Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: cancer

Citatul de duminică (40) – Despre visuri

„Live Your Dreams and Never Give Up!”

Gabi Shull

Cei mai mulți dintre noi își construiesc visuri. Care mai de care mai mărețe, mai extravagante, „mai” imposibile. Câți reușim să le ducem până la capăt? Câte dintre aceste visuri nu se sting înainte de a li se fi desenat măcar un plan de îndeplinire? Cum se ajunge aici? Adesea dăm vina pe timpul care nu mai ajunge și pentru „prostii”. Apoi, odată ce ajungem la vârsta înțeleaptă (?!) a maturității, le considerăm „nepotrivite”: Eh, un moft al tinereții! Cea mai nedreaptă situație este aceea când pur și simplu le…uităm! Așa cum uiți o umbrelă în autobuz când se oprește ploaia. Sau când uiți să uzi floarea din fereastră, pentru că e ascunsă după perdea.

Și uite, pentru noi, uitucii, o lecție de viață:

Poveștile despre cancer sunt întotdeauna dureroase. Chiar și atunci când este vorba despre cineva care a învins boala. Mai întâi, pentru că nimeni nu poate înțelege sau estima suferința teribilă a celui care luptă cu asta și apoi pentru că persoana în cauză trebuie să trăiască mereu cu „securea deasupra capului”. Nu știe dacă a tras sau nu cartea câștigătoare, nu știe cât nisip i-a rămas în clepsidră și nici câtă răbdare vor mai avea mintea și corpul ca să ducă această bătălie nesfârșită. Și uite că tocmai acești Oameni sunt cei mai în măsură să ne dea lecții despre cum se trăiește o viață, despre cum se urmează un vis. În ciuda tuturor obstacolelor din calea ta.

Never give up!

Da, mi-ar cam fi rușine să renunț! Când am tot timpul din lume la dispoziție (sau măcar fără ceasul sâcâitor ticăindu-mi la ureche a grabă!), când am toate resursele fizice și mentale, când orice renunțare ar fi semn clar de superficialitate. Ar trebui să stăm o secundă cu capul în mâini și să ne întrebăm: Care ar fi motivul meu să renunț? Și apoi să medităm dacă este un motiv real sau doar o scuză.

Tu? Care este motivul pentru care tu ai renunțat la visul tău? 

Anunțuri

Citatul de duminică (37) – Despre cancer

“You can see a person’s whole life in the cancer they get.”
Haruki Murakami –  Blind Willow, Sleeping Woman

Mă plâng mereu. Mă plâng, cel mai adesea, că nu-mi ajunge timpul. Sau că aș vrea să mi-l folosesc egoist, numai pentru mine. Și apoi mi-aduc aminte de bolnavii de cancer, cărora nu le ajunge timpul să respire, să râdă, să facă nefăcute, să cânte, să dansze, să iubească. Și atunci mi e pare că sunt cea mai norocoasă și că am cea mai frumoasă viața din lume, pentru că nu se aude atât de țipător ticăitul ceasului meu.

Cancerul m-a obsedat de când am aflat că a cucerit din ce în ce mai mult teren. Este cea mai perfidă boală care te pândește tăcută și până apunci să tragi clopotele a alarmă, îți întoarce spatele rânjind: și-a luat deja prada. Apoi se așază în jilțu-i aurit și urmărește agonia, bucurându-se de fiecare oftat pe care-l smulge, de fiecare lacrimă, de fiecare blestem aruncat cu obidă.

Uneori mi-e frică să mă uit în jurul meu. În fiecare zi se ivește câte un caz, încât te gândești fără să vrei aproape cât timp îi va lua să ajungă la toată lumea. Cancerul nu alege: celebri sau anonimi, săraci sau bogați, copii sau oameni în toată firea, fericiți sau nefericiți, credincioși sau atei. Și mă scutur înfricoșată, aducându-mi aminte că trebuie SĂ TRĂIESC intens și frumos fiecare clipă a existenței, să strâng în brațe oamenii dragi și să las deoparte tot ceea ce nu este important. În același timp, înțeleg că trebuie să-mi iubesc mai mult trupul și să nu-l pregătesc eu însămi ca jertfă pentru molima secolului. Să citesc, să mă feresc, să învăț, să nu risc. Am dat peste 10 reguli de aur pentru o viață sănătoasă, reguli formulate de un om care crede că nu există nimic fără credința în Dumnezeu, deși el a îmbrățișat calea științei. Și constat că e adevărată vorba aceea: „Spune-mi ce mănânci ca să-ți spun de ce boală suferi”.

Cel mai greu, însă, este să lupți cu tine însuți/însăți, mai ales când vine vorba de mâncare, pentru că și aceasta este una dintre formele de dependență. Cum să faci să reunți la atâtea alimente nocive, dar care sunt al naibii de bune? Poate o vizită la un spital de oncologie ar putea fi leacul… Sau poate poveștile suferinzilor. Sau autocontrolul. Sau dorința de a trăi mult și bine.

The Beauty of Giving – Un alt fel de frumusețe

Ce vrei să fii când ai să fii mare?
Vreau să fiu frumoasă!

Te regăsești? Fiecare dintre noi și-a dorit asta la un moment dat. Unele reușesc asta cu ușurință în fiecare zi, în timp ce altele ne chinuim încă să ne potrivim fardurile, culoarea rujului, fondul de ten, astfel încât să ne placă ceea ce se reflectă dincolo de oglindă în fiecare zi a existenței noastre…Nu ne lipsește niciodată din geantă portfardul cu toate tipurile de produse cosmetice „necesare”. Nu ratăm nicio ocazie de a testa un produs nou care să ne aducă zâmbetul pe buze.

Și totuși… de cele mai multe ori simți că lipsește ceva. Uneori, deși respecți toate legile cosmeticii, nu te simți deloc o „beauty queen”. Dar asta se întâmplă deoarece căutăm greșit în afara noastră „ceva”-ul acela care să ne redea strălucirea din ochi. Atâta vreme cât nu conștientizăm că imaginea din oglindă reflectă de fapt ceea ce se află în noi, niciun produs cosmetic nu va suplini elementul esențial al frumuseții noastre. La fel cum aplici fardul numai pe un ten proaspăt curățat, și frumusețea se lipește numai de un suflet curat. Ești frumoasă dacă ești bună, calmă, îngăduitoare, blândă, răbdătoare, plină de compasiune. Pentru că menirea aceasta ți-a dat-o Dumnezeu. Frumusețea nu se caută, ci se află în tine by default. Ea trebuie, însă, dezvelită și lăsată să înflorească.

Dar dacă poți să le faci pe amândouă în același timp? Să fii frumoasă „inside out? Să strălucești pentru că folosești o paletă de machiaj Like și să radiezi pentru că ai făcut o faptă bună?

Douglas România lansează în rețeaua sa de magazine din România campania de strângere de fonduri “Beauty of Giving” prin care va dona Asociației Little People câte 10 lei din vânzarea fiecărei palete de machiaj Like, în perioada 23 noiembrie – 20 decembrie 2015.

Ce să facă asociația Little People cu banii ăștia?

Să ajute alți oameni să descopere cât sunt de frumoși! Dincolo de toate lucrurile pe care le-au pierdut: părul, leucocitele, anii din viață…Să ajuți un om să-și recapete încrederea în sine, după ce cancerul l-a îngenuncheat! Să desenezi pe chipul lui un zâmbet, în timp ce-i întinzi o mână ca să-l sprijini și să-l ajuți să înțeleagă că nu este singur, că este un Temerar și un Învingător!

Poți să faci asta doar cu 10 lei, în timp ce îți faci un cadou ție înseți. Câte 10 lei de la fiecare paletă de machiaj Like vândută, până se adună 35000 de lei. Și asta înainte de Crăciun.

Eu cumpăr, tu cumperi, noi suntem frumoși, iar ei câștigă!

Douglas_beauty_300x300px.png

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera