Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: competiție

E vreme (de) Super(Blog)!

SuperBlogul e o competiție numai bună pentru conștientizarea faptului că timpul zboară. Unde se duce el, Timpul, nu are nimeni nici cea mai vagă idee. Cert este că acu’ a fost Gala, acu’ a venit Springu’.

bannerSpringSB18

Curat aventură!

Unii scot niște probe de ce crucești! Alții se dau cu capul de mobilă. Mai sunt care (se) plâng sau care înjură de mama focului și de toate cele sfinte. Alții fac calcule și strategii, sabotează concurenții ținându-i de vorbă până trece deadline-ul. Unii se iau de piept cu juriul și dacă juriul nu e, găsesc oganizatorii. În fond, trebuie să se descarce și ei undeva! Există categoria „nu-mai-particip-în-viața-mea-dar-nici-nu-mă-pot-lăsa”. Avem pe unii nebuni cu acte în regulă. Și pe alții care te fac să râzi până uiți să înscrii articolul în platformă.

În fine… mă întâlnesc cu toții din nou și în primăvara asta. Am înțeles că nu pot câștiga nici în această sesiune, că a citit Costică în stele de o victorie a lui Mandache. Mă rog… măcar niște Farmce să-mi rămână. Că înțeleg că distracția se mută la mare și parcă aș cam risca niște timp și bube-n cap pentru o întânire cu valurile. Chiar și niște nervi ștampilați! 😀 Chiar și niște dezamăgiri! 😀

Ce să mai lungim vorba aiurea. Să ne băgăm în râul învolburat și de această dată. Parcă aș avea chef de niște provocări. Hai să fie cu noroc! 😉

Vacanță în stil Royal

Ador muntele! E singurul loc din lume unde te simți, la propriu, cu capul în nori și picioarele pe pământ. Să-ți iei rucsacul în spinare și să freamăți cu bocancii grei covorul verde sub care doarme, amorțită, stânca. Să nu auzi decât cântecul păsărilor și foșnetul frunzelor. Să rupi orice legătură cu lumea „din afară” și să te bucuri de liniștea și de binecuvântarea naturii.

În plus, ideea de a porni într-o călătorie este ca și cum ți-ai permite să scoți capul dintr-o cutie pe pereții căreia stau scrijelite cuvinte cheie ale existenței tale: SERVICIU – CASĂ – COPII – ȘI (MEREU) ALTELE. Ca să nu o iei razna, e bine să pornești într-o direcție. Nu neapărat pentru a ajunge undeva anume, ci pentru a te relaxa, pentru a te smulge din brațele periculoasei rutine. Ca să fie o călătorie reușită, cheia este să o transformi într-o aventură, chiar dacă ai mai fost sau nu pe meleagurile cu pricina.

Poiana Brasov

Când te desprinzi de lumea obositoare a orașului destrămat de atâta zgomot, praf, mizerie, nu-ți dorești decât să găsești o oază în care să te pierzi pentru câteva zile. Ți-ar aminti că mai sunt locuri pe lumea asta unde natura încă mai este stăpân desăvârșit.

Poiana Brașov pare să fi pus stăpânire pe inima munților. Fiind străjuită de cele patru masive muntoase, o vacanță acolo ar arăta ca o călătorie spre centrul pământului.

„Ce să faci în Poiana Brașov?”

Să te relaxezi! Să te prefaci că te-ai teleportat într-un loc unde poți să alegi să te simți nemaipomenit. Să faci tot ce îți trece prin cap, tot ce altfel „nu ai timp” sau „nu-ți permiți” sau „nu credeai că vrei” să faci.

O vacanță…„Royală”

Trei lucruri urăsc la vacanțe

  1. Când mergi undeva când știi că toată lumea merge în același loc, în același timp. 
  2. Când te simți în vacanță „ca acasă”.
  3. Când decid alții cum trebuie să-ți petreci vacanța.

Să cauți disperat o cazare bună? Să te calci pe picioare la recepție, să stai la cozi imense la diferite facilități de prin jurul hotelului? Să nu ai intimitate când explorezi muntele și să dai peste turiști petrecăreți pentru care ideea de vacanță înseamnă că și-au cumpărat tot muntele, prin urmare pot să-și lase urmele peste tot? Nu!

Nu vreau decât să ajung liniștită la hotelul la care mi-am făcut rezervare din timp, să las mașina în siguranță într-o parcare privată și să uit de ea acolo. Nu prea îmi folosește la munte, nu?

hotel royal

Apoi să arunc valiza în camera dublă sau triplă și să plec hai-hui. După Pietrele lui Solomon, la Peștera de Lapte, să simt mirosul muntelui semeț și să mă scald în lumina strecurată printre crengi. Pot să mă împrietenesc cu minunații cai de la Centrul de echitatie ”Spiritul Cailor“ din Poiană. Dacă vreau să simt spiritul de aventură „văratecă”, pot să încerc cartul de munte, direct pe pârtiile de schi. Evident, iarna aș putea să-mi fac și eu curaj și să testez schiurile pe una din cele 12 pârtii din zonă. Cu remediul potrivit, aș putea chiar să fac o plimbare cu telecabina, să văd lumea…„de sus”.

De ce aș vrea să mă simt „ca acasă”? Noi am plecat în altă parte, ca să ni se facă dor de „acasă”! Nimic nu trebuie să fie familiar, nimic nu trebuie să fie ușor sau la îndemână. Doar de neuitat! Nu vreau să mă simt „ca acasă”! Vreau să mă simt tratată regește! În stil Royal! Să mă aștepte o cadă SPA sau o cadă cu vibromasaj după ce m-am luptat cu muntele! Să mă bucur de o seară între prieteni „la gura șemineului” sau jucând biliard ori darts, alături de o cană cu vin fiert.

Dacă e vară, de ce să nu mă bucur de o oră de relaxare într-un hamac, în mult-râvnita liniște?

hamac 2

Dacă e iarnă, de ce să nu mă bucur de albul zăpezii și de zbuciumul fulgilor aruncați spre pământ prin cine știe din ce joc al zeilor?

Mi-aș petrece diminețile savurând o cafea „regească”, iar serile friguroase, scriind vreo poveste inspirată de călătoriile de peste zi. Apoi s-o „arunc” în spațiul virtual, spre delectarea celorlalți.

Vacanța mea trebuie să însemne libertate. Să nu-mi îngrădească nimeni dreptul de a mă relaxa și de a mă simți bine în felul meu. Fără presiune, fără programe fixe, fără lucruri pe care TREBUIE să le vezi sau să le faci.

………………………………………….

M-am trezit că visez la vacanță cu Hotelul Royal Poiana Brașov, la proba cu numărul 6 a SuperBlogului 2017.

Royal-300x300

1+1=1 – Style is the Answear!

„Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.”

N. Stănescu – Altă matematică

Vremurile moderne dau uneori peste cap toate operațiile matematice! Tu știi că o bluză + o fustă sau un pantalon + o cămașă sau o rochie de seară + un pantof = două obiecte vestimentare. Greșit! Abordarea este „nesănătoasă” pentru un om care pretinde că are un stil vestimentar! Când este vorba despre orice combinație vestimentară, 1+1 trebuie să facă obligatoriu 1! Adică o ținută. Unică, originală, cu bun-gust și care să te reprezinte.

Primul meu contact cu moda

Mai țineți minte revistele acelea celebre de modă? Era una dintre puținele pete de culoare într-o viață gri, în care accesul la ceea ce însemna Occidentul era limitat.

Nu pricepeam prea multe pe atunci, dar știu că eram fascinată de culori, în primul rând, și apoi de felul în care reușeau oamenii aceia să combine hainele, materialele, stilurile. Revistele astea îmi păreau din altă lume și am avut multă vreme senzația că nu voi reuși niciodată să îmi aleg atât de potrivit ținutele. Cu siguranță acest lucru se datora și faptului că opțiunile vestimentare mi-au fost multă vreme limitate.

Apoi eram atentă la ceea ce purta mama. Nu avea nimic ieșit din comun – mama nu a fost neapărat o femeie cochetă, apăsată de greutățile vremurilor, dar emana feminitate! Mi-aduc aminte și acum mirosul parfumului ei dintr-o sticluță minusculă îmbrăcată într-un suport cilindric din lemn. Iar imaginea asta o păstrez alături de rochia roșie cu buline albe dintr-o fotografie veche. Habar nu am de unde am dedus că era roșie, pentru că pozele de atunci sunt alb-negru, dar îmi place să cred că așa era!

Avantajul vremurilor moderne în materie de fashion

Unul dintre avantajele incontestabile ale modernismului este lipsa limitelor. Astăzi poți fi îndrăzneț, poți fi nonconformist, ba chiar ai toate șansele să lansezi un nou trend în modă, dacă ai viziune. Iar dacă se întâmplă să te împotmolești pe parcurs, totul e să deschizi ochii larg, să admiri, să-ți însușești ce ți se potrivește, să nu uiți că schimbarea înseamnă de multe ori redefinirea propriei personalități. În plus, nu trebuie să-ți fie teamă să ceri ajutorul când lucurile nu par să iasă cum te-ai fi gândit.

Un alt avantaj este acela al diversității. Poți să descoperi în fiecare zi lucruri care ți se potrivesc, deși nu te-ai fi gândit să le încerci. Și astfel ajungi să te redescoperi pe tine să-ți modelezi stilul după ceea ce aduce nou moda cu fiecare pas al evoluției ei.

Modă și modele

În general, nu caut un model în nimic din ceea ce ce fac și probabil că acest lucru ține de un orgoliu personal. Totuși, când vine vorba despre modă, trebuie să recunosc că multe dintre schimbările de perspectivă le datorez bunei mele prietene, Alina (Alinuța sau Fluturaș). Întâlnirea cu ea mi-a amintit de senzația pe care mi-au lăsat-o revistele de modă despre care vorbeam mai sus. Mereu am admirat-o pentru felul în care a știut să dea valoare hainelor pe care le poartă. Același obiect vestimentar nu arăta la fel de două ori atunci când alegea să îl poarte. Combinațiile de culori, atenția pentru felul materialului, curiozitatea de a încerca ceva nou m-au lăsat de multe ori cu gura căscată. De aceea, a devenit sfătuitorul meu principal când mă blochez în alegerea ținutelor.

Ca acum, de exemplu!

Și pentru că am mai multă încredere în „ochiul” ei vigilent, un adevărat „ochi al estetului”, am rugat-o să aleagă trei ținute reprezentative de pe Answer.ro, care să se „asorteze” cu atmosfera de Black Friday.

Ținuta numărul 1: Fustă Milan & cizme Carinii

Știu că îi plac foarte mult fustele plisate, pe care am început și eu să le îndrăgesc din nou, tocmai pentru că le-am văzut altfel prin prisma ei. Combinația cu cizmele Carinii (unul dintre modelele mele preferate!) va da un aer interesant și un suflu modern fustei Milan.

Ținuta numărul 2: Rochie Tommy Hilfiger & cizme Carinii

Trebuie să recunosc că rochia Tommy Hilfiger este absolut superbă! Un exemplu elocvent de life-style pe care ți-l însușești cu repeziciune pentru că pare atât de potrivit! Imaginea este completată de eleganța cizmelor Carinii.

Ținuta numărul 3: Sacou Mango & jeanși Diesel

La limita dintre eleganța feminină și aerul ușor masculin al mărcii consacrate, Diesel. Alina a fost mereu fan al blugilor cu fason boyfriend cu talia regulară. Iar sacourile sunt nelipsite din garderoba mea. Se pare că în cazul nostru, într-adevăr 1+1=1. Cu stil!

De îndată ce oamenilor a început să le pese de felul în care se îmbracă, vestimentația a devenit o modalitate de a contura personalitatea fiecărui individ în parte. Cum să reușești asta? Alege ce se potrivește (articole care să nu fie în contradicție privind linia aleasă, culoarea sau bunul simț), apoi alege ce ți se potrivește!

Nu te lăsa pradă trendurilor. Nu lăsa moda să pună stăpânire pe tine, decide tu ce ești, ce vrei să exprimi prin felul în care te îmbraci și cum trăiești.” Gianni Versace

……………………………………………………..

Ultima probă a sponsorului Answear.ro în competiția SuperBlog 2016 mi-a deschis apetitul pentru cumpărături de Black Friday! Aș vrea ca jurul să aibă în vedere că voucherul îl împart cu Alina, pentru că la noi ecuația 1+1=1 e pe bune!

answear-patrat

Rudia – specialist în conectică și rețelistică

Da, hotărât lucru, mă re-specializez! Felul în care evoluează toate treburile în vremurile astea m-a învățat că este obligatoriu să te adaptezi. Nu oricum, ci din mers și, dacă se poate, cu viteza luminii. Constat că din ce în ce mai des trebuie să devenim Lungilă sau Lățilă, dacă nevoia o cere. Cât de lung și cât de lat…asta depinde după facultăți de împrejurări. De pildă, ți se pare puțin lucru să cumperi un router wireless. Cât poate să fie de greu să te duci la un magazin specializat și să ceri: „Un router, vă rog!” Ei, vezi? Nu! Nu așa se face! Experiența (de după ce l-ai cumpărat, de obicei!) te învață că nu ceri nimic până nu te informezi în legătură cu:

  • Standardele wireless B, G, N, și AC – pare chineză? Este! Citește mai departe, că eu asta am făcut. Cică un router wireless-N e cel mai potrivit dacă vrei să ții pasul cu revoluțiile tehnologice, dacă vrei să mărești raza de acoperire sau viteza.
  • Numărul de dispozitive conectate – mai ales dacă ai o familie mare și distanța între camere necesită comunicarea pe whatsapp! ca să împaci pe toată lumea din casă.
  • Viteza și raza de acoperire – ca să nu înjuri în timp ce te chinui să te conectezi la platforma SB când ești la bucătărie, printre îndatoririle caznice.
  • Brandul – aici musai să întrebi specialistul, că doar nu te învârți toată ziua printre branduri de routere wireless!

Din cele mai vechi timpuri…

Una din lecțiile de viață predate de tata de-a lungul copilăriei mele a fost că e „musai să te pricepi la toate”. Și când spunea „toate” nu excludea nici treburile catalogate drept „specific bărbătești”. La împotrivirile noastre, apărea și motivația, cutremurător de categorică: „Nu se știe când ai nevoie”..

O fi fost tata pocit, citise vreo carte despre nevoile vieții sau pur și simplu a bănuit că vremurile vor deveni din ce în ce mai…. cert este că atunci când era ceva nou de învățat, trebuia să căscăm ochii și urechile și să ne așteptăm la întrebări de verificare la un moment dat. Și uite că tehnologia a luat-o la galop, lăsându-ne, uneori, cu muuult în urmă. Citești, te documentezi, dar parcă la un moment dat ți se face lehamite și…suni un prieten.

Cu toții avem prietenul acela…

La care apelăm mereu când dăm de greu.

Și l-am sunat: „Nu se potrivește cablul de date pentru imprimantă!„. „Nu pot instala programul cutare”. Ultima găselniță:

– Nu pot să conectez laptopul la televizor!
-Da’ cablu HDMI ai?
-??? Hai Dă-o-n Mama Internetului!!!
-Hmmm…De fapt este High Definition Multimedia Interface
Say what???
-Exact. Da’ de care ai? Cabluri mini HDMI, cabluri HDMI A, cabluri HDMI C, cabluri HDMI D, cabluri HDMI cu conectori auriti, cabluri HDMI Delock.

Ferească sfântul! Pe prietenul ăsta trebuie să-l păstrăm la categoria „doar urgențe”! Nu trebuie să epuizăm creditul, că riscăm să rămânem dând din buze. Pentru treburi ne-urgente ne scărpinăm în creștetul capului și ne amintim de vorbele tatei: „musai să te oricepi la toate”. Ai, n-ai chef, te apuci de studiu aprofundat întru înțelegerea fenomenului numit „conectică și rețelistică”.

La notebook nou, belele noi

Cum sunt înconjurată de prieteni, unul dintre ei îmi zice: „Iote notebook Mac! Bun rău! Face aia și ailaltă, tu cum scrii mult…numai bun! Prețul? Un chilipir!” N-am ce face și cad în capcana omului. Văd produsul, cad amorezată (je tombe amoureuse rapidement) și decid că e piesa lipsă din arsenalul dedicat scrisului. Lăsați notebook-ul să vină la Rudia! O dată, de două ori, adjudecat!

Mno, notebook am! Da Mac…aici m-am pierdut iremediabil! Mașinăria a ținut neapărat să-mi arate că e mai deșteaptă ca mine. Ne-a trebuit puțin timp să ne acomodăm împreună, să ne cunoaștem, să ne-mprietenim. Mai întâi, a trebuit să-i dam o haină nouă. L-am făcut „El capitan”. Cum cine? Doar nu eu! E bine să cunoști un prieten care are un prieten care știe să vorbească dialectul Mac! Odată istoria asta rezolvată, mă așez plină de speranță la taste. Dau să salvez una, alta. Când colo…ce să vezi! ‘Mnealui îmi arăta numele și prenumele fostului apropritar! Pe cine nu deranjeză prezența fostului în ochi, în fiecare zi? O filosofie de viață! Cum să scapi de fantome? Creditul la prietenul cu pricina tocmai expirase. Rușinoasă din fire (cum mă știți) n-am mai îndrăznit. Cine-a inventat internetul cu toate motoarele lui cu tot, să trăiască mult și bine. În toate viețile următoare! Dăm search, rezolvăm problema. Dar cum un om nu poate fi niciodată prea fericit prea mult timp…Mă apucă să scot la imprimantă un docoment de o valoare inestimabilă. Scot cablul, introduc în slot, conectez imprimanta la notebook. Apăs butonul „Print” și aștept nerăbdătoare. Primesc un mesaj: imprimanta (conectată, de altfel) nu poate (sau nu vrea??) citi documentul! Ptiu, drace! O iau de la capăt. Și iar și iar, până mi-au obosit degetele de scos și băgat cablul, de șters și repornit programul. Tot sfântul Google fu salvarea! Întocmai ca pentru începători, pas cu pas, toată operațiunea! Dezinstalez, reinstalez, conectez, butonez și…surpriză! A funcționat!

„Iată-mă-s isprăvniceasă”!

Adică de ispravă! Adică, arată-mi o problemă și îi fac debug imediat! De fapt…nu chiar orice problemă… De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, ar fi cam multe probleme la care numai un prieten te poate scoate din boale. Unul cu experiență. Și am găsit: www. conectica.ro. Taman bine, magazinul împlinește anul acesta 10 ani de existență. Citesc pe net că „pentru a serba această ocazie specială, în perioada 15-30 octombrie organizăm Săptămânile Rețelisticii”!

images

Numai bine. Să mă conectez non-stop la tehnologie! Și să-mi dezvolt rețelistica de prieteni! 😀 Nu se știe niciodată! 😀

…………………………………………………………

M-am conectat la rețea pentru proba numărul 7 a competiției SuperBlog 2016.

Nuntă ca la Hollywood? Nu! Ca la Săftica

Postarea aceasta va fi mai ales – dar nu exclusiv –  despre (sau pentru?) femei. Nu pentru că ar sublinia vreo mișcare feministă exagerată, ci pentru că, de obicei, femeile sunt atente la detalii, uneori pâna la obsesie. În același timp, sunt ușor (?) pretențioase, având darul de a-l scoate pe „iubi” din minți sau din limitele cardului de cumpărături.

N-am înțeles niciodată stresul unei nunți, de parcă e o corvoadă să te măriți (de obicei, stresul este tot al femeii), iar fiecare nou detaliu debutează cu un „vai de mine!” și se termină apoteotic cu „nu mă mai mărit!”. Asta de vreo câteva ori, intensificate odată ce se apropie data prestablită.

Ai dat comandă de mărturii?
Eu trebuia? Am crezut că a dat maică-ta!

Sau și mai rău, apare chiar soacra:

Draguță, dar nu se potrivește culoarea asta cu tendințele! Mai bine alegeai o nuanță de mov. Și în piept, eu vreau flori naturale mari! Iar mesele nu sunt aranjate cum trebuie. Nu vreau să stau lângă Popeasca.

Și-atunci, zău își vine s-o apuci pe alte căi și să nu te mai măriți în veci. De aceea, e bine să faci cum te taie capul! E nunta ta sau a altora? Odată ce te-ai convins că e a ta, ia măsuri de precauție și fă din ea cea mai frumoasă zi/noapte din viața ta, o nuntă de poveste, demnă de filmele hollywoodiene (de preferat, comedii!). Când zici „nuntă ca-n filme”, multă lume se așteaptă la ceva extravagant, neapărat costisitor, cu toate lucrurile făcute „ca la carte” fără greșeală. Iar eu vin și spun că e…fundamental greșit! M-aș simți al naibii de plictisită fără elementul surpriză, fără vreo peripeție care să te facă să prevezi apocalipsa în decurs de câteva minute. Nu perfecțiunea trebuie căutată la un astfel de eveniment, ci ceea ce o face memorabilă în primul rând pentru protagoniști.

„Pe vremea mea”… lucrurile erau relativ simple, iar opțiunile destul de limitate. Nu m-a împiedicat să mă simt al naibii de bine, în ciuda „binevoitorilor”, așa că am ce să le povestesc nepoților, când o veni vremea. Cu mintea de acum și cu oportunitățile și avantajele unui salon de nuntă, evident că totul ar fi fost mai ușor.

logo_cropped_resized-1.png

Detalii care fac diferența

O nuntă nu o poți face oriunde! Faci un slalom printre saloane pentru nunți și analizezi cu mare atenție detalii care să te ferească de imprecații și apocalipse.

Stâlpii! Când ți-e hora mai dragă, te trezești îmbrățișând vreu stâlp împopoțănat, ca și cum asta l-ar face invizibil. Și mai rău, trebuie să ajungi musai la nuntă primul și să schimbi subtil locul de la masă, cu tot cu cartonașul cu numele, ca să nu rămâi în spatele stâlpului, riscând să ratezi momente savuroase. Am zis: fără stâlpi!

Salon-Toujours-lAmour-9-250x250.jpg

M-au scos mereu din minți saloanele înghesuite cu locul de dans ca holul de la intrarea în apartament. Zici că nu e nuntă, ci vreo conferință la care nu te aștepți să se ridice lumea de pe scaune să-ți demonstreze abilitățile artistice. Și te trezești că ieși la dans cu perechea, dar de fapt, ești luat pe sus de valul de dansatori înflăcărați care-ți lasă și o amintire dureroasă pe bombeu. Să fie spațiu suficient de larg, ca să simți cu adevărat că „ringul de dans e al tău”.

Salon-Toujours-lAmour-6-250x250.jpg

Fiecare nuntaș a simțit la un moment dat nevoia să ia o gură de aer. Nu cu miros de asfalt, nu în văzul eventualilor trecători, nu în zgomot și praf. Un moment de răgaz, cât să-ți tragi sufletul după o sesiune de dans echivalând cu un antrenament cardio. De poveste ar fi ca acest loc să fie verde și relaxant. Un foișor, poate?

1-salon-nunta-cu-spatiu-verde

Nu ar strica să ai la îndemână un loc de cazare. Mai ales dacă rude îndepărtate (și la propriu și la figurat), nedescoperite încă până la acest eveniment, care se anunță dornici de a prinde și ciorbița de potroace de a doua zi. O bunicuță care are probleme cu tensiunea, un unchi cu varice, niște copii neastâmpărați pe care i-ai vrea sedați culcați mai devreme ca să nu te mai împiedici de ei când deja sunt prea somnoroși să mai găsească o cale de comunicare cu adulții. Poate chiar și pentru tine, dacă vrei să evadezi.

7-salon-nunta-cu-cazare

Mireasa e cea mai specială! Am găsit la Salon du Mariage ceva unic: toaletă specială pentru mireasă! Nu m-am gândit niciodată la așa ceva, dar acum că veni vorba, mai că mi-ar fi prins bine acum ceva anișori:

Vai, dragă, ți s-a rupt rochia!

De fapt, era tivul desprins, de la atâta țopăială. La a treia remarcă identică, apărută consecutiv, am decretat că poate să se rupă rochia cu totul, că e de unică folosință, și să mă lase în pace că vreau să mă distrez! Să fi avut eu locul meu unde să mă pot retrage când aș fi avut chef să tai tivul cu foarfeca sau pe oricare ar mai fi deschis gura să-mi amintească incidentul…

Ei bine, când vine vorba de decor, lucrurile o pot lua ușor razna, pentru că până la urmă, de gustibus…Dar ca să fii sigur că nu dai greș, tragi cu ochiul la tendințele anului: aranjamente florale cu fructe si vegetale, plante pictate, decoruri fără flori pentru masa mirilor sau, dimpotrivă, decor cu flori pentru o nuntă ca-n filme! Dacă ți se potrivește, de ce să nu încerci stilul vintage?

Filmul nunții mele?

Clar ar fi un film american! Cu toate lucrurile la un loc, fără alergătură și cu un wedding planner care să facă totul așa cum trebuie, de la contactul cu fiecare furnizor în parte – fotograf, muzică, decoruri, aranjamente, meniu etc. – la fiecare nebunie sau capriciu (de obicei al miresei). Iar dacă e „de film”, atunci să profităm de oferte:

Un spațiu verde cu decor natural, unde să aibă loc cununia civilă și religioasă în același timp. Scutim timp și energie. Invitații să stea pe scaune albe și să lăcrimeze de bucurie ca martori la uniunea tinerilor însurăței. Nu poate să lipsească piscina din filmul meu! Musai cu vreo peripeție memorabilă legată de acest detaliu. Și cu fotografii superbe de păstrat în album pentru nostalgiile ce vor urma. Nu poți face o nuntă fără focuri de artificii spectaculoase, care să se reflecte și în apa albăstruie a piscinei. Platourile aburinde cu delicii culinare să se plimbe printre invitați, la fel paharele cu șampanie sau alte băuturi…luxoase. Pentru diversitate, merge și un berbecuț la proțap, care să adune invitații vorbăreți în jurul focului. Muzica bună și oameni frumoși. Merge și câte o intrigă pe ici pe colo – savuroase, de altfel – sursă de discuții pentru cei lipiți de scaune. Poate jonglerii cu sticle și shakere realizate de barmani, organizarea unui cocktail-bar ultra all-inclusive. Imagine demnă de un final de film când lucrurile devin clare, fără a pierde din savoarea unei comedii romantice de calitate.

Vrei să ai și tu filmul tău? Am un pont: Salon du Mariage Toujours l’Amour – „le secret pour la vie en rose!”

Salon-Ador-6-250x250.jpg

……………………………………………………………………………………………………..

Mai că m-aș mai mărita o dată! 😉 Deocamdată am derulat filmul Spring SuperBlog 2016, episodul al 13-lea.

 

Rohnson AquaTech R144 – Curățenie de-ți merg…particulele!

SuperBlogul de primăvară începe cu magazinul MarketOnline.ro, care sparge gheața, ca de obicei cu un premiu inedit. Sunt cu ochii pe ei de ceva vreme, pentru că vânez un anumit produs – prietenii știu despre ce vorbesc! – și tot sper să se schimbe cifrele alea multe la vreo promoție, ca să-mi fac o bucurie. Zic să vedem ce pune la bătaie de data asta și când intru, ce-mi văd ochii: aspirator Rohnson Aquatech R144!!!

the-mask-tongue

La ce-ți trebuie (alt) aspirator, femeie?

Desigur, pentru ochii nepricepuților, aspiratorul este un..aspirator și pace, folosit, îndeosebi să tragă ușor și repede toate drăcoveniile nefolositoare de pe covoare. O aparatură de dimensiuni cât mai mici, ușor de manevrat și depozitat, foarte utilă la fiecare sfârșit de săptămână. Ce atâtea mărci, caracteristici, culori, chițibușării? Ei, aș! Istoricul ne demonstrează că, DA, contează enorm cu ce te înhami la curățenie.

Să luăm de exemplu vremurile de multișor apuse ale copilăriei. Mama ne educa în spiritul legilor morale ale vremii, iar curățenia săptămânală făcea parte integrantă din acest ritual de educare a tinerelor spirite. Apucam „sfânta mătură” de coadă și ne luam la lupte, pe rând, să dăm gata gunoaiele care populau, fără acord prealabil, spațiul strâmt al locuinței natale. Adesea devenea instrument de luptă, căci uitam scopul primar al minunăției desprinse din basmele cu vrăjitoare. Iar rezultatul era dezastruos: pe lângă bucățile de paie care zăceau în agonie, frânte, prin toată camera, praful adunat în urma meticuloasei operațiuni era de grosimea covorului însuși. Câte cuvinte și expresii neaoșe și-a înghițit biata mamă care spera inutil să o fi scăpat noi de corvoada „datului cu mătura”!

Mai târziu, am primit primul aspirator. Era unul „de căpătat”, cu o experiență îndelungată în curățarea covoarelor fostului proprietar. Bun și ăla! Îl vedeam ca pe o mană cerească, cu menirea nedeclarată de a ne scuti de exercițiul antebrațului drept și spatele cocoșat. Fatalitate! Aspiratorul era ieșit de multă vreme la pensie și atunci am învățat că nimeni nu renunță la un obiect care i-ar mai putea fi de folos! Ca să ne păstrăm optimismul, i-am găsit o utilitate – având în vedere că nu putea să tragă nici măcar o bucată amărâtă de hârtie:

20160307_191524-1

Am dat cele mai reușite concerte rock la „microfonul” improvizat, fără să ne mai pese de resturile ce zăceau nestingherite pe covor.

Niciunul dintre aspiratoarele pe care le-am avut după aceea nu au oferit satisfacție deplină! Ba l-am luat că era ieftin, ba că era lăudat, ba că promitea să tragă și covorul cu totul nu numai mizeria de pe el, ba că era roșu, ba că era cu filtru nu știu de care. Când ne era lumea mai dragă se terminau sacii sau se înnegrea filtrul sau tușea aspiratorul. Mi-am dorit mereu unul cu apă! N-am știut ce face el cu apa lui, dar mi s-a părut că e un remediu eficient împotriva particulelor de praf care se încăpățânează să danseze prin aer de câte ori fac curățenie, făcându-mi în ciudă ca în refrenul lui M.C. Hammer: „You can’t touch this!”

Aspirator să fie, dar cu apă! 

Când au dat și alergiile peste noi, mi-am pus ochelarii și am căutat mai multe despre cât e de bine să ai o așa bijuterie la casa omului:

  • le vii de hac particulelor neobrăzate de praf care nu mai pot dănțui în voie și nici ieși pe altă parte când încerci să le prinzi. Ele se adună și fac o băiță bună care le capturează definitiv și le aruncă unde le e locul;
  • adio saci jegoși și cu tone de praf, pe care să te chinuiești să-i arunci la gunoi înainte să-i împrăștii la loc;
  • filtrul HEPA zice că reține 99,99% din particulele mai mari de 0.3 microni (acum..nu știu cât înseamnă micronii ăia, dar dacă le reține pe alea mai mari, bucuria mea!)
  • nu mai strănuți în timpul procesului și încă jumătate de oră după;
  • respiri aer proaspăt și ai sentimentul că ai făcut cu adevărat curățenie.

Aspirator să fie, da Rohnson AquaTech R144!

  1. pentru că pare lucru serios.
  2. pentru că arată ca un roboțel și poate îl păcălesc să aspire singur, măcar după o vreme
  3. pentru că îmi place portocaliul ăla
  4. pentru că ador să câștig un premiu la o probă SB! 😉
  5. și pentru că vreau să fac curățenie like (a) Queen!

Și dacă nu mi-l dau mie, mi-l cumpăr singură, că la ce preț i-au pus în piept de mărțișor, e o investiție care merită! Poftiți de aruncați un ochi la promotii aspiratoare! O să vă vină cheful de cântat/când v-apucați de aspirat! 😉

logo_marketonline_mic1

………………………………………………………………….

Iaca am luat-o de la capăt cu proba numărul 1 din competiția SprigSuperBlog 2016!

It is Spring! It is Super!

Pentru o mare parte dintre blogosfericii din România, 1 martie reprezintă una dintre cele două date importante din an: începe Spring SuperBlog! Da, din nou. Oricât de multe revolte și discuții a stârnit de-a lungul timpului, competiția adună de fiecare dată peste 150 de bloggeri. Unii sunt consacrați și, așadar, iremediabil „infestați” cu virusul scrisului, alții pleacă, dar revin pentru că la un moment dat constată că le lipsesc niște lucruri cu care s-au obișnuit:

  • adrenalina
  • deadline-urile
  • discuțiile pe grupul de pe Facebook
  • premiile uneori de-a dreptul incitante
  • râsul zdravăn de dinainte, din timpul și, mai ales, de la final
  • SuperGala

În afară de aceștia, în fiecare an apare cineva nou, care fie intră repede în horă și se adaptează din mers „cerințelor” formale și, mai ales, celor non-formale, fie își fac cruce și se leapădă de tot, fugind unde văd cu ochii.

Ce înseamnă SuperBlog?

Cred că este arhicunoscut conceptul lansat de cei de la de agenția de marketing & comunicare online SwissPlan.biz. SuperBlog înseamnă:

  • una dintre cele mai populare competiții din blogosfera românească
  • creativitate și integrarea propriului stil cerințelor competiției (în speranța că acest lucru va fi înțeles de toată lumea – concurenți, jurați, sponsori)
  • un maraton printre probe de foc, cu premii interesante (unele mai potrivite, altele…după posibilități)
  • o comunitate frumoasă căreia mă bucur că m-am alăturat în 2014 (cu micile sau marile conflicte aferente, că așa-i șade bine unei comunități care se respectă)
  • posibilitatea de a învăța dos and don’ts în scrierea unor articole- advertoriale (eu, una, am învățat mai mult decât mi-aș fi putut închipui)

Ce sau cum NU este SuperBlog?

O parte dintre concurenți ajung aici cu o idee greșită despre ceea ce se întâmplă în cele câteva săptămâni de competiție. Unii pleacă descurajați înainte de vreme, alții înjură sistemul (concurenți, jurați, sponsori, organizatori) sau pleacă amenințând. Există și categoria celor care rămân, deși sunt nemulțumiți, strigând asta pe la colțuri. Dragilor, SuperBlog nu este:

  • obligatoriu – decizi singur când intri și când ieși. Dar dacă rămâi, nu ne mai tot amenința că pleci „dacă…”. Până la urmă, ne bucurăm că e un concurent mai puțin și nu te vom ruga în genunchi să revii. Grow up!
  • terenul de fotbal din spatele blocului – există niște reguli pe care le-ai citit, cu siguranță, când ai intrat în horă și cu care ai fost de acord, de vreme ce te-ai înscris.
  • în totalitate obiectiv – nu ai cum să fii obiectiv când vine vorba de creativitate! Trebuie să accepți că scrierile tale pot să placă unora și să displacă profund altora. Dacă ești nemlțumit, ai posibilitatea să te exprimi elegant și argumentat într-o contestație sau printr-un mail.
  • în totalitate corect – desigur au mai existat neînțelegeri și jurizări îndoielnice, sponsori rupți de realitățile blogosferice etc. Dacă ești singurul nemulțumit, poate o fi o problemă la tine. Dacă sunt mai mulți…deja exstă posibilitatea sugerării unor schimbări. Implică-te! Frumos și elegant.
  • piață – țigăneala (oi fi făcând discriminare acu’? că nu prea știu cum se folosește termenul coresponzător!) și scuipatul în public sunt dezaprobate. Desigur, ne rezervăm dreptul la unele mici și nevinovate ironii, dar doar unde se justifică 😀 Dacă ești „heităr”, de ce te mai obosești să arunci o privire? Tu cu ale tale, noi cu ale noastre!

Ce să mai lungesc discuția! Sper să mă pot ține de competiție și de tura asta… Dacă nu de toate probele, măcar de cele care au premii frumoase (pe care să le și câștig! 😀 ) Că de înscris, se vede treaba că tocmai am făcut-o.

header_2016.jpg

Acum că știi cu ce (nu) se mănâncă SuperBlogul, decide-te dacă ești in or out, că tocmai s-a lansat prima probă! Și nu vrei să începi cu penalizări, nu-i așa?

Succes! 😉

Suuuuper!

Toamnă! Vânt. Frunze moarte. Ceruri goale. Gălăgia din curte a tăcut. Copiii sunt triști că s-a dus vara. Triști și cu mâinile negre de la nuci. Și cu genunchii juliți de la „prinselea”, „cățăratelea” sau alte jocuri ale copilăriei.

Mda…Asta nu e chiar așa de Suuuuper! Dar, în general, trebuie să faci tot posibilul „to make the best of it”. Adică, așa cum ar spune românul optimist, să vezi jumătatea plină a paharului. Eu am încercat, zău! M-am îndopat cu câte două kile de struguri/zi – total nepermis pentru siluetă! – și apoi mi-am îndesat căștile în urechi cu muzica la maxim – total nesănătos pentru urechi!. Dar cum toamna-i lungă și după ea mai vine un anotimp imposibil de lung și de enervant, trebuie ceva…suuuuper puternic. Ceva…suuuuper distractiv, suuuper nebunesc, suuuper provocator! Ca să uit de ploi, de ceață, de nopțile lungi.

Blog! SuperBlog! Varianta 2015!

logo_SB2015-250x250

Ultima dată nu am plecat cu premii acasă. Doar cu o surpriză frumoasă de la organizatori, cu burta zgâlțâindu-se de atâta râs cu un grup de oameni bloggeri nesănătoși și cu o durere de cap de la gălăgia făcută de copil în incinta pensiunii gazdă. Cred că s-au lecuit și ei! Gazdele, zic.

descărcare

(sursa foto: Texte comice)

Ar fi suuuper dacă aș prinde un premiu (e ca la buchetul miresei!). Ar fi și mai (sic!) suuuper dacă aș reuși să scriu la toate probele (se anunță o toamnă aglomerată). Evident, cel mai foarte suuuper ar fi să mă trezesc la gală, în formula completă. Pentru asta, pasul 1: în-scrierea!

Până una-alta, să vedem ce face Rudia ca să aibă un Super Blog! O magie??? Supercalifragilisticexpialidocious!

 

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Welcome to my page!

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi