Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: despre Rudia

My Bucket List of 10

If you ask me about my wildest dreams, I may not stop talking about them.

Și deschide Illusion Cutia Pandorei cu cele 10 dorințe nebune ale ei . Apoi zice: „Da voi aveți?” Păi zi așa, soro, vrei să le știi au ba? Că eu am pornit numărătoarea!

Ce dorințe nebunești am eu? Am voie orice, da? Poate să fie și cu inorogi, și cu cai verzi pe pereți? Nu mă întreabă nimeni după aceea dacă am bani să fac toate astea sau dacă mi-am făcut controlul anual la mansardă?

good-night-1505195_1280.jpg

Așasar, într-o ordine total aleatorie, Rudia prezintă:

My Wildest Ten

  1. Să fac înconjurul lumii. Presupunând că până atunci n-o să ne mai temem de umbra noastră, de atacuri teroriste, de hoți, aș pleca fără „rezerve” și fără „rezervare”, doar cu câteva puncte esențiale pe globul ăsta pământesc, ușor turtit la cei doi poli. Aș vrea să mă strecor pe sub cascade, să dorm într-o pădure tropicală, să-mi spăl mâinile în vreo apă îndepărtată, să văd nemaivăzute, să mă înțeleg cu oameni prin semne.
  2. Mi-aș lua o motocicletă. E un vis mai vechi, din copilărie, anihilat tot de paranoia provocată de nebunii străzilor. Echipată corespunzător și fără aroganțe, doar cu plăcerea de a te lua la întrecere cu vântul.
  3. Aș învăța să cânt la chitară. Cred că de-a lungul timpului, mi-ar fi fost de folos o astfel de abilitate. Mi se pare unul din acele instrumente care poate să te transforme în orice: de la cântărețul boem, la cel stilat, de la folkist la rocker, de la romantic incurabil, la nebunul zgomotos.
  4. Aș înota cu un delfin. Hmmm… Să-i simt pielea alunecoasă, să-l mângâi și să mă alinte. Să nu mai simt teama de apă și să mă bucur de o „conversație” fără cuvinte cu o ființă inteligentă.
  5. I would dance like hell! Cu muzica dată la maxim, cu sentimentul acela de libertate pe care ți-l dau ochii închiși și brațele deschise ale naturii… Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că într-un moment oricare al existenței voastre, ați putea fi oricine, ați putea face orice?
  6. Aș proclama o zi regală. A Rudiei! O zi în care să mă simt femeie. Să fiu frumoasă, răsfățată, să pot îmbrăca ce nu am visat vreodată că voi îmbrăca (stai, tocmai asta fac acum!) să fiu ca un fel de fotomodel, adaptat, desigur, măsurilor și realităților inevitabile! 😉  Dacă stau bine și mă gândesc, nu prea mi-ar ajunge o singură zi…
  7. Aș scrie un roman. Cred că l-aș putea scrie și în 7 zile, dacă ar fi îndeplinite condițiile esențiale: să mă pot retrage într-un colț de lume, neapărat verde, o oază de liniște și inspirație, fără nimic care să-mi tulbure gândurile. french-672217_960_720.png
  8. Mi-aș face curaj să explorez spațiul. Mi se pare extraordinar să ai șansa să pășești pe alteva decât pământ…pământesc! Să ajung …pe Marte! Sau pe lună. Ar fi interesantă perspectiva „de dincolo” 🙂 The woman on the moon, looking for the man on earth. 🙂 
  9. Mi-aș face propria școală. Ăsta da vis! Nu după legile unui minister care a pierdut contactul cu orice realitate. Nu cu noțiuni abstracte de memorat inutil sau cu ierarhii nejustificate. Oh, dar asta e altă poveste…
  10. Ei bine, numărul 10 nu vi-l pot împărtăși. Rămâne visul meu și atât. Dar are legătură cu frumosul, cu poeticul, cu puritatea…

Leapșa spune să nominalizez pe cineva…Dar Rudiei nu-i plac constrângerile, și nici nu are atâția prieteni care să se poată prinde în horă. Dar atâția câți sunt…m-ar bucura dacă ar împărtăși dorințele nebunești!

…………………………………………………………………………

Later edit: Mă risc cu Alina, că ea nu are cum să arunce cu pietre, că e doar un înger de fată! Și cizelată!

Cum a fost 2014 pentru Rudia

Rudia a fost o idee. La început. Apoi o obsesie. Și când s-a născut, în sfârșit, pe 27 iulie 2014,  a fost doar cu gândul că i se va da tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Un lucru este clar: socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă! Am vrut o mască, dar se pare că e greu să fii constant când îți impui ceva ce nu face parte din obișnuințele existenței cotidiene. Cu toate acestea, Rudia a crescut frumos! Mai frumos decât mă așteptam. A fost iubită, apreciată, citită, citată, comentată, așa, în anonimat. Probabil și criticată. Ceea ce ar fi o chestiune benefică! 😉  Masca a dispărut repede și a rămas doar una dintre laturile unei femei care a dorit mereu mai mult de la ea și de la viață.

WordPress s-a gândit că mă pot aniversa, așa, la jumătate de an. Și iată ce zice:

„A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 3,200 times in 2014. If it were a cable car, it would take about 53 trips to carry that many people”.

Urmează o serie de „cea mai…/cele mai…”:

Cea mai aglomerată zi pe strada Rudiei a fost 5 Noiembrie, când postarea Cum stă treaba cu înșelatu’ a devenit cea mai populară.

Cele mai vizualizate postări:

Cei mai activi comentatori:

Ce nu știe WordPressul este că între timp au apărut oameni minunați care și-au intersectat drumurile cu ale Rudiei. Iar un lucru benefic pentru evoluție. Dincolo de comentarii, „like”-uri, „share”-uiri, interese comune etc.

Mult? Puțin?

Cu siguranță nu suficient și în niciun caz nu lucrurile nu se vor opri aici.

Planuri? Rudia nu-și face planuri. Există un mare risc să nu le urmeze tocmai pentru că la un moment dat devin „a must”. Preferă să le ia pe rând, așa cum vin. Dorințe? Da, astea da! 🙂 De mai bine, evident! Și de mai mult! Că așa vor oamenii mereu!

Până una-alta, să ne fie bine și să avem un an nou cu cât mai multe dorințe bifate.

La mulți ani!

 

Jurnal neinspirațional (2)

Astăzi … totul pare atât de departe. Vreau să te aduc înapoi și mi se pare că tot universul e angajat într-un mare complot. Am obosit…

Afară e frig…Ca, de altfel, de fiecare dată când nu-ți simt brațele în jurul meu. Miroase a toamnă, a frunze moarte și a tăcere.

În grădină, copacii se dezbracă treptat, ca într-un vals lent, cu mișcări ușor lascive. 

În casă nu-mi găsesc locul. De aceea, evadez, sperând că undeva voi găsi urme ale ecoului tău. Mi-e atât de dor încât mă mulțumesc cu orice surogat.

În bucătărie mă izbesc de alte amintiri… te văd pregătind masa, tacticos, cu dragoste, căutând mereu să mă surprinzi.

Sunt îmbrăcată în urme ale parfumului tău preferat.

Ce muzică ascult acum

Ce cărți citesc zilele astea: 

0

Ce mai meșteresc euVISE! Cu fluturi, cu munți, cu ape.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare: nimic! Nu mai fac planuri pentru că nu par să iasă așa cum îmi doresc…

Am învățat că nu poți spune niciodată despre ceva că este „cel mai greu lucru”. Viața se încăpățâneze să-ți arate că mereu se poate ceva ȘI MAI GREU  de atât.

Sunt recunoscătoare că mi-ai lăsat atâtea amintiri cât să pot plânge din când în când. Mi-e teamă că te-aș fi putut uita altfel…

Mă gândesc să închid ochii. Strâns. Poate așa reușesc să te văd.

Aștept un semn. Nu al divinității care are, probabil, privirea întoarsă de la noi. Ci al faptului că nimic din toate câte s-au întâmplat nu a fost în van.

Un citat/proverb favorit: 

„Happiness is like a butterfly: the more you chase it, the more it will elude you. But if you turn your attention to other things, it will come and sit softly on your shoulder.”(Thoreau)

O fotografie preferată:

fluturi.sized_

Fluturi…

Jurnal neispirațional

Astăzi (10 septembrie 2014) îmi adun forțele să scot din sertare imagini vechi, aproape uitate, să le șterg de praf și să le mai privesc odată. Constat că sunt rupte dintr-un film mut ai cărui protagoniști acum nu mai sunt.

Afară miroase a negru în timp ce un corb rotește cu încăpățânare sperând că va prinde și el o bucată de suflet.

În grădină frunzele dansează demente ca ielele, amenințând că-mi vor lua mințile cu ele când vor pleca dincolo. 

În casă e pustiu și, de aceea, e frig.

În bucătărie dau peste ceașca ta de cafea. Goală ca sufletul meu. Încerc să-mi amintesc chipul tău printre aburii în rotocoale. Dar pare atât de demult!

Sunt îmbrăcată cu tricoul tău. E ca și cum m-ai ține încă în brațe și m-ai încălzi cu bătăile inimii tale.

Ce muzică ascult acum…mă doare!

Ce cărți citesc zilele astea: 

0

Ce mai meșteresc eu: gânduri. Pe care să le transform în roman.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare: să te văd. De departe, ca un proscris care nu îndrăznește să-și părăsească pădurea unde se simte în siguranță. Să-ți observ gesturile și să-ți văd surâsul.

Sunt recunoscătoare pentru tot ce ai fost pentru mine și, în egală măsură, pentru ceea ce nu ai fost. Pentru că mi-ai arătat stelele altfel pe un cer altfel. Pentru că m-ai iubit necondiționat. Pentru că m-ai făcut să mă simt atât de frumoasă.

Mă gândesc la prima noastră întâlnire.

Aștept să apună soarele. Mereu am impresia că-ți văd chipul încrustat în crepuscul.

Un citat/proverb favorit: 

„Te iubesc fără să știu cum sau când sau de unde. Te iubesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie; te iubesc pentru că nu știu altă cale…” – Pablo Neruda

O fotografie preferată:

06-de-egusquiza-rogelio-tristan-and-isolde

Tristan și Isolda

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte