Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: cadou

Vreau un cadou special!

Știi că mâine e ziua amicului X!” Bună treabă. Uitasem. Săptămâna trecută a fost a prietenei mele celei mai bune, peste vreo trei săptămâni e ziua LUI și tot așa. Să vină, zic! Că dacă tot e rost de distracție și de bună dispoziție, apoi să nu ratăm. Și apoi îmi aduc aminte de cadouri. Ah, da! Când vine vorba de făcut cadouri, mă trezesc într-un impas. De cele mai multe ori, orice aș alege mi se pare fie un kitsch lamentabil, fie prea banal pentru cineva care are de sărbătorit o ocazie specială. Dacă e prea apropiat, s-au cam epuizat opțiunile, pentru că în fiecare an mi-am tot bătut capul să găsesc ceva inedit sau ceva care să suprindă sau ceva ce știu că ar lăsa sărbătoritul cu gura căscată. Dacă nu e atât de apropiat, habar nu am ce-i place și, mai ales, ce nu-i place, așa că nu am nici cea mai vagă idee asupra cărui lucru să mă opresc. Grea misie!

După ce te dai de ceasul morții să găsești ceva potrivit, ce pățești? Te duci la aniversat cu punga strălucitoare, iar când te faci comod, constați că și celălalt prieten tot la asta s-a oprit. Și atunci îți dorești fie să te înghită pământul pentru lipsa de originalitate, fie să nu fi deschis gazda cadoul atât de repede. Pe principiul „Ce nu știi, te lasă să trăiești liniștit.” Mai poate fi ceva mai rău de atât? Sigur! Să crezi că ai nimerit-o de data asta, iar când aniversata deschide ambalajul, fața i se îngălbenește: „Nu e inelul cu diamante pe care îl așteptam???” Aparent…nu! La fel de dureros ar fi să te trezești că ești luat peste picior: „Ce? Atât ți-ai permis și tu să cumperi? ” Mda…

De aceea, în ultima vreme mi s-a cam urât să umblu după cadouri. Mă uit cu teamă în calendar, să nu cumva să apară o altă aniversare la orizont. Totuși, sunt unele care nu pot fi ratate, întrucât un telefon matinal îți spulberă liniștea:

Hei, săptămâna asta e ziua mamei!

 Pfui, asta este una din acele situații declarate ca fiind „de criză”. Căci pe mama nu o muțumești cu una cu două. Dacă o întrebi despre ce are nevoie, dă din cap și răspunde sec: „De nimic”. Dacă nu o întrebi, te poți trezi cu un „nu-mi trebuia, că mai am unul la fel” sau „de ce naiba ați dat bani pe asta, că mie și așa nu-mi trebuie”. Prin urmare, un cadou pentru mama echivalează cu marea aventură a vieții, repetată regulat la 365 de zile. Evident, mama a adunat vreo 58 de cadouri până acum, dar nu am văzut-o niciodată foarte impresionată. Poate atunci când ne-am reunit forțele să-i luăm un laptop. Cum se apropie cadoul cu numărul 60, treaba devine apăsătoare.

Ce să-i iei mamei de ziua ei? 

Zău dacă nu merită făcut un concurs pe blog pe tema asta! Mai strâng idei și pentru restul 60 de cadouri de acum încolo! 😀

Mă gândesc că trebuie să fie musai un cadou personalizat! Ceva care să o surprindă și să o miște, să o lase cu gura căscată și cu ochii în lacrimi. De bucurie, evident! Ceva la care să nu se aștepte, dar care să-i amintească mereu că noi o iubim, chiar dacă poate nu reușim să-i arătăm asta mereu. Un cadou care nu ar putea fi niciodată în pericol de a fi „duplicat”, pentru că este ales cu grijă și pentru că are o semnificație aparte.

pandant-05

Da, dacă mă gândesc mai bine, ar merge perfect o bijuterie personalizată! Este ceva ce va purta mereu, de ca și cum ne-ar avea în preajma ei. Cât despre mesaj, cu siguranță că va fi acea atingere elegantă și rafinată care face un cadou să fie deosebit! Dar pe acela îl țin secret, ca să fie unic și irepetabil!

Hei! Vrea cineva să știe când e ziua mea??? 😉

Anunțuri

Noul meu dar de blog: Tea Tree Oil Thursday Plantation

De când s-a „născut” Rudia, s-au ivit nenumărate ocazii pentru a primi cadouri dintre cele mai diverse, iar sticluța cu Tea Tree Oil Trursday Plantation este cel mai recent dintre ele.

20150716_164950

Trebuie să recunosc, am fost reticentă citind foaia cu instrucțiunile de folosire care însoțește sticluța minune. Din gama „prea frumos ca să fie adevărat”, pre bun-la-toate, prea uluitor, prea-prea, noul meu dar de blog părea cu adevărat un panaceu. N-am prea știut cu ce să încep pentru a-l testa, așa că o vreme a stat pe raftul special, până am uitat cu desăvârșire promisiunea de a-l testa. Până într-o zi când am constatat că degetul arătător dă să se îmbogățească cu o verucă, deocamdată abia îmbobocită, dar suficient de vizibilă cât să (mă) deranjeze. Și pentru că acum ceva timp am avut o experiență nefericită pe această temă, mi-am zis că e momentul numai bun să testez Tea Tree Oil Thursday Plantation. Scotocesc după sticluță și încep să analizez conținutul. Probabil că va suna a snobism următoarea afirmație, dar faptul că indicațiile de pe cutie sunt exclusiv în limba engleză, mi-a dat o oarecare încredere, sătulă de „fake”uri și imitații ieftine, „adaptări” ale produselor cosmetice pe piața românească. Așadar, prima bilă albă. Apoi mi-am adus aminte că plicul conținea și câteva foi cu precizări privind afecțiunile tratabile cu uleiul din arbore de ceai.

20150716_165054

Am întrebat vecina „specialistă” dacă e posibil ca uleiul din arbore de ceai să rezolve problema verucilor și mi-a răspuns că nu crede, având în vedere că este vorba despre un virus, lucru care necesită un alt fel de tratament. Dar cum „rău nu poate să facă”, am decis să încerc.

L-am întrebat înainte și pe venerabilul domn Google, să văd ce părere are. Pagina de Wikipedia a fost a doua bilă albă. Dacă e în enciclopedia virtuală, înseamnă că mai câștigă puțină încredere. Am aflat că „Thursday Plantation este prima companie din lume cu produse din 100% ulei pur din arbore de ceai (Tea Tree Oil)”. Proprietățile uleiului 100%  pur de arbore de ceai sunt recunoscute la nivel global și într-adevăr pare un leac miraculos. Acnee, mătreață, eczeme, dermatite, diferite tipuri de infecții, afecțiuni ale gâtului, urechii, leziuni, herpes, arsuri – pentru toate acestea există dozaje speciale și perioade de tratament. Și așa a apărut și a treia bilă albă.

Mi-a adus aminte de „farmacia bunicii”. Orice durere, orice suferință îți găsea leac printre ceaiuri, tincturi și alte „leacuri băbești”. Ceai de nu știu ce pentru dureri de stomac, alt ceai pentru cele de cap, ceai pentru iritații, ceai pentru răni și tot așa. Tea Trea Oil Trursday Plantation pare să fie ceaiul universal. Până și mirosul aducea a cămara bunicii. Ușor mentolat și proaspăt, ca în sertarul ei cu medicamente. Și mai multe informații am găsit pe site-ul Thursday Plantation și pe pagina de Facebook:

  • – proprietăți antiseptice și antifungice
  • – antimicrobian, antiviral, bactericid
  • – cicatrizant
  • – expectorant
  • – imunostimulator
  • – tratează infecții, calmează dureri, dezinfectează răni
  • – ajuta la prevenirea durerilor de gingii și a formării cariilor
  • – îngrijește corpul, pielea, scalpul.

O adevărată „trusă de prim ajutor”.

Veruca mea se usucă pe zi ce trece. Uleiul o înmoaie inițial și după câteva minute pare secată de puteri, prin urmare degetul e în curs de vindecare.

Am încercat și baia cu Tea Tree Oil Thursday Plantation. 10 picături de ulei 100% pur de arbore de ceai în cada cu apă caldă. Ideal pentru relaxare după o zi călduroasă și obositoare. Aroma specifică te ajută să te deconectezi de la problemele cotidiene și să-ți relaxezi corpul și simțurile.

Am primit, am testat, am dat și eu o bilă albă. În ceea ce mă privește, Tea Trea Oil Thursday Plantation este picătura de sănătate pe care trebuie să o ai mereu pe raftul special.

Cu drag, pentru tine…

“Un adevărat cadou cuprinde o parte din tine însuți.”

  Ralph Waldo Emerson

Se apropiau din nou sărbătorile. Mirosul de lemn ars amestecat cu cel al iernii împietrite îi stârnea o nostalgie dureroasă. Erau alte sărbători fără el, cu nopți la fel de albe ca zăpada care se așternea de jur împrejur. Nu-și mai vorbiseră de ceva vreme, dar încă nu știa dacă lucrul ăsta o tortura sau îi făcea, de fapt, mai bine. Totuși, nu reușise încă să alunge fantomele ce-i bântuiau sufletul: îmbrățișări, promisiuni, visuri.

În seara aceea, simțea că nu se mai poate împotrivi. Gândurile toate se înghesuiau ca niște corbi flămânzi, dornici s-o smulgă din brațele rațiunii, și așa slăbite. Astfel, ea se lăsă pradă pornirilor prea puternice și se întinse cu ochii închiși.

Nu putea desluși zgomotul de dincolo. Era, totuși, unul familiar, care nu părea să o neliniștească, ci dimpotrivă. Nu avea putere să deschidă ochii, nici măcar când se auzi o ușă deschizându-se ușor. Totuși, inima începu să-i trasalte. A emoție, a bucurie, a liniște. El se întinse lângă ea și simți un miros de prospețime invadându-i nările. „Eucalipt și mentol” – se trezi descifrând formula îmbietoare. Foarte curând îi simți obrazul lipindu-se de al ei, iar ea, cu un zâmbet larg, se cuibări în brațele lui, fără să deschidă ochii, ca și cum știa că este un vis și nu ar fi vrut, în ruptul capului, să-l curme. Pielea feței lui era catifelată și fină, astfel că simți un impuls de a-l mângâia cu degetele ei lungi. Nu se împotrivi acestui impuls. Era ca un orb care se străduia să descifreze linia feței pentru a-și construi în minte reprezentarea a ceea ce trebuia apoi bine întipărit în mecanismele memorative.

El era un bărbat care prefera bărbieritul clasic. Tot procesul se derula asemeni unui ritual. Produsele preferate erau ordonate pe etajeră, pregătite cu minuțiozitate ca un chirurg de succes. Ei îi plăcea adesea să-l urmărească gest cu gest, pentru că i se părea că emană un soi de masculinitate cuceritoare. Nu-l deranja niciodată, nici măcar cu o întrebare. Îi urmărea mișcările lente, dar ferme, de la aplicarea spumei de ras, la felul în care plimba aparatul de ras aproape simetric pe fiecare parte a feței și până la aplicarea delicată a balsamului. După aceea, îi plăcea să stea lipită de fața lui o vreme ca să-l simtă în fiecare por…

Când se trezi, era trecut de miezul nopții. Își făcu un ceai cu lămâie și se așeză la calculator. Trebuia să-i ia un cadou cu orice preț și să i-l trimită, așa cum făcuse și el de nenumărate ori pentru ea. Avea senzația că numai așa putea să-și aline dorul, simțindu-se, într-un fel, conectată cu el. Intră pe magazinul online pe care știa că el îl preferă și alese de acolo cel mai potrivit cadou: un set de bărbierit clasic. Mai întâi verifică să conțină toate elementele nelipsite ritualului: pămătuful, bolul, crema de ras, loțiunea specială de după ras, crema pentru un ten catifelat. Apoi se asigură că el va primi cadoul într-un mod inedit.

Spera oare că drumurile lor s-ar putea întâlni din nou?

 

Și drept cadou, o poveste…ștampilată!

Se apropia ziua ei… Ca de fiecare dată, Adam căuta să o surprindă, să-i smulgă în zâmbet, fără alte așteptări nejustificate. În fond, viețile lor mergeau separat pentru că așa au ales amândoi. Nu i-au plăcut niciodată cadourile previzibile și nici cele de complezență, iar dulcegăriile i se păreau de-a dreptul ridicole. Nu se vedea stând în fața ei cu un buchet de flori în mână, fie ele și florile ei preferate. În plus, cadoul nu trebuia să trădeze în niciun fel ceea ce el simțea pentru Scarlet. Asta ar face-o să se încrunte și, cu siguranță, nu l-ar accepta.

El fusese cel care o îndrumase să-și deschidă firma de traduceri autorizate, sprijinind-o pas cu pas în toate demersurile birocratice. Știa cât de mândră era acum de rezultat și cât de mult aștepta să dea drumul cabinetului în săptămâna care urma.

O ștampilă!” îi veni deodată în minte. „Personalizată!”.

Da! Era un cadou foarte potrivit pentru Scarlet. Singurul lucru care îi mai lipsea ca să fie pregătită cu totul pentru noua ei afacere. Ceva util, astfel încât să nu aibă de ce să-i reproșeze din nou că face eforturi mult prea mari pentru tipul de relație în care erau implicați. Cu siguranță ceva ce ar face ca ochii ei mari și verzi să se mărească a surprindere, cauzând un zâmbet discret ce nu putea fi mascat de felul în care își mușca de obicei buza de jos.

Totuși, nu putea fi un cadou banal. Trebuia să fie ceva care să o reprezinte, să o promoveze eficient, un semn de referință pentru comunitatea în care își ducea existența. În același timp, ștampila aceasta trebuia să spună o poveste. Unică, așa cum era Scarlet. Așadar, voia ceva care să aibă:

  • un design potrivit, inovator și ergonomic
  • tușiere ușor de inserat și înlocuit (avusese el însuși experiențe neplăcute anterior)
  • un afișaj potrivit pentru personalizare

Când a intrat pe site-ul Colop, a știut din primele secunde că a găsit exact ceea ce căuta: Printer G7

stampila

O firmă cu experiență de 15 ani în domeniu, cu un produs nou, inovator, având atuuri incontestabile.

Ștampila ideală!”, își spuse.

S-a gândit cum să o personalizeze. Pașii erau clari din filmul de prezentare, trebuia doar să fie atent la detalii. Trebuia să găsească povestea care să ajungă la ea discret și inofensiv. Rama neagră i se potrivea cel mai bine. Pentru imprimare, alesese deja imaginea clădirii pe care au găsit-o împreună ca sediu pentru biroul ei de traduceri. Părea încă prea simplu, prea comun, așa că i-a adăugat un logo, pe care ea l-ar fi putut folosi pe documentele firmei. Mâna care scrie sugera pasiunea ei dintotdeauna, iar culoarea era ușor stacojie, cât să trimită la numele ei.

Acum era încântat.

Peste câteva zile, la 500 de km distanță, Scarlet desfăcea un colet. Era cadoul neașteptat de ziua ei. Ochii ei mari și verzi se măriră a surprindere, cauzând un zâmbet discret ce nu putea fi mascat de felul în care își mușca de obicei buza de jos.

p30_white

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Articolul participă la a treia probă din competiția SuperBlog 2014, iar Rudiei nu i-ar strica un cadou! 🙂

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Septembrie, joi

Oaza pentru fete

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Să nu crezi ce ţi se spune. Să crezi doar ce simţi.

Dani Havarneanu

Un blog prea personal

Confessions of a first time mom...

Menirea dintâi a femeii este de a da naștere. Numai așa viața își justifică continuitatea...

armonie acvatica

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online.

Illusion's Street

străduţa mea de iluzii

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera