Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: cadouri

Cu privirea prin Okian-ul fermecat!

Fata avea un ochean fermecat. Și când se uita prin el, lumea arăta altfel de cum o vedeau oamenii obișnuiți. Dovlecii erau calești, șoarecii – telegari, iar visele nu mai păreau deloc imposibile.

Cine nu are un ochean fermecat, să caute! Nici nu trebuie să meargă prea departe: o aruncătură de băț un click distanță și intri într-o (altă) lume, cea a cărților.

Nu mai (prea) citim. Se spune că regele Timp a pierdut bătălia cu tehnologia și oamenilor li s-a pus un văl pe ochi, astfel încât să-și îndrepte privirea spre alte atracții, lăsând cărțile să geamă sub maldărele de lucruri ce le acoperă. Totuși…a citi o carte e ca un ritual străvechi: o ceașcă de cafea sau un pahar cu vin, o pătură caldă sau, dimpotrivă, un șezlong așezat sub umbra nucului și cartea preferată, cu filele albe sau îngălbenite. Să simți mirosul de cerneală sau să desfaci paginile lipite încă, să stai cu răsuflarea la gură până parcurgi capitole spre final, să o închizi apoi, și odată cu ea și ochii, ca să poți duce mai departe firul poveștii în visurile tale.

Am primit o carte.

20150519_162347

Nu știam nimic despre existența ei și nici despre „furnizor”. Dar am primit-o cu aceeași bucurie pe care o aveam încă din copilărie, la vederea oricărei cărți noi. Și am promis că o voi citi și voi spune ceva despre ea, la momentul potrivit. Până atunci, însă, am tras cu privirea prin Okianul fermecat! 😉 să văd ce alte lucruri se mai află dincolo. Și am descoperit

  • că este „a world of knowledge”
  • că este loc pentru „lecturi cool pentru o vară hot (până la -66%)”
  • că limba engleză este la ea acasă
  • că sunt promovate cărți ale unor edituri celebre
  • că e plin de reduceri
  • că pot să comand cu extra 40% discount odată ce am devenit abonat.

Eu zic să aruncați o privire și voi!

Să aveți o vară frumoasă, răcoroasă și relaxantă!

🙂

Cu drag, pentru tine…

“Un adevărat cadou cuprinde o parte din tine însuți.”

  Ralph Waldo Emerson

Se apropiau din nou sărbătorile. Mirosul de lemn ars amestecat cu cel al iernii împietrite îi stârnea o nostalgie dureroasă. Erau alte sărbători fără el, cu nopți la fel de albe ca zăpada care se așternea de jur împrejur. Nu-și mai vorbiseră de ceva vreme, dar încă nu știa dacă lucrul ăsta o tortura sau îi făcea, de fapt, mai bine. Totuși, nu reușise încă să alunge fantomele ce-i bântuiau sufletul: îmbrățișări, promisiuni, visuri.

În seara aceea, simțea că nu se mai poate împotrivi. Gândurile toate se înghesuiau ca niște corbi flămânzi, dornici s-o smulgă din brațele rațiunii, și așa slăbite. Astfel, ea se lăsă pradă pornirilor prea puternice și se întinse cu ochii închiși.

Nu putea desluși zgomotul de dincolo. Era, totuși, unul familiar, care nu părea să o neliniștească, ci dimpotrivă. Nu avea putere să deschidă ochii, nici măcar când se auzi o ușă deschizându-se ușor. Totuși, inima începu să-i trasalte. A emoție, a bucurie, a liniște. El se întinse lângă ea și simți un miros de prospețime invadându-i nările. „Eucalipt și mentol” – se trezi descifrând formula îmbietoare. Foarte curând îi simți obrazul lipindu-se de al ei, iar ea, cu un zâmbet larg, se cuibări în brațele lui, fără să deschidă ochii, ca și cum știa că este un vis și nu ar fi vrut, în ruptul capului, să-l curme. Pielea feței lui era catifelată și fină, astfel că simți un impuls de a-l mângâia cu degetele ei lungi. Nu se împotrivi acestui impuls. Era ca un orb care se străduia să descifreze linia feței pentru a-și construi în minte reprezentarea a ceea ce trebuia apoi bine întipărit în mecanismele memorative.

El era un bărbat care prefera bărbieritul clasic. Tot procesul se derula asemeni unui ritual. Produsele preferate erau ordonate pe etajeră, pregătite cu minuțiozitate ca un chirurg de succes. Ei îi plăcea adesea să-l urmărească gest cu gest, pentru că i se părea că emană un soi de masculinitate cuceritoare. Nu-l deranja niciodată, nici măcar cu o întrebare. Îi urmărea mișcările lente, dar ferme, de la aplicarea spumei de ras, la felul în care plimba aparatul de ras aproape simetric pe fiecare parte a feței și până la aplicarea delicată a balsamului. După aceea, îi plăcea să stea lipită de fața lui o vreme ca să-l simtă în fiecare por…

Când se trezi, era trecut de miezul nopții. Își făcu un ceai cu lămâie și se așeză la calculator. Trebuia să-i ia un cadou cu orice preț și să i-l trimită, așa cum făcuse și el de nenumărate ori pentru ea. Avea senzația că numai așa putea să-și aline dorul, simțindu-se, într-un fel, conectată cu el. Intră pe magazinul online pe care știa că el îl preferă și alese de acolo cel mai potrivit cadou: un set de bărbierit clasic. Mai întâi verifică să conțină toate elementele nelipsite ritualului: pămătuful, bolul, crema de ras, loțiunea specială de după ras, crema pentru un ten catifelat. Apoi se asigură că el va primi cadoul într-un mod inedit.

Spera oare că drumurile lor s-ar putea întâlni din nou?

 

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte