipind plicul alb, cu timbrul de departe. M-aș opri în bucătărie lângă dulăpiorul cu mirodenii, ca să te simt mai aproape… Ca atunci când mi-ai gătit pentru ultima oară…

În grădină au înghețat până și urmele pașilor tăi. Deși, uneori, târziu, am senzația că încă ești acolo, afară, și mă privești la fereastră. Sau poate lucrurile doar se văd așa cum vrea ochiul să le dezvăluie. Iar încăpățânarea de a te zări cu orice preț în orice adiere de vânt se hrănește cu doruri mistuitoare.

Mi-a trecut prin minte să ascult acum înregistrarea aceea…despre viteza luminii. Aș putea închide ochii și mi-aș imagina că ești la o masă alături, poate chiar aici, în casă, cu mine.

Știi, când eram îndrăgostit, îmi venea tot timpul să inventez lucruri. Un întreg talcioc de artificii, de scamatorii și de trucaje, ca s-o fac să râdă pe logodnica mea. Cred că până la urmă s-a săturat de invențiile mele…[…] Voiam să pun la cale o călătorie pe lună de dragul ei, dar ar fi trebuit, de fapt, s-o duc într-o mare călătorie aici, pe Pământ…

Mecanica inimii…

Nu mai știu dacă l-am ales pentru că este citatul meu preferat de astăzi sau pentru că te-am regăsit din nou printre rânduri. Ca și cum tot ce se învârte în jurul meu de-a lungul existenței este condamnat să-mi amintească de tine. Mai știi călătoria aceea pe care mi-ai promis-o? Aș fi avut, astfel, cum să păstrez fotografia noastră preferată pe noptieră…ca o încleștare a timpului în lupta cu imposibilul.

in_moonlight

(sursa)

Sunt lungită ca o secundă searbădă, îmbrăcată în giulgiul efemerității. Și nu pot să-mi meșteresc nici propriile vise, de teamă că nu sunt altceva decât baloane de săpun. Am învățat că și baloanele de săpun au rostul lor. Mai mângâie, din când în când, vântul plictisit care se uită în ele ca într-o oglindă, ca să-și capete formă și culoare.

Plănuiesc pentru săptămâna viitoare o incursiune în mine. Să aflu pentru ce și cui îi pot fi recunoscătoare și, mai ales, dacă există vreun leac real pentru blesteme. Vreun antidot eficient care să mă scape de mine însămi. Mă gândesc că or mai fi fost și alți naufragiați disperați, căutând sticla în care să-ți îngroape răvașul cu strigătul lor amarnic. Și poate ei au găsit cu ce să-ți aline valurile.

Până atunci, însă…aștept.

Jurnal neinspirațional (5)

Îți răspund că nu, nu ai dreptate. Citatul favorit al zilei de astăzi și de ieri și dintotdeauna este altul:

“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să iţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.”

(Charles Dickens)

„Dăruire ÎMPOTRIVA TA însuți”. A împotrivirilor tale, a planurilor pe care le-ai croit după tangente, diagonale sau bisectoare, după teoreme mai mult sau mai puțin verificate. „ÎMPOTRIVA LUMII întregi!” Împotriva legilor, a regulilor, a convențiilor. Dăruire totală – cum îmi spunea cineva acum câteva ere – „cu trupul, cu mintea și cu sufletul.”

Mi-am oferit inima spre zdrobire cu bună știință, zâmbindu-ți în timp ce-ți înfigeai pintenii adânc, cu privirea întoarsă spre apus, ca și cum te-ar fi orbit roșul aprins țâșnind din artere. Aș fi vrut să-ți citesc în palmă căile ascunse și călătoriile la ceas de seară în inversul acelor blestemate! În schimb, aștept să-mi pice și mie cartea norocoasă și mă gândesc la ce aș putea să meșteresc între timp, ca să-mi pot cumpăra mântuirea pe care să o dau apoi la schimb pentru puțină liniște. Și sunt recunoscătoare pentru fiecare ciob căruia reușesc să-i găsesc locul în ordinea firească a lucrurilor.

Îmi spun mereu că de săptămâna viitoare va fi altfel! Că gerul de afară va îngheța totul înăuntrul meu sfârtecat. Că vremea va șterge umbrele pașilor tăi pentru totdeauna și că nu-ți voi mai simți pulsul în grădină, în casă, în suflet. Dar am învățat că atâta vreme cât sunt îmbrăcată în amintirile tale, nu-mi voi putea schimba fotografia preferată ce atârnă cu obstinație lângă orologiul oprit:

broken_by_liebe_sie

(Sursa)

În bucătărie e miros a nuci și scorțișoară…iar în aburul cald din ceașca fierbinte descifrez sensuri și semne…

Ascult acum un ropot de gânduri care-mi năvălesc neîngăduitoare…și da, aș vrea să știu unde tragem linie!

 

Jurnal neinspirațional (3)

Astăzi …mi-e negru. Copacii  cerșindu-și dreptul la goliciune și-au întors crengile grotești spre aleile pustii. Mi-au amintit de moarte și de corbi.

Afară e întuneric. Sunt nălucă vie traversând un oraș al pierzaniei unde îmi urlu înstrăinarea.

În grădină se simte mirosul pământului reavăn, scăldat de ploi mărunte și reci. 

În casă nu am aer, deși ferestrele sunt larg deschise.

În bucătărie, un ceas își duce povara monoton, între două răsuflări: tictac

Sunt îmbrăcată în umbre ale propriilor mele clipe, dispărute….pierdute…irosite.

Ascult acum

Citesc zilele astea scrisori vechi. Citesc iubiri rătăcite și vorbe golite de sensuri.

Meșteresc din nou vise. Ca baloane de săpun pe care le suflu apoi înspre cele patru zări, să se piardă.

Săptămâna viitoare va fi o nouă promisiune încălcată. Voi închide ochii și voi păși nesigură spre etapa următoare din cercul existenței mele.

Am învățat că totul se reduce la 1 și că suntem condamnați la singurătate din clipa în care Cineva ne-a înzestrat cu rațiune.

Sunt recunoscătoare că pot închide ochii pentru a-i deschide dincolo. „Where the wild roses grow”.

Mă gândesc la mâinile tale, desfătându-se-n părul meu, la ochii tăi mângâindu-mi somnul și la ultimele tale cuvinte.

Aștept să iasă serile din așternutul albastru și să-mi devină giulgiu spre înălțare.

Un citat/proverb favorit: 

Fiecare poartă o altă singurătate, toţi umblă cu capul în nori şi nu cred să existe vreo prietenie în această aparentă sociabilitate. Mă gândesc, însă, la ce mi-au folosit toţi oamenii pe care i-am cunoscut, i-am iubit şi i-am urât. Când fac bilanţul în ceasuri de singurătate, înţeleg că n-am iubit pe nimeni niciodată, că iubirile şi prieteniile nu-s nici măcar iluzii, că n-ai fost niciodată decât tu însuţi, singur, bolnav de singur, condamnat şi nefericit.

Emil Cioran în Singurătate şi destin

O fotografie preferată:

singuratatea-si-depresie-copacul-despresiv-pictura-facuta-cu-cafea

(Sursa foto)

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte