Blog neinspirațional

…despre lupta cu morile de vânt

Arhive etichete: blogger partener

Să aibă și Partenerul o zi a lui!

Oamenii vor să aibă parteneri la suferinţă, şi admiratori, la succes.

Octav Bibere

Introducere

Omul este o ființă socială! Dintre toate viețuitoarele create de Dumnezeu, omul este cu siguranță cel mai vulnerabil și cel mai neajutorat. Indiferent cât de bine se descurcă în general, vine un moment în viața lui când nu poate duce la bun sfârșit un lucru de unul singur. Așa a apărut Partenerul! Cineva cu care să împartă bunele, dar mai ales belelele relele, cineva care să facă măcar jumătate din muncă, cineva care să-i asigure un backup suficient de solid într-o împrejurare catalogată drept „de criză”.

Cum să poți organiza o competiție importantă fără parteneri? Asta ar fi ca tortul fără cireașă! Cine să (te) susțină? Cine să (te) promoveze? Cine să popularizeze? Pe umărul cui să plângi sau…pe cine să-ți verși năduful? Desigur, pe bietul partener!

Dacă ai curiozitatea să dai „căutare” despre rolul partenerului, găsești câteva chestiuni foarte relevante. Dar ca să le descifrezi mai ușor sau mai bine, ai nevoie de tătuca Chomsky, pentru că orice text are un substrat și orice suprafață are…adâncimea ei. Așadar, zice la carte că:

  • partenerul deține o vastă și relevantă  experiență (structura de adâncime zice de fapt: ce bine că e cineva care știe ce trebuie făcut!)
  • partenerul se va implica în activitatea de vizibilitate (traducere: trebuie să mă ridice cineva pe umeri, ca să mă văd mai bine în poză!)
  • partenerul se va implica în activitatea de informare (din gama: dacă nu știu ceva, sun un prieten)
  • partenerul se va implica în activitatea de publicitate (practic, cineva trebuie să țină camera de luat vederi și microfonul când am ceva de zis)

De ce?

Ar fi nedrept să-l lași uitării când te cuprinde febra succesului! De aceea, este esențial să faci ceva pentru partener! De ce să nu-i organizezi o zi specială? Există „Ziua Mondială pentru Orice”! De ce să nu aibă și Partenerul una? Evident, nu orice partener, ci Partenerul SuperBlog. Mai ales că la ultima ediție, stimabilul Hitler SuperBlog a ieșit cam șifonat la final, vărsându-și nervii pe toată lumea:

Când?

Obligatoriu de două ori pe an! Adică exact atunci când nevoia memoria ne trage de mânecă, la final de competiție, ca să cinstim și parteneriatul, fără de care socoteala din târg s-ar alinia cu greu celei de acasă! 😀 Fotor0324211326 Așadar, Ziua Partenerului SuperBlog – de primăvară și Ziua Partenerului SuperBlog – de iarnă. Îi cinstim semestrial, ca să întărim relațiile cu partenerii! De bloguială, zic! Să fie și pentru cei care iubesc iarna și pentru cei care caută căldura. Prima să fie pe 4 aprilie, ca de început de sezon mai cald, la sfârșit de Spring SuperBlog. Cea de a doua pe 13 decembrie, ca să alunge toate vorbele grele duhurile rele adunate după un șir interminabil de probe.

Cum?

Cu cântec și voie bună, cum altfel? Cu surle și cu trâmbițe! Cu mâncare și băutură! Cu oameni buni și vrednici! Zilele astea mondiale trebuie să aibă o cauză nobilă. Iar Partenerul SuperBlog susține una dintre cele mai nobile cauze:

Să se scrie corect!

Să se scrie bine!

Să se scrie creativ!

Să fie ziua lor, zic, dar dacă tot sunt parteneri, să contribuie! Că dacă i-ai lăsa pe margine pe partenerii media și pe bloggerii parteneri, s-ar simți dați deoparte, așadar, implicare, după ceea ce știe și poate să facă fiecare!

Partenerul 1. Să dea de veste în țară/ că-i rost de Ziua Mondială!

Partenerul 2. Să publice la catastif/tot ce-i nou și inovativ!

Partenerul 3. Să creeze repede ecou/prin unda de la radio!

Partenerul 4. Să facă o fotografie/ca să rămână ziua vie! 10407764_10205360252906538_3180449776789336155_n Partenerul 5. Să ne vedem mai repejor/cu toții la televizor!

Motiv de petrecere avem, organizarea merge strună, așteptăm prima aniversare: 4 aprilie! 🙂

Disclaimer:

Această postare este un pamflet! Rugăm tratarea ca atare. În esență, știm foarte bine că partenerii sunt importanți indiferent de domeniu:

A partner’s different perspective is valuable, but the very fact that it is different means that it will require work, humility, time, and resources to incorporate that perspective. At times, this will require checking one’s pride at the door.”

― Ron Garan

…………………………………………………………….

Astfel, am încheiat timid competiția Spring SuperBlog 2015. 🙂

Kalimera, Kalispera, să voteze Blogosfera!

There’s a new kid in town¹ – mi s-a spus. Și-a făcut o gașcă, poate vrei să te alături.

Mică Tânără și neștiutoare cum mă aflu, m-am apropiat. Mi-am băgat nasul unde nu știu dacă mi-a fiert oala și mi-am făcut loc mai cu vorba, mai cu coatele, printre membrii găștii. Tânărul protagonist, la patru ace, impecabil, cu o ușoară aroganță asumată – că așa-i șade bine unui lider – organiza poporul. Le-a dat sarcini de lucru să vază care-i mai vrednic dintre dânșii. Care mai de care, s-au străduit să ducă misiunile la bun sfârșit, cu un ochi la slănină datorie și cu unul la făină recompensă. Unii au fost mai rapizi, alții mai străluciți, unii mai veseli, alții mai triști, unii mai înfipți, alții mai timizi.

Bineînțeles, au apărut foarte repede și disputele, iar Republica Populară Blogosferică s-a împărțit precum Imperiul Roman. Apusul și Răsăritul s-au duelat în cuțite vorbe, iar tânărului protagonist i-au ieșit vorbe. Cum că prea se dă Super, că prea e Blog, că nu e corect, că e părtinitor, ba că una, ba că alta. Partidul de dreapta  – mai conservator – condamna tot circul politic, toată invazia advertorialiștilor dornici de afirmare, în timp ce stânga proclama libertatea de a alege calea fiecăruia. Comunitatea femeilor senzaționale a deschis orizonturi literare, partenerii media au lansat comunicate de presă și toate blogurile s-au pus în mișcare.

Lucrurile s-au precipitat, iar Republica Blogosferică era la un pas de anarhie. Astfel că tânărul protagonist a vrut să-și afle locul și susținătorii.

Se caută consilier de imagine pentru candidatul SuperBlog la președenția republicii! – mi s-a zis. Și poți să fii și blogger partener, dacă lucrul este bine făcut! Tânără și neștiutoare cum mă aflu, iar mi-am făcut rost de oale la fiert, în care să-mi bag nasul. Am petrecut zile clipe întregi meditând. M-am plimbat în sus și în jos, m-am oprit în mijlocul camerei, cu brațele încrucișate la piept și capul înclinat spre un umăr, mi-am fixat privirile în tavan, apoi mi-am prins bărbia în mâini. În cele din urmă, am reluat plimbarea prin cameră mormăind încetișor…un discurs:

Iubiţi alegători, eu nu sunt orator şi nu vreau să siluiesc cu vorbe meşteşugite voinţa dumneavoastră…²

Republica Populară Blogosferică își alege președintele. Sunt voci care spun că Superblog este candidatul cel mai potrivit, în timp ce altele hulesc pe față sau șușotesc pe la colțuri. Să stăm drept și să socotim strâmb: ce a făcut bun venerabilul candidat Superblog?

  1. a promis investitori serioși care să sprijine acțiunile bloggerilor – a adus.
  2. a promis premii pentru lucrul bine făcut – a adus.
  3. a promis puncte bonus pentru fiecare participare, în funcție de criterii prestabilite – a dat.
  4. a permis mărirea punctelor la cerere, numai pe bază de argumente solide – uneori, a dat.
  5. a permis autopromovarea blogurilor -pentru cei care s-au priceput să o facă.
  6. a promis masă festivă cu felicitări, masă și dans – se pare că e în curs de.
  7. a promis cazare într-o cameră nu de aramă, ci de Strajă – tot în curs de.

Cine a avut de profitat, a profitat, cine nu, a stat și s-a uitat.

Vă invit, așadar, stimați alegători, să votăm! Liber și necondiționat, anonim și în deplinătatea facultăților:

Cât despre mine, mi-am învățat lecțiile și mi-am pus văzut și sacii în căruță. Am venit, am văzut, am învins în felul meu propriu. De un lucru m-am lămurit: nu sunt bună de consilier de imagine și pace! Astfel, că închei și eu precum nenea Spirache:

…………………………………………………………………………………………………………..

Acest admirabil discurs (care lipsește cu desăvârșire) este ultima zvâcnire a subsemnatei pentru concursul SuperBlog 2014.

¹„ A apărut un tip nou în oraș:mrgreen:

²Citat preluat din Titanic vals, de Tudor Mușatescu, al cărui personaj principal l-am invocat și în final.

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Madmoiselle Sarcastique

Un suflet singur trăiește bucuriile pe jumătate, iar durerile dublu!

Paul's Blog

Beatus homo qui invenit sapientiam

SunLog

blog de informaţii şi diverse alte chestii

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Kaysha

Catch me on the web!

Roxalee's blah blah blog

I was created to create. Please, go deep.

armonie acvatică

scrieri, scrieri...

Anca Balaban Popa Iscu

Viața e atât de frumoasă!

opisicaneagra.ro

Opinii inopinate, frânturi de suflet, poezie și jurnalism online

Illusion's Street

un blog literar de Diana Gole

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

DozaDePoezie

"Viaţa este în altă parte" - Milan Kundera

Joramotive de sărit obstacole

echitaţie în aburi de lapte